Blog of Danut Manastireanu
Nouă membri noi în CNSAS. Cine sunt stăpânii dosarelor fostei Securități
ROMULUS GEORGESCU
SHARE
Avertizare
Niciun text afisat pe acest blog nu poate fi preluat permisiunea expresa a autorului. Ignorarea acestei solicitari constituie incalcarea Legii nr 8/1996 cu prire la dreptul de autor şi drepturile conexe, care afirma la art. 7. — “Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor”
Nota: Initial am socotit ca o asemenea antentionare este inutila, dat fiind simtul etic acut al evanghelicilor. Insa surpriza de a gasi, inclusiv recent, pe alte pagini web, texte de pe acest blog fara permisiunea mea m-au convins ca este mai bine sa-i previi pe oameni ca sa-i feresti de pacat. Sugestia cu privire la copyright de pe blogul lui Manu Contac m-a inspirat si de aceea ii multumesc.
Aş dori, de asemenea, ca prin această notă să-i previn pe cei care doresc să intervină cu comentarii că acesta este un blog moderat şi că nu voi permite afişarea nici unui mesaj care, după părerea mea, depăşeşte limitele bunei cuviinţe sau este în orice alt fel jignitor, profan sau pur şi simplu nefolositor. Există deja prea multe dejecţii pe piaţa blogurilor ca să mai adauge şi blogul meu la ele. Pe amatorii de astfel de “sporturi” îi rog să mă ignore, căci, oricum, asta voi face şi eu cu ei.
Propun comentatorilor următoarele reguli de conduită, inspirate de site-ul revistei Sojourners:
1. Mă voi exprima în mod civilizat, politicos şi cu respect faţă de toţi cei care scriu pe acest blog, mai ales faţă de cei cu care nu sunt de acord, chiar şi atunci când nu mă simt respectat de ei – Romani 12:17-21)
2. Atunci cînd imi voi exprima dezacordul faţă de cele exprimate de cei care scriu pe acest blog, o voi face fără insulte, batjocură sau atacuri la persoană – Matei 5:22
3. Nu voi prezenta în mod intenţionat deformat poziţiile şi convingerile altora, folosindu-mă de etichetări facile, de categorisiri forţate şi de stereotipuri ieftine. Voi acorda întotdeauna preopinenţilor mei prezumţia de nevinovăţie – Efeseni 4:29
4. Voi semnala întotdeauna când observ derapaje de la regulile dialogului civilizat în spaţiul acestui blog – 2 Tesaloniceni 3:13-15
5. Accept faptul că textele şi comentariile care nu se supun acestor reguli vor fi eliminate de pe blog şi că celor care repetă aceste încălcări li se va interzice postarea de comentarii – Proverbe 18:7
Dacă un anume comentariu, din diverse motive, nu se pretează pentru afişare, dar este corect, sincer şi se referă la ceva important, voi încerca, în măsura posibilităţilor, să răspund personal.
Vă doresc tuturor bloguri curate, că de murdării ne-am cam săturat.
Danut Manastireanu
Blog of Danut Manastireanu
interviu important
Germina Nagat (foto, L’Expres)
Revista 22 publica un extraordinar de interesant interviu cu Germina Nagat, sefa Serviciului de investigatii din cadrul CNSAS. Ar trebui citit neaparat de cei interesati in intelegerea dificultatilor, legale (o lege strimba), umane (calitatea adesea discutabila a membrilor Consiliului) si administrative (supraincarcare), cu care se confrunta aceasta institutie, la modul ideal extrem de importanta pentru intelegerea trecutului nostru comunist.
Iata inceputul acestui interviu:
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este acuzat de politizare, lipsă de transparenţă, prost management, costuri prea ridicate. Fac referire la un raport semnat de mai mulţi istorici. Pe scurt, se clamează inutilitatea şi se cere desfiinţarea lui.
Ca să vă răspund la întrebare, vă spun ce se întâmplă în cele două instituţii cu care ne comparăm, fiindcă legile sunt oarecum similare, iar arhiva noastră e a treia ca mărime, după arhivele lor. Vorbesc de Institutul Gauck din Germania şi de Institutul Memoriei Naţionale din Polonia. Institutul Gauck are un board compus din 17 membri, 9 numiţi de landuri şi 8 de Bundestag. Separat, există un consiliu ştiinţific, un grup de profesori sau academicieni care fac acreditarea cercetătorilor. În Polonia, un board de 10 membri conduce IPN-ul, numiţi după aceleaşi două principii ca şi la noi: reprezentativitatea şi controlul parlamentar. Dacă cineva spune că asta e o soluţie imperfectă, să ne amintim cum stau lucrurile cu democraţia: e plină de inconveniente, dar altă formă de guvernare mai bună nu s-a inventat încă. În orice caz, dacă o instituţie de tipul ăsta ar fi fost condusă mai bine într-o formulă de 3 sau chiar de un singur om la vârf, sunt convinsă că nemţii ar fi aplicat-o primii. Nu cred că o singură persoană sau 3 directori generali, cum s-a propus, ar fi mai credibili şi ar rezista mai uşor la presiuni, într-o ţară ca România. 3 sunt mai uşor de corupt decât 11…
Dar trebuie să admitem că în România acest sistem, care nu e valabil doar pentru CNSAS, şi-a dovedit limitele, ca să nu spun altfel.
Sunt limitele umane. Vreau să facem o diferenţă între formula de conducere şi persoanele care ocupă funcţiile respective.
Deci ar trebui schimbate criteriile de alegere a acestor persoane? Şi care ar trebui să fie ele?
Şira spinării ar fi un criteriu! Din păcate, criteriile care îmi vin în minte sunt toate abstracte şi evanescente, nicio lege nu poate să le prevadă, dar în schimb poate să depindă de ele! Nicio lege nu poate să reglementeze bunul simţ şi raţiunea. Etic, nu te poate defini un act normativ. Partidele ar trebui să trateze lucrurile cu seriozitate şi cu mai mult respect faţă de lege şi faţă de ideea ei. Pentru că, dacă îţi pasă de scopul legii, eşti atent la fiinţele care te reprezintă şi pe care le trimiţi să o aplice. Deci, nu doar principiul e fundamental, ci şi oamenii. Slavă Domnului, au fost şi figuri luminoase în Colegiu. De asta a şi rezistat instituţia. Pentru că, dacă ar fi fost doar nişte fiinţe indezirabile cu totul, am fi făcut implozie, pur şi simplu, lucrurile ar fi scăpat de sub control şi societatea ar fi renuţat la noi. Au fost şi sunt în Colegiu şi oameni onorabili, oameni dedicaţi, oameni care au răbdat foarte multe aici, pentru ca lucrurile să meargă.
Dar sunt şi oameni care acţionează în virtutea altor interese, eventual interese politice, care acţionează sub dicteul partidelor?
Sunt convinsă că există dicteul partidelor. Nu fac o deducţie când spun asta. Am trăit momente de mare presiune, nu neapărat în ultima perioadă, pentru că, de când s-a schimbat legea, presiunea a fost mult mai mică, dar când funcţionam pe vechea lege au fost momente foarte complicate şi foarte dure. Unul dintre ele e bine cunoscut public – mă refer la ruperea Colegiului în 2002, când, fiindcă nu s-a putut vota nicio procedură de verificare a ofiţerilor, instituţia a fost pe punctul să dispară. Să ne amintim de Comisia Predescu şi de lanţul uman din jurul parlamentului. Însă, exact punctul cel mai criticat şi cel mai vulnerabil din existenţa instituţiei, şi anume numirea politică a conducerii, este şi salvarea. Reprezentanţii partidelor se observă atent unii pe alţii. Când legea e bine făcută devine imposibil să mai faci trocuri, să-ţi mai iasă manevre politice cu rezultatele muncii CNSAS, fără ca asta să se afle. Legea pe care lucrăm acum e mult mai bună decât cea veche. Ordinea de zi a Colegiului e publică, tot ce se discută în şedinţe, după ce se adoptă o concluzie, devine public şi fie merge la tribunal, cu toate anexele, fie ajunge pe site sub forma adeverinţei. Asta înseamnă că oricine poate vedea ordinea de zi, documentele emise de corpul tehnic, Direcţia Juridică şi Direcţia Investigaţii. Nu poţi să faci „spălări“, pentru că totul e public sau ajunge public, mai devreme sau mai târziu. Formula asta de grup, 11 persoane numite politic, e greoaie şi aparent suspectă, pentru că la mijloc
e cuvântul „politic“, dar se întâmplă că, în parlament, îşi monitorizează reciproc activitatea şi în felul acesta lucrurile nu pot scăpa de sub control.
Citit interviul in integralitatea lui la linkul de mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu