Catastrofă la nivel înalt (episodul 5) - Cotidianul

Image via Wikipedia

[~Collage Sile thisMillennium~]
Catastrofă la nivel înalt (episodul 5) - Cotidianul

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Motto Sile this Millennium :
"\\\\\\\\\\\\\\\"ISTORIE CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE \\\\\\\\\\\\\\\"este absolut firesc să fie o lucrare colectivă aşa cum sînt cele din Occident vremea lui Alberes a trecut."

Istoria literaturii române de Nicolae Manolescu

Catastrofă la nivel înalt (episodul 5)

• foto(1)
• 

Un serial în mai multe episoade de Marin Mincu.

Obscurizarea materiei literare postbelice

Cu puţină pedanterie statistică, se poate constata - după cum s-a văzut - că N. Manolescu încropeşte extrem de sârguincios aproape 900 de pagini din lucrarea sa (adică circa două treimi), urmând îndeaproape indi­ca­ţiile şi sugestiile critice călinesciene. Practic, este vorba - cum am mai spus - de întreaga materie literară inves­tigată atent de Călinescu până la 1941. Observăm că, în continuare, el mai adaugă încă 572 de pagini (de la pagina 885 până la pagina 1457), adică aproximativ ceva mai mult decât o treime din întreaga lucrare, şi nu o jumătate cum va declara el, falsificând surprinzător lucrurile, în interviul din revista craioveană „Mozaic“:

„O istorie literară cum este a mea consacră pentru contemporani, adică pentru postbelici, aproape acelaşi spaţiu ca pentru scriitorii români de la Neacşu şi cu scrisoarea lui din 1521 şi până la Al Doilea Război“.

Nu se înţelege deloc cum 572 de pagini pot fi echivalente cu 885 („aproape acelaşi spaţiu“) şi e haz­lie această autoprezentare trium­falistă pe care şi-o face cu atâta con­vingere, manipulând naivitatea publi­cului şi nerespectând adevărul.

Din păcate, în secţiunea ultimă, ne­mai­având un ghid sigur de orientare structurală şi axiologică, el procedează abrupt, fără nuanţările teoretice ne­ce­sare, integrând ad-hoc toată literatura ce s-a produs după apariţia Istoriei lui Călinescu într-un singur calup nedi­ferenţiat, sub genericul „Contempo­ranii (1947-2000)“. Aici se fac depar­tajările cele mai simpliste, strict gene­raţionale („Generaţia ’40“, „Generaţia ’60“ şi „Generaţia ’80“), împrumu­tându-se această sugestie de la criticul Laurenţiu Ulici, care iniţiase, înaintea lui N. Manolescu, o istorie a literaturii postbelice (din care n-a apărut decât volumul Generaţia ’70, Albatros, 1995), unde se foloseşte de criteriul generaţiilor de creaţie (în sensul dat acestui concept de către Tudor Vianu), cu singura deosebire că, la Manolescu, apariţia unei noi generaţii este detec­tabilă din două în două decenii, şi nu la fiecare zece ani. O perspectivă ge­neraţională asupra poeziei postbelice am propus şi eu în lucrările mele, în­cepând cu cartea „Poezie şi generaţie“ (1975) până la sinteza ultimă „O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul XX“ (2007).

Cât de obsedat este N. Manolescu de Istoria lui Călinescu se poate deduce şi din amănuntul extrem de semni­ficativ că acesta observă foarte atent că marele istoric literar vorbeşte despre „Memorialişti“ în penultimul capitol al lucrării sale şi ca atare îl calchiază şcolăreşte şi aici, încheindu-şi şi el sinteza cu subcapitolul „Memorialişti de ieri şi de azi“. Obsesia „nomencla­torului critic“ călinescian devine tiranică. Astfel, dacă G. Călinescu are un titlu final, „Noua generaţie“, vom descoperi că şi aici îl mimetizează N. Manolescu cu „Noua literatură“, care este folosit în alt capitol şi în variantă inversată: „Literatura nouă“.

Desigur că - fără să mai insistăm asupra pla­gierii titlurilor călinesciene - ne mirăm de penuria terminologică a criticului care nu poate ieşi cu nici un chip de sub influenţa/obsesia covâr­şitoare a „Istoriei de la origini până în prezent“, nefiind capabil să propună nimic personal. Astfel, prin plagierea con­stantă - fie aceasta şi involuntară -, N. Manolescu consacră validitatea neştirbită „până în prezent“ a Istoriei lui G. Călinescu.

Citeşte şi: Catastrofă la nivel înalt (episodul 1)

Catastrofă la nivel înalt (episodul 2)

Catastrofă la nivel înalt (episodul 3)

Catastrofă la nivel înalt (episodul 4)

Curentul - Şantajul lui Roşca, desprins dintr-un „film cu mafioţi“

Image via Wikipedia

http://www.curentul.ro/2009/templates/rhuk_solarflare_ii/images/pagina/header_centru.jpg
[~Collage Sile this Millennium~]
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Miercuri 11 noiembrie 2009 Anul XIII Nr. 212 (4378)

Curentul - Şantajul lui Roşca, desprins dintr-un „film cu mafioţi“

Preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din România, Cezar Ioan





Presa liberă din Romånia a murit. Aceasta ar putea fi concluzia unui străin paraşutat ieri la Bucureşti cu informaţia că doi cunoscuţi „formatori de opinie“, Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac, au şantajat un oficial al statului, chiar pe şeful ANI, procurorul Cătălin Macovei. În timp ce scandalul declanşat de dezvăluirile publicate ieri, în exclusivitate, de „Curentul“ a bubuit cu reverberaţii enorme în spaţiul liber al Internetului şi la singulara televiziune B1 TV, marile trusturi aservite Coaliţiei anti-Băsescu au îngropat complet subiectul, într-o încercare zadarnică de obliterare a adevărului. TVR, însă, a reacţionat imediat, suspendånd emisiunea „deontologului“ Bogdan Chrieac de pe postul public de televiziune. Practic, ieri s-a devoalat, pentru prima oară atåt de pregnant, starea dezastruoasă la care a fost redusă aşa-zisa presă romånă, coboråtă în målul Snagovului, la nivelul de prostituată a mogulilor anti-Băsescu, sforarii dictaturii media. În condiţiile în care organizaţii autointitulate ca reprezentative ale presei din Romånia, gen Clubul Romån de Presă, Agenţia de Monitorizare a Presei, Centrul Independent de Jurnalism, etc, etc, tocmai au adoptat zilele trecute, cu mare fast şi pe bani europeni, „Codul deontologic al jurnalistului“, ieri toate acestea s-au făcut pierdute ca potårnichiile pe cåmpii. Vocalele asociaţii prezente altfel la contestarea Referendumului preşedintelui sau alte afaceri electorale sau anticreştine ce nu au nici cea mai mică legătură cu libertatea presei au tăcut målc ieri, ca mortu-n păpuşoi. Cu excepţia Asociaţiei Jurnaliştilor din Romånia, condusă de Cezar Ioan, care a spălat faţa presei romåne condamnånd cu tărie şantajul celor doi şantajişti: „Să se facă odată curăţenie. Aceşti oameni nu sunt ziarişti!“

„Să se facă odată curăţenie. Aceşti oameni nu sunt ziarişti!

Preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din România (AJR), Cezar Ioan (foto dreapta), a fost extrem de tranşant în legătură cu demersul celor doi aşa-zişi ziarişti: „Sunt revoltat. Dacă într-adevăr înregistrarea este autentică - după cum a confirmat Sorin Roşca Stănescu - aceasta descrie o stare cutremurătoare pentru presa română. Pentru oameni normali, care nu s-au mai întâlnit cu asemenea situaţii, pare un fragment de scenariu din «Ticăloşii» sau alt film cu mafioţi. Este înfiorător, mai ales că ni se dezvăluie o lume subterană a presei în care presupuşi exponenţi ai ei acţionează ca nişte mafioţi şi trăiesc liniştiţi, fără a li se clinti nici cel mai mic muşchi de pe faţă, când sunt confruntaţi cu realitatea faptelor, când sunt demascaţi. Dacă oamenii aceştia se revendică de la statutul de jurnalist înseamnă că avem o mare problemă de breaslă. Nu se mai poate tolera aşa ceva: trebuie să se facă odată curăţenie. Cum ne prezentăm noi, ziariştii normali, în faţa opiniei publice, care are încă mare încredere în noi, ca reprezentanţi ai stabilităţii democraţiei, cu astfel de personaje lipsite de orice fel de moralitate? «Lideri de opinie»? Este dincolo de nivelul maxim de suportabilitate. Ne scufundăm în pestilenţial. Orice explicaţie din partea lor, de genul am făcut-o pentru «interesul public» sau pentru «popor», nu poate fi decât ridicolă, penibilă. Şantajul duce la şantaj. Nimic nu-i mai poate salva altceva decât retragerea definitivă din rândurile noastre. Aceste persoane nu mai au dreptul să se numească jurnalişti. Şi mai am ceva de adăugat: sunt foarte curios cum vor justifica unele posturi şi agenţii - şi ştiţi la care mă refer - lipsa cu desăvârşire a acestei ştiri din programele şi fluxurile lor informative. Ce credeţi că ar face CNN dacă la acest post s-ar întâmpla aşa ceva? Credeţi că ar îngropa această mizerie? S-ar auto-desfiinţa dacă s-ar întâmpla aşa ceva, apropo de onorabilitate! Aşadar, repet: colegii noştri onorabili, cum se vor simţi ignorând complet această ştire grotească? Dincolo de bine şi rău, simpatie şi antipatie, vorbim de presă: ne transformăm cu toţii în jurnalişti la comandă? Sau mai există demnitate şi profesionalism? Cum abordează ei realitatea: «dacă noi nu relatăm acest fapt nu s-a întâmplat»?! Nu numai noi, cu Asociaţia, ci şi colegii din străinătate, de la asociaţiile europene, sunt îngrijoraţi de nivelul alarmant de servitudine la care s-a ajuns în presa română. Se observă din ce în ce mai clar că există un centru unic de comandă. Dacă se dă ordinul de la acest centru, o ştire cutremurătoare nu mai există, în schimb un subiect la comandă apare simultan pe mai multe canale şi inclusiv, mai nou, pe bloguri pretins independente, ale «publicului», dar afiliate unor trusturi. Dacă aşa stă situaţia, să ni se dea şi nouă, celorlalţi, la începutul zilei, un buletin de ştiri «adevărate» şi... invizibile: astea există, astea nu există! Ca să ştim ce vor cei care dictează, dictatorii presei!“, a conchis cu dezgust preşedintele AJR, Cezar Ioan. Din păcate pentru starea presei, în ciuda cererilor noastre repetate adresate reprezentanţilor Clubului Român de Presă, aceştia au refuzat, ieri, să comenteze. Preşedintele Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor: „Presa din România riscă să-şi piardă libertatea câştigată în urmă cu 20 de ani!“ Prezent chiar zilele acestea în România, la congresul MediaSind, preşedintele Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor (FIJ), Aidan White (foto stânga), care reprezintă 800.000 de jurnalişti din întreaga lume, printre care se află şi ziarişti ai „Curentului“, a fost complet ignorat de Realitatea TV, în spiritul celor descrise de Cezar Ioan. Nu e de mirare, din moment ce în discursul său de la congres a afirmat despre presa din Romånia următoarele: „Cineva a spus că presa este de utilitate publică. Este şi acesta un punct de vedere, dar eu consider că media ar trebui să fie pluralistă, iar acest pluralism ar trebui să reflecte capacitatea tuturor grupurilor de a participa la o conversaţie media. Ar trebui să fie definit un ghid de standarde în care să fie incluse precizări despre respectul pentru adevăr, nevoia de a fi politic independent, nevoia de a fi responsabil faţă de publicul tău şi nevoia de a nu face rău, de a respecta drepturile celor pe care îi serveşti“. Ceea ce nu se poate spune despre cazurile lui Roşca şi Chirieac. Dimpotrivă.



11 Nov 2009 ... Şantajul lui Roşca, desprins dintr-un „film cu mafioţi“, Imprimare · E-mail ...
Şantajul duce la şantaj. Nimic nu-i mai poate salva altceva ...

http://www.curentul.ro/2009/index.php/2009111136743/Actualit... - Pagini similare

Curentul - Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac - şantaj la şeful ANI

Image via Wikipedia

[~Collage Sile this Millennium~]

Curentul - Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac - şantaj la şeful ANI

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac - şantaj la şeful ANI
Scris de Dana Iliescu

Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac - şantaj la şeful ANI
Scris de Dana Iliescu

Pagina 1 din 2

Agenţia Naţională de Integritate, instituţie europeană a statului romån, se află sub atacul cu miză electorală al Coaliţiei Kaz-GRIVCO-FNI, efectuat prin două instrumente de presiune din ogrăzile lui Alexandru Sassu, Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu. Mai mult, însuşi şeful ANI, Cătălin Macovei, a fost supus unui şantaj de presă executat prin intermediul a doi cunoscuţi foşti ziarişti transformaţi în traficanţi de informaţii şi agenţi de influenţă. Este vorba de două „etaloane“ de deontologie, mari formatori de opinie ai televiziunii publice naţionale, TVR, ai postului Realitatea TV şi ai Antenelor 1, 2 şi 3: Bogdan Chirieac, fost redactor-şef al ziarului „Gåndul“, şi Sorin Roşca Stănescu, fost director general al defunctului ziar „Ziua“.
O înregistrare ambientală parvenită ieri redacţiei ziarului „Curentul“ dovedeşte că şeful SRI, George Maior, a avut dreptate: există scurgeri şi sustrageri din arhiva secretă a Ministerului de Interne, respectiv Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, prescurtată DGIPI, fosta „Doi şi-un sfert“, de la UM 0215, ulterior 0962, cunoscută mai ales în urma scandalagiului Vanghelie. Înregistrarea secretă, datånd din 25 septembrie, din care punem la dispoziţie o mare parte - în interesul opiniei publice şi al autorităţilor responsabile - în format audio original disponibil AICI şi în transcriere, demonstrează nivelul de disperare şi josnicie la care se complac executanţii mogulilor de presă cu interese politice.
Ţinta încercării de şantaj la adresa şefului ANI o constituie decredibilizarea în prag de alegeri a miniştrilor PD-L Vasile Blaga - în mod special -, Adriean Videanu şi Radu Berceanu, care, potrivit „Naşulu“ Sorin Roşca Stănescu, „trebuie strânşi de coaie“. Însă, cel căruia vrea „să-i facă rău“, potrivit propriilor declaraţii ale lui SRS, este, mai ales, „şeful lor“, cel „care distruge un sistem“. Omul care trebuie anihilat este Traian Băsescu şi sistemul care trebuie apărat este cel mafiot.
Presărată de picanterii despre amante, discuţia celor trei, cu Macovei prins între Chirieac şi Roşca, se desfăşoară pe malul lacului Snagov, în apropierea casei „Naşului“, la restaurantul „El Capitan“, unde şeful ANI este dus de realizatorul TVR. Locul este faimos în istoria recentă a României şi pentru că tot aici s-ar fi decis ca Tăriceanu să nu-şi dea demisia, cât şi ca preşedintele Băsescu să fie dărâmat prin Referendumul pierdut apoi de Coaliţia 322.
Mijloacele celor doi şantajişti: un pretins împrumut nedeclarat de 100.000 de euro de la un cămătar. Documentele secrete din arhiva ANI pe care le solicită intermediarii Coaliţiei anti-Băsescu, sub ameninţare, sunt conturile celor trei miniştri numiţi mai sus, şi mai ales cel al ministrului de Interne, Vasile Blaga. Pe parcursul tentativei nereuşite de şantaj, atât Sorin Roşca Stănescu, cât şi Bogdan Chirieac sugerează că nu pot fi prinşi dacă menţin totul în secret. Chirieac garantează pentru Roşca şi Roşca garantează pentru Chirieac. Cei doi au de altfel o bogată experienţă similară. Pe vremea regimului comunist, Roşca a fost informator al Securităţii sub numele de cod Deleanu şi H15, iar Bogdan Chirieac, deşi a fost cercetat de CNSAS pentru mai multe note olografe întocmite pe când era ghid BTT, a fost făcut scăpat de Colegiul instituţiei compromise, aceeaşi care îi dăduse lui Roşca Stănescu verdict de necolaborare cu poliţia politică, în ciuda evidenţelor. Ulterior, ambii pseudo-ziarişti s-au folosit de presă doar pentru a obţine enorme câştiguri, devenind milionari pe spezele relaţiilor clientelare cu politicieni, membri corupţi ai serviciilor secrete şi mafioţi de duzină ajunşi acum capii Coaliţiei anti-Băsescu. Poate de aceea, unul dintre cei doi ori şi-a oferit serviciile, ori era urmărit de DGIPI şi astfel înregistrarea s-a scurs din arhiva secretă a Ministerului de Interne. Când averile celor doi „simpli ziarişti“ ajung să fie estimate între 10 şi 50 de milioane de euro pe baza unui sistem mafiot este normal să te sperii că vine Băsescu şi îl distruge.

Fişier audio:


Bogdan Chirieac (BC): Sfatul meu e să fii cât mai oficial.
Cătălin Macovei, şeful ANI (CM): Da, da, da.
BC: Să-ţi exprimi nemulţumirea, că au fost nişte articole nedrepte, dar tu respecţi presa şi de asta nici n-ai dat în judecată.
CM: Exact, şi de aia am şi acceptat să ne vedem.
Se aude Sorin Roşca Stănescu (SRS) pe fundal intrând, vorbind la telefon.
SRS: Deci cum i-am spus şi lui Bogdan eu nu am nicio simpatie pentru tine...
CM: Mă bucur să aud. Mie-mi plac discuţiile astea bărbăteşti.
SRS: N-am nicio antipatie personală.
CM: Sunt convins şi de asta, vă cred.
SRS: Să dea Dumnezeu să aibă Bogdan dreptate şi-ntr-o bună zi să am o simpatie. Pot să-ţi spun de ce nu azi. Pentru că ştiu că ai mers de la unul la altul încercând să-ţi păstrezi, să-ţi consolidezi poziţia.
CM: De la unul la altul, în ce sens?
SRS: Ăştia pe care-i controlezi i-ai mai iertat, i-ai mai nu ştiu ce. Ai făcut un fel de negustorie cu această instituţie publică în detrimentul...
CM: Nu, ăsta ar fi un lucru foarte grav. Haideţi să discutăm. Mie-mi place că discutăm bărbăteşte că de-aia am şi venit. Să ne vedem. Nu, negustorie nu am făcut, că dacă făceam negustorie să ştiţi că nu ajungeam să dau cu subsemnatul cât am dat. Că nu mă apăra nimeni, să ştiţi. Mâine, ăştia cu care ziceţi că am făcut eu comerţ, negustorie mă scuipă ca pe o măsea stricată.
SRS: Ştii cum să te aperi singur. Cum ai încercat să blochezi raportul Curţii de Conturi că ai găsit doi consilieri că sunt incompatibili.
CM: Vreţi să vă spun adevărul? Deci acolo-s mai mulţi incompatibili. Sunt vreo 7. Discutăm deschis, da? Vreau să vă spun că eu puteam să le fac rău. Nici în momentul de faţă nu are nimeni de la Curtea de Conturi dosar şi cu toate astea.
SRS: Şi ce dacă sunt incompatibili? Nu despre asta vorbim.
CM: Păi staţi puţin, lăsaţi-mă să vă spun. Pentru că nu am vrut să se spună că-i o răzbunare. Pentru că ei au constatat nişte rahaturi până la urmă acolo. Că eu n-am furat, spre deosebire de alţii, şi puteam să le fac dosar, că una e să le zici pe gură că eşti incompatibil cu... Doamne iartă-mă! Ei, eu întâi rezolv această problemă pe cale legală, că am văzut că şi dvs. vă place justiţia. Vă rezolv în justiţie şi după aia ne ocupăm. Pentru că mie nu-mi place să fac răzbunări pentru că e foarte simplu. Le faci dosar şi te duci: ia, hai prietene să negociem. Asta ca să vă răspund la subiectul cu Curtea de Conturi.
SRS: Deci pot să public raportul Curţii de Conturi? Chiar dacă ei n-au dat drumul oficial?
CM: Puteţi să-l publicaţi bineînţeles. Dar eu...
SRS: Eu nu ştiu cât de prieten eşti tu cu el. (n.r. cu BC)
CM: Asta să v-o spună Bogdan, că eu nu-mi permit să...
SRS: Nu, dar e vorba de o chestie foarte gravă. Dacă poate, s-o vadă şi el sau nu. E vorba de tine, nu de altcineva.
CM: Să vă răspundă Bogdan.
Roşca ameninţă cu „nişte acte“
SRS: Am nişte acte. Voi vă hotărâţi dacă uită discuţia. Poţi s-o uiţi?
CM: Eu zic că nu, n-o uita. Nu mizaţi pe asta că nu ştiu.
BC: Deci pot să uit dacă am venit cu el la tine.
SRS: Păi ştii că ai luat 100.000 de la un domn?
CM: Nu, arătaţi-mi hârtia!
SRS: Nu ştiu... (scoate documentul)
CM: Nu, domnu’ ăsta a luat împrumut.
SRS: E semnătura ta?
CM: Da!
SRS: Şi ce scrie aici?
CM: „În prezenţa martorului“. „Contractul a fost încheiat în prezenţa martorului Macovei“. Da, aşa e, şi e valabil şi în ziua de azi că ăla n-a dat banii. Adevărat tot ce scrie de la un cap la altul şi adevărat că-i semnătura mea. Dar n-am luat eu, din păcate. Acum îmi pare rău, fie vorba între noi, că n-am luat nimic de acolo.
SRS: Păi da. Acum informaţia care-o am e că aţi împărţit banii: tu, martorul, cu ăsta care a luat.
CM: Domnul Roşca, ar fi fost bine. Mă credeţi, acum asta n-am cum să dovedesc, dar n-am luat nici măcar un cent şi n-am făcut rău.
SRS: Şi dacă n-ai făcut chestia asta, atunci de ce i-ai dat avocatului cu pixul, semnătura?
CM: Că s-a încheiat în prezenţa mea.
SRS: Nu asta, ce n-am adus...
CM: La ce vă referiţi?
SRS: Că te-ai angajat că-i dai banii înapoi tu şi te-ai pârât singur; ai dat o declaraţie olografă în faţa acestui avocat.
CM: Nu, asta aicia nu.
SRS: Nu?
CM: Nu. Arătaţi-mi declaraţia! Ce Dumnezeu! Deci dacă am recunoscut că astea-s? Cum să-i dau? Am înnebunit în somn? Când să-i dau? Eu ştiu că avocatul ar vrea să ia banii de la mine acuma. Dar dacă luam eu banii? Să ştiţi că eu nu am o problemă cu datoriile. Eu când iau un ban îl dau până la ultimul înapoi.
BC: Dar domnul ăla cine-i?
CM: Domnul ăla era un cămătar.

De la acte la amante

BC: Nu e de la amantă?
CM: Nu-i de la amantă, nu, dar totul este absolut real. N-are rost să...
BC: Nu, că-mi dau şi eu seama. Ştii bine că avem şi noi de astea...
CM: Nu!
SRS: Dom’le, cu amantele întotdeauna trebuie să ţii seama.
CM: Nevastă-mea nu divorţează de mine.
BC: Şi dacă n-ai grijă de amantă, odată te varsă!
SRS: Dom’le, Patriciu a cumpărat acu câtva timp o colecţie extraordinară la o sumă infimă, de la un nenorocit de baron din Franţa care era în proces de divorţ, ştii? Nu se înţelegeau la preţ cu nevasta şi l-a reclamat la fisc şi au venit ăia să-i ia gâtul, că a trişat... Şi el la fisc, cu câteva sute de mii, acu’ nu ştiu câţi ani, că nu mai avea bani, că era criză...
CM: Asta-n România?
SRS: Nu, în Franţa! Şi le-a luat pe nimic. Era în pragul sinuciderii. S-a dus Dinu şi a luat pe nimic şi ăla îi pupa şi mâinile.
BC: Deci asta e.
CM: Oricum maestrul şi Cancan-ul au făcut un lucru bun din toată... mie-mi place să văd partea plină a paharului. Sunt cel mai fidel, nu mă mai prindeţi cu gagici şi cu...
SRS: Asta nu e bine.
CM: Asta mi-a zis şi el, că e cea mai mare greşeală, înspre bătrâneţe.

Ţintele lui SRS: Blaga, Videanu, Berceanu şi „şeful lor“

SRS: Începusem o discuţie şi a rămas aşa, în coadă de peşte, cu Videanu!
CM: Aşa e.
SRS: N-am amestecat la vremea aceea şi numele de Blaga.
CM: Da.
SRS: La data aceea. Pentru ca „poporul“ să afle adevărul, pentru a se face puţină dreptate, m-ar interesa unde v-aţi dus cu investigaţiile. Până unde au ajuns aceste investigaţii.
CM: Păi la Blaga s-a terminat. Asta ştiţi!
SRS: Nu ştiu! Şi l-aţi găsit curat?
CM: Păi am dat-o public asta. Ce-am terminat. Blaga a justificat tot.
SRS: Nu i-aţi găsit conturile de afară?
CM: Suntem în procedură... Lui Blaga?
SRS: Da.
CM: Sincer, nu le-am căutat.
SRS: Urât.
CM: Urât, dar nu am ştiut.
SRS: Dar ceilalţi doi?
CM: La ceilalţi doi sunt procedurile în curs. Durează. Ştiţi cum v-am zis şi la televiziune. Elveţia nu mai e ce-a fost. Elveţia dă tot acuma, dar e o procedură mai complicată.
SRS: Păi şi dacă le dă după alegeri?
CM: Am înţeles. Poate dă înainte de alegeri. Aici aveţi dreptate că, dacă afli prea târziu, degeaba afli.
SRS: Ar trebui să se ştie.
CM: Am înţeles ideea. Dar ziceţi-mi cu Blaga. Are conturi în străinătate? Dar chiar habar n-am avut. În ce ţară?
SRS: Franţa!
CM: Franţa? Păi cu francezii avem o relaţie bună.
BC: Franţa e ca-n România.
CM: Păi da. Da-s pe numele lui, că dacă-s pe-a lui văru’ n-am competenţa. Pentru că în Franţa nu-i complicat, cum zice şi Bogdan. Ce mi-e Franţa, ce mi-e România. Dar dacă nu-s pe numele lui sau pe-a lui nevastă-sa, pa şi la revedere. Copiii sunt majori din câte ştiu eu.
SRS: Păi şi cât mai durează procedura asta?
CM: Dacă v-aş zice că durează o saptămână... Nu vă pot garanta cât mai durează. Nu ştiu, uite o să mă interesez şi vă transmit mâine prin Bogdan. Că eu acuma sunt ocupat să dau cu subsemnatul pe la diverse autorităţi, că tot ziceţi dvs. Că mă şantajează, că mă are Băsescu la mână cu nu ştiu ce. Şi chiar nu prea m-am mai preocupat în ultima vreme ce s-a mai întâmplat, dar mâine vă transmit prin maestru’.
SRS: Da, Bogdane?
CM: Că eu cred că nu mai e. Teoretic n-ar trebui să mai dureze mult.
SRS: Oricum, şi nişte detalii ar fi utile. Unde sunt, cum sunt, numere. Mmm?
CM: Am înţeles.

Dărnicia lui Roşca

SRS: Dacă, de pildă, tu-mi dai numerele de cont eu le trimit câte 5 Euro.
BC râde cu poftă
CM: De ce?
SRS: Ca să le verific. (n.r. - râde cu poftă. De fapt, el le trimite bani ca să vadă demnitarii că el le ştie conturile. Incomod, nu? Şi apoi „să-i poată strânge de coaie“ după cum mărturiseşte ulterior).
CM: Asta putem să facem şi noi.
SRS: Poate voi n-aveţi. Eu am. I-am strâns.
BC şi SRS râd cu poftă.
CM: Noi n-avem, e-adevărat.
BC: Naşule, pregăteşte şi tu 1000. Nu intră 5 Euro.
SRS: Ba da, intră.
CM: Cum să nu, intră şi 2 euro jumate.
SRS: Nu merită, băi.
BC: La Videanu, sub un milion nici nu se uită. Las-o-n pula mea!
SRS râde.
SRS: Au intrat mulţi acuma de la Urdăreanu (patronul UTI) la Videanu.
CM: Poftiţi?
BC: Au intrat foarte mulţi bani în vara asta de la Urdăreanu. Foarte mulţi.
CM: La Videanu?
SRS: Şi la Berceanu, şi la Videanu.
CM: Foarte interesantă treaba cu nea Punguţă, ăla.
SRS: Da.
CM: Soţia poate să fie subiectul nostru pentru că...
SRS: Dar nu, e foarte interesant. Nu ştiu dacă ai apucat să vezi, c-am postat aseară târziu, dar am avut o problemă cu serverul. Ei chiar sunt acţionari cu Sulfina Barbu.
CM: Am citit.
BC: Ce-a făcut?
CM: KVB. L-am avut şi noi, dar l-am scăpat, ăsta, cum îl chema, ăla de la Garda de Mediu.
SRS: Cum v-a scăpat că a dat declaraţii aiurea să se apere. Silvian, care-a fost ofiţer.
BC: Ştim cu toţii. Păi a fost şeful lui Băsescu!
SRS: Am enorm de multe detalii şi date. E un dosar aşa gros, că l-am postat eu seara.
CM: Cu Sulfina n-am prea priceput la sfârşit, dar îl mai iau o dată. Nu că eu citesc în fiecare zi blogul dvs. ca să văd dacă mai apar şi eu pe-acolo şi de aia...

Chirieac, trist că l-a părăsit amanta

SRS: Dacă-l cunoaştem împreună pe Bogdan, n-apari nicăieri.
CM: E, n-am ştiut asta...
SRS: Dacă tot am făcut cunoştinţă, eu sunt foarte corect.
CM: La fel şi eu.
SRS: Iar atunci, degeaba spui c-am dat tot ce-am avut. La televizor, cu aia era călare pe mine. Câştigase procesul cu tine.
CM: Păi da, l-a câştigat, dar mai e recursul.
SRS: Eu puteam să mă duc la două televiziuni - Realitatea TV şi Antena 3, n.red -, tu-ţi dai seama ce emisiuni făceam. Ce audienţă!
BC: Ce emisiune?
CM: Nu e Bogdane, n-ai pierdut nimic. Trebuie să fim cinstiţi.
BC: Sunt disperat. Iară m-a abandonat amanta... Sunt pielea pulii.
CM: Uite, pe tine nu te prinde Cancan-ul, numai pe mine mă prinde.
CB: Ce, bă, sunt demnitar?
SRS: Suntem oameni obişnuiţi. Cum zice el: cetăţean.
BC: Standard mediu suntem!
SRS râde cu poftă
BC: Standard mediu suntem, în pula mea!
SRS: Şomer, mă!
BC: Eu sunt şef de ONG, director de ONG.
CM: OK, vedem ce este, şi mâine mă văd cu maestrul (BC).

Roşca vrea să-l strângă pe Berceanu de coaie

SRS: Absolut! Sincer, preocupările mele nu sunt să fac rău unor oameni; nici lui Berceanu. Problema mea e că ăsta distruge un sistem... democratic. Am o problemă.
CM: Berceanu e un tip.
SRS: Nu Berceanu distruge, şeful lor.
CM: Da’ să ştiţi, după părerea mea, Berceanu e un tip care nu ştiu de cât răspunde acolo. El e cam independent.
SRS: El joacă. E unul dintre marii actori ai ţării, îi merge capul, are experienţă. Jos pălăria.
BC: Are coaie.
SRS: Dar cineva trebuie să i le strângă şi lui. Da’ şi decât să i le strângă pe jos când nu mai are rost, i le strâng eu între picioare.
Bogdan Chirieac râde cu poftă.
CM: Maestre, cu părere de rău, trebuie să vă zic că n-am beneficiat de niciun cent.
SRS: Deci omul n-a vrut să-mi dea ce i-ai dat tu în scris.
CM: Păi n-are.
SRS: Şi a spus că nu-mi dă, că nu vrea să te bage în puşcărie. Îţi dau cuvântul meu.
CM: Da, eu vă cred.
SRS: C-a spus că nu vrea să se-ajungă la un dosar penal.
CM: Vă cred, dar ideea este: la ce dosar penal? C-aş fi luat nişte bani?
SRS: I-ai dat nişte declaraţii. Poate că băuseşi...
CM: Nu, stau prost cu băutura.
SRS: Ai dat nişte declaraţii în care ai recunoscut nişte lucruri grave. Ca o garanţie că-i vei da banii.
CM: Nu. Vă rog să verificaţi. Nu vi se pare nefiresc? V-a dat începutul şi de ce nu v-a dat şi... Că aia era...
SRS: Probabil ca să te atenţioneze prin mine. Dar pe mine nu mă interesează cei 50.000.
CM: Dar să ştiţi că eu discut cu băiatul ăla; mai discut şi acum, deci nu...

Pentru Roşca şi Chirieac, 50.000 de euro nu mai reprezintă o sumă

SRS: Deci pe mine nu mă interesează banii în afacerea asta: ai tăi, ai lui, ai cui or fi, pe mine mă interesează...
CM: Pe mine m-ar fi interesat, că e o sumă, care pentru mine, cel puţin, e o sumă mare asta.
Bogdan Chirieac râde.
SRS: Pentru mine nu mai e (râde şi el)
CM: Sunteţi în altă ligă.
SRS: Recunosc deschis.
CM: Sunteţi în altă ligă, dar vă spun: acea hârtie nu există, sincer, că dacă discutăm atât de deschis încât n-avea rost ca să vă ascund. Nu i-am dat ăluia în scris. N-aveam cum să-i dau în scris aşa ceva.
SRS: Bun! Ajută opinia publică, te rog frumos. Niciodată nu se va şti că-i ceva de la tine. Niciodată. Deci eu niciodată nu am divulgat vreo sursă. La mine nu există aşa ceva. În definitiv, şi tu ai nevoie să-ţi faci ceva la un moment dat, să se vadă că voi munciţi acolo, şi atunci lumea ştie că nu mă am bine cu tine, nu? Aşa ştie toată lumea.
CM: Da!
SRS: Şi-atunci, perfect. Dacă eu scot ceva, am pe cineva acolo. Şi când scot ceva, nu scot împotriva activităţii voastre, mă refer la partea pozitivă a activităţii voastre, ci scot împotriva unor cetăţeni care n-au fost corecţi. Gândeşte-te că avem cel mai bun prilej şi cele mai bune condiţii de a colabora. Nimeni nu poate să bănuiască.
CM: Să ne suspecteze de prietenii.
SRS: Corect ce spun?
CM: Da!

Urmează discuţia a lui Roşca Stănescu cu Bogdan Chirieac despre o conferinţă.
Îi sună telefonul, vorbeşte.
SRS: Iar am băgat nişte nenorociri pe site...
BC: Ce?
CM: Citeşte şi-o să vezi.
SRS: Citeşte!
Vorbesc despre postările de pe blogul lui din data de 25.09. Audierile în cazul Băbeni, generalul Olaru, că merg la comisia de apărare Nica şi Diaconescu şi apoi despre o damă de consumaţie ieftină şi sigură, de 100 de euro partida.


Cătălin Macovei: A avut loc o discuţie în această formulă

Contactat telefonic, şeful ANI, Cătălin Macovei, după un moment de uimire urmat de altul de ezitare, ne-a declarat sumar că „a avut loc o discuţie în această formulă“, dar că „nu poate face comentarii pe marginea ei“. Întrebat dacă a dat curs solicitărilor făcute de cei doi aşa-zişi ziarişti, Macovei ne-a declarat: „Nu vreau să fac mai multe comentarii, dar dacă aş fi dat curs cererilor lor, datele ar fi apărut până acum în presă sau pe bloguri“.


Citeaza acest articol pe saitul tau

Comentarii (57)

?

[~ Collage Sile this Milennium~]

http://s2.buzzfeed.com/static/imagebuzz/terminal01/2009/11/3/17/obamas-secret-message-for-fox-news-11757-1257287938-27.jpg

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

BionicHand_Robin.mpg

« du-te înapoi

16742 views | 0 com. | 1 fav.

Libertatea de exprimare pe net, în pericol- Cotidianul

Bloggeri închişi, bloggeri ucişi - Cotidianul

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
[~Collge Sile this Millennium ~]

Bloggeri închişi, bloggeri ucişi

08 Noi 2009 Radu Pircă

• foto(1)

Auzim adesea despre ziarişti arestaţi sau bătuţi pentru ceea ce au scris; de câte ori aţi auzit însă despre bloggerii închişi? Poate nici nu credeţi că există, pentru că blogurile sunt doar o distracţie inofensivă, pe care nu o ia nimeni în serios.

Acest blog a fost acuzat de atentat si ofensa la adresa printului de Monaco

Acest blog a fost acuzat de atentat şi ofensă la adresa prinţului de Monaco. Sursa: www.monacopoliticcircus.com

• Bloggeri închişi, bloggeri ucişi

178. Atâţia bloggeri au fost închişi, ameninţaţi sau molestaţi în lume până acum pentru ceea ce au scris. Trei dintre ei au fost ucişi. Blogul threatened.globalvoicesonline.org ţine această tristă evidenţă a suprimării libertăţii de exprimare pe Internet. Ţările “de top” nu sunt chiar surprize: China, Egipt, Iran, Tunisia, Siria, Vietnam.

Blogosfera chineză este mai mare decât cea americană, dar şi presiunile regimului comunist sunt pe măsură. În jur de 20 de bloggeri chinezi se află în acest moment după gratii, pentru motive ca “subminarea ordinii de stat”, “instigare la revoltă”, “calomnie la adresa puterii populare”.

Postări care nouă ne par inofensive pot avea consecinţe extrem de grave. De pildă, autorul blogului www.boxun.com/hero/hewh a fost lovit de o motocicletă pe trecerea de pietoni şi apoi internat într-un spital de psihiatrie pentru că a acuzat guvernul că a scumpit nejustificat carnea de porc. În schimb, cei care scriu bloguri pornografice, promovând chiar pedofilia, scapă doar cu blogul tăiat şi accesul la net restricţionat. În ţările islamice, presiunile autorităţilor pot merge chiar până la lichidarea fizică prin internarea în închisori insalubre. O lideră a feminismului tunisian a fost întemniţată opt luni pentru că a scris pe Facebook despre traficul de copii din ţara sa. Un blogger din Iran a fost ucis în bătaie de gardieni în închisoare.

Există însă bloggeri după gratii şi în patrii ale libertăţii ca Statele Unite sau Canada. Americanul Eliott Madison a fost închis după ce FBI a descoperit că folosea Twitter pentru a ajuta manifestanţii antiglobalizare să evite poliţia. Elisha Strom, autoarea blogului iheartejade.blogspot.com, a fost arestată deoarece critica acţiunile poliţiei din oraşul ei, folosind exclusiv informaţii publice. Un blogger canadian (charlesotherpersonality.blogspot.com) a fost închis deoarece filma forţele de ordine ce împrăştiau o manifestaţie. Astfel de lucruri nu se întâmplă doar peste ocean; în Europa civilizată, autorul blogului www.monacopoliticcircus.com ar putea face 6 luni de închisoare deoarece şi-a bătut joc pe net de familia domnitoare din Monaco. Mai aproape de noi, în Rusia, un tânăr de 21 de ani a fost arestat pentru un comentariu lăsat pe un blog în care afirma că poliţia a făcut un raid ilegal la sediul unui ziar de opoziţie. Acuzat de “incitare la ură”, el riscă doi ani de închisoare şi o amendă enormă. Internetul a devenit o adevărată forţă în lumea contemporană, iar blogurile o alternativă la presă, mai ales în ţările unde aceasta nu e liberă; însă preţul pe care trebuie să-l plătească e adesea imens.

Întâlnire cu istoria: Zidul Berlinului cade din nou - Cotidianul

Întâlnire cu istoria: Zidul Berlinului cade din nou - Cotidianul

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Întâlnire cu istoria: Zidul Berlinului cade din nou

08 Noi 2009 Magdalena Popa Buluc

• foto(1)

Sărbătorirea a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, numit şi Zidul Ruşinii, care se întindea pe 5,7 kilometri în centrul şi peste 40 de kilometri în jurul oraşului, continuă să suscite interesul atât al publicului, cât şi al canalelor documentare de televiziune, care îi dedică spaţii ample.

08 Noi 2009 East Side Gallery, un muzeu in aer liber

East Side Gallery, un muzeu în aer liber

Iar Zidul devenea din ce în ce mai înalt, mai întărit cu turnuri de supraveghere, garduri electrice, cabluri de alarmă, câini şi gardieni înarmaţi, gata să tragă în oricine.

Astăzi, pentru a povesti istoria, rămâne Berlin Wall Memorial, pe Bernauer Strasse, un vast complex, cu opere zgrafitate, realizate de peste o sută de artişti din toată lumea, faimoşi sau necunoscuţi, care păstrează memoria acestei construcţii triste, alături de fragmente din zidul original. Artistul Ben Wagin a aşezat cruci albe pe malul râului Spree în memoria nefericiţilor care au încercat să treacă înot în Germania de Vest.

Luni seară, într-o scenă simbolică, mii de panouri din lemn, înalte de un metru, pictate în culori vii de copii şi de tineri germani, plasate ca un şarpe pe o distanţă de doi kilometri, între Reichstag, Poarta Brandenburg şi Postdamer Platz, vor fi dărâmate, ca într-un joc de domino, în cadrul unui impresionant spectacol pirotehnic. Acelaşi lucru se va întâmpla şi pe Podul Glienicke, între Berlin şi Potsdam, unde, în timpul Războiului Rece, erau schimbaţi spionii. Publicul va putea asculta şi un grandios concert al Corului şi Orchestrei de la Staatsoper Berlin, dirijat de Daniel Barenboim.

Capitala creativă a Europei, preferată de artişti, de la Kafka la Gropius, locul de naştere al Bauhaus-ului, numită acum de către UNESCO şi „Oraşul designului“, va găzdui în această perioadă şi numeroase expoziţii, precum „Artele şi Războiul Rece“, la Deutsches Historisches Museum, deschisă până în 10 ianuarie, şi „Berlin ’89/’90, arta între reconstrucţie şi utopie“, la Berlinische Galerie, până în 31 ianuarie 2010. La Pergamon Museum poate fi vizionată expoziţia „Întoarcerea zeilor“, în care sunt expuse peste 170 de opere din colecţia de artă clasică restituită de Rusia, iar la Neue Nazional Galerie a fost prezentată o colecţie de opere suprarealiste, realizate de Ulla şi Heiner Pietzsch.

În faţa Orologiului din Alexanderplatz, piaţa simbolică a defunctei Germanii de Est, se află o imensă expoziţie de fotografii, în aer liber, intitulată „Peaceful Revolution 1989-1990“, despre zilele mitice ale lunii noiembrie 1989. Ca simbol al renaşterii, astăzi, după 20 de ani, Berlinul are o nouă înfăţişare. În centrul politic se ridică un nou simbol al oraşului, o construcţie din care se poate admira întreaga panoramă. Arhitectul Norman Foster a imaginat o cupolă de sticlă transparentă spiralată, a Palatului Reichstagului, alături de Bundespressekonferenz, proiectată de Johannes şi Gernot Nalbach, de un impresionant zgârie-nori „della Charité“, care găzduieşte Biblioteca Parlamentarilor şi Noua Sinagogă în locul celei distruse în 1943 de bombardamente. La Deutsche Kinemathek sunt proiectate filme de epocă, iar un festival de jazz se va desfăşura în tot centrul istoric al Berlinului. Există şi East Side Gallery, un muzeu în aer liber, cu blocuri de marmură albă pictate de artişti din întreaga lume cu scene amintind de graffiti de pe blocurile de ciment ale Zidului ce tăia Berlinul. Dezolanta Potsdamer Platz a devenit spectaculoasă, datorită unui complex de edificii noi, printre care cel al arhitectului Renzo Piano, care a imaginat Daimler Chrysler Centrum, sau futuristul IMAX Cinema, alături de recente blocuri rezidenţiale ce găzduiesc şi spaţii comerciale, restaurante („Marlene Dietrich“). Toate acestea fac parte dintr-un vast ansamblu de renovare urbanistică.

După 20 de ani, Berlinul sărbătoreşte astăzi o normalitate dobândită cu greu.

Berlinul e în plină sărbătoare, cu spectacole şi concerte, la o întâlnire cu istoria care a schimbat faţa Europei contemporane. În noaptea de 9 spre 10 noiembrie, în faţa Porţii Brandenburg, va fi celebrat Festivalul Libertăţii, prin căderea simbolică a Zidului. Să ne aducem aminte de aşezarea primei cărămizi a Zidului, pe 13 august 1961, când comuniştii est-germani încercau să „salveze“ statul socialist şi când orice fugar risca să fie trădat, închis sau ucis. Mii de oameni au murit la Zidul Berlinului înainte de căderea acestuia.

A existat o adevărată şi disperată cursă a morţii între autorii Zidului şi fugari, care deveneau din ce în ce mai ingenioşi.