http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Domnul Neagu Djuvara a dat recent romanilor doua informatii - si insist asupra greutatii cuvantului informatii.
In primul rand: "Rusia este o tara pe cale de disparitie". In al doilea rand: "O singura putere este in momentul de fata, Statele Unite. [...] Daca suntem aliati cu Statele Unite, suntem linistiti pe viata".
Neagu Djuvara: Sa nu ne fie teama. Rusia e o tara pe cale disparitie. Juncker e un bou
Ar fi cuminte ca lumea occidentala sa nu isi ia riscul de a afla cat de mult s-a apropiat Rusia de disparitie. Dar lumea occidentala e din ce in ce mai putin cuminte. Uitam cu prea multa usurinta faptul ca despre Rusia de azi nu stim aproape nimic sigur, dupa cum nu stiam nici despre Uniunea Sovietica de ieri.
In schimb, toata lumea stie ca economia Statelor Unite, impovarata de o datorie monstruoasa, e departe de a fi infloritoare. Uitam, de asemenea, cu la fel de multa usurinta, ca Armata Rosie infometata, desculta, prost echipata, a traversat in cateva luni o jumatate a Europei, a ocupat-o si a terorizat restul omenirii vreme de cinci decenii. Nu exista greseala mai mare in politica decat aceea de a-ti subestima adversarul!
In ce priveste puterea Statelor Unite, politica si militara, n-ar fi inutil sa facem un bilant. Imediat dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, incercarile de indiguire a Uniunii Sovietice au esuat, iar solutia la care s-a ajuns, politica de destindere, nu reprezinta decat recunoasterea implicita a incapacitatii occidentale de a controla situatia.
Au fost pierdute razboaiele din Coreea si din Vietnam. Incercarile de rasturnare a lui Fidel Castro s-au transformat intr-o farsa. Obsesia americana a decolonizarii a dus la instalarea unor regimuri marxiste in Africa. In 1979, Statele Unite au contribuit substantial la rasturnarea sahului Iranului si la preluarea puterii de catre sangeroasa teocratie al lui Khomeini, punand astfel bazele unui dezastru sub amenintarea caruia traim inca si azi.
In aceeasi perioada, in incercarea de a contracara invazia sovietica in Afganistan, cineva de la Washington a avut ideea stupida de a crea miscarea talibanilor. Sa nu uitam ca Osama bin Laden a fost, la inceput, un agent american. Urmarea o cunoastem.
Razboiul din Golf, in 1990-1991, n-a fost chiar pierdut, dar nici castigat, in primul rand pentru ca Statele Unite nu au indraznit sa-si angajeze trupele terestre in dunele desertului, preferand bombardamentele de la distanta, numite pudic "lovituri chirurgicale".
Tot de la distanta s-a actionat si in Iugoslavia, teren aproape necunoscut americanilor, rezultatul acestei interventii, in afara de foarte multi morti civili, fiind instaurarea primului stat mafiot din Europa (Kosovo) si "eliberarea" Bosniei, devenita repede o placa turnanta a islamismului agresiv.
Dupa 2001, razboaiele din Afganistan si Irak pot fi considerate drept doua initiative ridicole, intrucat scopul lor era combaterea talibanilor, creatia Statelor Unite, si a lui Saddam Hussein, fostul aliat pretios al americanilor impotriva regimului din Iran adus de ei insisi la putere.
In ce priveste armele de distrugere masiva ale irakienilor, in ciuda faptului ca secretarul de stat Colin Powell le-a "dovedit" indubitabila existenta aratand Consiliului de Securitate al ONU un flaconas ce continea o pulbere alba, ele n-au fost gasite nici pana in ziua de azi.
Din punct de vedere militar - si in ciuda imensei disproportii numerice -, aceste atat de lungi razboaie s-au sfarsit printr-un esec lamentabil. Din punct de vedere politic, ele au produs o catastrofa ale carei consecinte - teribilul Stat Islamic fiind una dintre ele - n-au incetat sa fie resimtite.
Despre sprijinul entuziast acordat, in totala necunostinta de cauza, asa-ziselor "primaveri arabe" nu se poate spune ca a fost un succes, dupa cum nu e un succes nici ajutorul militar pe care administratia de la Washington il furnizeaza unor obscure formatiuni siriene, dintre care multe, odata antrenate si inzestrate cu arme, trec in tabara inamica.
Bombardamentele, de mai bine de un an, impotriva pozitiilor Statului Islamic n-au dat pana acum nici un rezultat, iar operatiunile "de mare precizie" cu drone se soldeaza, potrivit datelor publicate chiar in Statele Unite, cu omorarea a opt civili nevinovati din zece tinte vizate.
Tot in domeniul preciziei e bine de amintit recenta bombardare in Afganistan, timp de 30 de minute, a unui spital al organizatiei "Medecins sans frontieres". Regretele oficialilor americani, carora le fusesera comunicate coordonatele precise ale spitalului, nu pot readuce la viata cele 40 de victime civile.
In sfarsit, obiectul fantasmelor politico-militare ale romanilor, scutul antiracheta, anuntat acum 30 de ani de Ronald Reagan sub numele hollywoodian de "razboi al stelelor", nu este inca operational si, daca tinem cont de discretia care invaluie diversele teste, ne putem intreba cat de mare e eficacitatea lui. Cu atat mai mult cu cat militarii au putut sa constate acum cateva zile ca rachetele rusesti Kalibr, lansate din Marea Caspica impotriva pozitiilor Statului Islamic din Siria, nu numai ca lovesc cu o precizie de 5 metri, dar zboara atat de jos incat radarele scutului nu le pot vedea.
E foarte usor, in fata camerelor de televiziune, sa le explici romanilor ca "americanii sunt stapanii lumii, peste tot" si sa le vorbesti despre "atotputerea americana pe glob", dar e mult mai greu sa-ntorci istoria pe dos ca sa-ti adevereasca spusele.
Nascut in 1951, in Romania, nepot al ministrului de Interne liberal cu acelasi nume din perioada 1937-1939, opozant al regimului Ceausescu, Radu Portocala a fost inculpat pentru inalta tradare contra oranduirii socialiste in anul 1977. Exilat in Grecia, in 1982 a plecat in Franta, unde traieste si in prezent. Are masterul in Relatii Internationale, obtinut la Paris.
Practica jurnalismul din 1985, intai la radio (RFI, Vocea Americii, BBC) si in presa scrisa franceza (Le Point, Le Quotidien de Paris, Liberation, etc.). A publicat numeroase carti, cele mai recente fiind "Istorii de familie", aparuta la Editura Istros, si "Istoria intortocheata a jaguarului albastru - Jaguarul Regelui Mihai", lansata miercuri, in foaierul Ateneului Roman, sub egida editurii Vremea.
Dupa 1990, a publicat editoriale si comentarii si in presa romana. A fost director al Institutului Cultural Roman din Paris pana la inceputul lunii decembrie 2006.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Ziare.com
Riscul incertitudinilor
Marti, 03 Noiembrie 2015, ora 06:58
In primul rand: "Rusia este o tara pe cale de disparitie". In al doilea rand: "O singura putere este in momentul de fata, Statele Unite. [...] Daca suntem aliati cu Statele Unite, suntem linistiti pe viata".
Neagu Djuvara: Sa nu ne fie teama. Rusia e o tara pe cale disparitie. Juncker e un bou
Ar fi cuminte ca lumea occidentala sa nu isi ia riscul de a afla cat de mult s-a apropiat Rusia de disparitie. Dar lumea occidentala e din ce in ce mai putin cuminte. Uitam cu prea multa usurinta faptul ca despre Rusia de azi nu stim aproape nimic sigur, dupa cum nu stiam nici despre Uniunea Sovietica de ieri.
In schimb, toata lumea stie ca economia Statelor Unite, impovarata de o datorie monstruoasa, e departe de a fi infloritoare. Uitam, de asemenea, cu la fel de multa usurinta, ca Armata Rosie infometata, desculta, prost echipata, a traversat in cateva luni o jumatate a Europei, a ocupat-o si a terorizat restul omenirii vreme de cinci decenii. Nu exista greseala mai mare in politica decat aceea de a-ti subestima adversarul!
In ce priveste puterea Statelor Unite, politica si militara, n-ar fi inutil sa facem un bilant. Imediat dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, incercarile de indiguire a Uniunii Sovietice au esuat, iar solutia la care s-a ajuns, politica de destindere, nu reprezinta decat recunoasterea implicita a incapacitatii occidentale de a controla situatia.
Au fost pierdute razboaiele din Coreea si din Vietnam. Incercarile de rasturnare a lui Fidel Castro s-au transformat intr-o farsa. Obsesia americana a decolonizarii a dus la instalarea unor regimuri marxiste in Africa. In 1979, Statele Unite au contribuit substantial la rasturnarea sahului Iranului si la preluarea puterii de catre sangeroasa teocratie al lui Khomeini, punand astfel bazele unui dezastru sub amenintarea caruia traim inca si azi.
In aceeasi perioada, in incercarea de a contracara invazia sovietica in Afganistan, cineva de la Washington a avut ideea stupida de a crea miscarea talibanilor. Sa nu uitam ca Osama bin Laden a fost, la inceput, un agent american. Urmarea o cunoastem.
Razboiul din Golf, in 1990-1991, n-a fost chiar pierdut, dar nici castigat, in primul rand pentru ca Statele Unite nu au indraznit sa-si angajeze trupele terestre in dunele desertului, preferand bombardamentele de la distanta, numite pudic "lovituri chirurgicale".
Tot de la distanta s-a actionat si in Iugoslavia, teren aproape necunoscut americanilor, rezultatul acestei interventii, in afara de foarte multi morti civili, fiind instaurarea primului stat mafiot din Europa (Kosovo) si "eliberarea" Bosniei, devenita repede o placa turnanta a islamismului agresiv.
Dupa 2001, razboaiele din Afganistan si Irak pot fi considerate drept doua initiative ridicole, intrucat scopul lor era combaterea talibanilor, creatia Statelor Unite, si a lui Saddam Hussein, fostul aliat pretios al americanilor impotriva regimului din Iran adus de ei insisi la putere.
In ce priveste armele de distrugere masiva ale irakienilor, in ciuda faptului ca secretarul de stat Colin Powell le-a "dovedit" indubitabila existenta aratand Consiliului de Securitate al ONU un flaconas ce continea o pulbere alba, ele n-au fost gasite nici pana in ziua de azi.
Din punct de vedere militar - si in ciuda imensei disproportii numerice -, aceste atat de lungi razboaie s-au sfarsit printr-un esec lamentabil. Din punct de vedere politic, ele au produs o catastrofa ale carei consecinte - teribilul Stat Islamic fiind una dintre ele - n-au incetat sa fie resimtite.
Despre sprijinul entuziast acordat, in totala necunostinta de cauza, asa-ziselor "primaveri arabe" nu se poate spune ca a fost un succes, dupa cum nu e un succes nici ajutorul militar pe care administratia de la Washington il furnizeaza unor obscure formatiuni siriene, dintre care multe, odata antrenate si inzestrate cu arme, trec in tabara inamica.
Bombardamentele, de mai bine de un an, impotriva pozitiilor Statului Islamic n-au dat pana acum nici un rezultat, iar operatiunile "de mare precizie" cu drone se soldeaza, potrivit datelor publicate chiar in Statele Unite, cu omorarea a opt civili nevinovati din zece tinte vizate.
Tot in domeniul preciziei e bine de amintit recenta bombardare in Afganistan, timp de 30 de minute, a unui spital al organizatiei "Medecins sans frontieres". Regretele oficialilor americani, carora le fusesera comunicate coordonatele precise ale spitalului, nu pot readuce la viata cele 40 de victime civile.
In sfarsit, obiectul fantasmelor politico-militare ale romanilor, scutul antiracheta, anuntat acum 30 de ani de Ronald Reagan sub numele hollywoodian de "razboi al stelelor", nu este inca operational si, daca tinem cont de discretia care invaluie diversele teste, ne putem intreba cat de mare e eficacitatea lui. Cu atat mai mult cu cat militarii au putut sa constate acum cateva zile ca rachetele rusesti Kalibr, lansate din Marea Caspica impotriva pozitiilor Statului Islamic din Siria, nu numai ca lovesc cu o precizie de 5 metri, dar zboara atat de jos incat radarele scutului nu le pot vedea.
E foarte usor, in fata camerelor de televiziune, sa le explici romanilor ca "americanii sunt stapanii lumii, peste tot" si sa le vorbesti despre "atotputerea americana pe glob", dar e mult mai greu sa-ntorci istoria pe dos ca sa-ti adevereasca spusele.
Cine este Radu Portocala
Nascut in 1951, in Romania, nepot al ministrului de Interne liberal cu acelasi nume din perioada 1937-1939, opozant al regimului Ceausescu, Radu Portocala a fost inculpat pentru inalta tradare contra oranduirii socialiste in anul 1977. Exilat in Grecia, in 1982 a plecat in Franta, unde traieste si in prezent. Are masterul in Relatii Internationale, obtinut la Paris.
Practica jurnalismul din 1985, intai la radio (RFI, Vocea Americii, BBC) si in presa scrisa franceza (Le Point, Le Quotidien de Paris, Liberation, etc.). A publicat numeroase carti, cele mai recente fiind "Istorii de familie", aparuta la Editura Istros, si "Istoria intortocheata a jaguarului albastru - Jaguarul Regelui Mihai", lansata miercuri, in foaierul Ateneului Roman, sub egida editurii Vremea.
Dupa 1990, a publicat editoriale si comentarii si in presa romana. A fost director al Institutului Cultural Roman din Paris pana la inceputul lunii decembrie 2006.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Citeste mai multe despre
Sursa: Ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu