Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Partenerul de viaţă al Alinei Gorghiu, atac la liberali pe înţelegerea pe Codul Fiscal: Parchează profitul
Partenerul de viaţă al Alinei Gorghiu, atac la liberali pe înţelegerea pe Codul Fiscal: Parchează profitul
Partenerul de viaţă al co-preşedintelui PNL,
Alina Gorghiu, fostul ministru pentru mediu de afaceri în guvernul Ponta
1 din partea PNL, Lucian Isar, critică pe blogul său înţelegerea pe
care au pus-o la cale cei din PNL cu guvernul şi PSD pe Codul Fiscal. Isar sugerează o trădare a reprezentanţilor PNL: Codul era sustenabil impreuna cu masurile de completare cu care venea alternativa liberala. S-a amanat reducerea taxarii dividendelor, amanand stimularea
apetitului antreprenorial si stimuland continuarea “parcarii”
profitului, mai afirmă Isar. POSTAREA LUI LUCIAN ISAR:
Codul era sustenabil impreuna cu masurile de completare cu care venea alternativa liberala. Probabil ca deloc surprinzator formula negociata a codului
dovedeste ca aparatorii sustenabilitatii nu au avut in vedere nici
mediul antreprenorial, nici investitiile si nici mult clamatul PIB
Potential. S-a renuntat la 1% reducere a TVA-ului.
S-a amanat eliminarea taxei pe stalp, cea mai perversa taxa anti-investitii si anti-cresterea PIB-ului Potential.
S-a amanat reducerea taxarii dividendelor, amanand stimularea apetitului
antreprenorial si stimuland continuarea “parcarii” profitului.
Punctul de TVA este aproximativ la o estimare liniara egal cu cele 2
reduceri amanate. Desigur economia este neliniara si complexa. O negociere tehnica…
Cine mai vrea să fie Charlie? Satiră și religie după atacul de la Charlie Hebdo
de
Brîndușa Armanca
Oricât s-ar încerca escamotarea, o oarecare prudență în tratarea subiectelor religioase s-a instalat, chiar și în satiră.
La șapte luni de la executarea cu sânge rece a jurnaliștilor săptămânalului Charlie Hebdo,
redacția se confruntă cu o stranie criză: celebrul Luz și-a anunțat
plecarea, iar redactorul-șef, Laurent Sourisseau, mai cunoscut sub
semnătura Riss, a declarat public, într-un interviu dat revistei germane
Stern, că revista nu va mai difuza caricaturi cu profetul
Mahomed. Celor care l-au acuzat de lașitate, le-a răspuns că
provocările de acest fel, menite să arate că libertatea de exprimare nu
se oprește la poarta autorităților religioase, nu mai sunt necesare
azi, fiindcă „greșelile pentru care ai putea blama islamul se pot găsi și în alte religii“.
Revista va continua deci, în forme subtile sau frapante, critica
islamiștilor fundamentaliști, a ierarhilor catolici abuzivi, a evreilor
războinici, a tuturor fanaticilor care folosesc religia pentru a limita
dreptul fundamental la libertate. Totuși, o stare de depresie
persistă în redacție, devenită un buncăr cu pază permanentă, cu toate că
situația financiară a publicației n-a fost niciodată mai înfloritoare:
120.000 de exemplare tiraj săptămânal (față de 40.000 anterior
atacului), la care se adaugă peste 200.000 de abonamente și încasările
record de la numărul comemorativ, când s-au vândut aproape 8 milioane
de exemplare. Pe Luz, figuri ca Sarkozy sau Mahomed au încetat să îl
inspire, s-a săturat și pleacă, scrie Libération. Dar cel mai
greu de surmontat este trauma absenței celor 12 colegi măcelăriți ca
pedeapsă pentru a-l fi batjocorit pe Profet, după cum asuma filiala din
Yemen a Al-Qaeda.
Într-o analiză publicată de Niemanreports sub titlul Arta ofensatoare,
Jonathan Guyer încearcă să delimiteze ce rămâne din rolul de „câine de
pază“ al jurnalismului satiric, incluzând caricatura, atunci când e
vorba de critica instituțiilor religioase de pe mapamond. Liderii
religioși se dovedesc adesea mai agresivi decât potentații politici în
reprimarea vocilor critice, invocând intangibilitatea figurilor și
simbolurilor din cărțile sfinte. Împotriva revistei palestiniene Al-Hayat al-Jadida
s-a declanșat o anchetă polițienească cerută de președintele
Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, la o lună după ce acesta
participase alături de liderii lumii la marșul solidarității din Paris.
Revista publicase caricaturi cu Profetul sub semnătura lui Sabbaneh,
condamnat anterior la cinci luni închisoare pentru alte desene critice
la adresa Israelului și a liderilor palestinieni deopotrivă.
Președintele Abbas a motivat investigația arătând că simbolurile
religioase trebuie respectate înainte de orice altceva.
Mai rar în Europa și America civilizată (tocmai de aceea atacul de la Charlie Hebdo
a fost un șoc), dar frecvent în Orientul Mijlociu și în spațiul
asiatic, caricaturiștii se confruntă cu pușcăria, amenințări cu moartea
și cu suprimarea publicațiilor sau canalelor TV. Suedezul Lars Vilks a
fost amenințat cu exterminarea de islamiști pentru caricaturile cu
Mahomed, iar Zapiro, desenator faimos din Africa de Sud, a fost
persecutat pentru ironia „Alți profeți sunt urmați de credincioși cu mai mult umor“.
Un proces intentat caricaturistului Musa Kart de premierul turc Erdoğan
a dus la o condamnare de nouă ani închisoare, sentință încă
nedefinitivă. Exemplele pot continua cu cazuri extrem de grave din țări
islamice, unde libertatea de exprimare este un vis.
Oricât s-ar încerca escamotarea, o oarecare prudență în tratarea
subiectelor religioase s-a instalat, chiar și în satiră. Deși crede că
libertatea de exprimare n-ar trebui să cunoască limitări, totuși
Joseph Moukarzel, redactorul șef al revistei satirice libaneze Ad Dabbour - Viespea,
foarte curajoasă într-o țară multiconfesională măcinată de 15 ani de
război civil, mărturisea că religiile nu trebuie atacate frontal, poate
doar capii religioși, dar fără să se aducă atingere credinței. „Dacă ataci direct o religie“, afirma Moukarzel în Le Figaro, „le oferi extremiștilor un argument forte pentru a recruta prozeliți printre cei ce se simt respinși și nerespectați“. La 10 ani de la publicarea celor 12 caricaturi reprezentându-l pe Profet în ziarul danez Jylands-Post,
riposta a luat formele sângeroase ale terorismului religios,
exercitat prin organizații ca ISIS, Al-Qaeda, Boko Haram etc. Într-o
dezbatere citată de Matei Vișniec pentru RFI, mai mulți intelectuali au pus degetul pe rană: societatea franceză après Charlie Hebdo
cunoaște o gravă angoasă provocată de teama dominației musulmane
(Michel Houellebecq), iar marile manifestații emoționale nu fac decât să
stimuleze islamofobia în Europa, adâncind clivajul dintre Occident și
Orient (Emmanuel Todd).
Trecând peste faptul că nici până în ziua de astăzi
Neculai Onțanu n-a explicat cuiva cum a ajuns tocmai general maior în
armata română, acesta se ambiționează cu ardoare să pozeze într-un
individ educat, parcă scos din operele lui Caragiale. De aceasta dată ne vom concentra pe doctorul Onțanu, că până la urmă,
dacă ești general, îți permiți să fii și doctor, e rușinos să nu
reușești asta. Onțanu se mândrește că a absolvit Facultatea de Sociologie și
Psihologie, București (Când?), ajunge general, fără studii în domeniul
militar, și, într-un final, după mai mulți ani de distracție la
primărie, hodoronc-tronc apare dintr-o dată doctorul Neculai Onțanu, cu
studii tocmai în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Leibniz. „2007 – <<Securitate si buna guvernare>> DOCTOR în Administratie Publica – Leibniz University – United States of America ” – asta scrie în CV-ului doctorului Onțanu, document publicat pe site-ul Primăriei Sectorului 2. Pe loc repaus, acum analizăm problema! Obscura Leibniz University, al cărei site poate fi accesat aici,
fără să aibă vreo legătură cu Universitatea Leibniz din Hannover,
Germania, funcționează doar în mediul virtual. Din prezentarea
facultății reiese că este un „loc virtual de învățare” și are „programe de învățare la distanță”. Ceea ce trebuie eliminat din descrierea facultății e tocmai termenul de „învățare”. Facultatea funcționează simplu: dai banu, iei diploma. Și nici nu e scumpă, numai taxa de înscriere e 100 de dolari. PSnews a încercat, insistent, să ia legătura cu
reprezentanții Universității Leibniz din SUA, dar fără rezultat,
deoarece de fiecare dată ne-a întâmpinat robotul telefonic care ne-a
transmis să lăsăm mesajul nostru după semnalul sonor. De asemenea,
reprezentanții universității fantomă nu ne-au răspuns la e-mail până în
acest moment (21.08.2015, ora 09:00). Totodată, am intenționat să discutăm cu primarul Neculai Onțanu și să
ne explice măcar cum să ajungem și noi doctori, dacă n-avea chef să dea
explicații despre studiile sale. Voiam să știm, ca orice indivizi
obsedați de cercetare, cum să obții o diplomă de la americani. Edilul nu
a răspuns la telefon, iar secretariatul Primăriei ne-a transmis că vor
reveni cu un telefon, ceea ce nu s-a întâmplat până la scrierea acestui
articol (21.08.2015, ora 09:00). După un proces de documentare, PSnews a descoperit
că Universitatea Leibniz a avut o filială și în Milano, la începutul
anilor 2000, probabil în perioada ei de glorie. Statul italian a
reacționat imediat la această farsă educațională și în 2003 a decis,
prin Ministerul Educației, să nu recunoască filiala Leibniz SUA din
Italia. Ba chiar mai mult, i-a obligat să renunțe la titlul de
„universitate” și să nu-și mai facă reclamă în acest sens, autoritățile
din peninsulă considerând că Leibniz SUA n-are această calitate. Dacă italienii și-au permis să sfideze Leibniz SUA, PSnews
i-a contactat pe reprezentanții Centrului Național de Recunoaștere și
Echivalare a Diplomelor (CNRED) din România, ca să afle dacă o diplomă
de doctorat la Leibniz SUA va fi acceptată de instituțiile din țara
noastră. După ce funcționarii statului au căutat informații despre
instituția respectivă, ne-au transmis că au găsit, în baza de date
internațională a instituțiilor, doar Universitatea Leibniz din Hannover,
Germania. Am insistat să caute mai bine Leibniz University din Statele
Unite ale Americii, atrăgându-le atenția că este o universitate online,
cu cursuri la distanță, moment în care răspunsul CNRED a fost prompt: „A! Astea nu se recunosc. Doar cu cursuri la zi”. În CV-ul primarului Onțanu apar cursuri peste cursuri, doctorate
peste doctorate, și se ridică următoarea întrebare: Oare câte avioane de
hârtie a reușit să-și contruiască primarul din astfel de diplome?
EXPLOZIV/Socrul lui Ilie Sârbu l-a spionat pe Arsenie Boca
EXPLOZIV/Socrul lui Ilie Sârbu l-a spionat pe Arsenie Boca
Dumitru Surd, socrul senatorului PSD, Ilie Sârbu,
la rândul său socrul premierului Victor Ponta, a supervizat din partea
Securității supravegherea informativă a părintelui Arsenie Boca, este
dezvăluirea făcută miercuri seară la B1 TV de jurnalistul Sabin Orcan în
cadrul serialului său despre ofițerii acoperiți ai fostei Securități. Părintele Arsenie Boca este consideratun sfânt al Bisericii Ortodoxe, chiar dacă încă nu a fost canonizat. Arsenie Boca este considerat de către unii din ucenicii săi ca fiind cel mai mare duhovnic român al secolului XX.La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului, se perindă zilnic mii de pelerini. Dumitru
Surd a intrat în Securitate la 21 de ani, în 1949. A lucrat în mai
multe județe, dar a condus operațiunea Arsenie Boca din postura de
adjunct al șefului Securității Sibiu cu gradul de maior după cum se vede
din nota de mai jos. Surd a ieșit la pensie cu gradul de colonel. Ilie
Sârbu și-a cunoscut viitorul socru la Sibiu, unde a urmat Institutul
Teologic. Colonelul Surd a fost cel care l-a recomandat pe Ilie Sârbu
Securității sprijinându-l mai apoi activ.
Notă a informatorului ”Nicoară Iulian” (4 februarie 1964)
MAI Serviciul raionului Sibiu Primită: maior Surd Dumitru Agent: ”Nicoară Iulian” Casa: ”Tribuna” Data: 4 februarie 1964 Strict Secret SC 1181 Ex. nr. ... Notă informativă Am cunoscut pe Boca Zian pe timpul când era student la teologie în
Sibiu, prin anii 1928-1930. Era un student cu purtări bune, modest și
sărac. La studii era printre studenții mijlocii. Nu s-a impus prin nimic
deosebit, nici în fața profesorilor și nici în fața colegilor săi.
Alături de studiile obișnuite se ocupa și cu desenul și încercări de
pictură. După terminarea studiilor și-a exprimat dorința de a se călugări,
ceea ce a atras atenția mitropolitului Nicolae Bălan asupra lui, în
sensul de a-l susține, de a-l ajuta. Mitropolitul l-a trimis la studii
la Belle arte în București. Prof. Costin Petrescu de la Belle arte, om
de talent, l-a apreciat mult pe studentul său Boca Zian, spunând că este
un tânăr cu voință și talent. După terminarea studiilor la București a
fost trimis la studii în Grecia și în muntele Athos, unde a studiat atât
pictura, cât și viața călugărească de acolo. Întors în țară, a ajuns călugăr la mănăstirea Sâmbăta de Sus, raionul
Făgăraș. În scurtă vreme a ajuns chiar starețul acestei mănăstiri.
Ducând o viață extrem de severă și supunându-se unei asceze riguroase,
s-a impus atenției tuturor călugărilor și credincioșilor care mergeau la
mănăstire. el mânca f. puțin și numai legume, numai post, el dormea jos
pe podele și se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la
rugăciune. A început apoi să predice și să spovedească credincioșii care veneau
la el. Atât în predică, cât și în spovedanie era sever, aspru cu
greșelile, cu păcatele oamenilor. A fost extremist, era riguros și
exagerat în pretenții de viață curată de post, de rugăciune, de
înfrânare, de spiritualism. Pentru sine a început să scobească în stânca
muntelui, la înălțimi mari, o celulă, unde voia să se retragă și să
trăiască izolat de lume. Construcția fizică puțin rezistentă; el a fost totdeauna slab, palid,
anemic; s-a îmbolnăvit de piept. Medicii i-au interzis postul și i-au
recomandat hrană și odihnă. Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la
marginea țării. Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al
personalității și călugărului Arsenie - așa îl chema în călugărie - a
ajuns om mare, renumit în toată țara. Era în timpul războiului. Dureri,
necazuri și suferințe erau multe. Țăranii și intelectualii veneau cu
sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă
cu ”sfântul” de la Sâmbăta. Trecea în fața mulțimilor drept, cunoscător
al tainelor omului și făcător de minuni. Pe oarecare teme teologice a ajuns la neînțelegeri cu mitropolitul Nicolae Bălan. În timpul lucrărilor Canalului Dunăre-Marea Neagră a fost dus la
canal, unde a stat timp de un an. Întors de acolo, mitropolitul Nicolae
Bălan nu l-a mai reintegrat în postul de stareț la Sâmbăta. Oarecum supărat pe mitropolit s-a mutat din episcopia Sibiului în cea
a Aradului. Acolo a ajuns preot duhovnic la mănăstirea de maici de la
Prislop, lângă Hațeg. Stareță a mănăstirii de maici de acolo era o
călugăriță Zamfira. Ea era de origine din București. Părăsind amândoi mănăstirea - care s-a închis - Boca Zian a mers cu
fosta stareță Zamfira-Julieta, la București. Acolo s-a angajat ca pictor
la atelierele de pictură ale patriarhului. Desigur, e bărbierit,
îmbrăcat civil, e pictor și nu călugăr. În anul 1961, a lucrat, cu aprobare oficială, ca pictor timp de trei
luni în Bogata Olteană, raionul Rupea, la pictarea bisericii de acolo.
La lucrări l-a ajutat și Julieta, care a venit cu el și a plecat cu el.
Eu cred că sunt căsătoriți. În prezent se găsește în București la atelierele de pictură ale
Patriarhiei. La Bogata n-a mai putut continua pictura, deoarece
patriarhul l-a pus să învețe pictura în email și nu l-a mai lăsat să
plece și să neglijeze această pictură în email. Când a plecat la Bogata, am discutat cu el activitatea lui de la
Sâmbăta de Sus. Atunci mi-a spus: ”Acum nu sunt de acord cu ceea ce am
făcut. Am greșit mult și astăzi n-aș mai face în nici un caz asemenea
greșeli”. Eu nu știu ca el să fi fost înrolat în nici un partid politic din
trecut. Discutând cu el și acest lucru el mi-a declarat că n-a fost
înscris niciunde și că nu-i adevărată versiunea că a fost legionar. 3.02.1964 ss/Nicoară Iulian
ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. 1, f. 161-163
(Extras din ”Părintele Arsenie Boca în atenția poliției politice din România” de George Enache și Adrian Nicolae Petcu, pag, 105-106)
Un ofițer acoperit al DIE-CIE-SIE, președinte al Autorității de Supraveghere Financiară
Un ofițer acoperit al DIE-CIE-SIE, președinte al Autorității de Supraveghere Financiară
Jurnalistul Sabin Orcan continuă seria de
dezvăluiri, în cadrul emisiunii "X-Press", despre ofiţeri acoperiţi sau
colaboratori ai serviciilor secrete care ocupă funcţii-cheie în stat. Al
patrulea nume aflat pe "Lista Fantomelor Securității" este Mișu
Negrițoiu, președintele ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară)
care a fost ofițer acoperit al CIE (Centrul de Informații Externe). Negrițoiu este absolvent al Facultății de Comerț Exterior din cadrul
Academiei de Studii Economice, urmând apoi, fără frevență, și cursurile
Facultății de Drept din cadrul Universității din București, iar în 1995 a
obținut titlul de doctor în științe economice la ASE București. În perioada 1973 - 1990 a lucrat ca economist în comerțul exterior la
ILEXIM, Arpimex și Ministerul Comerțului Exterior. Datorită ILEXIM a
reușit să călătorească în străinătate. Transferat în cadrul Departamentului de analiză economică de la
Ministerul Comerțului Exterior, în anul 1982 a fost numit înlocuitor
temporar al șefului Agenției economice românești din New York, apoi al
șefului Biroului comercial din Los Angeles. Doi ani mai târziu devine atașat olimpic al României la Jocurile
Olimpice de Vară de la Los Angeles. După revenirea în țară, susține un
examen de promovare pentru rangul de consilier II, după care obține o
bursă GATT de patru luni la Geneva. În 1990 a fost șef al secției economice de la New York a Ambasadei
României în SUA, în intervalul 1990 - 1992 a fost președinte al Agenției
Române pentru Promovarea Investițiilor Străine (ulterior, Agenția
Română de Dezvoltare), iar între 1992 - 1993 a ocupat funcția de
vicepremier în guvernul Văcăroiu. Apoi, între 1994 - 1996 a fost consilier prezidențial pe lângă Ion
Iliescu, a ocupat și funcțiile de deputat PDSR (1996 - 1997), angajat al
ING Bank, ajungând până la funcția de preșdinte (1997 - 2014). Din anul 2014, cu susținerea lui Ponta și Isărescu, Negrițoiu e președinte al ASF. Acuzația că Negrițoiu a fost ofițer acoperit vine și dintr-un pasaj
al cărții lui Mircea Răceanu, "Infern '89. Povestea unui condamnat la
moarte" - "A doua zi ancheta a continuat în aceeași formație. De
această dată am fost confruntat cu listele conținând personalul
diplomatic și administrativ de la Agenția Economică, Misiunea Permanentă
pe lângă ONU Biblioteca Română, toate cu sediul la New York. Ca și în
ziua precedentă din zecile și zecile de nume citite, printre care parcă
aud și astăzi numele lui Aurel Costescu, Ionel Georgescu, Ion Duma, Ion
Moraru, Virgil Constantinescu, Constantin Ene, Romulus Neagu, Nicolae
Ropoteanu, Teodor Țolea, Constantin Niță, Traian Chebeleu, Octavian
Ichim, Florin Roșu, Aurel Paraipan, Nicolae Stănică, Bogdan Baltazar,
Gheorghe Tinca, Petre Vlăsceanu, Fănel Mangu, Gheorghe Horotan, Mișu
Negrițoiu, Teodor Râpanu, Ion Logofătu, Anton Sârbu, Lucian Cernat,
Vasile Paliță, Alexandru Teodorescu, Ion Datcu, Nicolae Micu, Ion
Goriță, Vasile Tilinca, am indicat numai câteva persoane, deși știam că
marea lor majoritate erau ofițeri de securitate". Cine este Răceanu?
Născut în 1935, în închisoarea Văcărești, Mircea Răceanu este fiul unui
cuplu de ilegaliști comuniști. Ulterior, a fost adoptat de al doilea soț
al mamei, Grigore Răceanu, și el membru al PCR dinainte de război, unul
dintre autorii „Scrisorii celor șase" din 1989 împotriva lui Ceaușescu. Absolvent al Institutului de Relații Internaționale de la Moscova,
Răceanu junior a fost trimis în 1969 la Ambasada României de la
Washington, unde între 1974-1979 a ocupat postul de secretar I. După
revenirea din misiune, a fost șeful departamentului SUA/Canada, iar
între 1984-1989 a condus departamentul America din MAE. Arestat în ianuarie 1989, acuzat de trădare și de colaborare cu
serviciile de spionaj americane, a fost condamnat la moarte, pedeapsă
comutată apoi la 20 de ani de închisoare. Eliberat în timpul revoluției
din decembrie 1989, s-a stabilit în SUA. Reabilitat în anul 2000 de
Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost decorat doi ani mai târziu
de președintele Ion Iliescu. În cartea „Servicii secrete străine", apărută chiar în anul
reabilitării lui Răceanu, generalul în rezervă Aurel Rogojan, fost
aghiotant al ultimului șef al Securității comuniste, susține că Mircea
Răceanu a fost și el ofițer acoperit al Centrului de Informații Externe. Vezi AICI episoadele anterioare ale campaniei "Lista Fantomelor Securității" care fac dezvăluiri despre guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, liderul senatorilor PSD, Ilie Sârbu și directorul FGDB, Eugen Dijmărescu.
Lista Fantomelor Securității: Mișu Negrițoiu, președintele Autorității de Supraveghere Financiară
