Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
luni, 29 februarie 2016
EXPLOZIV: Un om de casă al lui Kovesi, atac dur la DNA
Deşi aş putea, nu voi da exemple cu dosare în
care este cert că s-au comis asemenea erori (n.red- de către DNA). Ele
încep să se vadă şi se vor observa şi mai clar în timp. Este
adevărat că nicio instituţie nu este perfectă, dar obiectiv, este
îngrijorător că greşelile devin din ce în ce mai dese şi sunt
constatate din ce în ce mai ferm în instanţe, scrie jurnalista Sorina Matei pe blogul său. Sorina Matei era cunoscută ca o susținătoare fără
limite a DNA. Ea a fost acuzată de Elena Udrea că ar fi fost plătită de
omul de afaceri Nicolae Niro, acuzat în afacerea Microsoft. De asemeni,
fostul președinte Traian Băsescu a sugerat că ar fi ofițer acoperit. Acesta este principalul risc atunci când în goana de a
“curăţi ţara” singur, cu ochii şi cu timpanul lipit la solicitările
publicului, ajungi să evaluezi, doar pentru cote înşelător de vremelnice
după care se ghidează numai politicienii, suspiciunea de corupţie şi nu
neapărat după rigurozitatea legii. Strada nu dă probele, probele le
caută procurorii.Aşa apar greşelile, instrumentările
precare, reinterpretarea eronată a infracţiunilor, începe pompierismul,
se dezlănţuie compunerea, comparaţiile ce nu-şi au rostul în acte suple
şi obiective ale acuzării, impresiile personale ale procurorilor,
senzaţiile ajung să ţină loc de probe, intenţia nu mai e demonstrată,
probatoriile devin şubrede, faptele penale sunt pierdute pe drum,
descrierea clară a activităţii infracţionale lipseşte uneori cu
desăvârşire, apare neglijenţa. Aşa încep marile vicii de fond foarte
păguboase pentru instituţie de asemenea importanţă pe termen lung, afirmă Matei. O altă eroare în această goană de a obţine felicitări în
fereastră a rezultat în antagonizarea unei părţi importante din corpul
judecătoresc. În ultimul timp, cum a picat vreo cerere
de arestare, cum s-a dat vreo motivare ce n-a fost pe plac, judecătorii
au fost băgaţi en gros în malaxorul Inspecţiei Judiciare. Ba că sunt
suspiciuni de corupţie, ba că este lipsă de imparţialitate, ba rea
intenţie sau diverse alte motive. În general, impresia generată a fost
că numai judecătorii au fost devină când finalul nu a fost cel aşteptat
de DNA. “Cine este judecătorul care a avut curajul să nu dea arestare?
Cine e judecătorul care a dat această motivare?”, au rulat titlurile cu
accente inchizitoriale. Iar adevărul n-a fost mereu acesta. Uneori, în
această maşină de despicat firu-n patru cu cariere cu tot au intrat de-a
valma şi magistraţi oneşti, severi şi meticuloşi cu aplicarea literii
şi spiritului legii, nu numai părtinitorii sau suspicionaţii. Câteodată
erorile se regăseau chiar în ale procurorilor instrumentări. E greu dar e
mai sănătos să admiţi când greşeşti, mai afirmă Matei despre DNA. Acestă tendinţă de derapaj de fond s-a propagat rapid şi în ţară, nu în toate, dar în câteva secţii teritoriale ale DNA. Marile suspiciuni de corupţie la nivel înalt din teritoriu au început să pice în derizoriu.
Şi la centru şi în teritoriu, au fost reţinute persoane pentru doi pui,
o mămăligă, trei peşti, nişte bucăţi de pastramă, o carcasă de oaie, o
sticlă de whisky, ţuică, vin, apă minerală, un ceainic, o tavă de cupru
sau mâncare pentru câini. Dacă la centru mai nou se iau
personaje neagreate de public direct de pe funcţii fără intrumentări
solide, de ce procurorii din ţară n-ar face şi ei la fel cu tot soiul de
personaje de pe plan local pentru care nici nu se mai obosesc să caute
faptele penale suspectat a fi sâvârşite cu încălcarea legii?, mai spune jurnalista. În câteva dintre secţiile teritoriale unde au ajuns speţe
importante, instrumentările încep să scarţâie, alteori arestul preventiv
cerut mereu este respins ferm de instanţe. În câteva situaţii, pe
procurori i-a înghiţit efectiv dosarul. S-au extins atât de mult fără să
calculeze exact de unde şi până unde îi ţin probele, încât devine
foarte greu să trimită o speţă în instanţă pe care au făcut mult zgomot
de fond. Tendinţa crescândă este scăderea calităţii pentru a creşte
precipitat cantitatea. Pentru a fi tot mai multe persoanele importante
anchetate. Pentru că asta cere spirala aşteptării publice. Dar pentru
asta trebuie probatoriu temeinic şi precizie în aplicarea legii. N-ai
făcut nimic dacă ai luat azi doar de urechi un personaj notoriu
suspectat de corupţie dacă-ţi râde în nas peste ceva timp cu o decizie
definitivă şi irevocabilă a unui judecător, precizează Matei. Cu aplauzele la scenă deschisă, şi cu aşteptările uriaşe generate,
uneori nerealiste, şi DNA a vrut tot mai mult şi mai mult. Mai mult sau
mai puţin, pe bună dreptate. A început să-i placă noua poziţionare,
s-a îndrăgositit uşor de propria-i poză, devenită unic distribuitor al
dreptăţii. Aşa s-a intrat în cu totul altă etapă. A turat motoarele şi
mai mult, a simţit nevoia să demonstreze ceea ce nu mai era de
demonstrat. Ca un lift ce într-un bloc cu 100 etaje vrea
neapărat să urce la etajul 113. Poate cu viteză şi determinare sparge
plafonul, poate ajunge unde doreşte, dar după ce zboară aiurea prin
văzduh, n-o mai poate lua decât în jos. Vertiginos, este concluzia jurnalistei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu