Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

joi, 11 iunie 2020

Flori Bălănescu „Nu sunt român, dacă Pleşiţă este român.” (PAUL GOMA - Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului @totalitarism.ro · Educaţie

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului

                                                                                        


Sala de bal a Marelui Trianon de la Versailles, unde s-a semnat tratatul din iunie 1920.

 foto: Pavel-Ștefan Stănescu

1 Iunie 2019 Distribuit pentru: Public
Prezentare


http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
POEZIA CARCERALĂ (din REEDUCAREA DE LA PITEȘTI)

EUGEN MĂGIRESCU (n. 1922), student la Drept, arestat în 1948. A executat 16 ani de închisoare, a trecut prin experimentul reeducării din închisoarea Pitești: „Bătaie în cap, în față pentru desfigurare, mii de lovituri la tălpi, spate, coaste, în plex, și mai jos, zeci de leșinuri și iar de la capăt, ore întregi, zile întregi (...) Mi-au zdrobit oasele, plămânii, ficatul. Țurcanu juca încălțat pe oasele mele, pe rinichii mei...”. A scris cartea de mărturii „Moara dracilor. Amintiri din închisoarea Pitești”.
(Varianta de mai jos este din volumul „Poeți după gratii”, Mănăstirea Petru Vodă.)

„RUGĂCIUNE

„Și-n seara asta, Doamne,-Ți bat la ușă,
Cu inima tot frântă ca și ieri.
M-am adunat și astăzi din cenușă,
Ca să fiu martor altei Învieri.

Iar am ucis, iar Te-am văzut pe pâine!
Ia-mi bolovanul ăsta, tare-i greu,
Și mai îngăduie-mă până mâine,
Că nu mai sunt stăpân pe mine eu!

Să nu mă spui la oameni că-Ți fac rugă
Și nici că stau cu Tine noapte-n prag,
Mi-a încăput măgarul ăsta slugă,
Tocmit la carul morții, pe ciomag.

Și n-aș mai vrea ca oamenii să știe
Că înnoptez cu Tine pe furiș.
Ar fi să-njunghi o nouă liturghie
În rostogolul meu pe povârniș.

Le-am spus că nu mai știu nimic de Tine.
Că m-ai trăzni-ntr-o clipă dac-ai fi;
Și-n ochii lor, neputincios, vezi bine,
Te răstignesc în fiecare zi.

Însângerând în ghimpii remușcării,
Mă înhăitez de mână cu cei răi
Și stau de frică-n praștia vânzării,
Bolovăniș pentru trimișii tăi.

De groază-mi crește-o gheară nevăzută
Și râcâie icoane pe obraz,
Să-mi fie în cale toată munca slută.
Cum mă mai milui, Doamne, cu răgaz!

Să fi avut o cruce mai ușoară,
Eram și eu cu ceilalți la ospăț
N-aș mai avea azi rană să mă doară,
Nici n-aș fi stat la Nichipercea-n hăț.

Aș vrea să-ți spun o vorbă la ureche:
«Am smuls o pană de heruv cândva
Și-o am aici, într-o cămară veche,
Ți-aș da-o Ție, dacă m-ai ierta?!»

N-am altceva, primește-mă de milă,
Că tare mai sunt singur și sărac,
Aprinde-mi iar în suflet o feștilă,
Să mă ridic din zgura-n care zac.

Și cată de-mi trimite mai degrabă
Un oaspe megieș cu cerul Tău,
Să-mi târnosească calea pe tarabă
Pecețile părerilor de rău.

Poate că mâine-am să-ți străpung iar coasta
Și-am să-ți mai bat în palmă încă-un cui,
Dar Te-oi căta din nou ca-n seara asta:
«Auzi. Nu mă mai spune nimănui!»” 
Vezi mai puţin




Pe 3 februarie 1981, Securitatea i-a trimis la Paris, prin poștă, lui Paul Goma un colet cu bombă. Bomba era încastrată în memoriile lui Hrușciov în limba spaniolă, coletul fiind trimis, de altfel, de la Madrid.
Și pentru că Securitatea nu a reușit să îl rănească mortal sau „numai” să îl lovească atât de tare încât să nu mai poată critica regimul Ceaușescu, în lunile mai-august 1982 a recidivat, printr-un scenariu mai elaborat, încercând să-l otrăvească pentru a-l anihila.
Cum s-au petrecut lucrurile, se poate citi în „Soldatul câinelui”, în această ediție definitivă, care este și singura în România, după cea din 1991, de la Humanitas. 
Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

sâmbătă, 6 iunie 2020

joi, 4 iunie 2020

VIDEO: Cât de uşor înţeleg limba română un francez şi un spaniol - Romanian Language | Can Spanish and French speakers understand it? - 4 iunie 2020, 06:07- de Sinziana Ionescu - Sursă : Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
VIDEO: Cât de uşor înţeleg limba română un francez şi un spaniol
4 iunie 2020, 06:07
de
Sinziana Ionescu

VIDEO Cât de uşor înţeleg limba română un francez şi un spaniol

Un exerciţiu interesant de lingvistică este făcut de un vlogger polonez care vrea să testeze cât de inteligibilă este limba română pentru un canadian şi pentru un mexican.

Norbert Wierzbicki face pe canalul său de Youtube, ecolinguist, un test în care îi aduce împreună pe un român, un francez din Canada şi un spaniol din Mexic.

Românul pronunţă cuvinte sau dă indicii după care ceilalţi 2 latini trebuie să ghicească. 

Jocul este demn de urmărit pentru a realiza cât de uşor ne facem noi, românii, de înţeles pentru celelalte popoare latine (italieni, francezi, spanioli, portughezi). 

„Limba română a fost influenţată de limbile slavice care o înconjoară“, justifică Norbert mima lingvistică.  

În comentariile lor, internauţii din toată lumea salută România evocând propriile experienţe şi amintiri cu români şi cu limba română auzită şi învăţată chiar de la ei. 




LUMEA LUI BANCIU, 3 IUNIE 2020, P3/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

LUMEA LUI BANCIU, 2 IUNIE 2020, P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

marți, 2 iunie 2020

Cum scăpăm de „ciuma roșie” în vremea pandemiei - Rodica Culcer - 02.06.2020 - Sursă : Revista 22

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html


Cum scăpăm de „ciuma roșie” în vremea pandemiei

Să nu fim fataliști: dacă se vor administra doze suficiente de imaginație, inteligență și curaj, bătălia pentru vindecarea României de „ciuma roșie” nu va fi neapărat pierdută.
Rodica Culcer02.06.2020


Poate ar fi util pentru liderii PSD ca, în pregătirea unui congres pe care îl anunță ca pe o despărțire de trecut (adică de era Dragnea), să se întrebe de ce se lipesc de partidul lor etichete inspirate de molime, precum „ciuma roșie”, sau de boli incurabile precum cancerul. Dincolo de toxicitatea practicilor și personajelor asociate cu PSD și sateliții săi de o bună parte a electoratului, probabil că și absența unor remedii eficiente inspiră astfel de imagini.
Privite atent, demersurile politice generate de PSD, împreună cu ALDE și Pro România, confirmă capacitatea acestei tabere politice de a împinge România pe un parcurs nesănătos. Încălcarea deliberată și ostentativă a regulii purtării măștii de protecție, dublate de declarațiile incitatoare din partea unor PSD-iști și a suporterilor lor care au urmărit fără jenă declanșarea unor manifestări de nesupunere civică din partea unei populații obosite de restricții, sunt tot atâtea dovezi ale cinismului aproape criminal al inițiatorilor, dar și a dependenței lor față de un electorat ignorant și irațional. La nivel parlamentar, puterea PSD de a-și impune interesele s-a văzut și mai limpede. Mai întâi, majoritatea parlamentară pe care o domină a decis că starea de alertă decretată de guvern trebuie încuviințată de parlament, ceea ce înseamnă că PSD o poate modifica sau respinge, dacă interesele partidului o cer, indiferent de argumentele de ordin medical. Tentativa de a obliga guvernul să deschidă terasele înainte de vreme este doar unul din exemple. Apoi, tot PSD a impus o lege care a mutat prerogativa stabilirii datei alegerilor de la guvern la parlament. Dacă CCR, dominată de fideli ai PSD, respinge contestația opoziției, atunci PSD va dicta data alegerilor cum îi va conveni - probabil împingând-o la limita legii, în speranța că PNL, forțat să gestioneze o perioadă extrem de dificilă, se va eroda puternic. Partidul urmărește, printr-un populism inconștient, să diminueze cât poate succesul guvernului în ținerea sub control a epidemiei.
Și pentru că toate acestea și altele asemenea lor trebuia să poarte un nume, le vom numi interesul electoral al PSD. Echipa lui Marcel Ciolacu se pregătește atât pentru un congres intern, cu prilejul căruia urmărește anihilarea grupării Dragnea, cât, mai ales, pentru alegerile locale și generale. Primele semne sunt că „noua gardă” din jurul domnului Ciolacu i-ar putea include pe Paul Stănescu, Gabriela Firea, Vasile Dâncu și eventual Sorin Grindeanu, dar nu putem exclude ca oamenii lui Liviu Dragnea să se lupte la baionetă pentru poziții de forță în partid. Din perspectiva alegerilor interne și naționale, interesul PSD este de a destabiliza pe orice cale guvernul PNL, pus deja în dificultate de lipsa unei majorități parlamentare și de necesitatea de a gestiona atât pandemia, cât și consecințele ei economice. Deja popularitatea liberalilor scade în sondaje, și guvernul Orban este blocat prin toate mijloacele de o majoritate parlamentară care îi respinge toate ordonanțele. Pentru că totuși scad și procentele PSD, partidul a purces la o campanie mai agresivă, care vizează o moțiune de cenzură. Aici PSD este bine servit de legile lipsite de fundament economic pe care le-a impus privind dublarea alocațiilor și mărirea pensiilor cu 40% de la 1 septembrie. PSD-iștii calculează că nu numai alegătorii lor, în majoritate pensionari, ci și familiile cu copii vor fi surzi la avertismentele Comisiei Europene, ale FMI, ale BNR sau ale Consiliului Fiscal privind declanșarea unei crize economice acute dacă cheltuielile bugetare vor fi mărite disproporționat. De altfel, tema dublării alocațiilor ca motiv de a introduce moțiunea de cenzură a fost adăugată în weekend tocmai pentru a înlătura acuzația că ar fi doar un partid al pensionarilor, dispus să sacrifice populația activă. PNL riscă să piardă indiferent ce ar decide: să piardă alegerile dacă nu mărește semnificativ pensiile și alocațiile, sau să arunce în aer bugetul dacă cedează imperativului electoral. Oricum am privi lucrurile, în acest moment suntem cu toții captivi ai PSD.
Se pune totuși întrebarea: dacă guvernul Orban ar dubla alocațiile și ar mări pensiile conform legilor PSD-iste, oare ar renunța PSD la moțiunea de cenzură? Probabil că nu, pentru că dărâmarea guvernului Orban în perioada de pre-campanie electorală îi convine prea mult: guvernul liberal ar avea puteri limitate și mari dificultăți în mobilizarea activului, iar PSD s-ar afla pe poziții de forță într-o perioadă de instabilitate politică.
Va garanta această strategie destructivă o victorie categorică în alegeri a PSD și a aliaților săi din ALDE și Pro România? În ciuda aparențelor, nu este încă un pariu câștigat, pentru că tocmai cinismul acestor manevre ar putea mobiliza electoratul anti-PSD - un electorat pe care personaje ca Marcel Ciolacu, Gabriela Firea sau Paul Stănescu nu au cum să-l seducă. Ar trebui însă ca PNL să găsească înțelepciunea de a-și mobiliza aliații pe care i-a îndepărtat programatic, și anume USR și PLUS, și de a se reconcilia cu UDMR, chiar dacă formațiunea lui Kelemen Hunor nu merită acest lucru. Este greu de crezut că Ludovic Orban are resursele necesare pentru o asemenea politică, dar Klaus Iohannis le-ar putea avea. Să nu fim deci fataliști: dacă se vor administra doze suficiente de imaginație, inteligență și curaj, bătălia pentru vindecarea României de „ciuma roșie” nu va fi neapărat pierdută. //

Punct. Şi de la capăt - Madalin Hodor - 02.06.2020 - Sursă : Revista22

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html



Punct. Şi de la capăt

Nu a durat prea mult să ne întoarcem la luptele politice. Cele două luni de pandemie par astăzi o paranteză pe care principalele partide au acceptat-o de nevoie.
Madalin Hodor02.06.2020


Liberalii, pentru că sunt la guvernare şi au avut de administrat criza, ceilalţi, pentru că oricum nu aveau alte idei şi este mult mai comod să speculezi greşelile adversarului în situaţii de criză. Au existat atacuri politice şi în timpul pandemiei, dar ele au fost destul de reţinute. PSD a ieşit de câteva ori la rampă şi atunci doar pentru a puncta, destul de neconvingător de altfel, pe linia: „Iohannis şi PNL ne conduc spre dictatură”. Alianţa USR-Plus a preferat să se remarce prin anunţarea unei „celule de criză paralelă” (care apoi a dispărut cu tot cu activitate în bulele interne) şi prin activitatea europarlamentarilor săi. Importantă, dar nu foarte vizibilă.
Pentru că nu este puţin lucru, nu ar trebui să trecem peste activitatea guvernului PNL din această perioadă. PNL a intrat la guvernare într-o conjunctură favorabilă, marcată de degringolada guvernării Dăncilă şi de luptele interne din PSD, dar mai degrabă împins de la spate, şi nu ca rezultat al unei strategii. De la bun început, liberalii şi-au asumat faptul că vin după o succesiune de guvernări pesediste, una mai catastrofală decât alta, şi că vor avea de gestionat un haos. În toate domeniile. Şi că există riscul ca ei să plătească toate oalele sparte de predecesori. Un risc electoral pe care USR-Plus, de exemplu, nu şi l-a asumat. A existat şi presiunea societăţii civile şi a unei părţi a presei, ambele exasperate de ireala doamnă Dăncilă.
Foarte mulţi au subliniat cât de riscant este să îţi asumi puterea politică după perioada Dragnea, înainte ca toate deconturile şi consecinţele să fie rezolvate sau măcar aduse la lumină. Cu un guvern minoritar, cu o susţinere subţire şi fluidă în Parlament şi cu mari probleme de rezolvat. Peste toate, a venit pandemia.
Bineînţeles că se pot reproşa multe guvernului Orban în această perioadă, majoritatea nu ţin neapărat de măsurile luate, ci mai curând de modul în care ele au fost comunicate. Când ai pe post de comunicator un Vela, nu poţi să te aştepţi să nu stârneşti nervozitate, asta când nu te faci de râs. Poate tocmai pentru a mai lua din presiune şi pentru că a intuit vulnerabilitatea guvernului, preşedintele Iohannis a făcut în această perioadă un tur de forţă şi a ieşit aproape zilnic pentru a comunica decizii, a corecta greşeli şi chiar a întoarce din drum unele idei cu potenţial dezastruos (vezi chestiunea protocolului MAI-BOR).
Ceea ce au ratat comunicatorii din guvernul Orban a fost că în România tonul face muzica. A te răsti la populaţie, la miezul nopţii, într-o situaţie extrem de stresantă, fără precedent şi cu un ridicat grad de imprevizibil, nu este tocmai un mod inteligent de a linişti spiritele. Pe de altă parte, nu este foarte sigur că ordonanţele militare şi măsurile de carantină ar fi avut vreun efect dacă s-ar fi bazat exclusiv pe buna-credinţă a cetăţenilor. Aş înclina să cred că nu, dacă e să ne uităm la ceea ce s-a petrecut în cele trei zile pe care guvernul „le-a scăpat” din neglijenţă. Ar fi funcţionat carantina fără ca populaţia să fie speriată de amploarea pandemiei şi de măsurile luate? Ideal, probabil că da. Realist, probabil că nu.
Dar să revenim la măsurile luate şi la critica lor. Este uşor ironic faptul că aceia care subliniază astăzi că nu erau necesare sau că au fost prea dure se bazează tocmai pe efectul lor. Avem, spun ei, un număr mic de infectaţi şi un număr mic de decedaţi faţă de alte ţări, aşadar de ce a fost nevoie să fim speriaţi în halul ăsta? Ca să instaureze Iohannis dictatura, spun conspiraţioniştii alimentaţi de pe margine de PSD, ca să ascundă incompetenţa guvernului, spun vocile critice de dreapta. Nu includ aici curentul care neagă cu desăvârşire existenţa virusului, deoarece pentru aceştia este evident că dacă nu există ameninţarea, orice măsură este inutilă.
Să calculăm. Nu e vreo noutate că sistemul sanitar românesc este la pământ. O ştim toţi, o ştiu şi guvernanţii. Cum ieşim din asta? În niciun caz fix în timp ce ai nevoie de el, aşa cum este, când ai pe cap o epidemie de proporţii. Raţional, singurul mod în care lucrurile nu scapă de sub control este acela în care iei nişte măsuri pentru ca sistemul ăsta să nu clacheze de tot. Aşa cum s-a întâmplat în Lombardia. Cu, apropo, cel mai performant sistem medical pe ATI din Europa. Aşadar, aritmetica de criză a fost simplă: prevenţie. Cu cât cetăţenii conştientizează pericolul, cu atât mai predispuşi vor fi să respecte regulile. Cu cât vor respecta mai mulţi regulile, cu atât mai puţini se vor îmbolnăvi și vor ajunge în spitale, iar riscul ca spitalele să clacheze va fi mai mic și un dezastru de amploare poate fi evitat. Cam atât. Nu cred că poţi arunca pe umerii lui Orban vina că nu am ieşit chiar atât de rău dintr-o criză care a adus ţări mult mai puternice la limită.
Deşi nu s-a terminat încă pandemia, chiar dacă majoritatea covârşitoare se comportă ca atare, politica, aşa cum spuneam, a revenit în forţă. Episodul pozei cu Orban și cu miniștrii fumând şi fără să poarte măşti în clădirea guvernului anunţă ofensiva PSD-ului şi a aliaţilor săi pentru răsturnarea guvernului liberal. Pesediştii îşi fac un calcul simplu: trebuie să atace într-un moment de vulnerabilitate. Şi acest moment pare să fie acum, când mare parte din populaţie a ieşit din carantină cu varii nemulţumiri şi nervozităţi. Dacă poate călări acest val şi îl poate direcţiona în folosul său, PSD o va face.
Urmează o perioadă grea. Am luat-o de la capăt. //

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Tăind în carne vie. Cu Cătălin Vasilescu