PRIMUL ZEU al GETO-DACIILOR: Zalmoxis, rezultatul unei reforme religioase făcute de geți după ce s-au constituit ca uniune de triburi, popor, neam distinct pe teritoriul viitoarei Dacii
Autor:
| joi, 21 mai 2015
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
EVZ Special
PRIMUL ZEU al GETO-DACIILOR: Zalmoxis, rezultatul unei reforme religioase făcute de geți după ce s-au constituit ca uniune de triburi, popor, neam distinct pe teritoriul viitoarei Dacii
Autor:
| joi, 21 mai 2015
Zeul suprem al geto-dacilor, Zamolxis, a fost reînviat în cadrul unui spectacol la Peştera PolovragiNu a continuității de sânge, ci a continuității de locuire și a proceselor de constituire a culturilor și civilizațiilor succesive.
Povestea lui Zalmoxis se potrivește unei lumi din care mai toate popoarele și unele organizații mondiale (de exemplu, Masoneria) își identifică trecutul, cu ajutorul unor texte antice, trecut pe care îl prezintă drept posibil și uneori drept Istorie.
„Cei mai viteji și mai drepți dintre traci”
Herodot povestește că geții de la Istru l-au înfruntat fără succes pe Darius și că gestul lor de curaj i-a deosebit de ceilalți traci drept “cei mai viteji și mai drepți”, pentru faptul că aveau credința de a se socoti nemuritori.Ea provenea din învățăturile unui reformator pe nume Zalmoxis, care ar fi fost sclav/elev al lui Pitagora și care s-ar fi întors în țara lui, dându- le geților legi și o religie. Ulterior a fost zeificat. Herodot credea însă că Zalmoxis a trăit mult timp înaintea lui Pitagora, dacă a fost om, sau că este vorba de o zeitate mai veche.
Mărturii
Elementele principale ale poveștii despre Zalmoxis, care a ajuns la noi printr-o relatare a ceea ce a auzit Herodot de la “elenii care locuiesc în Hellespont şi în Pont”, sunt fascinante: Zalmoxis, care „cunoscuse felul de viață ionian și moravuri mai alese decât cele din Tracia”, își regăsește neamul trăind în „sărăcie cruntă” și „lipsit de învățătură” și hotărește să-l emancipeze; el cere „să i se clădească o sală de primire (andreion) unde-i găzduia şi-i ospăta pe cetăţenii de frunte”, iar „în timpul ospeţelor, îi învăţă că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururea, vor avea parte de toate bunătăţile”; pentru a-i convinge, Zalmoxis „pusese să i se facă o locuinţă sub pământ”, iar „când locuinţa îi fu gata, se făcu nevăzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încăperilor subpământene, unde stătu ascuns vreme de trei ani”; tracii l-au jelit ca pe un mort, dar „în al patrulea an se ivi însă iarăşi în faţa tracilor şi aşa îi făcu Zalmoxis să creadă în toate spusele lui”; mai târziu, când se presupune că Zalmoxis-omul a murit, geții l-au făcut zeul lor suprem și „tot în al cincelea an aruncă sorţii şi întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorţul îl trimit în solie la Zalmoxis/ Zamolxis, încrediţându- i de fiecare dată toate nevoile lor”.
FOTO: Herodot
Ritual
„Trimiterea solului se face astfel: câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții apucându-l de mâini și de picioare pe cel trimis la Zalmoxis, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile sulițelor”.România, centrul spiritual al umanității
Scriitori, naratori amatori sau pasionați de ocultism speculează astfel de relatări din textele antice, de regulă pentru a demonstra o
străvechime sau pentru a crea impresia că lumea din trecutul îndepărtat era altfel și populată cu ființe diferite.Prin asocieri culturale, dar și prin tot felul de informații false și improvizații paranormale, ei propagă un mit cu vagi scopuri politice și sociale, care în cazul lui Zalmoxis susține teoria unui popor român cel mai vechi din Europa, deoarece pe teritoriul României s-a aflat și încă se mai află Centrul spiritual al umanității, pentru că poporul român se trage direct din geto-daci, iar aceștia se trăgeau direct dintr-un popor străvechi, pelasg sau hiperboreean, primul în Europa.
Primul popor european
Zalmoxis, fiind zeul primului popor european, este primul zeu european. Uniunea Europeană ar trebui să țină cont de chestia asta și să înțeleagă faptul că porcul de Crăciun al românilor nu poate fi electrocutat, ci numai sacrificat potrivit unui ritual al cuțitului pre-indoeuropean, care se practica la poalele Sfinxului.Prin urmare, poporul român are origini primordiale, din strămoșii lui inițiatori ai civilizației străvechi europene se trag grecii și romanii, iar creștinismul său este de fapt o adaptare la credințe mai vechi în nemurirea sufletului, motiv pentru care românul trebuie să fie demn, mândru, atașat credințelor și tradițiilor sale și rezistent la agresiunile modernității, post-modernității și globalizării materialiste și atee.
Argumente speculative
Cam acesta ar fi mesajul mitului. El nu este o prostie inventată de nebuni, ci o construcție foarte inteligentă a unei legitimități istorice, contrare legitimității politice de astăzi. Argumentele lor speculează informații și interpretări istorice valabile, și tocmai de asta par foarte convingătoare pentru inculți.De exemplu, sunt invocate aprecieri ale lui Mircea Eliade, autoritate științifică recunoscută mondial, din studiul său asupra lui Zalmoxis. Făcând analiza credinței geților, potrivit textului lui Herodot, Eliade afirmă că sensul inițial al “locuinței subterane” a lui Zalmoxis este al unui ritual inițiatic care se găsește și la alte popoare. Prin analiza etimologică și semantică a numelui zeului și prin studiul comparat, Eliade ajunge la concluzia că zeul își trage originea din marele mit sincretist arian, că el trebuie să fi fost transportat de triburile trace odată cu migrația indo-europeană și, mai ales, că ceea ce a ajuns la noi ca poveste a lui Zalmoxis este rezultatul unei reforme religioase făcute de geți după ce s-au constituit ca uniune de triburi, popor, neam distinct pe teritoriul viitoarei Dacii.
FOTO: Ritualul trimiterii solilor către Zalmoxis
Prin urmare, ideea unui Zeu suprem al pământului este din Asia (Iran, spune Eliade), iar Centrul spiritual inițial nu poate fi decât acolo, iar ceea ce știm noi despre Zalmoxis, zeu suprem al geților, este o credință locală carpato-danubiană instalată odată cu reforma religioasă pe care este posibil să o fi făcut un personaj în carne și oase, așa cum i-au povestit elinii pontici lui Herodot.
Ritual arian
Acea ipoteză a existenței unui ritual inițiatic arian, este falsificată prin plasarea ei geografică pe teritoriul străvechi al Daciei, ca urmare a continuității (absurde) de sânge între neoliticii de pe acest teritoriu și traci/geto-daci, anulându-se de fapt migrația indo-europeană.Se speculează și concluziile istoricilor că ceea ce numim poporul geto-dac nu este doar populația indo-europeană care a migrat din Asia, ci sinteza între aceasta și populațiile neolitice pe care le-au găsit aici.
Florin Constantiniu o spune clar: “Între sedentarii neolitici și migratorii indo- europeni a avut loc o sinteză etnicolingvistică și culturală în cursul căreia indo- europenii au impus limba, dar au fost asimilați cultural de către populația neolitică din spațiul carpato-dunărean” 1) , aspect care a fost certificat prin analize ADN ale scheletelor provenite din culturile Boian, Gumelnița, Cucuteni, dar mai ales Monteoru, abia în anii 2000. Construcția mitului unui Zalmoxis-prim zeu european pornește de o combinație de teorii americane despre prima civilizație apărută în Sud-Estul continentului, ca urmare a faptului că Potopul ar fi avut loc în Marea Neagră, și trece prin tot felul de fantezii literare ale unor autori români: Nicolae Densușianu, cu celebra Dacia preistorică, și Vasile Lovinescu, producător al Daciei hiperboreane.
Soli spre Lumea de dincolo
În ce privește credința geto-dacilor că solul trimis la Zalmoxis prin străpungerea în trei sulițe poartă mesajul oamenilor către locuitorii Lumii de dincolo, problema tulburătoare, și care chiar nu trebuia trivializată prin fantezii paranormale și ocultiste, este ecoul ei în folclorul și în tradițiile românești depistate de Etnologie. Astfel, cunoaștem că în secolul al XVI-lea poetul maghiar Balassa Balint (1554-1594) a cules colinde și balade transilvănene, în care se menționa pedepsirea ciobanului care a încălcat jurământul breslei prin aruncarea în “trei țăpușe” și că aceste opere populare au fost regăsite la începutul secolului al XX-lea tot acolo: în 1925, la Botiza-Vișeu, Maramureș, în 1938 în zona Bunești-Nima-Gherla, în 1951 la Ieud. În ritualul de înmormântare din Gorj, substratul cel mai puternic este al credinței în lumea de dincolo de viață, dar ca existență a unui tărâm de unde cei plecați sunt așteptați să se întoarcă (aceeași idee ca la cultul lui Zalmoxis). Cel plecat este rugat să le caute acolo rudele decedate mai de mult: „Să te uiți prin ei,/ C-or fi și de-ai mei” și care sunt așteptați cu mâncare și băutură, „cu haine spălate, la soare uscate, cu lacrimi udate”, după ce, într-o imagine de o forță impresionantă, lumânările sunt puse în două șiruri paralele (calea) pe mormintele lor, ca lumini trimise în întâmpinarea rudelor pentru a găsi drumul întoarcerii pe pământ. Având prea puține izvoare despre popoarele primordiale și fiind lipsiți de informațiile care să ne permită refacerea completă a lanțului cauzal al evoluției lor, fără a putea însă ignora existența și performanțele lor artistice, astrologice, tehnologice, suntem nevoiți cel puțin să acceptăm că această parte a timpului istoric se află în umbra istoriei, în zona ei obscură, unde imaginația poate construi orice cauză.Strămoșii poporului latin
„Dacia preistorică” a lui Nicolae Densușianu este sursa teoriilor potrivit cărora pelasgii sunt autorii civilizaţiei europene şi, totodată, prin noul val de fantezie paranormală şi paleoastronautică, ultimul neam cuplat cu sferele, ceea ce se constituie într-o formă nouă, ceva mai subtilă, de populism postmodernist.Civilizația Vechii Europe
Cercetarea istorică nu exclude existența unor populații neolitice, dotate cu un grad înalt de cultură pe teritoriul actual al României și chiar poate dovedi acest fapt prin probe materiale și izvoare dintre cele mai elocvente. Dar, prin anii ’60 ai secolului trecut, istoricul american Marija Gimbutas a emis ipoteza că în spaţiul european dintre Nipru, ţărmul vestic al Mării Negre, insula Creta, insula Sicilia şi spaţiul vestic imediat al lanţului carpatic s-a dezvoltat între 6500 şi 3500 î.Hr. o civilizaţie neolitică, numită „Civilizaţia Vechii Europe”, distinctă de cea mesopotamiană sau egipteană şi superioară celei vest europene.
FOTO: Luptători daci
Acest spaţiu al „Vechii Europe” este „o hibridizare a popoarelor şi culturilor mediteraneene şi sud-europene ale zonei temperate”2), de mai multe populaţii agrare care au dezvoltat o mitologie asemănătoare, o artă şi o cultură apropiate, ceea ce le dă o anumită unitate.
Această civilizație a lăsat urme incontestabile și pro babil că a influențat populațiile care au migrat ulterior în subzonele Vechii Europe, dar între aceste probe – cum sunt „Gânditorul” de la Hamangia sau Tăbliţele de la Tărtăria – şi stabilirea originii civilizaţiei europene în Carpaţi există un spaţiu gol în care se revarsă doar speculaţiile literare.
Ideea lui Densușianu că cei mai îndepărtaţi strămoşi ai românilor se află la originea poporului latin şi a celui elin este fără acoperire. Prefaţa la ”Getica” i-a prilejuit lui Pârvan o remarcă abruptă, dură, dar plină de adevăr: „Contemporan, Nicolae Densușianu scria romanul său fantastic ”Dacia preistorică”, plin de mitologie şi de filologie absurdă, care la apariţia sa (postumă: 1913) deşteaptă o admiraţie şi un entuziasm nemărginit printre diletanţii români în arheologie.”3) Distanţa uriaşă de la ”Getica” lui Pârvan la ”Dacia preistorică” a lui Densușianu, operă pe care o iubesc și eu, dar ca literatură, marchează şi distanţa de la cuvântul Istorie la cuvântul istorie, de la ”Istoria românilor” a lui Nicolae Iorga, la „începuseşi să-mi spui istoria de aseară” a lui Tipătescu din ”O scrisoare pierdută”.
Hiperboreeni
Vasile Lovinescu merge mai departe și lansează o serie fantezii prin care pune bazele mitului străvechimii românilor din hiperboreeni, mit care de fapt se vehicula încă din secolul al XIX-lea în Franța de către ocultiști francezi. Nu știm ce le-a venit, dar probabil că au dorit să participe la efortul mai amplu de sprijinire a emancipării moderne a românilor. Potrivit lui Vasile Lovinescu, “Dacia a fost, într-o epocă foarte îndepărtată, sediul Centrului spiritual suprem 4)” , localizat în Masivul Caraiman din Munții Bucegi, care ar fi același lucru cu Munții Căliman din zona Bistriței și cu Muntele Kogainon din zona Hațeg, și unde Sfinxul este bustul lui Zalmoxis, iar Babele reprezentarea vaginală a Zeiței Mame. Numele român nu este nici măcar roman, ci străvechi, deoarece înseamnă “țăran autohton” din “neamul Titanilor” ramni, arimani, deci arieni 5) etc.Mitul a fost așezat inteligent pe o serie de observații atrăgătoare ale filozofului René Guénon, potrivit cărora istoria omenirii concordă cu ciclurile cosmice, iar dovada acestei teorii este existenţa calendarelor antice ale căror urme au supravieţuit până astăzi.
NOTE DE SUBSOL
1) Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers enciclopedic, București, 1999, p. 27.
2) Marija Gimbutas, The Goddesses and Gods of Old Europe, 6500-3500 BC. Myths and cult images, Ed. University of California Press, Berkeley, Los Angeles, 2007, p. 13.
3) Vasile Pârvan, Getica, Ed. Meridiane, București, 1982, p. 7.
4) Vasile Lovinescu, Dacia hiperboreană, Ed. Rosmarin, București, 1996, p. 30. 5) Ibidem, p. 39. h
Tag-uri:
Vizualizări: 5
