Dragă Oana, rîndurile de mai jos pleacă de la ultima ta reuşită jurnalistică. E vorba de admirabila Scrisoare adresată, aşa cum se cuvine, copilului şi nu părintelui vizat – uitat fie-i numele şi blestemat condeiul! Fără această strălucită probă de jurnalism, n-aş fi cutezat să-ţi scriu. Aş fi nutrit aceeaşi invidie profesională, dar aş fi făcut-o în tăcere, aşa cum se cuvine în faţa operei fără cusur şi a caracterului fără pată.