Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

joi, 18 februarie 2021

Exclusiv. Istoria secretă. Un misterios personaj l-a ajutat pe Pacepa să-l lovească pe Ceaușescu- Autor: Iuliu Vlădescu - 18 februarie 2021, 09:00 - Sursă : Evenimentul zilei

Exclusiv. Istoria secretă. Un misterios personaj l-a ajutat pe Pacepa să-l lovească pe Ceaușescu

Exclusiv. Istoria secretă. Un misterios personaj l-a ajutat pe Pacepa să-l lovească pe Ceaușescu
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Exclusiv. Istoria secretă. Un misterios personaj l-a ajutat pe Pacepa să-l lovească pe Ceaușescu

Exclusiv. Istoria secretă. Un misterios personaj l-a ajutat pe Pacepa să-l lovească pe Ceaușescu

Un misterios personaj l-a ajutat pe Pacepa să-l lovească pe Ceaușescu. Identitatea acestuia a fost aflată zeci de ani mai târziu, din arhivele CNSAS.

Istoria secretă. Un misterios personaj l-a ajutat pe Pacepa. Fuga sa, din iulie 1978, a zguduit regimul lui Nicolae Ceaușescu, Pacepa având o funcție înaltă în spionajul românesc, numărul doi în Direcția de Informații Externe. Nimic nu a mai fost la fel în lumea serviciilor secrete, a fost un moment de referință, practic, în acest domeniu, orice acțiune era catalogată după criteriul „înainte” sau „după” fuga lui Pacepa.

Lovitură de imagine: „Orizonturi roșii”

Pe lângă lovitura în lumea spionajului, componentă a Războiului Rece, Pacepa a dat și o lovitură de imagine regimului, atunci când a publicat celebra carte ”Orizonturi Roșii”.

Apărută mai întâi în engleză, în 1987, apoi preluată pe larg de postul Europa Liberă, recepționat cu mare greutate în România, cartea a fost tradusă și în limba română, fiind publicaată un an mai tărziu. Oficial, în România avea să ajungă abia după Revoluție.

Ion Mihai Pacepa activase timp de 27 de ani, parcurgând ierarhia militară de la gradul de sublocotenent până la cel de general, în patria de adopție/azil politic a fostului nr. 2 din structura de spionaj extern a României lui Nicolae Ceaușescu apărea cartea „Red Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief” (Washington, Regnery Publishing, 1987), lucrare catalogată, dincolo de alte considerații posibile, drept un „un succes propagandistic fără precedent”.

Contextul politic internațional

„În volumul publicat de general, portretul lui Nicolae Ceaușescu era zugrăvit într-o lumină destul de proastă, într-o perioadă care marca deja o răcire a relațiilor diplomatice dintre România și statele occidentale”. Ba chiar mai mult de cât atât, ne permitem să adăugăm: în 1987, tabloul general al raporturilor dintre regimul autocratic, de sorginte și expresie stalinistă, al României ceaușiste cu lumea occidentală, SUA îndeosebi, era fundamental diferit de cel în care, cu două decenii anterior, atitudinile lui N. Ceaușescu de „rebel” al blocului sovietic fuseseră nu doar aplaudate, ci de-a dreptul încurajate, în fel și chip, de cancelariile vestice.

„Imensa eroare politică a lui Ceaușescu este de a nu fi înțeles că, după 1985, adică după înscăunarea lui Gorbaciov și lansarea perestroikăi, Occidentul, în cap cu SUA, dorea alinierea tuturor țărilor-satelit la politica de reformă a Kremlinului și că, prin urmare, departe de a aprecia atitudinile de maverick din trecut ale lui Ceaușescu, le dezaproba.

Această dezaprobare era cu atât mai fermă cu cât atitudinea lui Ceaușescu era asociată cu reluarea unor teze vădit conservatoare, iar regimul său de mână forte,  sprijinit pe ubicuitatea Securității, se afla în flagrant dezacord cu retorica gorbaciovistă a democrației socialiste  autentice, care se întâlnea cu apărarea «drepturilor omului»de către Occident”.

Un misterios personaj l-a ajutat pe Pacepa

La redactarea acestei cărți, generalul fugar a fost ajutat de un român, avocat, stabilit de ani buni în străinătate. Cu privire la această chestiune, trebuie precizat faptul că primul care a abordat-o, chiar dacă nu de-o manieră mai extinsă, a fost Mihai Pelin (1940 – 2007), scriitor și publicist, dar și un neobosit răscolitor de fonduri arhivistice.

„(…) În toamna (anului 1984, n. n.), a ajuns la București vestea că Ion Mihai Pacepa a început să-și scrie memoriile. Informația a fost pescuită de la transfugul Cornel Dumitrescu și apare într-un document din 24 octombrie 1984. «Trădătorul Pacepa își scrie memoriile, iar avocatul Pamfil Ripoșanu, fostul consul al României la Washington,
până în 1946, i le redactează într-un limbaj literar».

Iată, însă, că o nouă informație arhivistică, identificată, de această dată, de autorul acestor rânduri – și al cărei conținut e, în esență, foarte asemănător aceluia din documentul citat de Mihai Pelin – , este anterioară cu trei ani
sursei utilizate de acesta.

Cine a fost Pamfil Ripoșanu

Concret, e vorba de un scurt pasaj al unui document redactat în timpul amplei (și asprei, conform unei evaluări corecte de analiză istoriografică) anchete realizate în interiorul principalului serviciu de spionaj extern român, după trădarea/defecțiunea generalului Pacepa.

Astfel, la data de 31 octombrie 1981, documentul respectiv consemnează informația conform căreia memoriile lui Ion Mihai Pacepa – aflate, se înțelege din context, în faza de „șantier” – sunt redactate „într-un limbaj literar” de către Pamfil Ripoșanu, fost diplomat român acreditat la Washington, „până în 1947”.

Comparând informațiile din documentele în discuție, se constată două inadvertențe. În mod eronat, în 1984, lui Pamfil Ripoșanu i se atribuie o funcție („fostul consul”) pe care avocatul nu a ocupat-o niciodată ca reprezentant al statului român în capitala federală nord-americană.

Pamfil Ripoșanu s-a născut la Turdaș, Orăștie, jud. Hunedoara, în aprilie 1913 (data de zi din luna menționată este, în lucrările citate ale lui M. Pelin, diferit consemnată: 16, respectiv 26; o evidentă eroare de tipar – dar, în care dintre cele două cazuri? – generează confuzia), fiu al preotului Aron și al Rozaliei Ripoșanu. A urmat studii juridice, după care a intrat în avocatură.

Articolul integral poate fi citit în numărul 15 al revistei Evenimentul Istoric.

Evenimentul Istoric, cea mai mare revista de istorie din Europa, aduce în atenția publicului, prin cele 116 pagini ale sale, numeroase subiecte captivante, dosare desecretizate și imagini în exclusivitate.

Noul număr al revistei este disponibil de vineri, 29 ianuarie, la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro. 

Un alt subiect interesant disponibil în noul număr face referire la analiza unui fenomen istoric: Gloria și decăderea Statului Național – Legionar. Punct de cotitură al politicii românești, Rebeliunea Legionară nu doar a înfiorat românii în ianuarie 1941, ci a și grăbit sfârșitul Statului Național – Legionar, silind Garda de Fier cu ale sale cămăși verzi să iasă din istorie pe ușa din dos.

Dacă vrei să colecționezi revista, te invităm să te abonezi! Poți opta pentru un abonament în varianta print, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric sau poți să te bucuri de versiunea online a revistei, direct pe tableta, computerul sau telefonul tău, accesând https://agoramag.ro/abonamente/abonamente-evenimentul-istoric?product_id=441.

Și pentru că ne face plăcere să susținem pasionații de istorie, am pregătit și o super ofertă: achiziționează de pe www.agoramag.ro un abonament Evenimentul Istoric pe 12 luni și primești cadou întreaga colecție 2019.

Citiți și: Exclusiv EVZ Play. Ipoteză surprinzătoare despre moartea generalului Pacepa


Avertismentul Stăpânilor Lumii! Războiul e „mai probabil ca niciodată” - Autor: Ovidiu Drugă - 18 februarie 2021, 16:03 - Sursă: Evenimentul zilei

Avertismentul Stăpânilor Lumii! Războiul e „mai probabil ca niciodată”

Avertismentul Stăpânilor Lumii! Războiul e „mai probabil ca niciodată”
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Avertismentul Stăpânilor Lumii! Războiul e „mai probabil ca niciodată”

Avertismentul Stăpânilor Lumii! Războiul e „mai probabil ca niciodată”

Un grup de experți al faimosului Consiliu pentru Relații Externe îl avertizează pe președintele american Joe Biden că un război în Marea Chinei de Sud între SUA și China este „mai probabil ca niciodată”.

Avertismentul Stăpânilor Lumii! Consiliul pentru Relații Externe este, alături de Comisia Trilaterală și Grupul Bilderberg, una dintre organizațiile transnaționale despre care teoriile conspiraționiste afirmă că ar conduce lumea.

Chiar și dacă nu dăm crezare acestor acuzații, Consiliul pentru Relații Externe este printre cele mai influente think-tank-uri de politică externă din lume.


Bill Gates a devenit comisarul cu propaganda al Chinei. Ce interes are?


Din rândurile acestei organizații au făcut sau fac parte David Rockefeller, Dick Cheney, Barack Obama, Hillary Clinton, dar și managerii celor mai mari corporații din lume.

Avertismentul Stăpânilor Lumii

Având în vedere influența de care se bucură Consiliul, avertismentele pe care le lansează politicienilor trebuie analizate cu toată responsabilitatea, Mai ales când e vorba de o problemă atât de delicată cum este confruntarea dintre SUA și China.

Un raport al grupului de reflecție al Consiliului îi transmite președintelui că o „criză severă” în Marea Chinei de Sud ar putea începe anul acesta. O indică, potrivit experților, acțiunile din ce în ce mai agresive ale Chinei față de Taiwan.


George Soros dă o nouă lovitură! În ce investește miliarde


Experții susțin că Taiwanul este, în acest moment, „cel mai periculos punct de la care ar putea pleca un posibil război între Statele Unite, China și probabil alte puteri majore”.

În încercarea de a preveni un potențial conflict, experții îl îndeamnă pe Biden a fost să clarifice strategia saîn rgiunea  Indo-Pacifică.

Avertismentul Stăpânilor Lumii. China provoacî deliberat

„Obiectivul strategic al SUA în ceea ce privește Taiwanul ar trebui să fie să-și păstreze autonomia politică și economică, dinamismul ca societate liberă și descurajarea aliaților SUA – fără a declanșa un atac chinez asupra Taiwanului.

În ianuarie, China a intensificat exercițiile militare lângă Taiwan, cu incursiuni repetate în spațiul aerian al țării.

O duzină de bombardiere și avioane de luptă au fost atrimise peste strâmtoarea Taiwan. Mai mult,  Wu Qian, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării din China, a spus: „Le spunem serios forțelor independenței Taiwanului: cei care se joacă cu focul se vor arde singuri. Independența Taiwanului înseamnă război.

„Activitățile militare desfășurate de Armata Populară de Eliberare a Chinei în Strâmtoarea Taiwan sunt acțiuni necesare pentru a aborda situația actuală de securitate din Strâmtoarea Taiwan și pentru a proteja suveranitatea și securitatea națională.

„Sunt un răspuns solemn la interferențele externe și provocările de către forțele„ independenței Taiwanului ”.”

Continuând abordarea fostului președinte Donald Trump față de regiune, Biden a declarat că susține independența Taiwanului față de China.

În prima sa discuție la telefon cu președintele comunist chinez Xi Jinping, președintele SUA și-a afirmat angajamentul față de Taiwan și a spus reporterilor după aceea: „Am împărtășit și îngrijorări cu privire la practicile economice ale Beijingului, abuzurile împotriva drepturilor omului și coerciția îndreptată împotriva Taiwanului.

I-am spus că voi colabora cu China atunci când va aduce beneficii poporului american”.

Cu toate acestea, într-un interviu acordat de CBS, Joe Biden a spus că consideră relația SUA cu China drept una de „concurență extremă”, notează Daily Express.

Războiul dintre SUA și Iran e inevitabil? Provocare fără precedent


Cum a acoperit Pacepa crima odioasa a unui ofiter DIE: "Colonelul Pereanu a povestit cu lux de amanunte cum si-a ucis nevasta" - de Alina Toma - Joi, 18 Februarie 2021, ora 10:30 -Sursa: Ziare.com Joi, 18 Februarie 2021, ora 10:30

Cum a acoperit Pacepa crima odioasa a unui ofiter DIE: "Colonelul Pereanu a povestit cu lux de amanunte cum si-a ucis nevasta"



de Alina Toma                                                                                                                          
Joi, 18 Februarie 2021, ora 10:30



http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Istoricul Madalin Hodor a prezentat, intr-o postare pe pagina sa de Facebook, o alta fata a lui Mihai Pacepa, relatand modul in care generalul de securitate a acoperit o crima comisa de un colonel din cadrul Directiei de Informatii Externe (DIE), care si-a omorat sotia iar apoi a povestit tot ce a facut, fiind inregistrat cu microfoanele care i-au fost ascunse in casa.

Cercetatorul CNSAS Madalin Hodor relateaza o intamplare din 1973, cand a fost declansata operatiunea "Bradul" de prindere a unui criminal in serie suspectat ca a omorat trei femei in Poiana Brasov.

Potrivit lui Hodor, operatiunea "Bradul" a fost declarata "prioritate zero pentru intregul aparat" si insusi Comandantul Suprem ceruse identificarea criminalului in cel mai scurt timp.

Doi ofiteri de securitate, fosti procurori in Brasov, aveau informatii ca cele trei femei nu au fost ucise de acelasi asasin, avand dovezi covarsitoare ca cea de a doua victima, Ana Pereanu, a fost in realitate ucisa de sotul ei, fost ofiter DIE cu gradul de colonel.

Cei doi i-au prezentat informatiile pe care le-au obtinut lui Ion Stanescu, seful CSS.

"Stanescu nu e foarte multumit. "Nea Stelica" este prietenul lui din perioada cand erau amandoi muncitori la Steagul Rosu. Familiile se viziteaza. Nu se poate sa fie ucigas. Mai e ceva. Ceva obscur care il leaga pe "Nea Stelica" de insusi Tovarasul.

In birou intra Doicaru si Pacepa. Doicaru este seful comandamentului Bradul si cel care coordoneaza cautarea criminalului. Pacepa e umbra lui. Stanescu le comunica ceea ce au spus cei doi.

Plus ca mai au o cerinta. Una importanta. Au aflat ca scumpii lor colegi din DIE au instalate microfoane la domiciliul colonelului. Ar vrea benzile, unde ei sunt siguri ca se afla si alte indicii importante, caci colonelul este alcoolic si se stie ca vorbeste vrute si nevrute cand este beat.

Pacepa le-o taie scurt: "Am ascultat benzile personal. Nu e nimic important pe ele".
Tacere. Cei doi stiu cine este Pacepa. Ramane asa.

A doua zi cei doi sunt informati ca activitatea lor in actiunea Bradul s-a terminat. Li se multumeste pentru efort. Cum sunt oameni ai sistemului au inteles mesajul. Isi vad de alte treburi", arata Madalin Hodor, potrivit caruia colonelul Pereanu, suspectat ca si-a omorat sotia a fost eliberat.

In final, anchetatorii din dosarul "Bradul" gasesc un faptas care sa ia crimele asupra lui, iar "odiosul criminal" moare la cateva luni de la intrarea in inchisoare.

"Apoi vine evenimentul fugii lui Pacepa. Colegii incep sa caute in sifonier, care (ce sa vedeti admiratori ai mentionatului) e plin. Nu de marfa occidentala, ci de cadavre. Cum sunt toate sifonierele colegilor, de altfel. Cadavrele de la Bradul atrag atentia. Unul dintre ele e al unei cetatene vest-germane cu un nume foarte apropiat de cel al unui afacerist cu care DIE are "interese economice". Coincidenta poate.

Cei doi ofiteri de la inceput sunt rechemati la raport si intrebati de episodul intersectarii cu Pacepa. Mai spun ceva. Ca la intalnirea aia au cerut totusi sa asculte si ei benzile, chiar daca Pacepa le spusese ca nu e nimic pe ele. Pacepa a spus ca le-a distrus dupa ce le-a audiat.
Dar si asta e una din miile de minciuni ale unui sistem bazat pe minciuna si crima. Nu le-a distrus.

In dosarul actiunii Bradul din arhiva CNSAS exista transcrierile benzilor TO pe care Pacepa le-a ascultat si nu gasit nimic "important". Si intr-o transcriere se afla o discutie a colonelului Pereanu cu un prieten de pahar la o betie in propria casa. Colonelul povesteste cu lux de amanunte cum si-a ucis nevasta, cum a inscenat locul crimei ca sa dea impresia ca e oprea unui criminal in serie. Tot. Pe banda.

Adevarat ca asta nu e imaginea spionului. Nu cea pe care o stiti. Nu e despre mari operatiuni de capa si spada, despre interese nationale si apararea tarii, despre cata tehnologie a adus in tara sau ce servicii a facut.

E doar acoperirea unei crime. Ceva banal in vremurile respective", scrie Hodor, potrivit caruia "asasinul cetateniei vest-germane Gisela Bormann nu a fost gasit niciodata. Cum a treia femeie era doar o muncitoare romanca banala, nici nu s-a mai facut ancheta".

Citeste mai multe despre Pacepa Securitate crima brasov Madalin Hodor
Sursa: Ziare.com

Bugetul, AURUL și pandemia - Tia Serbanescu - 16.02.2021- Sursă : Revista 22

Bugetul, AURUL și pandemia

Bugetul pe acest an se lasă așteptat deși Cîțu l-a prezentat drept un buget „al investițiilor, digitalizării și reformelor” – obiective tot mai fictive care au creat dispute financiare în coaliție.



Tia Serbanescu16.02.2021


http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Miniștrii USR și UDMR nemulțumiți de banii alocați amenințau chiar că nu vor vota „bugetul în forma actuală”. Formă fără fond, reformă fără fonduri: s-a anunțat deja că anul acesta pensiile vor îngheța. Dar la temperaturi diferite. Una e să-ți înghețe pensia la 800 de lei și alta e să-ți înghețe la 10.000 de lei sau chiar 78.000 de lei. La 800 de lei îți îngheață și sufletul. La 14.000 nu simți nimic. Dacă tot nu pot și nu vor să taie pensiile speciale, atunci să procedeze etapizat ca la vaccinare. Anul acesta să fi mărit pensiile de până la 1.000 de lei (aflate în șoc hipotermic), la anul pe cele de până în 2.000 de lei și așa mai departe. Astfel, peste 10 ani s-ar mări pensiile de 10.000 de lei iar peste 70 de ani, în 2091, s-ar mări și cea de 78.000 de lei. Idem la salarii. Una e să-ți înghețe salariul minim în mână și alta e să ai în congelator o leafă de 5.300 de euro – cât are șeful Monetăriei, fostul electrician al instituției care tot trăgând de fire a ajuns director. Fiat lux! Dar (aviz nemulțumiților), ministrul Vlad Voiculescu a trăit anul trecut fără niciun venit iar tatăl său (fost informator al Securității) are pensie 1.000 de lei. Și uite că din pensioara asta și-a făcut fiul ministru – într-un guvern care nu știe nici măcar să taie uscăturile. AUR însă a tăiat în carne macră: a exclus-o pe Șoșoacă – exact când prețul AUR-ului în sondaje a crescut peste cota USR. De, e o păcăleală mai proaspătă. După cum a explicat vicepreședintele Sorin Lavric, Șoșoacă e o „scandalagioaică” și „având ceva aproape patologic a adus mahalaua în parlament”. Las’ că nici parlamentul nu e chiar un athanor, vorba filosofului Lavric – pe care Șoșoacă îl acuză că „a folosit un limbaj obscen la adresa mea și chiar a fost violent, era foarte roșu, cu ochii scoși din orbite, m-a înjurat, a urlat și chiar a ridicat mâna”. Din păcate scena n-a fost filmată. Ar fi fost o secvență de aur. „Nici vorbă, cum puteți crede așa ceva? Mâine poimâine o să spună ca am vrut să o violez” a ripostat Lavric încercând să o calmeze pe „dragă Diana” – care însă n-a cedat: „Nu sunt dragă Diana cu tine, sunt senatoarea Șoșoacă și te dau în judecată”. Despărțirea mediatică a celor doi a fost crudă și amară: „Lavric e un misogin, exclus din Uniunea Scriitorilor și are probleme de personalitate” a declarat femeia străzii în timp ce filozoful a remarcat că „doamna transmite o energie negativă”. Cine știe la ce furnizor de energie alternativă e conectată. Șoșoacă a pus excluderea ei pe seama invidiei: „I-a deranjat discursul meu din parlament, cel mai bun din ultimii 31 de ani, unde am avertizat că 77% din femeile vaccinate rămân sterile”. Îndeosebi cele trecute de 65 de ani (vaccinate cu prioritate). Conform scenariilor clasice căutătorii de aur se vor împușca între ei – până la unul care va îngropa aurul într-un loc secret. În apărarea exclusei s-a postat doar Ninel Peia: „Je suis Șoșoacă”. N-are decât. Pandemia în schimb merge strună. După o săptămână de școală live avem sute de contaminări ale elevilor și profesorilor – ceea ce l-a mulțumit pe Iohannis: „În școli situația este bună”. De, în ziua de azi binele arată cam rău iar răul se simte tot mai bine. //

Avertismentele lui Lavrov și „lebedele negre” geopolitice - Alexandru Lazescu - 16.02.2021- Sursă : Revista22


Avertismentele lui Lavrov și „lebedele negre” geopolitice

Acțiunile și tonul retoricii de la Moscova și Beijing, tot mai agresive, sunt semnul unei încrederi în creștere că demersul de reconfigurare a ordinii geopolitice are tot mai bune șanse de succes.



Alexandru Lazescu16.02.2021

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

„Politica este o listă cu ceea ce îți dorești; realitatea geopolitică este ceea ce primești”, obișnuiește să spună cunoscutul analist american George Friedman. În a cărui opinie, invariabil probată în istorie, atunci când analizezi evoluțiile pe plan global trebuie să pleci de la premisa că forțe impersonale, precum geografia, constrângerile politice, economia, demografia, forța militară sau capabilitățile tehnologice, sunt cele care influențează deciziile liderilor politici și nu invers. Pentru completare nu ar trebui totuși neglijate nici resentimentele istorice sau capacitatea națiunilor de a acționa coerent și unitar. Dorința de revanșă a chinezilor pentru perioada umilitoare din ultima perioadă a imperiului este cultivată constant de regim, în timp ce pentru Vladimir Putin, destrămarea Uniunii Sovietice a fost o adevărată catastrofă.

În ciuda acestor evidențe, cea mai mare parte a politicienilor și experților rămân la nivelul listei cu dorințe văzând lumea așa cum și-ar dori să fie, și nu așa cum este în realitate. O sintagmă care circula acum 30 de ani în spațiul public de la noi, „înghețarea în proiect”, descrie plastic tipul de poziții, comentarii, previziuni și propuneri în domeniul relațiilor internaționale, foarte populare printre majoritatea experților și oamenilor politici. Se repetă mecanic sintagme și modele de analiză care, chiar dacă au fost valabile în trecut, nu mai au astăzi deloc acoperire în realitate. A face referire în continuare la conceptul de Occident și la relațiile transatlantice așa cum o făceai până în urmă cu un deceniu, în condițiile în care cel mai influent politician din UE, Angela Merkel, spune că Uniunea ar trebui să rămână neutră în disputa dintre Statele Unite și China, înseamnă să trăiești pe tărîmul iluziilor. Este ca și când în plin Război Rece, țările din Europa de Vest ar fi semnat un amplu tratat de investiții și comerț cu Uniunea Sovietică.

În acest sens, recentele declarații extrem de agresive ale ministrului de externe rus, Serghei Lavrov, care a spus că țara sa ar putea să ia în considerare o rupere a relațiilor cu UE dacă vor fi instituite noi sancțiuni din cauza cazului Navalnîi, ar trebui să fie o trezire la realitate. Cu atât mai mult, cu cât el a ținut să citeze și vechiul dicton latin, dacă vrei pace, pregătește-te de război, pentru un plus de agresivitate. Faptul că ulterior Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a intervenit pentru a pune un bemol pe declarația lui Lavrov nu ar trebui să păcălească pe nimeni. Extrem de experimentatul Lavrov știe exact ce semnale are de dat. Știe foarte bine că dincolo de declarațiile critice venite de la Bruxelles sau din alte capitale, europenii, mai ales cei a căror opinie contează cu adevărat, nu-și doresc o ruptură.

După cum scrie Politico, ceea ce s-a întâmplat la Moscova cu vizita lui Borrell și ultimele declarații ale lui Lavrov nu fac decît să dea lovitura de grație ambițiilor geopolitice ale UE. „Adevărata crimă a lui Borrell a fost în fapt aceea că a lăsat să cadă masca scoțând la iveală impotența Uniunii”. „În toate chestiunile importante, fie că este vorba de relațiile cu Rusia, Turcia, China sau chiar Statele Unite, o poziție coerentă a Uniunii este imposibilă din cauza intereselor divergente ale țărilor membre”. Și nu e vorba de nuanțe, ci de divergențe fundamentale. Pentru țările baltice, Polonia sau România, păstrarea umbrelei de securitate americane și o relație strânsă cu Statele Unite reprezintă un deziderat major, în timp ce o serie întreagă de state din Europa de Vest privesc cu mai multă simpatie Rusia sau China decât America și nu ar regreta cine știe ce o eventuală decuplare transatlantică. Dimpotrivă.

De pildă, pentru țările din Est, dar și pentru Moscova, gazoductul Nord Stream 2, pe care premierul polonez, Mateusz Morawiecki, l-a descris drept „un proiect anti-UE sprijinit de Germania ignorând restul Europei”, este un proiect geostrategic. Nu și pentru Germania. Proiectul a continuat neabătut, în ciuda tuturor crizelor majore din ultimii ani în relația cu Rusia, inclusiv cea legată de anexarea Crimeei. De-a lungul vremii s-au găsit tot felul de motivații. Ultima ne-a fost livrată chiar săptămâna trecută de președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, nimeni altul decât fostul șef de cabinet al fostului cancelar Gerhard Schroder (un bun prieten al liderului de la Kremlin, președintele Consiliului Acționarilor Nord Stream, începând încă din 2006). În opinia lui Steinmeier, exprimată într-un interviu acordat cotidianului Rheinische Post, legăturile cu Rusia în domeniul energiei trebuie menținute și din cauza celor 20 de milioane de victime provocate de naziști în fosta Uniune Sovietică în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. În ceea ce îl privește pe fostul său șef acesta este mult mai direct. Întrebat dacă el, la fel ca Angela Merkel, pledează pentru eliberarea lui Navalnîi, Schröder a spus într-un interviu acordat aceluiași cotidian din Dusseldorf, Rheinische Post, că "nu este interesat de discuțiile actuale, ci de deciziile fundamentale cu privire la direcția relațiilor cu Rusia”. Completînd că "este în interesul Germaniei ca Rusia să își dezvolte propria identitate și propria putere economică”. „Nu trebuie să vedem Rusia ca un adversar, ci ca un potențial partener". Cu același prilej el a criticat atacurile la adresa Moscovei spunînd că acestea nu ar fi împărtășite de majoritatea germanilor, ceea ce în bună măsură este adevărat.

Însă recentele declarații agresive ale lui Serghei Lavrov, ca și acțiunile din ultima perioadă ale Beijingului, precum accentuarea represiunii în Hong Kong, retorica belicoasă la adresa Taiwanului, interzicerea transmisiunii BBC World Service în China, trebuie privite într-un context mai larg. Ele vin pe fondul degradării din spațiul occidental aflat într-o criză profundă pe care pandemia nu a făcut decât să o amplifice. China și Rusia, care și-au consolidat cooperarea bilaterală în ultimii, nu doar în plan economic, cu precădere în domeniul energiei (Rusia își va dubla în acest an volumul livrărilor de gaz către China), ci și în plan militar, prin manevre terestre și navale comune, formează o formidabilă axă ostilă puterilor occidentale, țelul major fiind acela de revizui în favoarea lor actualele aranjamente și sfere de influență de pe glob. Iar fractura transatlantică în creștere, în cuplaj cu distructivele „Green Deal”-uri promovate acum, după Trump, pe ambele maluri ale Atlanticului și deteriorarea gravă a situației interne din America le dau încredere să devină mai agresive ca în trecut.

Este un moment potențial periculos. Un exemplu ales de Nassim Nicholas Taleb, pentru a ilustra celebra sa teorie a „lebedelor negre” privind evenimente extrem de improbabile, dar care totuși se produc, cu efecte catastrofale, este Primul Război Mondial la care mai nimeni nu se aștepta să se producă. Se credea atunci că așa ceva era de neimaginat din cauza intereselor globale întrețesute ale marilor puteri ale vremii. Și totuși s-a produs, cu efecte enorme în plan material și uman și a provocat schimbări geopolitice profunde. Ar putea fi oare Taiwanul la originea unui astfel de conflict major pe fondul unei prea mari încrederi a Chinei în pasivitatea Americii și a nerăbdării lui Xi Jinping de a forța încă din timpul mandatului său reunificarea cu Taiwanul? Cei care ar putea privi chestiunea drept una distantă pentru noi ar trebui să aibă în vedere nu doar aspectele militare și pericolul de contagiune, ci și faptul că Taiwanul acoperă două treimi din necesarul de semiconductori din lume.

Oricum, dacă ne uităm la actualele tendințe din spațiul occidental în ansamblu, dacă nu vom vedea o schimbare majoră de direcție și acțiune în viitorul apropiat, lucru destul de puțin probabil, se întrevăd două posibile scenarii, ambele deprimante: 1. un conflict militar cu un deznodământ greu de evaluat; 2. o acceptare treptată în Occident a unei inevitabile supremații chinezești. Tabloul general nu este deloc încurajator. În timp ce China promite tot felul de acțiuni în materie de combatere a schimbărilor climatice, pe care știe foarte bine că nu le va respecta, la fel cum a făcut și cu cele de la WTO (Organizația Mondială a Comerțului) și se concentrează pe tehnologiile dominante ale viitorului, în America, altele sunt prioritățile. Dacă ne uităm pe lista celor peste 50 de ordine executive semnate de administrația Biden până în prezent (mai mult decât au emis la un loc în aceeași perioadă toți președinții americani din perioada postbelică!) regăsim: rescrierea istoriei, regimul accesului transgenderilor în toalete, promovarea diversității în dauna competenței, finanțarea globală a organizațiilor pro-avort (cu toate că trei sferturi dintre americani se opun inițiativei) sau promovarea cursurilor de „dezalbire” în instituțiile publice.

Din acest ultim punct de vedere este poate relevant un comentariu din Wall Street Journal care însoțea un articol despre strategia Chinei de a domina până în 2035 noile standarde globale în materie de tehnologii digitale, computere cuantice, biotehnologii, inteligență artificială etc. Sunt frapante nu doar resemnarea, ci și tipul de atitudine dominantă din corporațiile occidentale care speră, foarte probabil eronat, că dacă se vor plia cuminți la interesele și ordinele Beijingului, vor putea continua să opereze în mare la fel ca până acum. „Compania mea, o mare multinațională, s-a împăcat cu ideea de a se conforma viitoarelor standarde chineze”, scrie cititorul în cauză. „Adevărul este că Vestul a pierdut cursa asta. Statele Unite se află în mijlocul unui război civil lent și distructiv, iar Europa este afectată de o lipsă cronică de leadership. Ne uităm la China ca la un lider de viitor”.

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

De ce nu pierde (încă) Rusia războiul, Ce a vrut Biden de la Iohannis