Omenirea, față-n față cu o descoperire epocală! Cea mai mare structură cosmică din Univers. E aproape imposibil de conceput! - Autor: Radu Novac - 12 iulie 2020 - Sursă: Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Omenirea, față-n față cu o descoperire epocală! Cea mai mare structură cosmică din Univers. E aproape imposibil de conceput!

Astronomii au descoperit o structură cosmică uriaşă, care se întinde pe 1,4 miliarde de ani-lumină.

O spectaculoasă hartă 3D a Universului a dezvăluit existenţa uneia dintre cele mai mari structuri cosmice descoperite vreodată – un „zid” aproape imposibil de conceput, care se întinde pe 1,4 miliarde de ani-lumină şi care conţine sute de mii de galaxii, transmite vineri Live Science, care citează un studiu publicat joi în The Astrophysical Journal.

„Zidul Austral”, aşa cum a fost denumită această structură, se ascundea la vedere, rămânând nedetectat până acum, pentru că o mare parte din el se află la aproximativ 500 de milioane de ani-lumină în spatele strălucitoarei galaxii Calea Lactee. Zidul Austral rivalizează ca dimensiuni cu Marele Zid Sloan, aflat pe locul al şaselea în clasamentul celor mai mari structuri cosmice descoperite.

Astronomii au observat de mult timp că galaxiile nu sunt împrăştiate aleator prin Univers, ci se adună de-a lungul aşa-numitei „pânze cosmice”, formată din filamente de hidrogen gazos, pe care galaxiile se înşiră asemenea mărgelelor dintr-un şirag, ce înconjoară regiuni extinse de vid cosmic
Determinarea modului în care este dispusă această pânză cosmică ţine de domeniul cosmografiei, care reprezintă „cartografia cosmosului”, după cum explică unul dintre autorii studiului ce însoţeşte descoperirea Zidului Austral, Daniel Pomarede, cosmograf la Universitatea Paris-Saclay din Franţa.Cosmografii au identificat configuraţia altor structuri galactice şi supragalactice, aşa cum este şi structura ce deţine în prezent recordul de mărime, Marele Zid Hercules-Corona Borealis, care se întinde pe 10 miliarde de ani-lumină şi reprezintă mai mult de o zecime din întregul Univers vizibil.În 2014, Daniel Pomerade şi colegii săi au descoperit superclusterul galactic Laniakea, o structură supragalactică din care face parte şi galaxia noastră, Calea Lactee. Lanaikea se întinde pe 520 de milioane de ani-lumină şi are masa calculată a aproximativ 100 de milioane de miliarde de sori.

Pentru noua hartă, echipa a folosit o serie de date noi cu privire la o regiune cosmică denumită Zona de Obscuritate Galactică. Aceasta este o regiune în partea sudică a cerului, care nu poate fi observată cu uşurinţă pentru că este blocată de lumina provenită de la Calea Lactee

Cosmografii determină de obicei distanţa până la diferitele obiecte cosmice apelând la conceptul de „deplasare spre roşu” (redshift) – un fenomen care indică viteza cu care un obiect se distanţează faţă de Terra din cauza expansiunii Universului şi care depinde de distanţa până la respectivul obiect, conform lui Pomarede. Cu cât un obiect se află mai departe, cu atât va părea că se îndepărtează mai rapid de Pământ – conform unor observaţii făcute încă din 1929 de celebrul astronom Edwin Hubble, aflate la baza descoperirii că Universul se extinde accelerat.

Însă Daniel Pomarede şi colegii săi au folosit o tehnică derivată, uşor diferită, care se bazează pe observarea vitezei particulare a galaxiilor. Aceste măsurători au inclus deplasarea spre roşu, dar au ţinut cont şi de mişcarea galaxiilor unele pe lângă celelalte, consemnând interacţiunile gravitaţionale dintre galaxii.

Avantajul acestei metode este că poate detecta materia ascunsă care influenţează modul în care galaxiile se deplasează şi, implicit, poate detecta indirect materia întunecată, tipul de materie a cărei existenţă nu a putut fi demonstrată direct pentru că nu emite lumină şi nu interacţionează cu mediul înconjurător decât prin gravitaţie. Despre acest tip de materie cercetătorii cred că ar reprezenta 83% din materia din Univers şi 23% din masa-energia sa. Apoi, prin aplicarea unor algoritmi privind deplasările individuale ale galaxiilor cunoscute, echipa a putut obţine o hartă 3D a distribuţiei materiei în interiorul şi în jurul Zonei de Obscuritate Galactică.

Harta rezultată a dezvăluit existenţa unei aglomerări colosale de materie centrată în cel mai sudic punct al cerului, şi care se extinde pe de-o parte spre nord, în direcţia constelaţiei Cetus, respectiv spre sud, în direcţia constelaţiei Apus.

Cunoaşterea modului în care arată Universul la o scară atât de extinsă îi ajută pe astronomi să probeze validitatea actualelor modele cosmologice, după cum explică şi Neta Bahcall, astrofizician în cadrul Universităţii Princeton, din New Jersey, care nu a participat la noul studiu. Însă determinarea limitelor unor structuri atât de vaste la nivel cosmic este foarte dificilă, a adăugat ea pentru Live Science.

„Atunci când te uiţi la reţeaua de filamente şi goluri (viduri) cosmice, întrebarea unde începe o structură şi unde se termină şi începe o alta devine o chestiune de semantică”, a susţinut ea.

În cadrul studiului, echipa lui Daniel Pomarede recunoaşte că poate nu a reuşit să identifice exact cât de mare este Zidul Austral, cercetătorii fiind limitaţi de perspectiva pe care o au asupra structurii. „Nu vom putea fi siguri de dimensiunile sale sau despre caracteristicile sale până nu vom reuşi să cartografiem Universul la o scară semnificativ mai mare”, scriu ei în studiul publicat în The Astrophysical Journal.

Sursa: Agerpres

Autor: Radu Novac

12 iulie 2020

Universul în raze X - Autor: Cătălina Oana Curceanu - 12 iulie 2020 - Sursă : Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Universul în raze X

Instrumentul eROSITA, un telescop care masoara raze X, a reusit sa realize o noua harta a Universului in raze X, mai sensibila decat cea obtinuta in anii’90 cu ROSAT. Multe surse de raze X, precum gaurile negre masive, stele cu campuri magnetice intense si clustere de galaxii, au fost observate pentru prima data.

De obicei cand ne gandim la imagini ale Universului avem in minte imaginile obtinute cu telescoape care „vad” lumina la fel ca si ochii nostri. Lumina vizibila insa este doar o mica parte di spectrul radiatiei electromagnetice. Exista insa si radiatii cu lungime de unda mult mai mica, deci cu energie mai mare, cum ar fi razele X – cele care sunt inclusiv folosite in radiografiile ce ni se fac la dentist sau atunci cand ne rupem mana sau un picior.

Fotonii razelor X au energii de mii de ori mai mari decat lumina vizibila, ochii nostri nefiind insa in stare sa vada acest tip de fotoni. In Univers insa mare parte a corpurilor cosmice emit radiatii X – care nu neaparat ne arata o imagine identica cu cea vizibila, ba dimpotriva, exista obiecte care sunt vizibile mult mai intens cu razele X. Tocmai pentru a masura aceste raze X care provin din Univers in iulie 2019 a fost lansat la bordul misiunii spatiale ruso-germane „Spectrum-Roentgen-Gamma” (SRG) instrumentul eROSITA.

Recent, primele 6 luni de date masurate cu eROSITA au fost analizate si o noua harta a Universului in raze X prezentata public. In noua harta sunt incluse obiecte care emit in raze X cu intensitate mai mica de patru ori decat ceea ce se cunostea pana acum, pe baza datelor obtinute in anii ‚90 cu telescopul spatial ROSAT.

Cum se vede deci Universul in raze X? In noua harta sunt catalogate circa 1.1 miliiane de surse de raze X, dublandu-se astfel numarul surselor cunoscute.

Mare parte dintre sursele de raze X, circa 77%, sunt reprezentate de gauril negre masive care devoreaza materia ce le inconjoara. Aceste gauri negre se afla la distante enorme fata de noi – miliarde de ani lumina, in asa-numitele AGN (Active Galacti Nuclei). Stelele si, in general, materia capturate de aceste gauri negre orbiteaza in jurul acestora, accelerand la viteze apropiate de cea a luminii, generand campuri electromagnetice intense, deci si radiatie, precum raze X, extrem de intense. Studiul acestor gauri negre cu ajutorul razelor X ne poate ajuta sa intelegem mai bine mecanismele care au loc atunci cand materia cade intr-o gaura neagra, fiind capturata de campul gravitational al acesteia

20% din obiectele care emit raze X sunt stele din galaxia noastra, care au campuri magnetice deosebit de intense. Printre acestea se numara si stele de neutroni sau pitice albe, precum si ceea ce ramane din explozia unei supernova. Astfel, se vad imagini in raze X a ceea ce a ramas dupa ce acum 12.000 ani o supernova, VelaA, a explodat, la 800 de ani lumina fata de noi; Vela este una dintre cele mai intense surse de raze X de pe cer, si in urma exploziei a ramas o stea de neutroni.

Clusterele de galaxii, aduca grupari de galaxii, reprezinta circa 2% din obiectele masurate. Aceste clustere sunt vizibile in raze X deoarece gazul cald care uneste galaxiile in cluster emite raze X, pe care le putem masura. Studiul clusterelor de galaxii este foarte important, intrucat ne poate ajuta sa intelegem mai bine cum au luat nastere si cum au evoluat structurile in Univers. In plus, contribuie la studiul materiei intnecate, intrucat distributia galaxiilor si a clusterelor de galaxii depinde la randul ei de distributia materiei intunecate in Univers

eROSITA a inceput o noua perioada de masuratori, alte 6 luni, care vor contribui la realizarea unei harti in raze X ale Universului si mai sensibila decat cea pe care o avem in prezent. Noua masuratoare va ajuta nu doar la realizarea unei harti mai detaliate si mai sensibile, ne va ajuta si sa vedem cum evolueaza in timp emisia in raze X ale diverselor ovbiecte care stralucesc in aceasta lungime de unda.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro

Autor: Cătălina Oana Curceanu12 iulie 2020

The New York Times: Deceniul chinez - Autor: Vasile Dan - 13 iulie 2020 - Sursă : Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

The New York Times: Deceniul chinez

,,Coronavirusul i-a acordat Beijingului o șansă strategică - dar una care s-ar putea să nu țină mult'', titrează The New York Times

E un lucru destul de extraordinar faptul că o pandemie apărută într-o provincie chineză, o boală a cărei mușamalizare inițială părea pe moment că-i va aplica regimului comunist o lovitură gravă, i-a oferit în schimb Chinei o șansă geopolitică cum n-a mai avut vreun alt rival al Americii cel puțin de la Războiul din Vietnam încoace.

În cele din urmă, America a răspuns la toate acestea așa cum era de așteptat de la o superputere: și-a ales un conducător adept al liniei dure [„uliu” – n.trad.] în politica față de China, care a promis că-i va pune piciorul în prag Beijingului, că va readuce locurile de muncă pierdute din cauza șocului chinez și că va muta centrul de greutate al politicii externe din Orientul Mijlociu în Pacific. Există însă o mică problemă: acest uliu nu a fost nici un Truman și nici un Reagan, ci mai degrabă un potlogar de la televizor a cărui atitudine reală în privința politicii față de China este, în esență, „orice mă ajută să fiu reales merge”. Un potlogar și totodată un incompetent de talie istorico-mondială care a fost servit fix cu acea provocare la care naționalismul lui ar fi trebuit să aibă un răspuns – o boală periculoasă răspândită pe rutele comerciale globale de la un rival de seamă – dar pe care a reușit să o transforme în schimb într-o calamitate americană.

Deci China a câștigat în două rânduri: mai întâi s-a ridicat cu colaborarea activă a unor americani naivi de centru, iar apoi și-a consolidat progresele prin colaborarea de facto a unui populist american incapabil. La patru luni de la începutul epocii coronavirusului, regimul lui Xi Jinping sugrumă Hong Kong-ul, ia mușcături minuscule din India, își amenință cu sabia ceilalți vecini și comite un cvasi-genocid în vestul musulman al țării. Între timp, America este fără cârmă și fără conducător, răvășită de proteste, de psihodrama elitei și de o cruciadă morală al cărei întreg zel pare a fi orientat doar spre interior, fără a mai avea deloc timp și pentru crimele puterii rivale.

Mai mult, succesorul probabil al lui Trump este un personaj ale cărui trecut, instincte și legături familiale aparțin toate perioadei recente a iluziilor americane despre China. Joe Biden vorbește mai mult ca un uliu față de acum cinci ani, dar însuși acel lucru care-l face eficient în calitate de adversar al lui Trump – promisiunea revenirii la normalitatea epocii Obama – face din el și un personaj care e improbabil să reevalueze drastic opțiunile care i-au conferit Chinei avantajele ei de azi.

Dacă am scrie scenariul unui moment istoric în care o putere în ascensiune depășește un hegemon decadent, cascada evenimentelor de la naivitatea establishment-ului la sminteala trumpistă și până la dezastrul coronavirusului ar putea părea o coincidență neverosimilă. Iar experții în politică externă care se tem de o „capcană a lui Tucidide” – un scenariu în care o putere în ascensiune și una deja consacrată ajung la război, ca Atena și Sparta – au motive întemeiate să fie neliniștiți cu privire la ce întorsătură ar putea lua combinația dintre ambiția Chinei și declinul Americii în Strâmtoarea Taiwanului, de exemplu.

Dar mai există și un alt unghi din care pot fi privite lucrurile. E posibil să ne apropiem de un vârf al tensiunii sino-americane nu pentru că China e pe punctul de a surclasa definitiv America în calitate de putere globală, ci pentru că China însăși e pe cale să atingă un plafon – cu o creștere economică încetinind care o poate lăsa fără prosperitatea de care se bucură vecinii ei din Pacific, cu o populație care îmbătrânește rapid și cu o combinație între o putere „soft” [influență politică, economică – n.trad.] care se auto-limitează și o putere militară care și-a atins deja limitele și care e probabil să înceapă să scadă după 2040, relativ la SUA, India și alte puteri.

Cu alte cuvinte, în locul unui Secol Chinez, coronavirusul ar putea introduce un Deceniu Chinez în care guvernul lui Xi Jinping va acționa cu agresivitate maximă deoarece a sesizat o ocazie care e improbabil să mai apară vreodată.

Această agresiune are manifestări interne și externe. Forma ei internă constă în încercarea de a se consfinți preeminența grupului etnic Han în China prin suprimarea forțată a ratei natalității la populațiile non-Han, astfel încât declinul populației să nu ducă la modificări ale puterii din perspectiva etnică. Forma externă este ceea ce vedem acum în Hong Kong și am putea vedea curând în Taiwan – o tentativă hulpavă de a realiza țelurile Chinei Mari, întrucât șansele de succes par acum mai bune decât în viitorul mai îndepărtat.

Dacă acesta este cu adevărat calculul strategic al Chinei, el nu va face cu nimic mai puțin periculos deceniul început în 2020. (Istoria e plină de decizii nesăbuite luate de mari puteri care simțeau că tendințele pe termen lung se întorc împotriva lor.) Însă el ar trebui să condiționeze răspunsul strategic al SUA, fie sub președintele Biden, fie sub un republican mai capabil decât Trump, în așa fel încât el să atingă un echilibru între fermitate și prudență, între agresivitate și reținere.

Dacă vom da dovadă de prea multă indecizie și slăbiciune, sau fie și numai dacă manifestăm o dorință prea evidentă de revenire la starea de fapt ante-Trump, atunci Beijingul va continua să escaladeze și riscul de război va crește.

Dar dacă vom găsi o cale de a îngrădi China, secolul chinez ar putea fi amânat pe veci.

Articol de Ross Douthat/The New York Times/ Traducere: Rador

Autor: Vasile Dan13 iulie 2020

Cristian Unteanu : ”Noua Ordine Mondială se instalează şi la noi trece neobservată ” - 12 iulie 2020, 10:30 - Sursă : Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Cristian Unteanu

Noua Ordine Mondială se instalează şi la noi trece neobservată 

12 iulie 2020, 10:30

Ieri, în nepăsarea obişnuită a politicienilor noştri, a trecut neobservată Ziua Mondială a Populaţiei, ocazie cu care, în principiu, măcar peste câteva statistici să-şi fi aruncat ochii pentru a vedea care este natura bătăliei pentru supravieţuire în care sunt antrenate naţiunile planetei, fiecare, în felul său, confruntată cu consecinţele unui fenomen fascinant, 

Generând Noua Ordine Mondială, cea reală şi nu cea a teoriilor din ce în ce mai ridicole ale conspiraţiei.

Consecinţele sunt deja foarte importante dar, în acest ritm de acum, vor ajunge neaşteptat de rapid să se transforme în schimbări sistemice la nivel global, determinând rupturi în matricele de dezvoltare ale civilizaţiei umane, impunând preponderenţa unor alte culturi, alte moduri de comportament, altor filozofii şi moduri de a concepe existenţa prin raportare la alte religii şi credinţe.

„În 1950 - afirmă realizatorii unui studiu de prezentare difuzat de divizia «Populaţie» a ONU,- la cinci ani după fondarea ONU, populaţia lumii era estimată la aproximativ 2,6 miliarde persoane. În 1987 a ajuns la 5 miliarde, a urcat la 6 miliarde în 1999. În octombrie 2011, populaţia lumii era estimată la 7 milioane, iar proiecţiile arată că în 2030 va putea atinge 8,5  miliarde, apoi 9,7 miliarde în 2050 şi 11,2 miliarde până la orizontul anului 2100”

”When the world's population reached each billion milestone:

One billion - 1804

Two billion - 1927 (took 123 years)

Three billion - 1960 (took 33 years)

Four billion - 1974 (took 14 years)

Five billion - 1987 (took 13 years)

Six billion - 1999 (took 12 years)

Seven billion - 2011 (took 12 years)

Eight billion - 2024* (UN projection) ”

Semnul cel mai clar al următoarei ineluctabile schimbări profunde este diferenţa demografică extrem de importantă şi care se va accentua în deceniile viitoare între spaţiul asiatic unde trăieşte acum 64% din populaţia lumii şi restul continentelor: Africa reprezintă 17% (1,3 miliarde de locuitori), Europa reprezintă 10% (750 de milioane de locuitori), 8% în America Latină şi Caraibe (650 milioane locuitori), 5% în America de Nord (370 milioane) şi Oceania cu 43 milioane de locuitori. Faceţi acum o comparţie cu ponderea Chinei şi a Indiei, statele cele mai populate ale planetei, reprezentând procentual 19 şi, respectiv, 18% din populaţia globală. După datele existente la nivelul anului trecut, China avea a o populaţie de 1.439.324.000 de oameni, iar India de 1.380.000.000 de locuitori.

În principiu, ne-am fi aşteptat ca această creştere de până acum să constituie şi trendul pentru viitorul previzibil. Surprinza este că experţii ONU spun că Africa va fi continentul cu cea mai rapidă creştere demografică, cu o adevărată explozie demografică în zona Africii subsaharieene care chiar se dubla la orizontul anului 2050. Importantă mi se pare şi observaţia lor este că acest fenomen se va produce oricum „chiar în condiţiile în care s-ar putea observa o reducere importantă a nivelului de fertilitate în următorii ani. Indiferent de incertitudinea privind viitorul trend al fertilităţii în Africa, numărul foarte mare de tineri care vor ajunge la perioada de maturitate în anii următori şi vor avea proprii lor copii, ne fac să afirmăm că regiunea respectivă va juca un rol central în definirea modului în care va arăta distribuţia populaţiei globale în următoarele decade”.

Dar ceea ce mi se pare a fi o predicţie foarte gravă, cu consecinţe care mi se par a fi chiar înspăimântoare este cea privind viitorul demografic al Europei, ponderea sa între celelalte naţiuni ale lumii şi, implicit, puterea sa viitoare de a influenţa dezvoltări globale şi, ca atare, de a conta ca valoare civilizaţională activă. „...dintre cele 55 de populaţii sau zone ale lumii pentru care ne aşteptăm să constatăm o descreştere până în 2050, 26 dintre aceste urmând să sufere o contracţie cu cel puţin 10%. Ne aşteptăm să vedem cum populaţia unora dintre aceste ţări să scadă cu peste 15% pânnă în anul 2050, incluzând pe listă Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Letonia, Lituania, Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova, România, Serbia şi Ucraina. Fertilitatea în toate ţările europene este acum sub nivelul minimal necesar pentru înlocuirea naturală a populaţiei (aproximativ 2,1 copii pentru fiecare femeie), iar în majoritatea cazurilor acesta este un fenomen caracteristic ultimelor decenii”.

Europa este îmbătrânită şi urmează în acest sens spaţiul rus şi mai ales modelul nord-american: creşterea populaţiei vârstnince se combină cu modificarea echilibrului deomgrafic istoric între grupa majoritară a populaţiei autohtone (dacă vreţi, în SUA ei consideră a fi grupa WASP drept reprezentativă pentru acest tip de populaţie).



  Totul se dezechilibrează masiv, vizibil, şi datorită unei migraţii continue venite din surse externe şi, în UE, combinată cu migraţia internă a săracilor şi disperaţilor din est, în principal din România, prima ţară de export de forţă de muncă necalificată din Europa. 

  Sunt acum mai multe teorii privind modul în care statele care contează în ecuaţia dezvoltării planetare îşi construiesc raţionamentul de supravieţuire. În general - şi vom vedea dacă va fi suficient - idee generală este că evoluţiile negative demografice pot fi compensate printr-o relevanţă din ce în ce mai puternică a capacităţilor naţionale de producţie de înaltă tehnologie. Sigur că da, numai că acest tip de gândire se bazează pe luarea în calcul a unui model de dezvoltare socială care să meargă pe modelul ultimelor decenii.

   Numai că schimbările anunţate de experţii ONU se vor produce de acum înainte într-un nou tip de realitate socială, absolut necunoscută şi în consecinţă cu evoluţii sectoriale imprevizibile, cel al „noii normalităţi” post-pandemie. Vedem că, deja, modele culturale de dezvoltare tradiţionale sunt puse sub semnul întrebării, chiar violent, apar în prim plan noi grupuri de contestatari cu agende ale unei revolte care este la fel de globală precum pandemia.

   În acest sens, poate ar fi util să fie vreodată declanşate şi în România dezbateri despre modul în care societatea în schimbare profundă va genera noi modele în care se va dezvolta, şi va impune noi tipare socio-culturale.  

Citeste mai mult: /adevarul.ro/international/in-lume/noua-ordine-mondiala-instaleaza-treceneobservata-1_5f0ab9da5163ec4271e73069/index.html

citeste totul despre: populatie lume ziua mondiala a populatiei


P.S
”

Bill Gates vrea sa reduca cu 10-15% populatia planetei, prin vaccinuri

Postat la 04 martie 2010

  

Miliardarul american, Bill Gates, a sustinut in cadrul conferintei anuale in domeniul tehnologiei TED, ca factorul principal pentru incalzirea globala este dioxidul de carbon, CO2, pe care noi, oamenii il expiram. Acesta a explicat, printr-o ecuatie ingenioasa, ca metoda de a reduce cantitatea de CO2, este, reducerea populatiei cu 10-15%. Cum are de gand miliardarul sa faca acest lucru? Prin vaccinuri de sterilizare.

Bill Gates vrea sa reduca cu 10-15% populatia planetei, prin vaccinuri

"Populatia globala este acum de 6,8 miliarde de oameni si vom ajunge la 9 miliarde de oameni in curand. Daca vom face o treaba foarte buna cu noile vaccinuri, cu serviciile medicale de reproducere, com putea sa scadem cifra asta cu 10-15%", a spus acesta intr-o prezentare din cadrul TED.”

https://www.facebook.com/watch/?v=192272561395523

VaccinEdu - Citește Prospectele

 · 

Financial Times: „Lumea se năruie pe măsură ce SUA se retrag“ - 12 iulie 2020, 09:28 - de Viorica Marin - Sursă: Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Financial Times: „Lumea se năruie pe măsură ce SUA se retrag“

 12 iulie 2020, 09:28

de

Viorica Marin

Ordinea mondială dominată de Occident e în criză. Dacă SUA îl vor realege pe Donald Trump, vorbim de un caz terminal, scrie într-o analiză „Financial Times“.

China e tot mai îndrăzneaţă. Nu acordă nici un respect devoţiunii occidentale pentru drepturile omului, după cum o dovedeşte tratamentul brutal aplicat uigurilor şi noua lege de securitate din Hong Kong. Însă Beijingul trebuie să fie concomitent şi partener la gestionarea fiecărei probleme globale. Occidentul are încă active preţioase în orice competiţie cu China pentru influenţă. Influenţa culturală şi intelectuală occidentală rămâne una cu mult mai mare decât a Chinei.


SUA au fost capabile să creeze şi să întreţină alianţe longevive cu ţări cu mentalitate similară. Dacă punem la un loc ţările care se raliază natural politicii externe americane, inclusiv cele din Europa, Japonia, Coreea de Sud, Canada, Australia, Noua Zeelandă şi insulele învecinate şi, din ce în ce mai mult, India, greutatea lor economică şi politică rămâne una enormă. Însă lucrurile s-au dus de râpă, scrie publicaţia „Financial Times“. 

America lui Trump

SUA au sucombat în faţa unor clivaje interne cumplite care au dus în cele din urmă la un naţionalism distructiv de sumă zero. Preşedintele Trump este întruchiparea acestor clivaje, după cum a spus-o fostul secretar american al apărării Jim Mattis. Este totodată principalul protagonist al respingerii de către ţara sa a rolului ei istoric de model global de democraţie liberală şi de lider al unei alianţe de ţări cu înclinaţii similare. America lui Trump este una a post-valorilor.

Este şi una a post-competenţei. Chiar şi atunci când unor oameni de oriunde din lume nu le plăcea ce făceau SUA, ei se gândeau că ştiu ele ce fac. Succesul înspăimântător al administraţiei Trump în ce priveşte destructurarea guvernului a transformat acest tip de viziune în era coronavirusului. Preşedintele şi administraţia nici nu vor să guverneze şi nici nu ştiu cum să guverneze. Contrastul cu China, în ciuda eşecurilor ei iniţiale în gestiunea pandemiei, e izbitor. Şi lumea a sesizat. 

Prestigiul şi credibilitatea SUA, grav afectate 

Prestigiul şi credibilitatea Americii au fost afectate extrem de grav. Faptul că UE, care a obţinut un control real, chiar dacă incomplet, asupra pandemiei, nu plănuieşte încă să le permită americanilor accesul pe teritoriul ei este ilustrativ pentru colapsul relaţiilor în nucleul alianţei, subliniază publicaţia britanică. 

Într-un articol din revista Foreign Affairs, Francis Fukuyama argumentează că fundamentul oricărei ordini politice - şi cu atât mai mult în cazul unei pandemii - este eficienţa guvernului. El susţine că ideile de stat de drept şi de răspundere faţă de cetăţeni prin intermediul proceselor politice democratice se bazează pe următorul lucru: dacă statul nu funcţionează, nimic nu funcţionează. Administraţia Trump pare decisă să valideze această ipoteză.

China modernă are fundaţii slabe

Totuşi, şi China modernă are fundaţii slabe. Statul ei este fără nici o îndoială eficient, iar populaţia ei e muncitoare şi are spirit antreprenorial. Însă absenţa statului de drept şi a răspunderii democratice face ca statul să fie prea puternic şi societatea civilă prea slabă. China s-a descurcat bine atunci când s-a deschis către lume, şi tot bine a evoluat şi în ultimele patru decenii. Dar, dacă acum lumea se va închide, ei îi va fi mai dificil să progreseze atât de rapid.

  SUA rămân în continuare puterea indispensabilă. Problema nu o constituie într-atât preşedintele Trump, cât faptul că atât de mulţi americani vor să fie conduşi de el. Criza occidentală este o criză a valorilor. O putem depăşi. Dar va fi greu, concluzionează FT. 

cuvinte cheie:sua occident izolare china ordine mondiala donald trump xi jinping

Citeste mai mult: adev.ro/qdceld

Nicușor Constantinescu acuză din închisoare: „Condamnarea mea, răzbunarea lui Arafat”- Autor: Feri Predescu- 11 iulie 2020 - Sursă: Evenimntul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Nicușor Constantinescu acuză din închisoare: „Condamnarea mea, răzbunarea lui Arafat”

Autor: Feri Predescu11 iulie 2020

Sentința de patru ani închisoare dată, vineri, de Curtea de Apel Constanța, fostului președinte al Consiliului Județean, Nicușor Constantinescu, în dosarul „Elicopterul”, este privită de condamnat ca o răzbunare a lui Raed Arafat, pe motiv  că a refuzat să îi predea, șefului DSU, aparatul de zbor.

Magistrații Curții de Apel au respins, vineri, ca nefondat apelul declarat de Nicușor Constantinescu la condamnarea în primă instanță, de patru ani cu executare, a Tribunalului Constanța. Fostul președinte al CJ Constanța este încarcerat la Penitenciarul Poarta Albă unde ispășește o condamnare la 7 ani și patru luni în urma comasării a două sentințe din dosarul Centrul militar Zonal și dosarul Retrocedărilor, în acesta din urmă fiind condamnat împreună cu Radu Mazăre.

În dosarul „Elicopterul”, Nicușor Constantinescu a fost acuzat de abuz în serviciu după ce ar fi atribuit unei societăți comerciale, ilegal, elicopterul pe care CJ Constanța îl achiziționase, cu 5 milioane de euro, printr-un proiect european transfrontalier. „În data de 1 iulie 2013, Nicușor Constantinescu a pus la dispoziția persoanei juridice elicopterul, deși firma respectivă nu a fost parte semnatară a Acordului de parteneriat în baza căruia a fost obținută finanțarea nerambursabilă și a fost achiziționat elicopterul”, au spus atunci procurorii DNA Constanța.

În ianuarie 2015, la Tribunalul Constanța, Nicușor Constantinescu declarat, pentru EVZ, că i se face o mare nedreptate. „Procurorii ar fi trebuit să se preocupe de ce a fost  mutat acest elicopter de la CJC la DSU, de ce s-au făcut modificări. Asta se numeşte deturnare de fonduri. În loc să ancheteze deturnarea de fonduri la Raed Arafat, mă anchetează pe mine, cum l-am achiziţionat. Şi uite, cât a fost la Tuzla, până pe 16 noiembrie, nu s-a întâmplat niciun accident.  Acum, de o lună, brusc, au murit patru oameni” a comentat Nicuşor Constantinescu, făcând referire la tragedia de la Mamaia, din 15 decembrie 2014, când patru angajați SMURD s-au prăbușit cu elicopterul în lacul Siutghiol.

Poliția politică și Raed Arafat, de vină pentru condamnarea lui Constantinescu 

Acum, din penitenciarul Poarta Albă, Nicușor Constantinescu își păstrează punctul de vedere în privința șefului DSU, Raed Arafat. „Iată că poliția politică funcționează în continuare! Ca de obicei, vinovatul de serviciu sunt eu. Asta în ciuda faptului că nimeni nu a răspuns nici măcar la o întrebare dintre cele pe care le-am adresat public pe 19 decembrie 2014. Una dintre întrebări este, în continuare, următoarea: unde sunt flotoarele pe care elicopterul le avea când se afla la CJ Constanța?”, întreabă Constantinescu, pe Facebook.

Când am plecat în SUA, la tratament, elicopterul se afla la CJC și avea flotoare, elicopterul funcționa la capacitate maximă, până la dată prăbușirii având 180 de ore de zbor. Acționa transfrontalier, survola teritoriul Constanței, dar și al regiunii Dobrici, teritoriul Mării Negre.

„În altă ordine de idei, nimic nou! La apel nu mi-a fost acceptată nicio probă, (nici măcar simplă audiere a mea). Mare parte din această pseudo-presă ,,liberă” pune titluri care lasă impresia cetățeanului că eu aș fi vinovat de moartea celor patru membri ai echipajului. Arafat nu a uitat de declarațiile mele din decembrie 2014 și iată că astăzi, la aproape șase ani de atunci, se răzbună.

Se pare că justiția și presă liberă, cu foarte mici excepții, au încetat să mai existe!”, încheie Nicușor Constantinescu