Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
miercuri, 30 noiembrie 2022
Virgil Musta - un cioclu apocaliptic înhățat de DNA - Distribuit pentru: Public Pastila rusofilului COROIU care se oftică: ”1. Reuniunea miniștrilor de externe ai NATO reflectată de presa română ca pe vremea congreselor partidului.”
marți, 29 noiembrie 2022
luni, 28 noiembrie 2022
Cele două fețe ale României: cum a devenit Bucureștiul ”capitala” NATO, în ciuda lipsei reformelor interne - Analize • 28 Noiembrie 2022 • Cristian Pantazi • Sursă :G4 Media.ro
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Cele două fețe ale României: cum a devenit Bucureștiul ”capitala” NATO, în ciuda lipsei reformelor interne
Analize •
28 Noiembrie 2022
• Cristian Pantazi •
1.644 vizualizări •
8 comentarii
Săptămâna aceasta, Bucureștiul s-a transformat în punctul zero al diplomației globale. Capitala găzduiește summitul miniștrilor de Externe din NATO, o întâlnire G7 și Reuniunea Liderilor de la München. Toate sunt evenimente de prim rang și atestă importanța României în politicile de securitate din cea mai fierbinte zonă a globului. Cum se explică acest premiu, date fiind restanțele majore ale coaliției PSD-PNL moșite de președintele Iohannis în ce privește reformele interne?
Acesta e paradoxul unei țări de graniță care mai mereu a beneficiat de marile evenimente istorice și s-a urcat pe valul schimbărilor, ținând linia corectă. Un singur exemplu din istoria recentă: după atentatele teroriste din New York de la 11 septembrie 2001, România s-a alăturat coaliției conduse de SUA și și-a asigurat un loc în NATO în 2004, în ciuda precarității armatei sale și a lipsei reformelor.
Elitele politice și militare de la București au înțeles că invazia rusă din Ucraina e un moment decisiv. Liderii coaliției – Iohannis, Ciucă și Ciolacu au decis o poziționare fără echivoc: condamnarea Rusiei, susținerea sancțiunilor, sprijin pe toate direcțiile pentru Ucraina, primirea de refugiați ucraineni, sprijin și lobby pentru Republica Moldova.
România s-a înscris pe aceeași linie cu Polonia și țările baltice, dar cu o discreție diplomatică ce încă surprinde acasă. Întrebărilor repetate despre eventuala furnizare de arme către Ucraina, Bucureștiul răspunde evaziv. Răspunsuri mai directe au venit de la președintele Zelenski, premierul Șmîhal și ministrul de externe Kuleba, care au mulțumit României inclusiv pentru ”sprijinul militar”. De ce păstrează România discreția asupra unui eventual sprijin militar? Pentru a evita un răspuns direct al Rusiei, pentru a proteja rutele pe care sunt livrate ajutoarele militare ale Occidentului prin România, dar și pentru a susține cât de mult se poate Republica Moldova.
Chiar fără a semnaliza strident precum Polonia ori țările baltice, România s-a individualizat în rândul țărilor din jur ca un furnizor de soluții în chestiunea ucraineană, spre deosebire de Ungaria ori Bulgaria, spre exemplu. Împins de nevoia stringentă a Ucrainei de a-și exporta mărfurile, guvernul a început un proiect amânat 32 de ani: curățarea Portului Constanța și reabilitarea vechilor linii CFR spre frontiera estică.
Și pe plan diplomatic, România a investit multă energie în chestiunea ucraineană. Face parte din echipa internațională care investighează crimele de război comise de Rusia, a intervenit în favoarea Ucrainei la Curtea Internațională de Justiție în cadrul procedurilor lansate împotriva Federației Ruse, a cerut mereu sancțiuni mai dure pentru Kremlin prin vocea ministrului de externe Bogdan Aurescu.
Toate aceste gesturi au venit dintr-un interes strategic clar: Ucraina să câștige războiul, Rusia să plătească pentru invazie și să fie descurajată să mai pornească un astfel de conflict. Dar și din speranța clară a lui Klaus Iohannis de a prinde o funcție într-o organizație internațională după ce își termină mandatele cam goale de la București. Să nu uităm răspunsul din iulie al șefului statului la întrebarea dacă ar accepta funcția de secretar general NATO: „Dacă mi s-ar face o astfel de propunere, aș evalua situația foarte serios și aș face o declarație publică”.
Cinic, Bucureștiul a înțeles imediat că poate primi dividendele pentru un comportament corect legat de Ucraina, așa cum a făcut-o și în 2004, când în ciuda mimării reformelor interne, a fost primită în NATO pentru că alianța nord-atlantică avea nevoie de întăriri în flancul sud-estic.
Istoria se repetă. Cu o coaliție profund antireformistă la putere ce-l are în frunte pe președintele Klaus Iohannis, Bucureștiul a înțeles că nevoia NATO de stabilitate politică și strategică e mai mare decât oricând. Iohannis, Ciucă și Ciolacu au interpretat corect semnalele venite de la Paris și Berlin și, beneficiind de sprijinul masiv al președinției rotative cehe a UE, au lansat asaltul diplomatic pentru cele două mari obiective: ridicarea MCV și intrarea în Schengen.
România a abandonat rapid orice încercare de reformare reală a Justiției și administrației, deși acestea erau condiții clare pentru ridicarea MCV și intrarea în Schengen. Legile justiției promovate de ministrul Predoiu și susținute in corpore de coaliție au fost demolate de Comisia de la Veneția. Nu a contat însă: Comisia Europeană a ridicat MCV, înlocuindu-l cu mecanismul statului de drept, comun tuturor statelor membre și care are un instrument eficient de sancționare: suspendarea fondurilor europene.
În ce privește aderarea la Schengen, succesul e mult mai îndepărtat. Chiar și cu susținerea clară a Germaniei și Franței, mai trebuie convinse Olande și Suedia – ambele cu obiecții care țin de politica lor internă.
Iar acum o săptămână a mai apărut un o piedică: Austria. Viena e copleșită de numărul enorm de migranți veniți pe ruta balcanică și vrea reformarea Schengen, nu extinderea spațiului pe care îl consideră nefuncțional. Austria vrea aprobarea la nivelul UE a unui nou pact privind migrația și azilul, blocat deocamdată de Ungaria și Polonia, și amenință cu veto la votul pentru primirea României și Bulgariei în Schengen. E șah pentru București, greu de crezut că va putea fi rezolvat până la Consiliul JAI din 8 decembrie.
Pentru o coaliție politică ce detestă reformele, ridicarea MCV și intrarea în Schengen ar fi premii nemeritate. Pentru România, ele sunt benefice. Intrarea în Schengen ar duce la fluidizarea traficului și câștiguri financiare clare pentru firmele de transport, în timp ce ridicarea MCV scoate România dintr-o categorie mai degrabă rușinoasă.
În ce privește evenimentele diplomatice găzduite în această săptămână de București, ele sunt răsplata pentru consecvența și eforturile României pe temele de securitate. Întâlnirile cu miză majoră organizate în capitală arată fața luminoasă a României. Fața întunecată, nereformată a țării o putem vedea în noile legi ale justiției, în proiectele (retrase tactic) serviciilor secrete și în încremenirea din administrația politizată până la refuz.
Iar dosarul de duminică seară al fostului baron PSD de Giurgiu, Niculae Bădălău, e trăsătura cea mai întunecată a unei Românii care mai are drum lung de făcut până la standardele pe care ni le dorim cu toții: corupția de cea mai joasă speță, specifică anilor 90, furtul abject din bani publici care se reflectă în calitatea catestrofală a lucrărilor și serviciilor publice din toată țara.
....................................................................................................................................................................
Disclaimer: G4Media nu a cerut și nu a primit niciodată fonduri guvernamentale direct sau sub forma unor campanii de informare. Acesta este un ajutor de stat mascat care distorsionează piața de media și este inacceptabil. De asemenea, G4Media nu acceptă bani de la partidele politice în afara campaniilor electorale. Publicitatea electorală marcată ca atare este normală în perioada alegerilor.
........................................................................................................................................................................
Cine e Niculae Bădălău, fostul politician reținut de DNA într-un dosar de corupție - De Denisa Dudescu, Duminică, 27 noiembrie 2022, 23:39 . Ultimul update Luni, 28 noiembrie 2022, 06:32
Citeşte întreaga ştire: Cine e Niculae Bădălău, fostul politician reținut de DNA într-un dosar de corupție
duminică, 27 noiembrie 2022
Cum pot folosi forțele pro-ruse falia Schengen. Putin nu trebuie lăsat să-și regenereze armata până în primăvară. Probabil că Germania, Franța și Italia încă mai speră la o înțelegere cu Putin - Interviu
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Cum pot folosi forțele pro-ruse falia Schengen. Putin nu trebuie lăsat să-și regenereze armata până în primăvară. Probabil că Germania, Franța și Italia încă mai speră la o înțelegere cu Putin - Interviu
Scenariul cel mai pesimist este o înfrângere militară a Ucrainei într-o ofensivă rusă majoră în primăvara anului 2023, răsturnarea guvernului ales în mod democratic și înlocuirea acestuia cu un regim pro-rus. În consecință, ar fi afectată imediat și Republica Moldova, a cărei securitate Occidentul nu ar putea probabil să o garanteze în cazul unei catastrofe ucrainene.
Iar Rusia speculează orice falie în interiorul UE: inclusiv faptul că uneori statele care au aderat la UE începând cu 2004 au impresia că sunt europeni de mâna a doua. Acest lucru este exploatat, printre altele, de forțele pro-ruse din România, spune istoricul austriac Oliver Jens Schmitt, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
Oliver Jens Schmitt predă istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena și este, din 2017, președintele Secţiei Filozofie Istorie a Academiei Austriece de Ştiinţe. Editura Humanitas i-a publicat volumele „Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și decăderea 'Căpitanului'“ și „România în 100 de ani. Bilanţul unui veac de istorie.
Am văzut că Austria a anunțat că o extindere a spațiului Schengen în acest moment nu este oportună, de vreme ce întreg sistemul Schengen nu funcționează. Se referea la migrație. Cât de importantă este această temă pentru Europa de Vest, pentru Austria în special?
Germania a primit deja la fel de mulți refugiați și migranți ca în 2015, iar în Austria numărul acestora a atins, de asemenea, niveluri record. Guvernul austriac este supus unei presiuni interne enorme. Partidul de extremă dreapta FPÖ conduce în sondaje.
În Austria există impresia că sistemul Schengen este pe punctul de a se prăbuși și că statele bogate trebuie să suporte partea cea mai grea a migrației din țările islamice.
Prin urmare, este respinsă o extindere pentru a include state în a căror capacitate de a-și proteja frontierele nu se are încredere deplină.
Poate fi percepută eventuala menținere a României și Bulgariei în afara Schengen drept un tratament duplicitar, discriminatoriu? Și cât de periculoasă e exploatarea acestei teme de către populiști și extremiști – mă uit acum înspre AUR, în România, dar și Bulgaria e în criză politică.
În cazul în care o țară îndeplinește criteriile de aderare la sistemul Schengen, decizia trebuie să fie luată pe această bază.
Cu toate acestea, Schengen are un nivel simbolic și unul tehnic. Acesta din urmă se referă la includerea într-un domeniu central al UE, libera circulație a persoanelor. Dar sistemul Schengen trăiește și din încrederea statelor fără frontieră externă în statele care trebuie să protejeze aceasta frontieră externă. România și Bulgaria, cu mari dificultăți în implementarea unui stat de drept funcțional, cu o corupție larg răspândită și cu politicieni mai puțin competenți și mai puțin credibili, inspiră puțină încredere în acest context în state precum Olanda sau Austria.
Pe de altă parte, grupurile și partidele extremiste din România și Bulgaria vor folosi o posibilă neadmitere a țărilor lor pentru a continua propaganda anti-occidentală.
În general, este tragic că Europa nu a reușit să dezvolte o politică unificată în domeniul migrației. State precum Germania oferă chiar stimulente suplimentare pentru imigranți prin extinderea sistemului de asistență socială.
Rusia e preocupată, desigur, de războiul pe care îl duce în Ucraina, dar e ea absentă din restul Europei sau vedeți semne că ar specula, ar alimenta polarizări, cum este și această dezbatere despre o Uniune Europeană inegal prezentă în statele membre?
Rusia a exploatat până acum posibilele slăbiciuni ale statelor UE și va continua să facă acest lucru. În acest sens, se concentrează asupra posibilelor linii de falie, inclusiv asupra faptului că uneori statele care au aderat la UE începând cu 2004 au impresia că sunt europeni de mâna a doua.
Acest lucru este exploatat, printre altele, de forțele pro-ruse din România.
Rusia ascunde în mod deliberat faptul că țările de la Marea Baltică până în România, în calitate de membre ale NATO și UE, nu s-au bucurat niciodată în istoria lor de atâta securitate împotriva unei posibile agresiuni.
În plus, guverne precum cel al României le explică suficient de clar cetățenilor lor ce înseamnă apartenența la UE și la NATO. O Românie izolată între alianțe, așa cum a aspirat cândva Ion Iliescu, ar fi astăzi singură și expusă unor încercări masive de presiune rusească împotriva cărora cu greu s-ar putea apăra.
Ucraina avertiza zilele astea asupra așa-numitei oboseli de război. Mai multe sondaje din UE, am văzut recent unul din Germania, arată că oamenii sunt într-adevăr dispuși să creadă și narațiunile Rusiei și să dorească pacea, chiar dacă ea înseamnă, de fapt, cedări de neconceput pentru Ucraina. Cum arată lucrurile și cum se poate contracara această oboseală de război? Au liderii democratici soluții reale?
Mulți politicieni din Europa nu vor să își confrunte alegătorii cu realitatea: Putin nu duce un război doar împotriva Ucrainei, ci împotriva Occidentului în ansamblu, și nu în primul rând împotriva SUA, ci împotriva UE.
Politica și, de asemenea, câteva mijloace de informare în masă țin această realitate departe de oameni. Ei simt doar consecințele războiului, provocat în mod deliberat de Putin, sub forma inflației, a prețurilor ridicate la energie și a refugiaților din Ucraina. Cei care nu sunt atenți la mass-media de calitate observă prea puțin tragedia oamenilor din Ucraina, dar mai mult schimbările economice din propria lor țară.
Probabil că Germania, Franța și Italia încă mai speră la o înțelegere cu Putin, chiar dacă nu recunosc în mod deschis acest lucru. Ei sprijină Ucraina doar în măsura în care nu pierde războiul și închid ochii la faptul că Rusia este de mult timp în război cu întreaga UE.
Și în România, populația este ferită de această realitate a războiului. Este cu atât mai ușor pentru extremiștii pro-ruși să pună criza pe seama slăbiciunii democrației și să întoarcă disperarea economică a multor oameni împotriva Ucrainei, ca și cum Ucraina ar fi de vină pentru criza provocată, de fapt, de Rusia.
Este important ca politicienii europeni să le spună cetățenilor lor care este situația actuală.
Activitatea presei critice este, de asemenea, importantă, la fel ca și rolul școlilor, care trebuie să le ofere copiilor o educație politică de calitate.
Pentru că vorbim despre Uniunea Europeană: Viktor Orban, spre satisfacția lui Putin, continuă să facă notă discordantă în UE și chiar să șantajeze Uniunea – Ungaria blochează banii pentru Ucraina, dacă nu primește fondurile europene care îi sunt blocate, pentru încălcări care țin de statul de drept. Are UE vreo putere în fața lui Orban, care, iată, apasă pedala tot mai tare?
Da, și se poate spera că Comisia Europeană va urma sfaturile Parlamentului European și va exclude Ungaria de la subvențiile financiare europene.
Ungaria a devenit acum un paria în Europa. Guvernul Orban a trecut efectiv de partea inamicului UE, care invadează o țară vecină pașnică cu o teroare fără precedent din 1945 încoace.
Care este, în acest moment, scenariul prost pentru Ucraina și ce poate face Occidentul să nu se ajungă acolo? Am văzut cât de sensibilă a fost situația din Polonia, când o rachetă prost trimisă a căzut într-un sat polonez.
Scenariul cel mai pesimist este o înfrângere militară a Ucrainei într-o ofensivă rusă majoră în primăvara anului 2023 și răsturnarea guvernului ales în mod democratic și înlocuirea acestuia cu un regim pro-rus. În consecință, ar fi afectată imediat și Republica Moldova, a cărei securitate Occidentul nu ar putea probabil să o garanteze în cazul unei catastrofe ucrainene.
Pe termen mediu, toate statele din estul UE, de la Finlanda la România, ar fi, de asemenea, amenințate militar de Rusia.
UE și NATO pot foarte bine să prevină acest lucru, furnizând în cele din urmă Ucrainei sistemele de armament dorite, care, pe de o parte, oferă o protecție semnificativ mai bună împotriva atacurilor rusești din aer și, pe de altă parte, permit armatei ucrainene să continue un război ofensiv chiar și în timpul iernii. Occidentul trebuie să se asigure că Rusia va pierde războiul. În caz contrar, după o regenerare a armatei sale, Putin va continua războiul împotriva Georgiei, Moldovei și - probabil într-o formă hibridă la început - împotriva statelor din estul UE.
sâmbătă, 26 noiembrie 2022
vineri, 25 noiembrie 2022
Zelenski: când un actor luptă cu Rusia
joi, 24 noiembrie 2022
miercuri, 23 noiembrie 2022
marți, 22 noiembrie 2022
luni, 21 noiembrie 2022
duminică, 20 noiembrie 2022
Schengen, festivalul ipocriziei și indignarea patriotică. Oglinda - Autor : Ioana Ene Dogioiu - 20.11.2022, ora 10:50 -Sursă : spotmedia.ro
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
”
Festivalul de înjurături în chestiunea Schengen s-a mutat de la Olanda – cu drogurile ei și insațiabilă ei poftă de Portul Constanța, să-i lăsăm nevândute florile și legumele, huo!, de la Suedia – să-i retragem votul pentru intrarea în NATO! (ciudat, nimeni n-a zis că ar trebui să dam afara Ikea), la Austria – dacă nu mai putem să-i mâncam lebedele (fapt consumat în 1990, când a fost singura țară UE care ne-a primit fără viză) măcar să-i luam la tăvăleală OMV-ul.
Amintindu-ne, desigur cu patriotică indignare, ce profit record a făcut Petrom anul acesta cu vânzări de trei ori mai mari, știut fiind că fiecare șofer a fost dus cu forța la pompă și pus să alimenteze cu pistolul la tâmplă de trei ori mai mult.
După cum e de notorietate că lungile șiruri de mașini care se târăsc precum imense râme pe străzile din orașe mari și mici, pe DN1 sau A2 sunt conduse de șoferi care au fost mânați cu biciul de austrieci să se suie la volan și de aici vânzările record de benzină și motorină. Indignarea patriotică ignoră desigur taxele și impozitele pe care vânzările și profitul record ale OMV Petrom le-au adus statului român.
Văd emisiuni la TV în care se vorbește ca la taraba provincială despre ce le-am dat și ce ar trebui să le mai dăm ca să ne cumpăram intrarea, adică despre șpaga de stat, în termeni care nu fac decât să confirme toate suspiciunile că avem mentalitatea corupției parte din ADN deja.
Numai „dușmanii neamului” au minima obiectivitate să ia o oglindă imensă și să o pună în fața noastră înainte de a apăra cu furci și topoare obiectivul național și de a văicări ca bocitoarele la îngropăciuni demnitatea noastră de tărișoara pe care „toți o bate și-o înjură, toți îi dă cu pumnu-n gură”.
Care e problema acelor oameni de nu ne vor? Nu au încredere în capacitatea noastră de a gestiona serios cea mai grea granița a spațiului de liberă circulație și de a acorda vize pentru tot Schengen doar cu aplicarea strictă a regulilor.
Și Suedia, și Austria, și Olanda se confruntă cu fenomene migraționiste importante. Acest fenomen este acolo o temă centrală de politică internă. Cetățenii din acele state cer politicienilor lor să rezolve problema sau măcar să nu o agraveze. De altfel, Austria se opune si Croaţiei, nu doar necăjitei noastre tărișoare.
Noi argumentăm cu dotările tehnice. Da, le avem. Doar că ele sunt în mâna unor oameni. Am tot dat exemplul sofisticatului sistem SCOMAR care s-a stricat taman în noaptea când în România intrau tone de cocaină despe care autoritățile au aflat când au dat peste o parte din droguri eșuate pe plajă.
La ce a folosit SCOMAR în noaptea aceea? Dar cel mai rău este că nimeni nu a fost găsit vinovat pentru inactivarea sistemului. Mai rău, pentru că asta arată nu doar neregulă, neglijență, poate corupție, ci și că nu există reacție la neregulă, neglijență, poate corupție.
În filme produse în diverse țări UE româncele sunt sistematic asociate cu rețele de prostituție. Un stereotip, da, dar nu plecat din nimic. Suntem campioni ai traficului de carne vie pentru care facem simpozioane și dezbateri, și planuri, și proiecte.
Despre avioanele cu țigări care treceau din Ucraina în România că din Ilfov în Giurgiu s-a tot scris în presă.
Iar când cineva e totuși trimis în judecată vine o decizie CCR și scapă toți. Tocmai când ne luptăm noi cu laleaua olandeză și profitul Petrom, a fost achitat un mare lot de vameși pentru că dosarele au fost curățate de probe în urma unor decizii CCR.
Și pe cine trimitem noi să spună că nu va mai fi așa? Cei care jelesc demnitatea națională au încredere în poliția română, în vameșii români, în ceea ce zice ministrul Bode.
Crede cineva că înainte de întâlniri cu omologi străini, demnitarii occidentali nu au la mapă tot ce important de știut despre viitorul interlocutor, de la sforăitul pe bancheta din spate a mașinii, la halul în care arată Poliția și Jandarmeria romană? Cât de credibil e un ministru care pretinde că e nevoie de un BMW 8+1 pentru fiecare 3 km de autostradă din România?
Cât de credibil să fie dl Iohannis care și-a anunțat public disponibilitatea de a lăsa mandatul și țara în plata Domnului ca să se cațere pe craca mai înaltă a unei funcții externe pentru care nici măcar nu era în cărți?
Uitați-vă la cum arată aplicarea legii în România, la cât de extinsă e corupția, la cât de zdrențuite au ajuns legile, la ce demnitari ne conduc și ne reprezintă și spuneți cu mâna pe inimă că străinii ar trebui să dea acestei țări siguranța graniței sale de est și acordarea de vize pentru tot Spațiul Schengen.
Că vrei să ajungi la Atena sau la Paris oprindu-te doar în benzinarii, că ești conștient de avantajele economice imense ale intrării în Spațiul Schengen, nu înseamnă să nu admiți motivele de neîncredere ale străinilor în noi și în conducătorii noștri.
Mai urlă câte un politician român exaltat că mulți dintre medicii care lucrează în UE sunt școliți în România deci, cum ar veni, occidentalii ne sunt datori. Dar de ce au plecat medicii? Salariile nu mai sunt azi chiar atât de disproporționate. Nu cumva fix din motivele care justifică neîncrederea: corupție, minciună, spoială?
Drumul spre
Schengen ar trebui să înceapă cu lepădarea de ipocrizie. Iar dacă ne va
ieși exclusiv pentru că și americanii fac presiuni pentru asta pe
filiera NATO sau dacă nu ne va ieși cu tot contextul favorabil, măcar să
nu mai dăm lebede și să privim adevărul în ochi. ”
De ce se opune Austria lărgirii Schengen pe ultima sută de metri? Revin "frugalii"? - Autor Magda Grădinaru - 20.11.2022, ora 10:52 - Sursă: spotmedia.ro
Autor: Magda Grădinaru
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
De ce se opune Austria lărgirii Schengen pe ultima sută de metri? Revin "frugalii"?
Propaganda de război a Digi24 și Antena3 - Autor : Costi Rogozanu - Sursă:LIBERTATEA
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2022/11/colaj-tudorprelipceanu.jpg)
„E război lângă noi. Propaganda e peste tot, e și normal. Presa independentă are o responsabilitate în plus, să slalomeze printre predicatele propagandei și să pună întrebări care fac aerul public respirabil. Problema e că e o propagandă atât de ineficientă, încât îți vine să te întrebi: cui mai folosește?
Doi cetățeni polonezi au murit după ce o rachetă, foarte probabil venită dinspre partea ucraineană, a trecut granița NATO accidental. Momentul a fost cum nu se poate mai nepotrivit. Prin culise plutea un aer de speranță pentru un armistițiu. Șefii serviciilor americane și ruse aveau întâlniri confirmate de marile ziare vestice. Scenarii despre pace apăreau în locuri din presă, unde până în acel moment se discuta doar despre război.
Ce a urmat a fost mai mult decât interesant. Când apar astfel de știri pline de ceață de război, cel mai bine e să aștepți. Când țevile de gaz dinspre Rusia spre Europa au fost sabotate, s-a speculat un pic, s-au aruncat niște scenarii neverosimile, iar apoi totul s-a topit în anchete netransparente și lipsă de răspunsuri. Însă, de data asta, răspunsul e diferit. Pentru că se depășea intenția SUA de a ține un focar aprins în estul Europei, dar doar atât, fără escaladare NATO.
Acest tip de politică externă le distruge nervii oportuniștilor și însărcinaților cu propaganda de război, mai ales de pe la periferiile NATO.
În România a fost derută. Nici nu picaseră bine rachetele și armatele de infanteriști mediatici de la Digi24 și Antena 3 începuseră să fluture articolul 5. Am crezut că vor veni cu tot cu muniție prin studiouri.
Faptul că în ultimele trei-patru săptămâni tonul diplomatic s-a schimbat simțitor, iar trupele de analiști plătiți greu prin servicii militarizate, guvern, think-tank-uri au rămas într-un ofsaid ridicol, abia asta ar trebui să ne îngrijoreze! Că avem propagandă, nu e o surpriză. E peste tot. Că avem o propagandă atât de proastă, abia asta ar trebui să ne pună pe gânduri.
Flancurile isterice
La câți bani publici curg în ele (plăți de partid, plăți guvernamentale), multe televiziuni, cu Digi24 și Antena 3 în frunte, sunt deja un soi de flancuri isterice ale poziției oficiale. Însă în cazul incidentului polonez s-au auzit foarte strident pozițiile ultrarăzboinice. Până a doua zi dimineață, deja Biden calma spiritele amintind că foarte probabil defensiva Ucrainei a tras rachetele. Numai că nu i-a anunțat nimeni, nici pe Radu Tudor, nici pe Cosmin Prelipceanu.
O analiză serioasă din „surse deschise”, cum le place secrețeilor să le spună, le-ar fi indicat deja că poziția americană e una de „proxy war” – implicarea directă în conflict nu interesează. SUA au nevoie de un conflict cu Rusia ca de o mutare de șah în ansamblul mare cu doar două mari forțe prinse în conflict semirece (SUA-China). Mai mult, strategia americană din ultima vreme pare să încurajeze o răcire a conflictului, după o prea mare inflamare în prima jumătatea a anului.
Radu Tudor urla că asta se poate întâmpla și în România. Da, se poate întâmpla. Dar întrebarea corectă e: ce faci atunci, te arunci în război fără aliați, dacă ei nu sunt de acord?
Poziții precum cea a lui Radu Tudor ne arată, de fapt, o întreagă școală naționalist-nevricoasă prezentă la nivel de servicii în destul sectoare – e un naționalism izvorât din lipsă de luciditate și iresponsabilitate, selecție proastă de cadre – poate și doctoratele alea multe și false susținute de SRI și MApN au ajutat la crearea unor așa cavaleri ai tristei figurații.
Astfel de observații n-au ajuns la cei care dau pe trâmbiță mesajele strategice. Pentru că, pentru ei, „strategic” a rămas un americanism difuz și isteric, militarism ridicol și fără limite și cam atât.
În loc să se observe deci că americanii păstrează un ton calm, deși, acum două luni, la un incident asemănător ar fi reacționat altfel, multe televiziuni și mulți „vectori de opinie” cărora li se văd sarcinile „strategice” de la o poștă i-au dat înainte cu isteria, nevoia de reacție, apărarea Poloniei și alte prostii. Oportuniștii nepricepuți sunt mai periculoși decât oportuniștii pricepuți.
Ceva e stricat rău în mașinăria de propagandă românească, dacă mărețele servicii ale Armatei, ale SRI și SIE nu știu să calmeze oameni care evident sunt indirect susținuți de ei.
SUA au schimbat puțin discursul, dau semnale contradictorii, iar oportunismul românesc a luat-o razna. În curând îl vor acuza pe Biden de putinism. Tot de pe la noi se mai aud și singurele voci care îl mai iau în serios pe Zelenski atunci când spune că racheta e rusească. Șeful Statului-Major american, generalul Mark Milley, declara recent că e greu de crezut că mai pot fi dați afară rușii din toate teritoriile ocupate – tonul e clar unul de reducere a conflictului. Casa Albă spune clar că nu susține varianta cu racheta rusească. Și atunci, cum de au rămas analiștii români și Zelenski singurii care mai susțin o teză dezmințită de restul lumii?
Problema României e gravă, arată lipsă de rațiune și luciditate în evaluare situației externe, reacțiile în ce privește războiul sunt extrem de volatile, sunt isterice, invers proporționale cu greutatea cuvântului României în acest conflict.
„Expert” român înseamnă să dai din gură până crezi că Putin e canceros nebun, iar noi trebuie să-l gonim la Vladivostok. Este o isterie care, în mod pervers, amplifică propaganda rusească de război. Și mai amplifică ceva important: diferența dintre poziția oficială a României și o nemulțumire surdă, populară, în fața oricărei implicări mai mult decât e necesar a țării în vreun conflict armat (vezi acest sondaj recent).
„Qatar, secretul nostru murdar”. Campionatul Mondial de Fotbal începe astăzi cu mai multe controverse ca niciodată 08:30 Opinii „Qatar, secretul nostru murdar”. Campionatul Mondial începe astăzi cu mai multe controverse ca niciodată - Autor Costi Rogozanu - Sursă:LBERTATEA
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2020/05/costi-rogozanu-520x620.jpg)
Costi Rogozanu
Costi Rogozanu (n. 1977) lucrează în presă de 21 de ani. Este critic literar și eseist. A publicat ”Agresiuni, digresiuni” (Polirom, 2006), ”Carte de muncă” și ”Epoca de mijloc” (Editura Tact, 2013, 2019) și fost coautor al unor antologii precum ”Epoca Traian Băsescu” (Tact, 2014) sau ”Iluzia anticomunismului” (Cartier, 2008). Din 2021 este și profesor de limba română în Ciorăști, județul Vrancea.
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Deja vu
Europenii sunt maeștri la băgat gunoiul sub preș. Milioane de lucrători exploatați nu sunt corect recunoscuți de UE, sunt văzuți doar ca efecte normale ale deschiderii granițelor. Oricum, în România era mai rău, ăsta e singurul argument. E un argument bun. Nici nepalezii sau pakistanezii din Doha n-au fugit de bine de acasă. E suficient?
Uber-ipocrizia
De data asta, în centru stau nu doar drepturile minorităților, nu doar corupția, ci și drepturile muncitorilor. Foarte frumos, e clar că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, numai că avem crize de luciditate cam demonstrative. Nu e ca-n Qatar, dar oare să fie așa bine?
Supremația europeană
Cheia în care putem citi această criză de morală și bune intenții ale presei vestice ne-o oferea acum câteva săptămâni Joseph Borell, responsabilul Uniunii cu politica externă, care declara: „Europa e o grădină. Este cea mai bună combinație de libertate politică, prosperitate economică și coeziune socială pe care umanitatea a fost capabilă să o construiască. Restul lumii nu este tocmai o grădină. Cea mai mare parte a restului lumii este o junglă, iar jungla ar putea invada grădina. Grădinarii ar trebui să aibă grijă de asta”.
Nu e o declarație de iubire a Europei, cum pare. E o declarație ignorantă și arogantă a supremației europene, băgând sub preș o istorie sângeroasă care a construit grădina. Însă depistez în unele critici la adresa Qatarului același mesaj subliminal tipic: „Ziceți mersi că trăiți într-o lume așa bună!”. Nu găsesc dorință politică suplimentară de a elimina orice urmă de „qatar” din grădina noastră perfectă.
Îi facem de râs ca să ne mai ridicăm o dată în slăvi și atât. La asta se rezumă critica problemelor uriașe din Qatar. Uităm că problema a pornit tot de la europeni corupți de prin FIFA, uităm că sclipiciul și glamourul s-a mai construit și pe la noi cu armate de rezervă cazate prin containere, uităm că serviciile sociale minunate vestice stau uneori pe umerii unei armate de badante.
Deci, cumva, dacă tot e să avem un gust sălciu de la amestecul de arhitectură, trilioane cheltuite, sânge de muncitor asiatic și african, lux de prin Doha, eu zic să adăugăm niște amăreală și observând acest reflex al nostru, al cetățenilor de rang pământesc superior, de a ne umfla în pene plângând pe umerii lucrătorilor. E bine că se întâmplă, însă această criză subită de moralitate are în spate un reflex moral și politic puțin dubios.
