Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
marți, 16 februarie 2016
Principele Nicolae are o fiică: Iris Anna/ Fetița poartă prenumele străbunicii sale, Regina Ana
Nicoleta Cîrjan, presupusa mamă a copilului
Principelui Nicolae, nepotul Regelui Mihai, a născut o fetiță căreia i-a
dat numele: Iris Anna. Fetița poartă prenumele bunicii tatălui său, Regina Ana (Anna) a României. Nicoleta a anunțat luni seară peblogul său nașterea fetiței, care ar fi avut loc acum 6 zile. FLUX 24 a dezvăluit în exclusivitate anul trecut
relația între Nicoleta Cîrjan și Principele Nicolae, care ar fi dus la
alungarea nepotului Regelui Mihai din România și dezmoștenirea sa. Potrivit surselor FLUX 24, Nicolae a rupt legătura cu Nicoleta și nu se știe dacă va recunoaște copilul.
Am învățat (din nou!) că planul de acasă nu se potrivește cu
cel din târg și că nu ar trebui să mai fiu așa de vehementă în unele
convingeri. Dacă nu m-aș fi fixat nebunește pe nașterea naturală cred că
aș fi avut discernământul să cer cezariana mult mai devreme. Asta
coroborată cu dorința universului care a complotat ca mama singură
să nască singură: mi-a scos în cale o moașă care nu a empatizat cu mine
și nu m-a ajutat cu nimic, deși clinica este recunoscută pentru
personalul antrenat să sprijine gravidele în travaliu, care a făcut ca
întâmplarea să aibă loc noaptea, astfel că medicul meu nu era prin
spital, iar eu mi-am lăsat însoțitorul să plece acasă, șamd, a scris Nicoleta.
NICOLETA CÎRJAN A POVESTIT NAȘTEREA:
Am avut o sarcină foarte ușoară, fără grețuri, fără
dureri, fără modificări de stare psihică accentuate, fără oboseală, fără
picioare umflate, fără anomalii sau probleme descoperite la analize și
ecografii. În toată perioada asta am citit foarte mult și mi-am făcut
planul de naștere: naturală, fără inducere, fără intervenții
medicamentoase, în apă, deci fără anestezie epidurală, ora magică. Am
ales o clinică recunoscută pentru promovarea nașterii cu blândețe, mi-am
comunicat intențiile medicului și am stat relaxată, convinsă fiind că
totul va decurge perfect în jurul datei de 24 februarie, termenul la
care împlineam 40 de săptămâni. Lunile au trecut repede și a venit ziua de duminică, 7 februarie, cu o
stare generală apatică, dureri generalizate în corp. Pe la ora 18.00 au
început contracțiile. Aveam descărcată o aplicație de monitorizare așa
că știu exact cum a decurs travaliul meu. De la ora 18.00 la ora 03.00
am avut contracții din oră în oră, apoi la 45 de minute, la jumătate de
oră, la 20 de minute. În intervalul ăsta mi-am făcut bagajul de
maternitate, ultimele pregătiri prin casă, duș, epilare, unghiile, etc.
Eram hotărâtă să mă duc la spital când contracțiile ajungeau la celebrul
511 (interval de cinci minute, durata de un minut, timp de o oră).
Între 03.00 și 09.00 am avut contracții regulate la 10 minute. Între ele
reușeam oarecum să adorm, dar erau destul de intense așa că m-au cam
epuizat. La 9 jumate trebuia să ajungă în vizită la mine niște prietene
din Serbia, așa că mă hotărâsem să mă duc la spital după ce le primeam
pe ele. Nu am mai facut asta, căci după ce au ajuns fetele contracțiile
mi s-au oprit. Am reușit să dorm până la 12.30. Era deja luni. Am sunat
medicul care mi-a spus să merg totuși la spital dacă am avut 15 ore de
contracții. Am făcut asta, mi s-a făcut un test non-stress (TNS), iar
concluzia medicului care m-a primit a fost să merg acasă căci nu e încă
momentul. După-amiază medicul meu m-a mai chemat o dată pentru a-mi face
și un control intern. Concluzia: colul este rigid, foarte puțin
scurtat, nicio dilatație, ce s-a întâmplat în noaptea precedentă a fost
travaliu fals. Mi-a zis să iau NoSpa și un supozitor care vor opri
durerile. Asta pentru că pe toată durata zilei am avut contracții cam la
45 min-1 oră- 1 oră jumate distanță, dureroase, dar suportabile. La ora
23.00 m-am băgat în pat happy că o să mă odihnesc bine. N-am apucat să
adorm căci la 23.45 a venit o contracție destul de puternică. Apoi, încă
șase, la distanță de 10 minute. La 01.00 sunam medicul care mi-a spus
să mă duc la maternitate că mă preia medicul de gardă. Testul TNS a
confirmat că aveam contracții la 5-7 minute, însă examenul clinic arăta
un col la fel de rigid, necoborât, zero dilatație. Mi-au zis că în mod
normal m-ar trimite acasă, dar având în vedere că am totuși contracții
destul de intense mă vor interna cu speranța ca dilatația să se producă
treptat. M-au asigurat oricum că până dimineață nu nasc, așa că au
trimis-o și pe mama (însoțitorul meu) acasă Mă durea destul de tare, contracțiile erau cam la 5 minute, deja mă
gândeam că nu știu cum voi face față având în vedere că urma să se
intensifice și să le suport vreo 7-8 ore. M-am încurajat, însă,
spunându-mi că sigur în două-trei ore mă voi dilata măcar până la 5
încât să pot intra apoi în apă și să fie îmi fie mai bine. Am fost
lăsată într-un salon de travaliu, pe mâna unei moașe care mi-a zis să
mă culc. Nu pricepea că acest lucru era imposibl având în vedere
intensitatea și frecvența durerilor Nu a stat cu mine și nici nu a
empatizat, tot repetându-mi pe măsură ce mă mai vizita că așa sunt
normale durerile, că am eu rezistență scăzută la durere și că din cauză
că nu am dormit noaptea precedentă mi se pare că e foate intens. Singură în salon am aplicat tot ce învățasem în lunile de pregătire:
meditație hypnobirth, respirație Lamaze, poziții pe minge, pe pat, lângă
pat, concentrarea într-un punct pentru ignorarea durerii. La 04.30 a
venit iar moașa, mi-a făcut un control intern, concluzia: dilatație
maxim 2, nu are sens să o trezesc pe doctorița de gardă, pe a ta de
acasă nici atât, nu putem face nici epidurala că altfel nu mai naști
natural. Mai stăm până la 6, sperăm să te dilați, dacă nu, facem
epidurală și, asta este, cezariană, mult succes! E clar că durerea îmi
luase mințile căci eu am fost de acord cu ea. Nu am cerut atunci
epidurala și cezariana. Mă gândeam: ai zis că naști natural, moașa zice
că durerile mele sunt normale, acum asta este voi suporta chiar dacă e
mult mai intens decât mi-am imaginat. Până la 6:00 când a venit
doctorița de gardă am crezut că o să mor, dar nu m-am lăsat. Deja
contracțiile erau de o intensitate neconcepută, la maxim un minut
distanță, în care efectiv adormeam de epuizare. Când a ajuns doctorița
și a văzut în ce hal sunt a decis să mă ducă în salon de naștere să mă
pună la oxigen. Tot îmi zicea e că nu respir corect și că atâta lucru
am și eu de făcut ca să nu sufere copilul. Dilatația mea rămăsese la 2,
dar au chemat anestezista să-mi facă epidurală, iar când au văzut
rezultatul TNS-ului (măsoară ritmul cardiac al copilul și intensitatea
contracțillor) au chemat de urgență medicul meu și pe mama. M-au anunțat
că cel mai probabil trebuie să facem cezariană. Eu eram deja
încleștată, pierdusem calciu, și tremuram incontrolabil din cauza
frisoanelor. Abia am reușit să țin pixul în mână să semnez formularele
că sunt de acord. De aici totul a decurs pe repede înainte, toată lumea se agita febril
în jurul meu (mă gândeam, iată, în sfârșit mă crede și pe mine cineva
că nu mai pot și vor să mă ajute), mi-au făcut epidurală și rahidiană, a
intrat doctorița mea, m-a tăiat, au scos copilul. Am auzit ca prin vis
ca a scâncit, neonatologul mi-a zis ca a primit scorul Apgar 10, iar
apoi au adus-o lângă capul meu.
După ce am ajuns în salon am aflat ce se întâmplase. Diagnosticul meu
a fost de travaliu hiperchinetic, cu alte cuvinte, contracții la cea
mai ridicată intensitate și cu pauze foarte scurte. Practic, în ultimele
două ore, de la 5 la 7 eu am avut contracții similare expulziei într-o
naștere normală. Iar înainte, contracții similare dilatației de 6-10
centimetri. Asta i-a provocat suferinta fetală acută copilului și de
aceea a început lumea pe final să se mega agite. Pulsul lui Iris îi
scăzuze de la 140 la 50, eram foarte aproape să o pierdem. Medicul meu
mi-a spus că, din momentul în care a fost chemată, în 20 de minute a
sărit din pat, s-a îmbrăcat, a condus până la maternitate, a ajuns în
sala de operații, m-a deschis și a scos-o pe Iris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu