Povestea executorului judecătoresc din Constanța pentru care România a fost condamnată de CEDO
(hotărârea Curții Europene)
-08 May, 2015 00:00
- Ionuț ZAGONEANU
- Sursa: Ziua de Constanta
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Povestea executorului judecătoresc din Constanța pentru care România a fost condamnată de CEDO (hotărârea Curții Europene)
Achitarea a fost făcută în baza art. 16 lit. a din Cod proc. Penala, conform căruia „fapta nu există“, conform avocatului.Cotidianul ZIUA de Constanța readuce în atenție dosarul executorului judecătoresc Marius Hanu, din Constanța, arestat, judecat, condamnat și, recent, achitat. În urmă cu două zile, judecătorii Ciprian Coadă şi Damian Mitea, din Curtea de Apel Constanţa, l-au achitat pe Hanu, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită. Instanța i-a aplicat executorului judecătoresc doi ani de închisoare pentru trafic de influenţă, cu suspendare sub supraveghere. Înainte de această soluție, executorul judecătoresc s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) unde a susţinut că procesul penal împotriva sa nu fusese echitabil deoarece instanţele de apel nu ar fi examinat probele în mod nemijlocit şi au ajuns la decizii complet diferite în baza aceloraşi probe. În urma cercetărilor specifice, CEDO a condamnat Statul român, obligându-l să-i plătească lui Marius Hanu 3.000 de euro pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, precum și 180 de euro pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant.
În continuare, cotidianul ZIUA de Constanța prezintă câteva pasaje extrase din hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, fragmente considerate de noi a fi importante în expunerea cazului.
„Reclamantul (n.r. Marius Hanu) s-a născut în 1973 şi locuieşte în Constanţa. La 22 martie 2000, s-a început urmărirea penală faţă de reclamant, de profesie executor judecătoresc. Acesta era învinuit de luare de mită, abuz în serviciu şi fals, în baza unor plângeri penale depuse de M.M. şi G.A. (denumiţi în continuare „petenţii“), două persoane pe care le asistase în calitatea sa de executor judecătoresc în cadrul procedurii de executare. M.M. a susţinut că reclamantul îi ceruse bani în schimbul intervenţiei lui pe lângă un judecător în vederea învestirii cu formulă executorie a unui titlu de proprietate; G.A. a declarat că reclamantul îi ceruse o sumă de bani în schimbul ajutorului său în vederea învestirii cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti. La 22 martie 2000, s-a organizat o acţiune de prindere în flagrant a reclamantului. Poliţia i-a dat lui M.M. un reportofon şi bani marcaţi cu substanţă fluorescentă. M.M. şi vărul său s-au întâlnit cu reclamantul într-un bar. Potrivit procesului-verbal de prindere în flagrant, M.M. dorise să îi înmâneze reclamantului banii, însă acesta îi făcuse semn să îi pună în servieta lui. Vărul acesteia nu era prezent în acel moment. După ce plicul cu bani a fost pus în servieta reclamantului, a venit poliţia. Procesul-verbal de prindere în flagrant menţiona că nu s-au găsit urme de substanţă fluorescentă pe mâinile reclamantului, dar că banii fuseseră găsiţi în servietă“, conform hotărârii CEDO.
Achitare de sub toate învinuirile
Din datele Curții Europene a Drepturilor Omului se mai arată că Hanu „a fost ţinut în arest preventiv în perioada 30 noiembrie 2001 - 27 decembrie 2001, când a fost pus în libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a respins cererea procurorului pentru menţinerea lui în arest“. „La 3 decembrie 2001, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a emis un rechizitoriu de trimitere în judecată împotriva reclamantului pentru luare de mită şi abuz în serviciu. Acuzaţiile aduse acestuia se bazau pe declaraţiile petenţilor şi ale martorilor, precum şi pe procesul-verbal de prindere în flagrant. La 24 septembrie 2002, Tribunalul Constanţa a dispus achitarea reclamantului de sub toate învinuirile după audierea martorilor, a petenţilor şi a reclamantului. Deliberând, instanţa a reţinut că singura probă incriminatoare disponibilă o constituiau declaraţiile petenţilor şi ale martorilor, dintre care unii erau rude ale petenţilor şi puteau declara numai ceea ce le spuseseră petenţii. Mai mult, niciunul dintre martori nu a fost de faţă în momentul în care banii fuseseră înmânaţi reclamantului. În al doilea rând, instanţa a reţinut că în niciuna dintre declaraţiile care i-au fost prezentate nu se menţiona ceva despre reportofonul folosit în cadrul flagrantului organizat de poliţie. În consecinţă, instanţa a hotărât că niciuna dintre probe nu era o dovadă concludentă a vinovăţiei reclamantului. Procurorul a atacat hotărârea“, potrivit deciziei CEDO.Trei ani de închisoare cu suspendare
„În şedinţa Curţii de Apel din 10 ianuarie 2003, procurorul a solicitat condamnarea reclamantului, iar avocatul reclamantului a solicitat respingerea apelului. Reclamantul nu a depus mărturie în faţa instanţei, dar acestuia i s-a acordat ultimul cuvânt în faţa instanţei la terminarea şedinţei şi s-a declarat nevinovat. Nu au fost audiaţi martori şi nu au fost prezentate probe suplimentare în acest stadiu al procedurii. Nici reclamantul, nici avocatul său nu au depus observaţii scrise. Prin hotărârea din 23 ianuarie 2003, Curtea de Apel a casat hotărârea de achitare şi l-a declarat pe reclamant vinovat de ambele învinuiri aduse, condamnându-l la trei ani de închisoare cu suspendare. Instanţa a concluzionat că declaraţiile martorilor constituiau dovada faptului că reclamantul săvârşise presupusele infracţiuni. Reclamantul a introdus recurs susţinând, inter alia, că instanţa de apel nu audiase nemijlocit martorii în legătură cu declaraţiile pe care şi-a întemeiat sentinţa şi nu a luat în considerare alte probe în apărarea sa; faptul că acuzarea reţinuse de la dosar reportofonul folosit în acţiunea de prindere în flagrant, cu toate că reclamantul solicitase examinarea lui de către instanţe, iar procurorul însuşi autorizase înregistrarea; şi faptul că niciuna dintre probele prezentate nu dovedea în mod concludent că el săvârşise pretinsele infracţiuni. La 27 iunie 2003, a avut loc o şedinţă în faţa Curţii Supreme de Justiţie. Reclamantul nu a participat la şedinţă, dar avocatul său a fost prezent. Nu au fost audiaţi martori şi nu au fost prezentate probe noi în timpul şedinţei. La aceeaşi dată, instanţa a închis procedura şi a stabilit data pronunţării deciziei sale definitive“, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului.Respinge recursul introdus de reclamant
În
cadrul următoarei şedinţe, din 4 iulie 2003, Curtea Supremă a pronunţat
o hotărâre definitivă de respingere a recursului introdus de reclamant.
Conform CEDO, „Curtea Supremă a concluzionat că instanţa de apel a
apreciat corect probele şi că argumentele reclamantului nu se coroborau
cu nicio altă probă prezentată. Instanţa supremă a subliniat că, pe
lângă declaraţiile petenţilor, Curtea de Apel s-a bazat şi pe
declaraţiile martorilor care ştiau că G.A. încercase să facă rost de
bani ca să-l plătească pe reclamant“. De asemenea, „instanţa a
considerat irelevant faptul că pe mâinile reclamantului nu fuseseră
găsite urme de substanţă fluorescentă, având în vedere că solicitase ca
banii să fie puşi în servieta sa. Nu s-a făcut referire la argumentele
reclamantului despre reportofon sau la faptul că instanţa de apel nu a
procedat la audierea nemijlocită a petenţilor şi martorilor“, conform
comisiei europene.„Ulterior condamnării definitive, tatăl nostru a decedat“
Alina Hanu, sora și totodată avocatul executorului judecătoresc, a acceptat să ne ofere câteva detalii din acest dosar, deschis în urmă cu mai bine de 15 ani. „(...) Urmează să vedem motivarea Curții de Apel Constanța. Inițial, fusese achitat de Tribunalul Constanța, în mod corect, pentru ambele fapte. Ulterior, a fost condamnat de Curtea de Apel Constanța și de Înalta Curte de Casație și Justiție a României. În 2004, s-a făcut plângere la CEDO pentru că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. După mai mult timp, plângerea a fost admisă. (...) S-a constatat în mod clar că au fost încălcări flagrante ale dreptului la un proces echitabil și ale dreptului la apărare. L-am reprezentat în această cauză deoarece am crezut foarte mult în ea. (...) CEDO a constatat că în mod injust a fost judecat, că au fost încălcate o serie de drepturi ale omului. Am formulat cerere de revizuire, care s-a admis. Astfel, am desființat soluția de condamnare a Curții de Apel Constanța și ne-am rejudecat. Fratele meu a fost arestat de Sfântul Andrei, pe data de 30.11.2001. Ulterior condamnării lui definitive, din păcate, tatăl nostru a făcut un accident vascular și a decedat. (...) Deși au trecut 15 ani, România se schimbă încet, din păcate. (...) În continuare, putem să parcurgem același drum, încă 15 ani. Eu mai am timp. Nu știu acum cât timp are fiecare. O să conturez exact ce se mai poate face. În acest caz, Curtea de Apel Constanța a împărțit «dreptatea». Nu este suficient ca în baza unor suspiciuni să continuăm să inculpăm, să condamnăm oameni care trag aceste ponoase pe o durată îndelungată. Probabil că nu se pot remedia în niciun fel“, a conchis Alina Hanu, avocat în cadrul Baroului Constanța.Întreaga hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului poate fi citită accesând secțiunea „Documente“.
Citește și
Executorul judecătoresc Marius Hanu, condamnat definitiv
Executorul judecătoresc Marius Hanu, achitat pentru luare de mită ş...
