Lumea este foarte frământată, iar coordonatele principale ale acţiunilor îndreptate împotriva românilor se cunosc, sunt mereu aceleaşi. Ele nu sunt de azi, de ieri. Ceea ce le diferențiază este gradul de intensitate al desfășurării acestor mișcări radicale din partea UDMR. O reconciliere româno-maghiară în România nu se întrevede la orizont. Dar la orizontul de după orizont?
Specialist în contraspionaj, fost profesor la Academia Naţională de Informaţii, generalul de brigadă în rezervă Aurel Rogojan a vorbit despre manifestările publice ale UDMR, despre antecedentele inițiativelor privind autonomia Ținutului Secuiesc, abordând și jocurile periculoase ale extremismului maghiar antiromânesc.
“(Această problemă – n.r.) datează în spațiul comunicării publice și în spațiul rezervat declarațiilor politice parlamentare de 15 ani, fiindcă ziua de 15 martie 1848 a fost o zi neagră pentru românii transilvăneni. A fost capul de serie a acțiunilor inocidare ale viselor hungariste. Sigur, chestiunea necesită o abordare mult mai amplă având în vedere că, în cvasitotalitatea lor, capii Revoluției ungare de la 1848 nu au fost etnici unguri, ci etnici de o anumită specie din țările și națiunile înglobate în imperiu și ceea ce a fost atunci Ungaria ca realitate și entitate statală. După cum și în monumentul reconcilierii, în parcul de la Arad (unde a fost – n.r.) inaugurat de Adrian Năstase (monumentul pentru – n.r.) cei 13 generali (executaţi în 6 octombrie 1849 – n.r.) – niciunul dintre ei nu este etnic ungur, ci aparțin de etnii conlocuitoare din cadrul construcției imperiale”, a evidențiat generalul de brigada Aurel Rogojan.
Ion Stan a vorbit în premieră în România despre Autonomia Scaunelor Secuiești
Abordând antecedentele din România privind atitudinea UDMR, generalul Aurel Rogojan a făcut referire la declarația în premieră, din România, a fostului deputat Ion Stan (PSD), care la data de 15 februarie 2005 a vorbit în Camera Deputaților despre “Autonomia Scaunelor Secuieşti” şi “Autoguvernarea Pământului Secuiesc”. Redăm integral declarația politică a fostului deputat Ion Stan.
“Doamnelor şi domnilor deputaţi,
În urmă cu aproape 60 de ani, într-o adunare publică de la Cluj se afirma: “Din nou în Transilvania domneşte o stare de tensiune “o stare de nesiguranţă şi de tulburare. S-ar putea pentru observatorul neiniţiat că s-a petrecut ceva cu totul neobişnuit aici, s-ar părea că asistăm la evenimente neaşteptate (…) Evenimentele care ne leagă de soarta Transilvaniei în adevăr nu privesc numai populaţia de aici, ci privesc în întregime poporul român, soarta statului român”.
Ca într-o nefericită ciclicitate a istoriei, iată că, în prezent, ne aflăm din nou în situaţia în care se pare că asistăm la o încercare susţinută de a produce, în mod voit, o stare de tulburare în ceea ce priveşte existenţa statal-naţională a României.
Din primăvara-vara anului 2003 şi până în prezent, în România, sub instigare străină dovedită, a apărut aşa-numitul” Consiliu Naţional Secuiesc”, care ce revendică? Nimic mai mult sau mai puţin decât un atentat la ordinea constituţională a statului român, adică “Autonomia Scaunelor Secuieşti” şi “Autoguvernarea Pământului Secuiesc”.
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
O ţară cu două parlamente, cu două guverne şi, probabil, şi cu două sisteme de poliţie şi justiţie nu mai este ceea ce consfinţeşte primul articol al Constituţiei României. Nu mai este un stat unitar.
Proiectul periculos elaborat ca “Strategie a Comitetului de Iniţiativă a Consiliului Naţional Secuiesc cu scop de punere în aplicare a Autonomiei Pământului Secuiesc” s-a implementat atât de repede şi eficace, încât, la numai două luni de la lansare, august-octombrie 2003, a avut ca rezultat constituirea de consilii locale secuieşti în peste 20 de localităţi şi a 8 Consilii Scăunale Secuieşti, ai căror delegaţi au proclamat aşa-numitul Consiliu Naţional Secuiesc. Subliniez “aşa-numitul”, fiindcă sub aspectul statutului juridic, această înaltă conspiraţie la adresa Constituţiei României nu are nici o recunoaştere legală, fiind nepermis tolerată.
Consiliul Naţional Secuiesc nu are personalitate juridică şi nu şi-a precizat statutul, scopul, obiectivele, sediul şi resursele financiare aşa cum obligă legea (Ordonanţa nr. 26 din 30 ianuarie 2000, modificată de Ordonanţa nr.37 din 30 ianuarie 2003, Monitorul Oficial nr. 62 din 1 februarie 2003). Este, deci, o structură cu condiţia juridică neclară care, în mod evident, acţionează în afara legii.
Scopurile, până în prezent evidente, violează prevederile art.40 al Constituţiei României care prevede “(…) organizaţiile care, prin scopurile ori activitatea lor, militează împotriva (…) principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii (…) României sunt neconstituţionale.
În aceeaşi situaţie se află şi Consiliul Naţional al Maghiarilor din România.
Mai-sus numitul Consiliu Naţional al Maghiarilor din România nu este altceva decât o umbrelă a Consiliului Naţional Secuiesc, prin care acesta din urmă doreşte a deveni mai credibil şi cu mai multă autoritate.
Am afirmat la începutul declaraţiei mele că alături de aceste organizaţii ilegale, expresii făţişe şi provocatoare ale unor conspiraţii anticonstituţionale clandestine ale neostoitului revizionism revanşardo-fascist care au sfârtecat trupul României la 30 august 1940, au apărut şi instigări străine dovedite.
Iată cronologia faptelor: în mai 2003, instigatorul, un cetăţean străin prezent în România în calitate de colaborator a două posturi de televiziune, spune într-o adunare publică la Cristuru Secuiesc: “(…) a trecut vremea statelor naţionale (…). Să continuăm lupta pentru a nu avea parte de alţi 80 de ani sub dominaţia unei noi uniuni” (n.n. Uniunea Europeană). “(…) În picioare maghiari (…), a sosit timpul. Acum ori niciodată!”
În aceeaşi lună, la Sfântu-Gheorghe, preciza: “Am inaugurat la Oradea statuia lui Bethlen Gabor şi s-a adeverit că nu putem inscripţiona nici numele principelui, nici deviza acestuia. Ce ar face irlandezii, bascii, catalanii, tirolezii din sud şi corsicanii într-o situaţie asemănătoare? N-ar mai rămâne piatră de piatră. Noi însă tăcem, suportăm până când? (…)
În toamna anului 2003, acelaşi personaj declara: “(…) tinerii maghiari să nu se lase atraşi de teoriile privind globalizarea, ci să le respingă cu hotărâre, să îşi construiască singuri viaţa în Transilvania (…)”.
Referitor la caracterul României de stat naţional-unitar şi indivizibil, personajul deja celebru afirma: “Până acum şi în Constituţia Macedoniei figura această sintagmă, numai că albanezii din Macedonia au luptat cu kalaşnikovul în mână până când au eliminat-o.”
Toate acestea au precedat apariţia aşa-numitului Consiliu Naţional Secuiesc, în numele căruia, în prezent, se intenţionează obraznica provocare a Parlamentului României cu un nou proiect de “Lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc”.
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
La nici un recensământ de până în prezent al populaţiei României nu a existat nici măcar un singur caz în care vreun cetăţean al statului român să se declare de “naţionalitate secui”.
Pe cine rprezintă atunci, aşa-numitul Consiliu Naţional Secuiesc, şi ce voieşte el să guverneze?
Este, oare, întâmplător şi faptul că, tocmai într-o astfel de conjunctură, virulenta propagandă nerevizionistă pătrunde în România cu pseudo-filmul “Trianon”, nimic altceva decât o reluare actualizată a temelor doctrinei hungariste ale cărei baze au fost puse de Miklos Horthy prin Memorandumul din octombrie 1919, ce exprimă şi în prezent esenţa politicii extremiste revanşarde, care, în ceea ce priveşte România prevedea: “(…) inamicul numărul unu al Ungariei este România pentru că cele mai mari pretenţii teritoriale sunt împotriva ei şi pentru că este cea mai puternică dintre statele vecine (…); intensificarea mişcării revizioniste din Transilvania”; “exploatarea divergenţelor teritoriale ale României cu celelalte ţări vecine”.
Istoria se repetă, dar noi nu trebuie să-i repetăm greşelile fiindcă cine nu învaţă ori uită lecţiile istoriei riscă a se întoarce în epoca de piatră.
Solicit, pe această cale, domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu să vină în faţa Parlamentului şi să ne lămurească în legătură cu scrisoarea primită din partea Consiliului Naţional Secuiesc prin care se solicită Guvernului României sprijin pentru autonomia Ţinutului Secuiesc.
Ar fi un fapt de o extremă gravitate să ajungem în situaţia umilitoare de a constata că Guvernul României, prin intermediul primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, s-ar fi angajat cu ocazia vizitei la Budapesta, în ianuarie 2005, să sprijine autonomia secuilor, încălcând grav prevederile Constituţiei României”, a fost intervenția fostului deputat PSD Ion Stan.
Petiția pentru reconcilierea româno-maghiară nu are nicio șansă. “Ungaria are un avans foarte serios”
Fostul parlamentar Sorin Ilieșiu a înaintat o petiție pentru reconcilierea româno-maghiară. Aceasta a fost înregistrată la Registratura Generală a Guvernului României la data de 15 martie (când se sărbătorește una dintre cele trei sărbători naționale ale Ungariei) și a fost adresată d-lui Kelemen Hunor în calitate de viceprim-ministru al României și de președinte al Uniunii Democrate Maghiare din România. EvZ a publicat integral petiția, poate fi citită AICI.
Fost profesor la Academia Naţională de Informaţii, generalul Aurel Rogojan este de părere că petiția pentru reconcilierea româno-maghiară nu va avea succes din cauza vulnerabilității pe care o prezintă. Aurel Rogojan a mai vorbit și despre avansul Ungariei atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu. “Patria a fost trădată chiar din interiorul sistemelor serviciilor”, susține profesorul.
“Din păcate, petiția nu va avea nicio șansă fiindcă ceea ce cere domnul Ilieșiu prin această petiție este în competența președintelui României, iar destinatarul este greșit, fiindcă Kelemen Hunor și UDMR nu pot să-și asume păcatele hungarismului. UDMR-iștii și parlamentarii UDMR-ului sunt cetățeni români, care au jurat pe Constituția României, deci buna lor credință este prezumată. Desigur, cu tot respectul, cu toată condescendența, cu tot adevărul tragic pe care îl exprimă această petiție și la care subscriu în totalitate, nu putem să-i cerem acest lucru UDMR-ului.
UDMR-ul este o construcție politică cu cetățeni români. Unii cu dublă cetățenie, dar cei care sunt în Parlament, inclusiv Kelemen Hunor, au un jurământ. Se prezumă, deci, că el (Kelemen Hunor) recunoaște Constituția României și o respectă, fiindcă altfel nu ar fi în funcția pe care o deține. Aceasta este o vulnerabilitate a petiției. O reconciliere româno-maghiară are loc de la o entitate statală la o entitate statală, nu între un grup de cetățeni români, chiar dacă unii sunt din punct de vedere etnic maghiari. Reconcilierea trebuie făcută de la președinte de stat la președinte de stat, sau de la guvern la guvern, pe când petiția cere reconciliere între cetățenii aceleiași țări – aceasta este vulnerabilitatea petiției.
Autoritățile refuză să ia act față de tragediile suferite de români
“Petiția are, însă, meritul că aduce în spațiul public niște realități față de care autoritățile oficiale ale statului român refuză să ia act și poziție. În istoria vieții parlamentare românești există declarații politice exact de această factură, ca și petiția domnului Ilieșiu, în care s-a încriminat înalta trădare a unor înalți demnitari ai statului român începând de la președintele României care le-a făcut jocurile – să nu uităm ce cazacioc în ritm de ceardaş au dansat Traian Băsescu și cu Orban în tabăra de vară, lucruri despre care și noi am scris și avem măcar satisfacția că ceea ce am publicat începe să dea roade, în sensul că mai gândesc și alții ca mine, însă gândesc foarte târziu. Cartea este pierdută.
Pe termen scurt și mediu, Ungaria are un avans foarte serios. Este trist și regretabil ceea ce simt ca transilvănean, când mă duc acasă și uneori calc pe pământ străin, care este între granițele României, dar are ca proprietar pe cine are. Fiindcă așa politică a guvernului de la Budapesta de a susține revizionismul și neorevizionismul prin achiziție de proprietăți pe teritoriul României există și astăzi . Dacă domnul Virgil Măgureanu, înainte de a-și preda mandatul domnului Costin Georgescu, nu abroga o serie de reglementări care vizau apărarea gliei românești, poate că structura proprietăților din Ardeal era cu totul alta, însă sta este o altă chestiune, care ne duce deja pe un alt plan al discuției. Patria a fost trădată chiar din interiorul sistemelor serviciilor”, a evidențiat Aurel Rogojan.
Ceea ce clamează extremiștii UDMR nu concordă cu simțirile comunității maghiare
Manifestările publice ale extremiștilor UDMR reţin atenţia în legătură cu influenţa acestui tip de acţiuni în dinamica spațiului românesc. Fostul profesor Aurel Rogojan este de părere că ceea ce clamează radicalii UDMR nu este în conformitate cu simțirile maghiarilor, care nu au prezentat reticență în conviețuirea cu românii.
“Eu am urmărit manifestațiile (ungurilor – n.r.) din momentul în care Viktor Orban s-a afirmat pe scena vieții politice, chiar am făcut și un compendium publicat în patru volume succesive. Am transmis inclusiv prin ceea ce am scris în ultimii 15-20 de ani: toate manifestările publice prin presă, care nu au fost la locul lor – din partea nu aș spune neapărat a UDMR-ului, ci din partea radicalilor, a extremiștilor – ceea ce clamează unii lideri ai comunității maghiare nu concordă cu ceea ce gândește și simte comunitatea maghiară, care nu a avut probleme de conviețuire cu românii. Și nici comunitățile românești din Ardeal nu au avut cu maghiarii decât atunci când au apărut radicalii, extremiștii și politicienii care urmăreau cu totul și cu totul alte scopuri. Însă să fim bine înțeleși – Budapesta nu face de capul ei ceea ce face. Ea are în spate puteri mult mai mari care înseamnă ceva în economia geopolitică, fac referire aici și la est, dar și la vest”, a afirmat Aurel Rogojan.
“După 1918, în circa 10-11 ani de la Marea Unire, în mare măsură cei care au fost semnatarii și giranții Tratatului de la Trianon au fost convinși că au greșit, iar dovada a fost reprezentată de cesiunile teritoriale care s-au întâmplat în 1939-1940. Deci susținerea neoregionalismului maghiar este foarte puternică, precum este și influența pe care au dobândit-o prin (atitudinea – n.r.) promaghiar[ din lumea occidentață, începând din Canada până în Australia și din Suedia până în America Latină. Nu mai vorbesc despre ce se întâmplă acum. Și nici despre motivele reale ale iubirii prințului Charles față de Transilvania”, a conchis fostul profesor la Academia Naţională de Informaţii, Aurel Rogojan.
Politica aurel rogojantradareudmr
