O jurnalista extraordinara : IOANA ENE !!! « Mount Thor
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Traian Basescu si frisonul istoriei
In acest al doilea mandat, eliberat de presiuni electorale, avand la Palatul Victoria cel mai fidel premier pe care si-l putea imagina, dar si propiul partid drept forta covarsitor dominanta a guvernarii, cu o majoritate asigurata in Parlament era de asteptat ca presedintele sa-si puna in practica cele mai importante proiecte politice. Insa, printr-o intorsatura ironica a istoriei, Traian Basescu este foarte departe de acest obiectiv.
In schimb, presedintele nu mai face decat sa deconteze propriile erori, dar si pe cele comise de intreaga clasa politica a ultimilor 20 de ani, iar proiectele sale, esentiale pentru Romania, incep sa se spulbere sub presiunea acestor deconturi ajunse la scadenta.
Desi parea la un pas de declansare, reforma educatiei este, iata, din nou prinsa in limbo. Respinsa de Curtea Constitutionala, legea educatiei a ajuns in Parlament cu mult prea tarziu pentru a mai fi adoptata in sesiunea legislativa de-abia incheiata. Asta inseamna ca nu va putea intra in vigoare decat, cel mai devreme, la inceputul anului scoalar 2011-2012. Dar exista vreo garantie ca pana atunci va mai ramane in fruntea Educatiei un ministru cu un apetit reformist macar cat al lui Daniel Funeriu? Exista vreo garantie ca actuala coalitie majoritara va supravietui pana atunci?
Despre reforma constitutionala, ca fundament al reformei statului, aproape ca nu se mai vorbeste. Nici despre rezultatele referendumului. Cine sa mai aiba timp de asa ceva cand economia se prabuseste in fiecare zi si inclusiv guvernatorul BNR, cel mai calm si mai putin panicard demnitar pe care il are Romania, a ajuns sa avertizeze asupra riscului unor conflicte sociale.
Sub presedintele care a ajuns la putere sub deviza "Sa traiti bine!", romanii cunosc un soc economic fara precedent in ultimii 10 ani cel putin, cu salarii taiate, inflatie care o ia din nou in sus, majorari de taxe si impozite si teama mai mare ca niciodata de ceea ce va aduce iarna. Toate acestea sunt consecintele ale crizei mondiale insa ele se manifesta mai aprig in Romania decat in orice alta tara europeana, ce exceptia Greciei poate, inclusiv din cauza deciziilor haotice si improvizate ale guvernului.
Dar poate cea mai grea dintre lovituri pentru Traian Basescu a venit din partea Comisiei Europene prin intermediul celui mai dur raport pe Justitie din 2004 incoace. Un raport in care CE lasa la o parte orice urma de echivoc si diplomatie si, cu o duritate fara precedent, acuza Romania ca nu-si indeplineste obligatiile fata UE si nu manifesta vointa politica pentru eradicarea coruptiei la nivel inalt si pentru reformarea Justitiei. Acest raport anuleaza, practic rezultatele de pana acum ale celui mai important proiect prezidential, concretizat plastic, daca va amintiti, in tepele din Piata Victoriei.
Si daca toate aceste obiective de maxima importanta, asumate in mod repetat, cad rand pe rand ca popicele, cu ce va reusi sa se prezinte presedintele la judecata istoriei. Daca nimic nu se schimba radical, Traian Basescu se indrepta cu pasi repezi de verdictul dezamagitor "presedintele care a vrut multe, dar n-a prea reusit nimic".
Ce se mai poate schimba? Ma tem ca nu mare lucru, in pofida febrilitatii regasite a presedintelui, pentru ca, asa cum scriam si cu alte ocazii, domnia sa nu prea mai are parghiile necesare unei actiuni radicale. Principalul instrument pe care ar fi trebuit sa-l foloseasca impotriva coruptiei si pentru reformarea statului, adica propriul partid, se dovedeste la fel de corupt si tarat ca restul clasei politice.
PD-L a facut parte, fara scrupule, din coalitia murdara antiANI, iar votul unanim din Senat sta dovada.
Gyorgy Frunda este principalul vinovat, dar de unul singur n-ar fi reusit nimic. Alaturi de el au stat ticalositii din PD-L in frunte cu avocatul Mircea Andrei, el care a propus dosirea obiectelor de arta si bijuteriilor, sau Petru Filip, cel care a propus ca declaratiile de avere sa nu mai fie publice.
Premierul cel fidel, cel care ar fi trebuit sa aplice obiectivele presedintelui, se dovedeste cu mult prea slab, depasit de situatie si temator pentru masurile pe care le presupune momentul. Guvernul care ar fi trebuit sa lupte cu criza se dovedeste macinat de clientelism, mai degraba incompetent si, mod cert, lipst de viziune. Un astfel de partid, un astfel de guvern, un astfel de premier sunt o sabie de lemn in lupta pentru reformarea statului roman, iar presedintele, ma tem, incepe sa descopere dureros acest lucru.
Dar domnia sa si-a pavat drumul spre aceasta trista descoperire cu numeroase greseli si inconsecvente. Poate ca doua au fost cele mai mari. Pe de-o parte, Traian Basecu a permis pesedizarea PD-L, a tolerat cresterea baronilor portocalii cu nimic mai onorabili decat cei rosii si a renuntat treptat la criteriile aspre de la inceptul ascensiunii sale politice, ajungand ca anul trecut, in campanie, aproape sa abandoneze tema coruptiei.
Apoi, in deembrie 2009, cand a jucat ultima carte, nu numai a domniei sale, ci a Romaniei, in fata crizei, a facut cea mai proasta alegere de premier, aceea care vreme de un an de zile isi dovedise deja incosistenta si limitele. Probabil ca daca in decembrie 2009, dupa alegerile prezidentiale, alegerea preseintelui ar fi fost din nou Lucian Croitoru, soarta tarii ar fi fost alta, macar din puncnt de vedere economic.
Sunt multi cei care se bucura, probabil, de acest esec profilat al lui Traian Basescu. Mai mare postie e greu de gandit. Indeplinirea proiectelor de reforma ale presedintelui ar fi schimbat fata Romaniei. Asanarea clasei politice, anticoruptia eficienta, reforma educatiei ar fi fost premisele unei dezvoltari pe lunga durata si sanatoasa a Romaniei. Ma tem, asadar, ca nu se profileaza doar un esec al presedintelui, ci unul al Romaniei, dar asta nu face decat sa agraveze responsabilitatea lui Traian Basescu.
Joi, 22 Iulie 2010, ora 06:40
Sursa: Ziare.com
Autor: Ioana Ene
Ce istorie ,vax albina, Domnul Băsescu a luat-o pe urma domnului Ion Ilici Iliescu ne minte in fată cu tupeu!!!!
"PD-L a facut parte, fara scrupule, din coalitia murdara antiANI, iar votul unanim din Senat sta dovada.
Gyorgy Frunda este principalul vinovat, dar de unul singur n-ar fi reusit nimic. Alaturi de el au stat ticalositii din PD-L in frunte cu avocatul Mircea Andrei, el care a propus dosirea obiectelor de arta si bijuteriilor, sau Petru Filip, cel care a propus ca declaratiile de avere sa nu mai fie publice. "
astazi, 09:10
O jurnalista extraordinara : IOANA ENE !!!
Posted by MountThor under Uncategorized[228] Comments
26 octombrie, 2008
REIAU PE BLOG UN ARTICOL EXCEPTIONAL , IN CARE FIECARE CUVINT ESTE ADEVARUL CURAT LA LACRIMA , AL UNEI JURNALISTE ADEVARATE , IOANE ENE (ZIARE.COM) !
CRED CA PE BLOG SE POATE COMENTA MULT MAI USOR SI FARA NICIO RESTRICTIE ……….. DEASEMENEA , CRED CA ACEST ARTICOL TREBUIE MULTIPLICAT SI DISTRIBUIT PE MAIL , CATRE TOTI PRIETENII SI AMICII , VIRTUALI SAU REALI .
.
.
.
Plateste Tariceanu pretul tradarilor?
Pentru Calin Popescu Tariceanu scadenta imenselor greseli si tradari se apropie cu viteza luminii. L-a ajuns cand ii era lumea mai draga si propriul viitor mai bine negociat. Desi nu s-ar fi asteptat, nu poate evita regula: cum si-a asternut asa va dormi.
Dar sa ne amintim! In 2004, Calin Popescu Tariceanu ajungea premier in virtutea unei miscari, la limita Constitutiei, a lui Traian Basescu, presedinte incomod si jucator. Daca daca n-ar fi fost asa, ar fi ajuns oare la Cotroceni si acolo fiind ar fi reusit sa-si impuna guvernul dorit? Pana la urma Calin Popescu a ajuns premier tocmai pentru ca Traian Basesescu este un anumit tip de politician. Iar daca nu-i placea nu avea decat sa refuze de-atunci.
“Traiane, vezi daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet!”
Premierul insa n-ar fi avut o problema cu asta. El nu este o piatra tare care sa se fi ciocnit cu o alta piatra tare. Piatra tare este Dinu Patriciu. Cu el s-a produs, de fapt, ciocnirea, iar Calin Popescu Tariceanu a fost pus in situatia de a alege.
Dupa indelungi ezitari, decizia a luat-o practic atunci cand a refuzat sa demisioneze pentru a deschide calea alegerilor anticipate. Atunci Calin Popescu Tariceanu a tradat practic strategia stabilita in comun cu Traian Basescu.
Istoria a dovedit nu numai ca a tradat, ci si ca a gresit. Daca atunci ar fi declansat anticipatele, Alianta DA ar fi ajuns la un scor care sa-i asigure o guvernare confortabila, de dreapta.
Dinu Patriciu nu voia insa asta. El voia un PNL pe cont propriu, cu scor mic, partidul balama fara de care sa nu poata fi facut guvernul, de preferinta alaturi de PSD. Iar Tariceanu a jucat cartea lui.
Un alt punct de cotitura a fost reforma in Justitie. Dinu Patriciu si clientela impusa de el in jurul lui Calin Popescu Tariceanu si-au facut din Monica Macovei, radicala si intransigenta, o tinta care trebuia ori ingenunchiata, ori rapusa. N-a fost ingenunchiata.
Convocarea doamnei Macovei la guvern pentru a lua notite, in biroul premierului, dupa indicatiile lui Dinu Patriciu, biletelul: “Traiane, vezi daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet!”, toate ne arata in ce directie a preferat sa o ia premierul.
O a treia, daca nu chiar cea mai importanta alegere a premierului a fost, probabil, intre interesele rusesti, pomovate de Dinu Patriciu (oare carei zone de influenta i-a vandut Rompetrol?) si cele americane reprezentate de Traian Basescu. Confruntarea a devenit tot mai dura pe masura ce Moscova si-a regasit, sub conducerea lui Vladimir Putin, suflul si pretentiile de mare putere.
Alianta cu PSD
Lucrurile au degenerat pana la impingerea PD in afara Guvernului, pentru a face loc aliantei de facto, planuita de Dinu Patriciu, cu PSD. Practic, controversatul magnat si-a atins, prin intermediul lui Calin Popescu Tariceanu, toate scopurile de mai sus. Si tot cam atunci, premierul si intreg PNL au inceput sa deconteze lent, dar singur, indreptandu-se acum spre marele decont.
PSD a pus, de facto, mana pe putere si a inceput sa dreneze bani publici pe masuri electorale de stanga, daruri pentru primarii proprii si pentru clientela politica. Practic, guvernarea liberala si-a pierdut orice orientare de dreapta.
Cu siguranta, Calin Popescu Tariceanu a simtit ca se indreapta spre dezastru, insa nu a avut puterea unei desprinderi. Intoarcerea vaporului ar fi insemnat nu numai infruntarea lui Patriciu, ci si pierderea puterii, fie printr-o onorabila demisie, fie printr-o motiune de cenzura.
A preferat sa ramana suspendat in sforile lui Patriciu si agatat cu unghiile de putere, executand fara cracnire toate ordinele PSD. Acesta, ca in orice santaj, a cerut tot mai mult, mereu mai mult, dar premierul ajunsese prea departe pentru a mai da inapoi.
Cu binecuvantarea si spre satisfactia lui Dinu Patriciu, Tariceanu si-a negociat chiar si viitorul postelectoral alaturi de PSD.
Tariceanu, cu imaginea sifonata
Social democratii i-au dat insa lovitura de gratie – legea salarizarii pofesorilor. Inecat cu propriile cedari, Tariceanu s-a intors catre fostul partener tradat, cautand ultimul pai de care sa se agate. Nu l-a primit si acum este intr-o situatie fara iesire. Chiar inainte de alegeri, are imaginea unui premier incompetent care si-a batut joc de banii publici si refuza nejustificat sa mareasca salariile profesorilor. Nu mai are strop de credibilitate.
Partidul a intrat in degringolada si scartaie din toate incheieturile. Numarul liberalilor care, intuind dezastrul electoral inevitabil, zgarie la usa Cotrocenilor este tot mai mare.
Ba chiar exista riscul ca alegerile sa nu fie pe 30 noiembrie (vom afla verdictul instantei saptamana viitoare) si-atunci Calin Popescu va fi nevoit sa care peste iarna consecintele pomenilor electorale si ale masurilor clientelare.
Dar nici macar acum Tariceanu nu are forta unei demisii care sa-i dea o ultima farama de demnitate.
Nu i-o da voie Patriciu? Nu l-o lasa inima? Doar el stie.
228 Răspunsuri to “O jurnalista extraordinara : IOANA ENE !!!”
.
Sile this Millennium Says: 22 iulie, 2010 at 09:38
Citind acest articol ,care e bine scris ,am meditat la gafa lui Traian Băsescu şi anume aceea în care propunea PNL să fuzioneze cu PD :stupefiantă prounere !…Apoi să facă un alt lucru care m-a iritat de-a dreptul şi anume absorţia PLD-Stolojan în PD-Băsescu. M-a iritat atît de tare aceastî făcătură cau aspect de “melaj” încît mi-am adus aminte de lacrimile de corocodil vărsate de Traian Băsescu la celebrul episod televizat cunoscut ca “Dragă Stolo”
drept concluzie o citez pe doamna Ioana Ene:
“A preferat sa ramana suspendat in sforile lui Patriciu si agatat cu unghiile de putere, executand fara cracnire toate ordinele PSD. Acesta, ca in orice santaj, a cerut tot mai mult, mereu mai mult, dar premierul ajunsese prea departe pentru a mai da inapoi.
Cu binecuvantarea si spre satisfactia lui Dinu Patriciu, Tariceanu si-a negociat chiar si viitorul postelectoral alaturi de PSD.”
