http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Adevarul istoric: undeva la mijloc
Joi, 13 August 2015, ora 11:22
Studiul si predarea istoriei unei perioade tulburi si indelung
disputate precum modernitatea Asiei estice te pun cateodata, inevitabil,
in situatii dificile in care soliditatea a ceea ce tu consideri adevar
istoric devine motiv de dezbatere.
Intreaga perioada
interbelica precum si cel de-Al Doilea Razboi Mondial in Pacific
reprezinta o sursa inepuizabila de controverse. Recenta comemorare a 70
de ani de la lansarea bombelor atomice asupra oraselor japoneze
Hiroshima si Nagasaki este doar un exemplu de eveniment care inca
aprinde spiritele, in loc sa ne adune pe toti in tacuta comemorare.
In
ciuda evidentelor si a probelor istorice existente care dovedesc
contrariul, comentatori din Statele Unite, dar si de aiurea din lume
s-au grabit sa insiste si cu prilejul acestei comemorari ca
bombardamentul in sine a reprezentat singura posibilitate de scurtare a
razboiului si de salvare a unui numar (enorm) de vieti americane.
Mai putin s-a vorbit insa despre contextualizarea bombardamentelor in succesiunea de crime de razboi
pe care ambele parti implicate in conflict le-au comis impotriva
populatiei civile adversare, dar si a celei proprii. Ba mai mult, in
cazul Razboiului din Pacific (1941-1945), a fost invocat (din nou)
atacul japonez asupra bazei navale americane de la Pearl Harbor, un
moment devenit iconic in istoria americana ca un exemplu de atac
neprovocat care trebuia pedepsit fara drept de apel.
A justifica
insa necesitatea uciderii de zeci de mii de civili prin invocarea unui
atac asupra unei baze militare pare, cel putin din punctul meu de
vedere, lipsit de logica.
Aceste randuri nu se doresc insa o
aparare a regimului militarist japonez care si-a adus propria tara pe
marginea prapastiei. Daca trebuie invocate crime impotriva populatiei
civile comise de armata japoneza, atunci sunt destule exemple in China, in Coreea, care nu trebuie nici ele uitate, asa cum nu trebuie uitate nici Hiroshima si Nagasaki.
Masacrul
de la Nanjing, in China, nu este decat unul dintre ele, dar cel mai
abominabil. Autoritatile japoneze il numesc si astazi din dorinta de a
diminua ororile comise acolo printr-un eufemism vag, Nankin jiken
("incidentul de la Nanjing"), si categorii largi ale populatiei au fost
invatate in scoala ca enormitatea crimelor unei armate japoneze
dezlantuite nu este decat o exagerare a propagandei oficiale a
autoritatilor comuniste chineze.
Nu o data am fost confruntat de
studenti americani de origine japoneza care mi-au spus in timpul
cursurilor ca "incidentul" nici macar nu s-a petrecut si ca e o minciuna
sfruntata nevoindu-ma astfel sa le arat documente video si foto care
sa-i convinga ca ceea ce le spusesera parintii lor era, de fapt, gresit.
Nu
altfel stau lucrurile cu teribila practica a "statiilor de confort"
instituite de armata japoneza pentru a mentine moralul trupelor de-a
lungul intregului Razboi de 15 ani (1930-1945) si in care fete din
zonele ocupate (mai ales din Coreea), de cele mai multe ori rapite sau
ademenite cu promisiuni false, erau obligate sa serveasca nevoile
sexuale ale soldatilor japonezi.
Negata vehement de autoritatile
japoneze, practica a fost dovedita nu numai cu marturiile victimelor,
dar si cu documente din care reiese clar implicarea autoritatilor
militare in organizarea si administrarea acestor asa-numite "statii de
confort".
Mai mult, atat de puternica este dorinta actualului
guvern japonez al prim-ministrului Shinzo Abe de a-i forta pe istorici
sa nu mai predea despre acest episod negru din istoria Japoniei, incat
nu mai departe de finele anului trecut si inceputul acestui an
reprezentanti ai misiunilor diplomatice ale Japoniei in Statele Unite au
facut presiuni asupra unor profesori universitari pentru a-i face sa
renunte sa le mai predea studentilor despre acest subiect.
Revizionismul
nu este, desigur, un lucru nou si nici surprinzator. Interesul pentru
propagarea numai unei anumite parti a istoriei, cea agreata de
propaganda statutului national si menita sa inculce si sa le confirme
cetatenilor "mandria nationala", este parte integranta din mecanismul
ideologic instituit de la inceputurile perioadei moderne si de la
constituirea statelor nationale.
De temut, insa, este taria
convingerilor pe care aceasta propaganda reuseste sa le perpetueze,
tarie care mai intotdeauna aluneca in intoleranta si extremism.
George T. Sipos
este profesor universitar de studii japoneze si est asiatice si manager
in administratie universitara. Jurnalist si traducator din literatura
japoneza, locuieste si munceste in prezent in Japonia. Pe langa Ziare.com, scrie sporadic pe blogul personal, Quotidian Wonders
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Citeste mai multe despre
Sursa:
Ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu