Dan Puric făcut praf şi pulbere de un fost deţinut politic: “Nu mai eşti un guru al României! Ci un fante de mahala care primeşte instrucţiuni de la Moscova”. Jacques Iamandi: IDOL ŞI SCRUM
IDOL ŞI SCRUM
Ma
incumet sa afirm cu tarie: Ne ajunge! Am fost mintiti ”frumos”, am fost
luati martori si parteneri intr-un proces macabru in care fosta politie
(care ne-a urmarit, schingiuit, arestat si ucis sub Carol, Antonescu si
care pentru un timp a fost un ”tovaras de drum” care s-a pus la
dispozitia bolsevicilor, excecutandu-le ordinele cu exces de zel), acest
odios instrument de opresiune, a PATRONAT inaugurarea Manastirii si a
Centrului de Martiraj de la Aiud, servindu-se fara scrupule de varsta
inaintata si de naivitatea unor batrani, care au zacut in gulagurile
rosii pentru ca au indraznit sa-si apere credinta si patria, punandu-i
in fata faptului implinit si luandu-i prin surprindere, fara drept de
replica.
Adica calaii au inaugurat centrul de martiraj al victimelor gulagurilor ucise de ei si de securitate!
Fostul detinut politic Vasile Jacques Iamandi, in varsta de 88 de ani
Din
fericire, domnul Dan Puric azi nu ii mai poate reprezenta pe cei cu
care a reusit sa se urce pe soclul patriotismului, caci azi soclul pe
care il asezase iubirea noastra s-a prefacut in scrum.
Nu mai esti un guru al Romaniei! Acum esti un
fante de mahala care la 58 de ani si-a pierdut mintile, abandonandu-si
familia. Pentru cine? Pentru ce? Bineinteles, sunt probleme personale
pentru un om anodin, dar pot fi ele tot atat de personale pentru un
„apostol” al neamului, al Bisericii, al onoarei pe care o reprezenta si o
preamarea in trecut? Deci, soclul si l-a calcat in picioare.
Adio
sali neincapatoare! Adio public in extaz pe care sa-l imbrobodesti.
Urmeaza sali goale, spectacole anulate. Susanele in Moldova si chiar
peste granita sau peste ocean in tari precum Canada, unde mai pot fi
exploatate sentimentele unor oameni aflati departe de tara si te mai
poti alege si cu ceva verzisori care sa-ti sustina avantul tomnatic. Si,
bineinteles, din cand in cand la Moscova, pentru instructiuni.
Azi mai adaug un fapt divers edificator.
Ideologul lui Putin, care ne-a vizitat in cadrul comunitatii
euroasiatice de mai multe ori ca sa stranga in Romania un grup de
”prieteni ai Rusiei”, Alexandru Dughin, s-a aflat in Romania in iunie
2014 intr-o vizita-fulger. El a fost fotografiat in restaurantul
”Diesel” din Floreasca alaturi de un grup de pescuitori in ape tulburi
si personaje dubioase printre care colonelul Dulgheru sau dl Pavel
Abraham. Se pare ca Dughin a avut convorbiri si cu cateva sus-puse fete
bisericesti la care au venit special si au participat si domnul Calin
Georgescu cu locotenentul sau, domnul Dan Puric. De altfel, ideologul
Kremlinului declara prin Vocea Rusiei ca integrarea Romaniei in spatiul
euroasiatic poate avea loc sub zodia identitatii culturale ortodoxe.
Mentionarea domnului Dan Puric pe lista de potentiali agenti ai Moscovei
i s-a parut hilara atunci domnului Dan Puric, dar ni se lamuresc toate
lacunele dupa aparitia pe sticla la B1 TV, cand, cu insistenta, si nu
stiu in ce calitate, ni-l recomanda pe masonul Calin Georgescu drept
salvatorul tarii, lucru care m-a scarbit si m-a determinat sa rup
tacerea cu riscul de a supara.
Trebuie
musai sa adaug, pentru a fi corect, ca la asa-zisa gala a premiilor
care a avut loc cu public la teatrul din Lipscani mi-a fost decernat
trofeul Aiud, insotit de un plic cu 1000 euro. Nu consider ca a fost o
mita, totul s-a desfasurat in fata unei sali pline, dar avand in vedere
faptul ca astazi contest personajul care mi l-a decernat, atat trofeul
cat si suma sunt la dispozitia celor care mi l-au decernat.
Mai adaug faptul ca in decursul acestei
colaborari nefericite, de multe ori, in diverse ocazii, eroul nostru nu a
precupetit scaparea unor aluzii, intotdeauna mirifice, la adresa
binefacatorului sau Calin Georgescu. De altfel, pentru a-si merita
solda, a comis si o carticica de elogii.
Foto: Atitudini
De asemenea, am obligatia sa pomenesc
aici si nu in treacat marea blasfemie comisa prin discreditarea acelui
mare ctitor, apostol si duhovnic consacrat de martirajul de 12 ani in
care a slujit datinile si traditiile ortodoxe, preamarindu-l pe Dumnezeu
cu devotament si abnegatie in lanturile robiei comuniste. El este
Sfantul pe care diavolul nu a reusit sa il ispiteasca, fiind demascat de
fiecare data. In disperare, dupa nereusita incercarilor sale zadarnice,
el l-a catalogat drept ramolit. Pentru ca multi dintre noi i-au dat
crezare diavolului. Pe parintele Iustin, acest sfant martir care de
acolo de sus se roaga pentru noi il rugam sa ne ierte si avem obligatia
sa nu uitam ca el a numit simulacrul de la Aiud o moschee care aduce mai
mult a templu decat a biserica traditionala romaneasca. Pentru
mine, si ar trebui sa fie cuvant de ordine pentru toti ultimii
supravietuitori ai luptei anticomuniste, calvarul Aiudului isi gaseste
expresia fireasca in mausoleul lui Brahonschi, deci numai acolo trebuie
sa ne regasim si reculege.
VJ Iamandi, fost detinut politic
Sursa: Facebook via Ziaristi Online
Cine este Vasile Jacques Iamandi:
Vasile Jacques Iamandi la Jilava. Foto: RFI
Cazul Iamandi – persecuţia politică începe la 15 ani
Jaques Iamandi înaintează sigur pe el şi ne prezintă celulele, odată cu întâmplările de altădată. După un tur destul de lung, se aşează pe o bancă veche dintr-o celulă şi îşi aminteşte cum a început drama familiei. Tatăl lui a fost avocat al Poliţiei şi Siguranţei Statului, până la 23 august 1944:„Trei oameni importanţi ai regimului l-au invitat la cină şi i-au spus aşa: domnule Iamandi, dumneata eşti foarte iubit în Poliţie, ştim ce ai făcut dumneata pentru Poliţie, dar noi vrem toate informaţiile din sistem. Noi îţi facem cadou trei caiete – şi i-au dat trei caiete de câte 200 de pagini fiecare – iar dumneata le umpli. Când ai umplut unul cu informaţii despre colegii dumitale, tot ce se întâmplă şi ce se vorbeşte, ne dai un telefon şi ni-l predai. Şi fă-o cât mai repede, că altfel s-ar putea să fii dus în Uniunea Sovietică şi acolo se comportă alfel oamenii. Asta a fost tot. Tata a acceptat, a luat caietele, a venit la Bran – unde eram eu cu mama, apoi s-a întors la Bucureşti şi s-a sinucis.“
Sportiv de performantă, Iamandi fiul a intrat imediat în vizorul comisiei de epurare în sport. Avea 15 ani şi era campion la box, având rezultate remarcabile şi la scrimă şi hipism. Cariera lui s-a încheiat brusc odată cu începutul persecuţiei. Într-un final, a reuşit să fugă în Franţa. Fără multe opţiuni în afară de sinucidere, s-a înrolat în Legiunea străină:
„Aşa am ajuns în Indochina. Am luptat, am căzut prizonier, apoi am fost anchetat de chinezi şi de ruşi. Cei din urmă au dispus ca ăştia din democraţiile europene să fie returnaţi în ţările lor. Deci am pornit pe jos spre Moscova, sub escortă. Am străbătut sute de kilometri, în zdrenţe, cu foarte puţină mâncare.“
Din 800 de prizonieri, doar 14 au supravietuit. Între ei, Jaques Iamandi. O şansă care s-a transformat în blestem, pentru că l-a adus înapoi în închisorile României. Astăzi, după cei nouă ani de puşcărie, urmaţi de un exil de peste 30 de ani în Canada, Jacques Iamandi crede că regimul comunist a fost răul absolut al secolului XX. E de părere că reeducarea prin igoranţă şi ascunderea adevărului e cel puţin la fel de periculoasă ca reeducarea anilor ’50.
Integral la: RFI
MARTURIE DE CREDINTA
Ma numesc Vasile Jacques Iamandi, domiciliat in Bucuresti, Sos Iancului 132, telefon 074918940.Subsemnatul imi asum responsabilitatea marturiilor mele.
Sunt fost detinut politic si fac parte din generatia celor pe care trei dictaturi criminale sangeroase au incercat prin orice mijloace imaginabile, prin bataie, foamete, tortura si crima sa ne astupe gura, sa ne ingenuncheze si sa ne faca sa disparem in groapa comuna.
Atat familia cat si toti cei care ma cunosc pot afirma ca, desi ajuns la o varsta inaintata, ma bucur de deplinatatea facultatilor mele mintale si sunt gata oricand ca si in trecut sa fac fata deciziilor dvs oricat ar fi de nedrepte, batjocoritoare si denigratoare indreptate impotriva unei generatii de titani care au scris istoria si care au purtat pe umerii lor credinta si demnitatea acestui popor. Nu ii enumar. Ar fi o sarcina care depaseste posibilitatile mele sa ii numesc pe toti cei care alcatuiesc comoara religioasa, stiintifica, literara si militara de nestemate intelectuale care au adus renumele tarii noaste in contemporaneitatea universala a timpului. Pe acestia astazi vreti sa ii ostracizati si sa le anulati operele. La comanda cui?
Memoria lor oricat ati incerca prin minciuna, denigrare si insulta, in numele unei inventate dar atat de puternice corectitudinii politice mondiale sau a altor bazaconii utopice pe care le-ati putea inventa pentru a ne interzice libertatea de a gandi, de a vorbi si de a actiona, nu o veti putea suprima. Niciun institut din lume, oricum s-ar numi el nu va putea suprima realitatea, adica adevarul si nici memoria lor. Memoria lor o puteti terfeli, dar acest lucru cu siguranta o va face nemuritoare si o va resuscita mereu din propria cenusa.
Integral la:
Bucovina Profunda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu