Ziarul Curentul : ” Plăți ” - Categorie: Bref - Creat: Miercuri, 12 August 2015 18:57 - Scris de Tia Şerbănescu

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Ziarul Curentul

Plăți

Categorie: Bref

Creat: Miercuri, 12 August 2015 18:57

Scris de Tia Şerbănescu

Vești proaste: cercetătorii ne-au anunțat că universul se stinge treptat intrând într-o „bătrânețe veșnică”. Mă rog, atât cât poate să fie bătrânețea de veșnică. O fi ieșit la pensie? Și cu cât? Probabil că are tot pensie specială. Alți cercetători au observat că și canicula agravează violența animalelor (vezi puzderia de violuri) și afectează viața de cuplu – lucru evident și la cuplurile politice care n-au suportat să mai stea nici măcar în aceeași țară pe timpul vacanței. După o scurtă vizită în țara noastră, premierul Ponta, proaspăt venit din Miami a și plecat să vadă un meci de fotbal la Tbilisi. Ce-i mai place s-o șteargă din țară inculpatului ăstuia! Președintele Iohannis a părăsit și el litoralul, unde nu l-a văzut nimeni, și a trecut prin București spre Sibiu, la un festival de chitare care-i era dedicat. O fi cântat la chitară? Solistă vocală, dna Udrea și-a anunțat întoarcerea în Parlament și în politică după ce și-a regretat singură absența. Ar fi de semnalat, în ce o privește, că prietena sa Ruxandra Dragomir care mergea cu flori după ea la tribunal și în arest apărând-o la tv („nu pot să cred că Elena a furat”), a dispărut cu desăvârșire. O fi început să creadă? S-au certat? Mister. Declarat incompatibil de regele Mihai, fostul principe Nicolae a părăsit țara. Interesant e că la Consiliul Regal unde s-a hotărât excluderea lui Nicolae a participat și Mihnea Constantinescu, consilier al premierului Ponta (și al mai tuturor premierilor), diplomat de carieră și prezență sine qua non la Palatul Victoria. Și iată, și în Casa Regală. F.f. ciudat, cum ar scrie pe FB Ponta – care printr-o OUG a mărit salariile angajaților de la guvern și președinție cu 70%. Aruncă și Ponta cu banii ca Leo de la Strehaia în lăutari. Chef mare și daruri scumpe, ca la nunțile romilor. Firește nu pentru toți bugetarii ci numai pentru cei aleși. Și numiți. Chiar și revoluționarilor „cu rol determinant” în victoria din '89 li s-au redat indemnizațiile (tăiate de Boc) mărite acum corespunzător: ajung la 4000 de lei. Printre cei care și-au jucat bine rolul se numără Dorel Vișan, Răzvan Theodorescu, Gelu Voican, Arșinel, Grigore Zanc. A făcut cerere și procurorul general Tiberiu Nițu dar având în vedere că era soldat și trăgea în revoluție, a fost respins. Deocamdată. Cu asta marcăm originalitatea însângeratei revoluții române: e singura revoluție cu plată și cu revoluționari plătiți. Și în avans și la lichidare. Oare cei care au avut rol determinant în revoluția de la '48, or fi primit pensie? Bălcescu, de exemplu? Dar cei de la revoluția din Franța, or fi primit indemnizație? Saint-Just scria atunci „poporul are un singur dușman primejdios: propria sa conducere”. Just. Very Just.

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Actualitate > International > Japonia

Adevarul istoric: undeva la mijloc

Joi, 13 August 2015, ora 11:22

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Studiul si predarea istoriei unei perioade tulburi si indelung disputate precum modernitatea Asiei estice te pun cateodata, inevitabil, in situatii dificile in care soliditatea a ceea ce tu consideri adevar istoric devine motiv de dezbatere.
Intreaga perioada interbelica precum si cel de-Al Doilea Razboi Mondial in Pacific reprezinta o sursa inepuizabila de controverse. Recenta comemorare a 70 de ani de la lansarea bombelor atomice asupra oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki este doar un exemplu de eveniment care inca aprinde spiritele, in loc sa ne adune pe toti in tacuta comemorare.

In ciuda evidentelor si a probelor istorice existente care dovedesc contrariul, comentatori din Statele Unite, dar si de aiurea din lume s-au grabit sa insiste si cu prilejul acestei comemorari ca bombardamentul in sine a reprezentat singura posibilitate de scurtare a razboiului si de salvare a unui numar (enorm) de vieti americane.

Mai putin s-a vorbit insa despre contextualizarea bombardamentelor in succesiunea de crime de razboi pe care ambele parti implicate in conflict le-au comis impotriva populatiei civile adversare, dar si a celei proprii. Ba mai mult, in cazul Razboiului din Pacific (1941-1945), a fost invocat (din nou) atacul japonez asupra bazei navale americane de la Pearl Harbor, un moment devenit iconic in istoria americana ca un exemplu de atac neprovocat care trebuia pedepsit fara drept de apel.

A justifica insa necesitatea uciderii de zeci de mii de civili prin invocarea unui atac asupra unei baze militare pare, cel putin din punctul meu de vedere, lipsit de logica.

Aceste randuri nu se doresc insa o aparare a regimului militarist japonez care si-a adus propria tara pe marginea prapastiei. Daca trebuie invocate crime impotriva populatiei civile comise de armata japoneza, atunci sunt destule exemple in China, in Coreea, care nu trebuie nici ele uitate, asa cum nu trebuie uitate nici Hiroshima si Nagasaki.

Masacrul de la Nanjing, in China, nu este decat unul dintre ele, dar cel mai abominabil. Autoritatile japoneze il numesc si astazi din dorinta de a diminua ororile comise acolo printr-un eufemism vag, Nankin jiken ("incidentul de la Nanjing"), si categorii largi ale populatiei au fost invatate in scoala ca enormitatea crimelor unei armate japoneze dezlantuite nu este decat o exagerare a propagandei oficiale a autoritatilor comuniste chineze.

Nu o data am fost confruntat de studenti americani de origine japoneza care mi-au spus in timpul cursurilor ca "incidentul" nici macar nu s-a petrecut si ca e o minciuna sfruntata nevoindu-ma astfel sa le arat documente video si foto care sa-i convinga ca ceea ce le spusesera parintii lor era, de fapt, gresit.

Nu altfel stau lucrurile cu teribila practica a "statiilor de confort" instituite de armata japoneza pentru a mentine moralul trupelor de-a lungul intregului Razboi de 15 ani (1930-1945) si in care fete din zonele ocupate (mai ales din Coreea), de cele mai multe ori rapite sau ademenite cu promisiuni false, erau obligate sa serveasca nevoile sexuale ale soldatilor japonezi.

Negata vehement de autoritatile japoneze, practica a fost dovedita nu numai cu marturiile victimelor, dar si cu documente din care reiese clar implicarea autoritatilor militare in organizarea si administrarea acestor asa-numite "statii de confort".

Mai mult, atat de puternica este dorinta actualului guvern japonez al prim-ministrului Shinzo Abe de a-i forta pe istorici sa nu mai predea despre acest episod negru din istoria Japoniei, incat nu mai departe de finele anului trecut si inceputul acestui an reprezentanti ai misiunilor diplomatice ale Japoniei in Statele Unite au facut presiuni asupra unor profesori universitari pentru a-i face sa renunte sa le mai predea studentilor despre acest subiect.

Revizionismul nu este, desigur, un lucru nou si nici surprinzator. Interesul pentru propagarea numai unei anumite parti a istoriei, cea agreata de propaganda statutului national si menita sa inculce si sa le confirme cetatenilor "mandria nationala", este parte integranta din mecanismul ideologic instituit de la inceputurile perioadei moderne si de la constituirea statelor nationale.

De temut, insa, este taria convingerilor pe care aceasta propaganda reuseste sa le perpetueze, tarie care mai intotdeauna aluneca in intoleranta si extremism.

George T. Sipos este profesor universitar de studii japoneze si est asiatice si manager in administratie universitara. Jurnalist si traducator din literatura japoneza, locuieste si munceste in prezent in Japonia. Pe langa Ziare.com, scrie sporadic pe blogul personal, Quotidian Wonders

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre

  Bomba atomica Hiroshima bomba plutoniu Nagasaki revizionism istorie Japonia

Sursa:

  Ziare.com

 

Caricatura zilei – 13 August 2015 Caricatura zilei de PSnews.ro - 13 Aug, 2015

 

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Cristian Sima face dezvăluiri despre un ambasador: „Mi l-a prezentat ca general SIE” - News - de Marius Constantin - 13 Aug, 2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Cristian Sima face dezvăluiri despre un ambasador: „Mi l-a prezentat ca general SIE”

• News

de 

Marius Constantin 

- 13 Aug, 2015

0 314

Brokerul Cristian Sima a făcut dezvăluiri despre un ambasador cu însărcinări speciale în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, consilier pe lângă patru premieri și membru al Consiliului Regal, precizând că în trecut avea informații că fostul ambasadorul era general SIE.
Cristian Sima a vorbit despre Mihnea Constantinescu, care a participat la Consiliul Regal la care Principele Nicolae a fost exclus, precizând: „În 2012 erau mari probleme cu Grecia. Cătălin Predoiu a organizat o întâlnire la care a participat și Mihnea Constantinescu pe care mi l-a prezentat ca general S.I.E. Cătălin Predoiu a întrebat: îi spunem asta președintelui, la acea vreme Băsescu era președinte. Mihnea a răspus: vom vedea dacă vom spune”, informează b1.ro.
Cristian Sima a precizat că întâlnirea, la care a mai participat și Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pentru Afaceri Strategice, Securitate şi Politică Externă în timpul mandatului preşedintelui Traian Băsescu, și Daniel Dăianu, membru  în Consiliul de Administraie al BNR, fost prim-vicepreședinte al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), a avut loc în casa lui Cătălin Predoiu.
Despre Regele Mihai, Sima a afirmat că nu crede că acesta este conștient ce face.
„Mă îndoiesc că Regele Mihai este conștient de ceea ce face”, a spus acesta.
Casa Regală a explicat prezența lui Mihnea Constantinescu la discuţiile în urma cărora s-a luat decizia excluderii Prinicpelui Nicolae, spunând că acesta „este membru al Consiliului Regal”.

SURSA FOTO 

 ziuanews.ro

Romanii din diaspora se considera tradati si cer dizolvarea Parlamentului -

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Romanii din diaspora se considera tradati si cer dizolvarea Parlamentului

Cristian Sima: În 2012, Mihnea Constantinescu mi-a fost prezentat ca gen...

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Virginia Woolf Între abuz și creație - Lucia Daramus - ALTERNATIVA / THE ALTERNAALTTIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Virginia Woolf

Între abuz și creație

       Lucia Daramus

 
       Virginia Woolf a început în 1939 să-și scrie autobiografia, A Sketch of the Past. O întreprindere dificilă, având în vedere copilăria și adolescența autoarei, agitate, cu episoade depresive și tentative de suicid. A încercat să-și înțeleagă stările depresive, astfel că, în 1939, scrie: I'm interested in depression, and make myself play a game of assembling the fractured pieces. (V.W., 15 April 1939, Diary 5.)
       Luându-și notițe din propriul jurnal, a început prin a-și examina istoria propriei depresii, motivele acesteia. Făcând aceasta, a săpat drumul înapoi, spre propria familie, spre propriul comportament din acel timp al copilăriei. Fratele ei din partea mamei, pe jumătate frate, Gerge Duckworth, o numea poor goat, însemnând, așa cum apare în scrisorile ei, că era în permanență alienată, nebună: which I suppose means that I'm permanently mad. (V.W., Letters 2:1178)
       În A Sketch of the Past, Virginia Woolf își examinează cu minuțiozitate multele probleme ale familiei, începând cu comportamentul despotic al tatălui, violența lui, depresia cronică a mamei, moartea ei timpurie, comportamentul sorei ei Vanessa după moartea mamei, relația intimă a acesteia cu fratelei ei, frate pe jumătate, George Duckworth, relația Virginiei Woolf cu J. K. Stephen, vărul ei după tată, care, la rândul lui, a abuzat sexual surorile Stephen. Cel mai amănunțit răscolește amintirile ei cu privire la relația pe care Virginia Woolf a avut-o cu fratele pe jumătate, George Duckworth, maleficul George, care a abuzat-o sexual în copilărie, dar și cu Gerald, celălalt frate al ei, pe jumătate frate, care a abuzat-o sexual și a molestat surorile Stephen. Aceste din urmă amintiri, i-au stârnit autoarei simțiri de spaimă, frici, însă ea însăși declară că trebuie și e în stare să se întoarcă în trecut, să găsească o legătură între abuzul sexual suferit și stările ei depresive. A înțeles că acest abuz sexual, care s-a repetat și care era ceva obișnuit în sânul familiei Stephen, a fost central pentru formarea trăsăturilor vieții ei de mai târziu.
       În fața acestei sarcini, de a găsi legătura (deși o cauză-efect există, așa cum însăși autoarea arată) între abuzul sexual și depresie, Woolf se vede singură. Totuși, sora ei, Vanessa, o încurajează să încerce să-și scrie propria viață. Când începe să scrie Sketch of the Past, circulă știrile că Anglia va fi invadată de Hitler, astfel că această sarcină de a-și interpreta propriile stări psihologice și problemele familiei rămâne neterminată. Datorită acestor amenințări, ea împreună cu soțul ei, Leonard Woolf, hotărăsc, în cazul în care Hitler ar invada Anglia, să-și pună capăt zilelor.
       Prima amintire pare a fi una idilică, în poalele mamei ei, văzându-i rochia cu flori, apoi: It is of hearing the blind draw its little acorn across the floor as the wind blew the blind out. It is of …feeling, it is almost impossible that I should be here; of feeling the purest ecstasy I can conceive. (V.W., 25 April 1940, Diary 5).
       Aceste amintiri, care par a fi idilice, îi sunt stranii și îndepărtate, chiar ciudate. Își mai amintește sunete confuze și neclare, aerul care părea să suspende sunetul. Aceste senzații din copilărie, explică Woolf, le poartă cu ea până la maturitate.
       Recunoaște natura discontinuă a percepțiilor ei ca momente ale ființei separate, fără conexiune.
Similaritatea dintre simțirile lui Woolf ca adult și descrierea ei despre perioada copilăriei este semnificativă pentru că sugerează că Virginia a fost depresivă încă din copilărie. Copiii care trăiesc într-o depresie cronică, ceea ce descrie Woolf în A Sketch of the Past, nu au un sens al ființei, sunt conectați la experiețele copilăriei, la traumă, la indiferența de care au avut parte. După descrierea simțirilor din copilărie, autoarea face o lungă analiză a ceea ce ea numește looking-glass shame (V.W., Letters 4:2194), o descriere a trupului ei, a rușinii pe care a trăit-o, fiind abuzată sexual de Gerald Duckworth. Ea se întreabă de ce simte rușinea în trupul ei, de unde provine aceasta, însă, răscolind astfel trecutul, o teamă și o rușine de propriul trup o cuprind.
       Gerald a atacat-o sexual dincolo de ușa sufrageriei. A ridicat-o în sus și a început să-i pipăie trupul: I sat there he began to explore my body. I can remember the feel of his hand going under my clothes; going firmly and steadily lower and lower. I remember how I hoped that he would stop; how I stiffened and wriggled as his hand approached my private parts. But it did not stop. Hi hand explored my private parts too. (Blanche Wiesen Cook,Women Alone Stir My Imagination)
       Virginia Woolf avea probleme în ceea ce privește masa, mânca fie prea puțin, fie prea mult și apoi voma – era bulimică. Și cum altfel ar fi putut să fie, cum să nu-i fi creat ulterior repulsie mâncarea, atâta timp cât abuzul sexual se petrecea lângă locul unde se servea masa. În holul de lângă camera unde se lua masa atârna o oglindă iar Virginia Woolf putea privi tot ce se întâmplă în oglindă. În A Sketch of the Past ea a descris visul pe care-l avea în mod recurent, cum se vedea în oglindă și o față oribilă, față de animal, s-a arătat peste umerii ei. Și continuă, I cannot be sure if this was a dream, or if it happend.
       Această față ar putea fi fața bestială a celui care în copilărie a abuzat-o, această față îi apărea în mod recurent, o făcea să-i fie teamă, să nu aibă liniște.
       Nici cu fratele ei bun, Thoby, nu se prea înțelegea. Își amintește cum, pe iarbă fiind, a bătut-o: I dropped my hand instantly, and stood there, and let him beat me.
       Neființă, incest, violență fizică și psihică, acestea sunt doar câteva probleme grave suferite de Virginia Woolf în copilărie și adolescență.Toate aceste abuzuri au făcut-o să se simtă mai târziu teribil de deprimată, singură, abandonată, fără putere, ca paralizată, după cum ea însăși spune: my body seemed paralysed. Se simțea singură atât în copilărie, cât și la maturitate, deși la maturitate făcea parte din grupul de intelectuali (scriitori, artiști plastici, literați, muzicieni, etc.) Bloomsbury: I feel so alone, so alone, so all alone.
       Autoarea își amintește de o întâmplare incestuasă, pe când avea șase ani. Era grav bolnavă, tușea, avea spasme și frisoane. Stătea întinsă în pat iar fratele ei mai mare, Gerald, (din prima căsătorie a mamei) a venit la ea și a început să-i frământe tot corpul cu degetele, pe sub haine, în special în zonele intime. Fetița de atunci nu putea să spună nimic părinților, pentru că, deși avea doar șase ani, pentru comportamentul fraților fetele erau întodeauna de vină în familiile și societatea victoriană. Așa erau educați. Iar ea, Virginia Stephen pe atunci, Woolf mai târziu, se simțea vinovată, înfricoșată, abandonată, depresivă, și toate acestea doar la șase ani. Atunci au început abuzurile sexuale.
       Din nefericire, adesea cei (cele) care trec prin astfel de abuzuri dezvolta mai târziu un comportament autodistructiv, se pedepsesc singuri, se mutileaza, cad în alcoolism, abuzuri de medicamente sau drog, ori au tentative de suicid. Nici Virginia Woolf nu face excepție, căci, de-a lungul timpului, fie s-a gândit la suicid și a exprimat-o în scris, fie chiar a avut tentative de suicid. Până la un punct, pe ea a salvat-o scrisul. S-a exprimat prin scris. Toate acestea le-a înțeles la maturitate, când a descris în amănunt, prin intermediul prozei, viața familiei, problemele ei interne la Memoir Club. Ea a descris cum casa era aglomerată de emoții violente, furie, sentimente negative care veneau de la George și Gerald. Ea descrie cum, după moartea mamei ei, George a început s-o abuzeze sexual din nou și din ce în ce mai des. Pe atunci Virginia avea treisprezece ani. Atunci a avut un nou episod depresiv și a vrut să moară. Se simțea paralizată, se simțea bolnavă. Îl vedea pe Gerald, care o abuza și el sexual, ca pe un aligator în apă, monstruos și foarte periculos. Simțea prăpăstii, vedea abisul și pământul cum se despică de fiecare dată când apărea Gerald în calea ei. Toate acestea sunt descrise în jurnalul ei, moment în care vorbește despre sentimentele de suicid din adolescență. În jurnalul ei, din luna martie 1937, descrie aceste sentimente ale ei, ups and downs. Se simte foarte singură. Fără cuvinte. Prin vene îi curge multă răceală, simte răceala. E lipsită de putere, ochii îi sunt goi și fără lumină și continuă: this anxiety and nothingness surround me with a vacuum. In affects the thighs chiefly. And I want to burst into tears, but have nothing to cry for. (...) I looked at my eyes in the glass once and saw them positively terrified. (V.W. March 1937, Diary 5).
       Nici J.K. Stephen, vărul ei din partea tatălui, nu s-a ținut departe de molestarea surorilor Stephen. Cu o mentalitate de violator, pe care și-a exprimat-o din plin și cu multă forță prin poezie, fiind apreciat de cercurile înalte de la Cambridge, a abuzat-o sexual în nenumărate rânduri în special pe Stella Duckworth, sora cea mai mare (pe jumătate soră) a Virginiei Woolf, Stela care a devenit mamă surogat pentru micuțele Stephen, după ce mama lor moare.
       Când îl descrie pe tatăl ei, Virginia o face folosind un limbaj care te duce cu gândul la abuzul sexual. Ea descrie cum, după moartea Stelei, care a urmat morții mamei lor, Virginia a fost fără nici o protecție în casă, fully exposed without protection to the full blast of that strange character. Fără nici o protecție, Leslie Stephen, tatăl ei, devine pentru ea o problemă. Când vorbește despre furia ei cu privire la tată, ea folosește imaginea unui viol. Se simțea alături de tatăl ei ca într-o cușcă cu un leu care este furios, care rage iar ea mică și neputincioasă. În A Sketch of the Past, Virginia Woolf descrie cum l-a auzit pe tatăl ei bolborosind lucruri indecente, adolescentă fiind: lay awake at night horrified hearing, as I imagined, an obscen old man gasping and croaking and muttering senile indecencies.
       Comportamentul suicidar al Virginiei se datorează în parte abuzurilor sexuale, iar în parte copierii caracterului comportamental îndreptat spre suicid din familie. Tatăl Virginiei Woolf avea un comportament suicidar, în special după moartea Juliei, soția lui, J.K Stephen, vărul Virginiei cu probabilitate a comis suicidul, tatăl acestuia, J. F. Stephen, unchiul Virginiei, a avut tentative de suicid după moartea fiului lui. Când Virginia împlinea 9 ani, tatăl acesteia scria despre fiica lui că-i seamănă la caracter: Virginia is certainly very like me I feel.
       În ciuda celor trăite, a abuzurilor suferite, a unui comportament suicidar, Virginia Woolf a ales să scrie și să picteze. A scris cărți celebre ca Orlando, Doamna Dalloway, Spre far, A Room of One's Own, eseuri, cărți pentru copii, memorii, scrisori, toate rămase în conștiița literaturii universale, precum a lăsat urme și în istoria picturii, prin picturile pe care le-a pictat. A fost feministă și un inovator de limbaj, facând parte și fiind un membru important al grupului de intelectuali londonez Bloomsbury.
       Dar, la final, a ales să se sinucidă prin înnec, scriind în jurnalul ei ultimile cuvinte: I will go down with my colors flying.

ALTERNATIVA / THE ALTERNAALTTIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate