http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Întâlnire cu istoria: Zidul Berlinului cade din nou
Sărbătorirea a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, numit şi Zidul Ruşinii, care se întindea pe 5,7 kilometri în centrul şi peste 40 de kilometri în jurul oraşului, continuă să suscite interesul atât al publicului, cât şi al canalelor documentare de televiziune, care îi dedică spaţii ample.
East Side Gallery, un muzeu în aer liber
Iar Zidul devenea din ce în ce mai înalt, mai întărit cu turnuri de supraveghere, garduri electrice, cabluri de alarmă, câini şi gardieni înarmaţi, gata să tragă în oricine.
Astăzi, pentru a povesti istoria, rămâne Berlin Wall Memorial, pe Bernauer Strasse, un vast complex, cu opere zgrafitate, realizate de peste o sută de artişti din toată lumea, faimoşi sau necunoscuţi, care păstrează memoria acestei construcţii triste, alături de fragmente din zidul original. Artistul Ben Wagin a aşezat cruci albe pe malul râului Spree în memoria nefericiţilor care au încercat să treacă înot în Germania de Vest.
Luni seară, într-o scenă simbolică, mii de panouri din lemn, înalte de un metru, pictate în culori vii de copii şi de tineri germani, plasate ca un şarpe pe o distanţă de doi kilometri, între Reichstag, Poarta Brandenburg şi Postdamer Platz, vor fi dărâmate, ca într-un joc de domino, în cadrul unui impresionant spectacol pirotehnic. Acelaşi lucru se va întâmpla şi pe Podul Glienicke, între Berlin şi Potsdam, unde, în timpul Războiului Rece, erau schimbaţi spionii. Publicul va putea asculta şi un grandios concert al Corului şi Orchestrei de la Staatsoper Berlin, dirijat de Daniel Barenboim.
Capitala creativă a Europei, preferată de artişti, de la Kafka la Gropius, locul de naştere al Bauhaus-ului, numită acum de către UNESCO şi „Oraşul designului“, va găzdui în această perioadă şi numeroase expoziţii, precum „Artele şi Războiul Rece“, la Deutsches Historisches Museum, deschisă până în 10 ianuarie, şi „Berlin ’89/’90, arta între reconstrucţie şi utopie“, la Berlinische Galerie, până în 31 ianuarie 2010. La Pergamon Museum poate fi vizionată expoziţia „Întoarcerea zeilor“, în care sunt expuse peste 170 de opere din colecţia de artă clasică restituită de Rusia, iar la Neue Nazional Galerie a fost prezentată o colecţie de opere suprarealiste, realizate de Ulla şi Heiner Pietzsch.
În faţa Orologiului din Alexanderplatz, piaţa simbolică a defunctei Germanii de Est, se află o imensă expoziţie de fotografii, în aer liber, intitulată „Peaceful Revolution 1989-1990“, despre zilele mitice ale lunii noiembrie 1989. Ca simbol al renaşterii, astăzi, după 20 de ani, Berlinul are o nouă înfăţişare. În centrul politic se ridică un nou simbol al oraşului, o construcţie din care se poate admira întreaga panoramă. Arhitectul Norman Foster a imaginat o cupolă de sticlă transparentă spiralată, a Palatului Reichstagului, alături de Bundespressekonferenz, proiectată de Johannes şi Gernot Nalbach, de un impresionant zgârie-nori „della Charité“, care găzduieşte Biblioteca Parlamentarilor şi Noua Sinagogă în locul celei distruse în 1943 de bombardamente. La Deutsche Kinemathek sunt proiectate filme de epocă, iar un festival de jazz se va desfăşura în tot centrul istoric al Berlinului. Există şi East Side Gallery, un muzeu în aer liber, cu blocuri de marmură albă pictate de artişti din întreaga lume cu scene amintind de graffiti de pe blocurile de ciment ale Zidului ce tăia Berlinul. Dezolanta Potsdamer Platz a devenit spectaculoasă, datorită unui complex de edificii noi, printre care cel al arhitectului Renzo Piano, care a imaginat Daimler Chrysler Centrum, sau futuristul IMAX Cinema, alături de recente blocuri rezidenţiale ce găzduiesc şi spaţii comerciale, restaurante („Marlene Dietrich“). Toate acestea fac parte dintr-un vast ansamblu de renovare urbanistică.
După 20 de ani, Berlinul sărbătoreşte astăzi o normalitate dobândită cu greu.
Iar Zidul devenea din ce în ce mai înalt, mai întărit cu turnuri de supraveghere, garduri electrice, cabluri de alarmă, câini şi gardieni înarmaţi, gata să tragă în oricine.
Astăzi, pentru a povesti istoria, rămâne Berlin Wall Memorial, pe Bernauer Strasse, un vast complex, cu opere zgrafitate, realizate de peste o sută de artişti din toată lumea, faimoşi sau necunoscuţi, care păstrează memoria acestei construcţii triste, alături de fragmente din zidul original. Artistul Ben Wagin a aşezat cruci albe pe malul râului Spree în memoria nefericiţilor care au încercat să treacă înot în Germania de Vest.
Luni seară, într-o scenă simbolică, mii de panouri din lemn, înalte de un metru, pictate în culori vii de copii şi de tineri germani, plasate ca un şarpe pe o distanţă de doi kilometri, între Reichstag, Poarta Brandenburg şi Postdamer Platz, vor fi dărâmate, ca într-un joc de domino, în cadrul unui impresionant spectacol pirotehnic. Acelaşi lucru se va întâmpla şi pe Podul Glienicke, între Berlin şi Potsdam, unde, în timpul Războiului Rece, erau schimbaţi spionii. Publicul va putea asculta şi un grandios concert al Corului şi Orchestrei de la Staatsoper Berlin, dirijat de Daniel Barenboim.
Capitala creativă a Europei, preferată de artişti, de la Kafka la Gropius, locul de naştere al Bauhaus-ului, numită acum de către UNESCO şi „Oraşul designului“, va găzdui în această perioadă şi numeroase expoziţii, precum „Artele şi Războiul Rece“, la Deutsches Historisches Museum, deschisă până în 10 ianuarie, şi „Berlin ’89/’90, arta între reconstrucţie şi utopie“, la Berlinische Galerie, până în 31 ianuarie 2010. La Pergamon Museum poate fi vizionată expoziţia „Întoarcerea zeilor“, în care sunt expuse peste 170 de opere din colecţia de artă clasică restituită de Rusia, iar la Neue Nazional Galerie a fost prezentată o colecţie de opere suprarealiste, realizate de Ulla şi Heiner Pietzsch.
În faţa Orologiului din Alexanderplatz, piaţa simbolică a defunctei Germanii de Est, se află o imensă expoziţie de fotografii, în aer liber, intitulată „Peaceful Revolution 1989-1990“, despre zilele mitice ale lunii noiembrie 1989. Ca simbol al renaşterii, astăzi, după 20 de ani, Berlinul are o nouă înfăţişare. În centrul politic se ridică un nou simbol al oraşului, o construcţie din care se poate admira întreaga panoramă. Arhitectul Norman Foster a imaginat o cupolă de sticlă transparentă spiralată, a Palatului Reichstagului, alături de Bundespressekonferenz, proiectată de Johannes şi Gernot Nalbach, de un impresionant zgârie-nori „della Charité“, care găzduieşte Biblioteca Parlamentarilor şi Noua Sinagogă în locul celei distruse în 1943 de bombardamente. La Deutsche Kinemathek sunt proiectate filme de epocă, iar un festival de jazz se va desfăşura în tot centrul istoric al Berlinului. Există şi East Side Gallery, un muzeu în aer liber, cu blocuri de marmură albă pictate de artişti din întreaga lume cu scene amintind de graffiti de pe blocurile de ciment ale Zidului ce tăia Berlinul. Dezolanta Potsdamer Platz a devenit spectaculoasă, datorită unui complex de edificii noi, printre care cel al arhitectului Renzo Piano, care a imaginat Daimler Chrysler Centrum, sau futuristul IMAX Cinema, alături de recente blocuri rezidenţiale ce găzduiesc şi spaţii comerciale, restaurante („Marlene Dietrich“). Toate acestea fac parte dintr-un vast ansamblu de renovare urbanistică.
După 20 de ani, Berlinul sărbătoreşte astăzi o normalitate dobândită cu greu.
A existat o adevărată şi disperată cursă a morţii între autorii Zidului şi fugari, care deveneau din ce în ce mai ingenioşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu