Statul român a devenit complicele celor care au omorât oameni în Decembrie 1989 și Iunie 1990. De la Ion Iliescu la Traian Băsescu, până în epoca lui Klaus Iohannis. EDITORIAL de DAN ANDRONIC - Autor: Dan Andronic | luni, 10 august 2015 |

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Opinii EVZ

Statul român a devenit complicele celor care au omorât oameni în Decembrie 1989 și Iunie 1990. De la Ion Iliescu la Traian Băsescu, până în epoca lui Klaus Iohannis. 

EDITORIAL de DAN ANDRONIC

Autor: 

 Dan Andronic 

 | luni, 10 august 2015 |

 
 Vorbim adeseori despre interese oculte de putere. De încrengături de interese, de corupție și manipulare. Nu cred că există exemplu mai bun decât modul în care două dosare importante: Decembrie 1989 și Iunie 1990 sunt împinse la marginea timpului. Aici este adevăratul test al rezistenței Sistemului. Soarta lui Ion Iliescu, personaj-cheie în ambele momente istorice, reprezintă pentru Sistem mult mai mult decât ne putem închipui. Dovada: am schimbat patru președinți ai României și câțiva procurori-generali, dar nu a contat!

În urmă cu câteva luni, am avut o discuție de câteva ore cu generalul Dan Voinea, fostul procuror militar care s-a ocupat de cele mai fierbinți dosare ale ultimilor 25 de ani: Dosarul Revoluției din 1989 și al Mineriadei din Iunie 1990. O a doua întâlnire a fost cea de sâmbătă cu Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie. Un om care a demonstrat că există momente în Istorie când un om, fără galoane și fireturi, poate schimba cursul evenimentelor. A dus o luptă solitară, fără sprijinul ONG-urilor din România, în bătaia de joc a autorităților, sub supravegherea serviciilor de informații și în ciuda încetinelii Parchetului General sau a deciziilor contradictorii ale Curții Constituționale. S-a luptat cu Timpul și Uitarea și a câștigat.
A reușit să obțină de la CEDO rezultatul maxim: crimele din Decembrie 1989 și Iunie 1990 nu mai au termen de prescripție. Pentru cei care încă-i plâng pe cei peste 1.000 de morți, pentru miile de răniți și reținuți va veni mopmentul în care vor afla, cândva, cine este vinovat. Nu vreau să mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru că editorialul ar trebui să se termine aici. După cum povestea generalul Dan Voinea și Teodor Mărieș în cele două dosare penale nu s-a lucrat nimic timp de 7 ani. Între 2007-2014! Aduceți-vă aminte de strigătul disperat al Președintelui României din septembrie 2009. Degeaba. Sistemul era mult mai puternic. Este adevărat că vorbim de două cauze complexe prin numele implicate în desfășurarea evenimentelor, dar destul de simple prin logica faptelor penale. Există documente, mărturii, expertize care pot demonstra cu certitudine cine a tras, cine a dat ordinul, cum s-au planificat operațiunile, cine a arestat, cine a încălcat legea. Și cu toate astea, nu se întâmplă nimic de 25 de ani.

Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Petre Roman sunt doar trei nume importante care se regăsesc în toate operațiunile (para)militare duse împotriva românilor. Alături de ei apar SRI, Procuratura Generală, Ministerul de Interne, generali de poliție și de armată. Sunt zeci de persoanlități implicate, oameni activi, se manifestă în spațiul public și adeseori par în conflict. Dar îi unește o încrengătură aparent de neînțeles, ce ascunde un adevăr greu de recunoscut pentru cei care împiedică aflarea adevărului.
Așa cum am înțeles eu, iar interlocutorii mi-au confirmat, Puterea a fost cucerită printr-o lovitură de stat în 1989 și a fost consolidată (definitiv, își închipuiau ei) în Iunie 1990. Așa au creat primul sistem de putere din România. Dacă vreți, vorbim despre Păcatul Originar. O culpă care permis democrației din România să ia naștere. Fără Ion Iliescu nu ar fi existat un Emil Constantinescu și lupta societății civile, fără PSD-ul anilor 2000, marcat tot de umbrele de la Cotroceni, nu ar fi apărut Traian Băsescu. Și tot așa, exemplele pot continua.

În Decembrie 1989 și Iunie 1990 am fost martori la nașterea unui sistem de putere care a avut mână liberă, în ultimii 25 de ani, să numească procurori, să recruteze ca “acoperiți” magistrați, să dea legi și să facă guverne, să asculte telefoane și să se joace cu dosare. Cu alte cuvinte, să conducă o țară, așa cum își închipuiau Ei că trebuie condusă. Unele lucruri au fost bune, altele nu, dar dacă o să le luați biografiile la puricat veți găsi puncte comune, ceea ce explică unitatea de acțiune în afara intereselor politice de moment.
O să vă întrebați de ce rediscutăm acest subiect. De ce mai poate fi interesant ceea ce s-a întâmplat acum 25 de ani? Iar răspunsul este simplu: pentru că uneori, oameni ca Teodor Mărieș și Dan Voinea, merită ascultați, sprijiniți în lupta lor cu Timpul și Uitarea. Așa îi vom sili pe cei care lasă colbul să zacă peste dosare să pună mâna pe cârpă și să-și facă treaba. Dacă tot vrem să se facă curățenie în societatea românească, atunci ar fi bine să începem cu Începutul! Nu să ne prefacem că-l uităm…
 Tag-uri:
 editorial dan andronic, ion iliescu, decembrie 1989, iunie 1990, mineriada, mineriada iunie 1990, dan voinea, procuror militar, teodor marier, asociatia 21 decembrie, presedinte asociatia 21 decembrie, cedo, ccr, curtea constitutionala, parchetul general, virgil magureanu, petre roman

Ce se ascunde in spatele dezbaterilor despre Comitetul National condus de BNR - Adrian Benta , Consultant fiscal : Bentaconsult.ro

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Business > BNR > banci

Ce se ascunde in spatele dezbaterilor despre Comitetul National condus de BNR

Luni, 10 August 2015, ora 07:49

Foto: Adrian Benta

Existenta Comitetului de Supraveghere Macroprudentiala nu este o idee venita peste noapte guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei sau Guvernului.
Inca din data de 30 noiembrie 2014 exista supus dezbaterii publice un proiect de lege care are ca scop tocmai infiintarea unei astfel de structuri, ca urmare a recomandarilor Comisiei Europene, ce pare inca ingrijorata de prevenirea unor crize financiare.

Documentul se afla pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, la sectiunea transparenta decizionala.

Politicienii nostri au speculat abia acum acest moment, dandu-i o alta conotatie, neplacuta atat din perspectiva intentiei corecte de a respecta o recomandare a Comunitatii Europene, cat si din perspectiva transformarii acestui Comitet intr-un for cu puteri absolute.

Comitetul National condus de BNR revolta PSD: Asa ceva nu se poate! Nu mai exista Guvern, Parlament, Presedintie?

Olteanu (BNR): Comitetul National nu va face recomandari Parlamentului sau presedintelui Romaniei

Toate aceste "fumigene" aruncate in ultimul timp reprezinta o consecinta a "razboiului" verbal pe care il duc persoanele care sustin adoptarea Codului fiscal in forma aprobata de Parlament si cei care nu agreeaza efectele acestei legi.
Romania va avea un supra-guvern sef peste guvern?

De fapt, acest Comitet Macroprudential vrea sa vina ca o justificare a opiniei ca efectele negative ale Codului fiscal sunt mai pregnante decat efectele pozitive si atunci incercam sa gasim o cale de a aduce finantele publice in parametrii agreati.

Reactiile fata de Comitetul National pentru Stabilitate - ignoranta sau judecata stramba

In fond, nu Comitetul Macroprudential este problema, ci faptul ca fiecare dintre partile combatante dezvolta argumente sa arate ca detine mai multa obiectivitate in dorinta de a fi aplicat Codul fiscal sau nu. In acest sens, discursul adevarat ar fi punctarea avantajelor si dezavantajelor aduse de acesta.

Lucruri pozitive ale Codului fiscal

Pe termen scurt, populatia ce inca duce greul crizei beneficiaza de o scadere de preturi, ca urmare a unei cote de TVA redusa la 19% si, mai ales, observam si dorinta de a stimula cultura prin reducerea TVA la 5% pentru vanzarea de carti sau la accesul la evenimente.

Se elimina zgomotoasa taxa pe stalp, impozitul pe dividend se reduce la 5%, iar supraacciza la carburant nu va mai exista. Toate aceste lucruri sunt minunate, daca au un fundament real al economiei.

Teodorovici nu e de acord cu Isarescu pe Codul Fiscal: Sub nicio forma nu revenim asupra masurilor

Lucruri mai putin pozitive ale Codului fiscal

Celelalte parti vin si afirma ca, in realitate, nu prea este chiar o reducere atat de spectaculoasa de fiscalitate, ci se muta impozitarea de la societate catre persoana fizica, iar unele categorii de persoane fizice, in special cele ce desfasoara activitati independente si profesii libere, vor fi aspru impozitate.

Luand un caz concret, de exemplu, o persoana fizica autorizata ce doreste sa beneficieze de pensie intreaga, cu venituri medii de pana in 2.500 euro pe luna, este taxata cu o cota de aproximativ 48%, iar daca aceasta mai este si platitoare de TVA, taxarea ajunge la 65%, chiar daca acest PFA desfasoara aceleasi activitati ca si activitatea unei societati.

In acelasi context, dezvoltarea pe deficit a tarii este buna, dar doar daca acesta este directionat pentru realizarea de investitii corecte in economie.

PNL anunta ce va negocia cu PSD pe Codul Fiscal: Vom cere amanari (Video)

Conditiile PNL pentru a vota noul Cod Fiscal

Fiecare roman va plati cu varf si indesat multi ani de acum incolo

Daca Guvernul va folosi acest deficit cum l-a folosit in ultimii ani - pentru licitatii supraevaluate sau pentru mai multe categorii de persoane asistate social cand acestea erau apte de munca, ori pentru periodicele pomeni electorale, respectiv pentru cresteri de salarii guvernamentale in structuri in care doar o parte dintre acesti salariati muncesc, iar ceilalti nu cunosc preacinstita munca - acest deficit este unul inacceptabil si se adauga la datoriile pe care le are deja Romania.

Ne place, nu ne place, la sfarsitul lunii mai 2015, conform unei analize a BNR, datoria pe termen lung si pe termen scurt a Romaniei este de circa 90 miliarde euro. Suma va creste prin noile deficite, estimate anual la circa 17 miliarde de lei, astfel incat fiecare cetatean roman va plati cu varf si indesat multi ani de acum incolo.

Iar faptul ca Romania are o rata de datorie externa mai buna decat alte tari nu e nici pe departe o scuza justificabila.

Poate ar fi cazul ca acest deficit, cumva, sa fie investit in structuri economice productive si nu doar in institutii care sa taxeze excesiv contribuabilul pentru a face rost de acesti bani.

Ministrul nostru de Finante se ia dupa Yanis Varoufakis? Deficitul bugetar si lepadarea de UE

Vrem rezultate

Asteptam dovezi concrete ca acest deficit este folosit corect pentru o dezvoltare sanatoasa si poate daca ar fi impusa prin lege aceasta situatie, iar in cazul in care Consiliul de Supraveghere Macroprudentiala ar fi un for decizional in acest sens, atunci este binevenit.

Insist asupra faptului ca o fiscalitate redusa dezvolta economia, insa toate aceste scaderi de taxe trebuie sa se faca pe o baza sanatoasa, cu perspectiva pentru generatiile ce vin.

Adrian Benta
Consultant fiscal
Bentaconsult.ro
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre 

comitet supraveghere BNR discutii comitet supraveghere BNR

Sursa:
 Ziare.com

O întreagă ramură a poporului român se stinge sub ochii noștri - de Claudiu Padurean , 08 august 2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

O întreagă ramură a poporului român se stinge sub ochii noștri

de

  Claudiu Padurean ,

  08 august 2015

 - stire actualizata la ora 13:51, 08 august 2015

O întreagă ramură a poporului român se stinge sub ochii noștri

Vlahii, despre care George Murnu credea că au întemeiat Imperiul Asăneștilor, au ajuns azi o comunitate care mai numără doar câteva mii de personae.
Câți meglenoromâni mai trăiesc în lume? 
Este vorba de acea ramură care, potrivit unor istorici precum Gustav Weigand sau George Murnu, ar fi contribuit la crearea celei mai mărețe alcătuiri statale medievale a românilor, Imperiul Asăneștilor, care mai este cunoscut în istoriografie drept Imperiul Româno-Bulgar, Țaratul Româno-Bulgar sau, potrivit istoricilor bulgari, Cel de-al Doilea Țarat Bulgar. Meglenoromânii se pierd, încetul cu încetul, în mijlocul populațiilor balcanice.
Procesul de asimilare a început în secolul al XIX-lea, iar specia­liștii în etnografie se tem că această populație va pieri curând. Cele mai optimiste estimări arată că în lume ar mai exista 20.000 de vorbitori ai dialectului meglenoromân al limbii române. Însă realitatea ar putea fi mult mai tragică. În Grecia, mai există doar aproximativ 4.000 de meglenoromâni, gru­pați în nord, la granița cu Macedonia. Arealul lor include micul oraș Nânta și șapte sate din jurul său. În Turcia, acolo unde au fost expulzați forțat la finalul ultimului război turco-grecesc, mai trăiesc 3.700 de meglenoromâni, grupați în două sate din Tracia turcească. În Macedonia, doar vreo 200 de personae mai vorbesc meglenoromâna, iar în România au existat, la ultimul recensământ, 850 de familii vorbitoare ale acestui dialect. Cele mai multe sunt grupate în satul Cerna din județul Tulcea.

O istorie neguroasă

Originile meglenoromânilor se pierd în negurile epocii migrațiilor. După unii istorici, precum Konstantin Jiricek, meglenoromânii ar fi urmașii unui amestec de pecenegi și români, așezați la vest de Vardar, în anul 1091, de către împăratul bizantin Alexios Comnenul. Ipoteza lor este bazată pe anumite parti­cularități lingvistice și pe trăsăturile vag asiatice ale multor meglenoromâni. Alți istorici, precum George Murnu și Gustav Weigand, sunt de părere că meglenoromânii ar fi, de fapt, urmașii acelor vlahi care în Evul Mediu ar fi întemeiat Imperiul Româno-Bulgar și care, sub presiunea bulgarilor slavizați care au preluat puterea în statul întemeiat de Asănești, s-ar fi retras spre sud, până pe teritoriul din jurul orașului Nânta. O a treia ipoteză, avansată de savantul Pericle Papahagi, arată că meglenoromânii ar fi, de fapt, urmașii românilor sud-dunăreni care, în Evul Mediu, au rămas mai mult în contact direct cu românii nord-dunăreni, apoi au migrat spre Sud.
 Există și părerea că, de fapt, toate cele trei ipoteze ar putea fi adevărate, în parte. Iar meglenoromânii să fi fost de fapt un amestec de pecenegi și de români, o populație care locuia pe ambele maluri ale Dunării, și care i-ar fi dat atât pe întemeietorii Imperiului Asă­neș­­tilor, cât și pe cei ai românilor megleniți de azi. Dialectul meglenoromân nu are decât foarte puține influențe slave, comparativ cu dialectul vorbit de românii nord-dunăreni sau dacoromâni. În schimb, influen­ța grecească asupra acestui dialect este foarte importantă.
Meglenoromâna are o serie de par­ti­cu­la­rități care o dife­ren­țiază net de dialectual aromân. Cercetările etnologilor confirmă faptul că meglenoromânii au venit dinspre nord. Una dintre tradi­țiile lor de Crăciun poate fi întâlnită și la alte populații din zona Dunării, cum ar fi sârbii. Este vorba de bondic, un butuc de stejar pe care capul familiei meglenoromâne îl aduce în gospodărie cu puțin timp înainte de Crăciun, apoi îi dă foc de Bobotează. Această tradiție s-ar fi născut într-o zonă montană, spun etnologii, care cred că, în lunga lor migrație spre sud, meglenoromânii ar fi poposit în Munții Rodopi. Tradiția bondicului se regăsește în comuni­tățile sârbești sub numele de bandjak.
În Evul Mediu, meglenoromânii erau renumiți pentru vitejia lor, în special cei din satul Oșani. Aceștia au fost ultimii care au fost supuși de otomani în înaintarea lor spre nord. Meglenoromânii erau organizați autonomi și fiecare din satele lor se afla sub conducerea unui căpitan. Titlul reflecta rosturile militare pe care meglenoromânii le-au avut de-a lungul istoriei. Ei s-au amestecat puțin cu aromânii, de care îi despărțeau numeroase aspecte culturale. În timp ce meglenoromânii erau agricultori sedentari, aromânii erau păstori care practicau transhumanța.

Românii care au devenit ­musulmani

Un eveniment important pentru istoria meglenoromânilor s-a produs în secolul al XVII-lea, când locuitorii din Nânta s-au convertit în bloc la Islam, în timp ce ceilalți meglenoromâni au rămas creștini ortodocși. În secolul al XIX-lea, fiecare stat balcanic a încercat să îi asimileze pe românii sud-dunăreni, cu excepția temporară a Imperiului Otoman, care a fost, până în momentul ascensiunii Junilor Turci, mult mai tolerant decât statele creștine. Meglenoromânii din Bulgaria de azi au dispărut cu totul. În Macedonia, ei mai sunt doar o mână de oameni, iar populația meglenoromână din Grecia a cunoscut un declin tot mai sever.
Grecia nu recunoaște nici azi în mod oficial existența meglenorormânilor. Un episod dramatic a avut loc în anul 1923, după războiul greco-turc, în urma căruia Grecia a fost înfrântă și a pierdut pentru totdeauna șansa de a recuceri Constantinopole, precum și regiunea Smirna din Asia Mică, ce îi revenise, în conformitate cu tratatele de la finalul primului război mondial. Meglenoromânii musulmani au fost explulzați cu totul în Turcia, în cadrul unui schimb de populații între cele două state. 500.000 de musulmani au fost alungați din Grecia, iar un număr aproximativ egal de greci din Turcia. În satele de meglenoromâni și de aromâni au fost colonizați greci originari din Asia Mică. Presiunea autori­tăților grecești a crescut semnificativ și față de meglenoromânii creștini.
Drept urmare, în anul 1926, 450 de familii de meglenoromâni au migrat spre nord, în România, unde au fost așezați în câteva sate din jurul Durostorului. Iar în anul 1940, când Bulgaria a ocupat Cadrilaterul, ei au fost alungați din nou. Cei mai mulți s-au stabilit în județul Tulcea, de unde comu­niștii i-au mai alungat o dată, în Banat, pe fruntașii meglenoromânilor. Cu toate acestea, 1.200 dintre ei își păstrează și azi dialectul și tradițiile, iar România este țara care încurajează cel mai mult păstrarea acestei comunități.  

Biblioteca de poezie: Angela Marinescu

A primit Premiul Naţional de Poezie 
 Numele: Basaraba-Angela Marcovici,
 pseudonim literar Angela Marinescu
 Data şi locul naşterii: 8 iulie 1941, Arad 
 Studiile şi cariera:
A absolvit Liceul „Moise Nicoară“ din Arad.
 A studiat vreme de patru ani la Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca.
 S-a licenţiat în psihologie, în cadrul Facultăţii de Psihologie a Universităţii din Bucureşti.
A debutat publicistic în 1965, cu poeme în revista „Tribuna“ din Cluj-Napoca.
În 1969 publică primul volum de poezii, „Sânge albastru“.
 A publicat 15 volume de versuri, un volum de eseuri şi un „Jurnal scris în a treia parte a zilei“.
În 1989 a emigrat în Franţa şi a transmis un memoriu la postul de radio Europa Liberă.
Din 1990 până în 1996 a lucrat ca redactor corespondent la revista „Vatra“.
 În 2003 a primit Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ pentru Opera Omnia.
 Locuieşte în: Bucureşti.
Citeste mai mult: adev.ro/nsrr6z

Angela Marinescu / poem

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Angela Marinescu la Institutul Blecher.

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Interviu Angela Marinescu pentru Radio România Cultural

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html