Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
vineri, 21 august 2015
EXPLOZIV/Socrul lui Ilie Sârbu l-a spionat pe Arsenie Boca
EXPLOZIV/Socrul lui Ilie Sârbu l-a spionat pe Arsenie Boca
EXPLOZIV/Socrul lui Ilie Sârbu l-a spionat pe Arsenie Boca
Dumitru Surd, socrul senatorului PSD, Ilie Sârbu,
la rândul său socrul premierului Victor Ponta, a supervizat din partea
Securității supravegherea informativă a părintelui Arsenie Boca, este
dezvăluirea făcută miercuri seară la B1 TV de jurnalistul Sabin Orcan în
cadrul serialului său despre ofițerii acoperiți ai fostei Securități. Părintele Arsenie Boca este consideratun sfânt al Bisericii Ortodoxe, chiar dacă încă nu a fost canonizat. Arsenie Boca este considerat de către unii din ucenicii săi ca fiind cel mai mare duhovnic român al secolului XX.La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului, se perindă zilnic mii de pelerini. Dumitru
Surd a intrat în Securitate la 21 de ani, în 1949. A lucrat în mai
multe județe, dar a condus operațiunea Arsenie Boca din postura de
adjunct al șefului Securității Sibiu cu gradul de maior după cum se vede
din nota de mai jos. Surd a ieșit la pensie cu gradul de colonel. Ilie
Sârbu și-a cunoscut viitorul socru la Sibiu, unde a urmat Institutul
Teologic. Colonelul Surd a fost cel care l-a recomandat pe Ilie Sârbu
Securității sprijinându-l mai apoi activ.
Notă a informatorului ”Nicoară Iulian” (4 februarie 1964)
MAI Serviciul raionului Sibiu Primită: maior Surd Dumitru Agent: ”Nicoară Iulian” Casa: ”Tribuna” Data: 4 februarie 1964 Strict Secret SC 1181 Ex. nr. ... Notă informativă Am cunoscut pe Boca Zian pe timpul când era student la teologie în
Sibiu, prin anii 1928-1930. Era un student cu purtări bune, modest și
sărac. La studii era printre studenții mijlocii. Nu s-a impus prin nimic
deosebit, nici în fața profesorilor și nici în fața colegilor săi.
Alături de studiile obișnuite se ocupa și cu desenul și încercări de
pictură. După terminarea studiilor și-a exprimat dorința de a se călugări,
ceea ce a atras atenția mitropolitului Nicolae Bălan asupra lui, în
sensul de a-l susține, de a-l ajuta. Mitropolitul l-a trimis la studii
la Belle arte în București. Prof. Costin Petrescu de la Belle arte, om
de talent, l-a apreciat mult pe studentul său Boca Zian, spunând că este
un tânăr cu voință și talent. După terminarea studiilor la București a
fost trimis la studii în Grecia și în muntele Athos, unde a studiat atât
pictura, cât și viața călugărească de acolo. Întors în țară, a ajuns călugăr la mănăstirea Sâmbăta de Sus, raionul
Făgăraș. În scurtă vreme a ajuns chiar starețul acestei mănăstiri.
Ducând o viață extrem de severă și supunându-se unei asceze riguroase,
s-a impus atenției tuturor călugărilor și credincioșilor care mergeau la
mănăstire. el mânca f. puțin și numai legume, numai post, el dormea jos
pe podele și se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la
rugăciune. A început apoi să predice și să spovedească credincioșii care veneau
la el. Atât în predică, cât și în spovedanie era sever, aspru cu
greșelile, cu păcatele oamenilor. A fost extremist, era riguros și
exagerat în pretenții de viață curată de post, de rugăciune, de
înfrânare, de spiritualism. Pentru sine a început să scobească în stânca
muntelui, la înălțimi mari, o celulă, unde voia să se retragă și să
trăiască izolat de lume. Construcția fizică puțin rezistentă; el a fost totdeauna slab, palid,
anemic; s-a îmbolnăvit de piept. Medicii i-au interzis postul și i-au
recomandat hrană și odihnă. Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la
marginea țării. Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al
personalității și călugărului Arsenie - așa îl chema în călugărie - a
ajuns om mare, renumit în toată țara. Era în timpul războiului. Dureri,
necazuri și suferințe erau multe. Țăranii și intelectualii veneau cu
sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă
cu ”sfântul” de la Sâmbăta. Trecea în fața mulțimilor drept, cunoscător
al tainelor omului și făcător de minuni. Pe oarecare teme teologice a ajuns la neînțelegeri cu mitropolitul Nicolae Bălan. În timpul lucrărilor Canalului Dunăre-Marea Neagră a fost dus la
canal, unde a stat timp de un an. Întors de acolo, mitropolitul Nicolae
Bălan nu l-a mai reintegrat în postul de stareț la Sâmbăta. Oarecum supărat pe mitropolit s-a mutat din episcopia Sibiului în cea
a Aradului. Acolo a ajuns preot duhovnic la mănăstirea de maici de la
Prislop, lângă Hațeg. Stareță a mănăstirii de maici de acolo era o
călugăriță Zamfira. Ea era de origine din București. Părăsind amândoi mănăstirea - care s-a închis - Boca Zian a mers cu
fosta stareță Zamfira-Julieta, la București. Acolo s-a angajat ca pictor
la atelierele de pictură ale patriarhului. Desigur, e bărbierit,
îmbrăcat civil, e pictor și nu călugăr. În anul 1961, a lucrat, cu aprobare oficială, ca pictor timp de trei
luni în Bogata Olteană, raionul Rupea, la pictarea bisericii de acolo.
La lucrări l-a ajutat și Julieta, care a venit cu el și a plecat cu el.
Eu cred că sunt căsătoriți. În prezent se găsește în București la atelierele de pictură ale
Patriarhiei. La Bogata n-a mai putut continua pictura, deoarece
patriarhul l-a pus să învețe pictura în email și nu l-a mai lăsat să
plece și să neglijeze această pictură în email. Când a plecat la Bogata, am discutat cu el activitatea lui de la
Sâmbăta de Sus. Atunci mi-a spus: ”Acum nu sunt de acord cu ceea ce am
făcut. Am greșit mult și astăzi n-aș mai face în nici un caz asemenea
greșeli”. Eu nu știu ca el să fi fost înrolat în nici un partid politic din
trecut. Discutând cu el și acest lucru el mi-a declarat că n-a fost
înscris niciunde și că nu-i adevărată versiunea că a fost legionar. 3.02.1964 ss/Nicoară Iulian
ACNSAS, fond Informativ, dosar 2637, vol. 1, f. 161-163
(Extras din ”Părintele Arsenie Boca în atenția poliției politice din România” de George Enache și Adrian Nicolae Petcu, pag, 105-106)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu