LUMEA LUI BANCIU, 4 IUNIE 2020, P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

VIDEO: Cât de uşor înţeleg limba română un francez şi un spaniol - Romanian Language | Can Spanish and French speakers understand it? - 4 iunie 2020, 06:07- de Sinziana Ionescu - Sursă : Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

VIDEO: Cât de uşor înţeleg limba română un francez şi un spaniol
4 iunie 2020, 06:07

de

Sinziana Ionescu

Un exerciţiu interesant de lingvistică este făcut de un vlogger polonez care vrea să testeze cât de inteligibilă este limba română pentru un canadian şi pentru un mexican.

Norbert Wierzbicki face pe canalul său de Youtube, ecolinguist, un test în care îi aduce împreună pe un român, un francez din Canada şi un spaniol din Mexic.

Românul pronunţă cuvinte sau dă indicii după care ceilalţi 2 latini trebuie să ghicească. 

Jocul este demn de urmărit pentru a realiza cât de uşor ne facem noi, românii, de înţeles pentru celelalte popoare latine (italieni, francezi, spanioli, portughezi). 

„Limba română a fost influenţată de limbile slavice care o înconjoară“, justifică Norbert mima lingvistică.  

În comentariile lor, internauţii din toată lumea salută România evocând propriile experienţe şi amintiri cu români şi cu limba română auzită şi învăţată chiar de la ei. 

LUMEA LUI BANCIU, 3 IUNIE 2020, P3/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

LUMEA LUI BANCIU, 2 IUNIE 2020, P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Cum scăpăm de „ciuma roșie” în vremea pandemiei - Rodica Culcer - 02.06.2020 - Sursă : Revista 22

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Cum scăpăm de „ciuma roșie” în vremea pandemiei

Să nu fim fataliști: dacă se vor administra doze suficiente de imaginație, inteligență și curaj, bătălia pentru vindecarea României de „ciuma roșie” nu va fi neapărat pierdută.

Rodica Culcer02.06.2020

Poate ar fi util pentru liderii PSD ca, în pregătirea unui congres pe care îl anunță ca pe o despărțire de trecut (adică de era Dragnea), să se întrebe de ce se lipesc de partidul lor etichete inspirate de molime, precum „ciuma roșie”, sau de boli incurabile precum cancerul. Dincolo de toxicitatea practicilor și personajelor asociate cu PSD și sateliții săi de o bună parte a electoratului, probabil că și absența unor remedii eficiente inspiră astfel de imagini.

Privite atent, demersurile politice generate de PSD, împreună cu ALDE și Pro România, confirmă capacitatea acestei tabere politice de a împinge România pe un parcurs nesănătos. Încălcarea deliberată și ostentativă a regulii purtării măștii de protecție, dublate de declarațiile incitatoare din partea unor PSD-iști și a suporterilor lor care au urmărit fără jenă declanșarea unor manifestări de nesupunere civică din partea unei populații obosite de restricții, sunt tot atâtea dovezi ale cinismului aproape criminal al inițiatorilor, dar și a dependenței lor față de un electorat ignorant și irațional. La nivel parlamentar, puterea PSD de a-și impune interesele s-a văzut și mai limpede. Mai întâi, majoritatea parlamentară pe care o domină a decis că starea de alertă decretată de guvern trebuie încuviințată de parlament, ceea ce înseamnă că PSD o poate modifica sau respinge, dacă interesele partidului o cer, indiferent de argumentele de ordin medical. Tentativa de a obliga guvernul să deschidă terasele înainte de vreme este doar unul din exemple. Apoi, tot PSD a impus o lege care a mutat prerogativa stabilirii datei alegerilor de la guvern la parlament. Dacă CCR, dominată de fideli ai PSD, respinge contestația opoziției, atunci PSD va dicta data alegerilor cum îi va conveni - probabil împingând-o la limita legii, în speranța că PNL, forțat să gestioneze o perioadă extrem de dificilă, se va eroda puternic. Partidul urmărește, printr-un populism inconștient, să diminueze cât poate succesul guvernului în ținerea sub control a epidemiei.

Și pentru că toate acestea și altele asemenea lor trebuia să poarte un nume, le vom numi interesul electoral al PSD. Echipa lui Marcel Ciolacu se pregătește atât pentru un congres intern, cu prilejul căruia urmărește anihilarea grupării Dragnea, cât, mai ales, pentru alegerile locale și generale. Primele semne sunt că „noua gardă” din jurul domnului Ciolacu i-ar putea include pe Paul Stănescu, Gabriela Firea, Vasile Dâncu și eventual Sorin Grindeanu, dar nu putem exclude ca oamenii lui Liviu Dragnea să se lupte la baionetă pentru poziții de forță în partid. Din perspectiva alegerilor interne și naționale, interesul PSD este de a destabiliza pe orice cale guvernul PNL, pus deja în dificultate de lipsa unei majorități parlamentare și de necesitatea de a gestiona atât pandemia, cât și consecințele ei economice. Deja popularitatea liberalilor scade în sondaje, și guvernul Orban este blocat prin toate mijloacele de o majoritate parlamentară care îi respinge toate ordonanțele. Pentru că totuși scad și procentele PSD, partidul a purces la o campanie mai agresivă, care vizează o moțiune de cenzură. Aici PSD este bine servit de legile lipsite de fundament economic pe care le-a impus privind dublarea alocațiilor și mărirea pensiilor cu 40% de la 1 septembrie. PSD-iștii calculează că nu numai alegătorii lor, în majoritate pensionari, ci și familiile cu copii vor fi surzi la avertismentele Comisiei Europene, ale FMI, ale BNR sau ale Consiliului Fiscal privind declanșarea unei crize economice acute dacă cheltuielile bugetare vor fi mărite disproporționat. De altfel, tema dublării alocațiilor ca motiv de a introduce moțiunea de cenzură a fost adăugată în weekend tocmai pentru a înlătura acuzația că ar fi doar un partid al pensionarilor, dispus să sacrifice populația activă. PNL riscă să piardă indiferent ce ar decide: să piardă alegerile dacă nu mărește semnificativ pensiile și alocațiile, sau să arunce în aer bugetul dacă cedează imperativului electoral. Oricum am privi lucrurile, în acest moment suntem cu toții captivi ai PSD.

Se pune totuși întrebarea: dacă guvernul Orban ar dubla alocațiile și ar mări pensiile conform legilor PSD-iste, oare ar renunța PSD la moțiunea de cenzură? Probabil că nu, pentru că dărâmarea guvernului Orban în perioada de pre-campanie electorală îi convine prea mult: guvernul liberal ar avea puteri limitate și mari dificultăți în mobilizarea activului, iar PSD s-ar afla pe poziții de forță într-o perioadă de instabilitate politică.

Va garanta această strategie destructivă o victorie categorică în alegeri a PSD și a aliaților săi din ALDE și Pro România? În ciuda aparențelor, nu este încă un pariu câștigat, pentru că tocmai cinismul acestor manevre ar putea mobiliza electoratul anti-PSD - un electorat pe care personaje ca Marcel Ciolacu, Gabriela Firea sau Paul Stănescu nu au cum să-l seducă. Ar trebui însă ca PNL să găsească înțelepciunea de a-și mobiliza aliații pe care i-a îndepărtat programatic, și anume USR și PLUS, și de a se reconcilia cu UDMR, chiar dacă formațiunea lui Kelemen Hunor nu merită acest lucru. Este greu de crezut că Ludovic Orban are resursele necesare pentru o asemenea politică, dar Klaus Iohannis le-ar putea avea. Să nu fim deci fataliști: dacă se vor administra doze suficiente de imaginație, inteligență și curaj, bătălia pentru vindecarea României de „ciuma roșie” nu va fi neapărat pierdută. //

Punct. Şi de la capăt - Madalin Hodor - 02.06.2020 - Sursă : Revista22

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Punct. Şi de la capăt

Nu a durat prea mult să ne întoarcem la luptele politice. Cele două luni de pandemie par astăzi o paranteză pe care principalele partide au acceptat-o de nevoie.

Madalin Hodor02.06.2020

Liberalii, pentru că sunt la guvernare şi au avut de administrat criza, ceilalţi, pentru că oricum nu aveau alte idei şi este mult mai comod să speculezi greşelile adversarului în situaţii de criză. Au existat atacuri politice şi în timpul pandemiei, dar ele au fost destul de reţinute. PSD a ieşit de câteva ori la rampă şi atunci doar pentru a puncta, destul de neconvingător de altfel, pe linia: „Iohannis şi PNL ne conduc spre dictatură”. Alianţa USR-Plus a preferat să se remarce prin anunţarea unei „celule de criză paralelă” (care apoi a dispărut cu tot cu activitate în bulele interne) şi prin activitatea europarlamentarilor săi. Importantă, dar nu foarte vizibilă.

Pentru că nu este puţin lucru, nu ar trebui să trecem peste activitatea guvernului PNL din această perioadă. PNL a intrat la guvernare într-o conjunctură favorabilă, marcată de degringolada guvernării Dăncilă şi de luptele interne din PSD, dar mai degrabă împins de la spate, şi nu ca rezultat al unei strategii. De la bun început, liberalii şi-au asumat faptul că vin după o succesiune de guvernări pesediste, una mai catastrofală decât alta, şi că vor avea de gestionat un haos. În toate domeniile. Şi că există riscul ca ei să plătească toate oalele sparte de predecesori. Un risc electoral pe care USR-Plus, de exemplu, nu şi l-a asumat. A existat şi presiunea societăţii civile şi a unei părţi a presei, ambele exasperate de ireala doamnă Dăncilă.

Foarte mulţi au subliniat cât de riscant este să îţi asumi puterea politică după perioada Dragnea, înainte ca toate deconturile şi consecinţele să fie rezolvate sau măcar aduse la lumină. Cu un guvern minoritar, cu o susţinere subţire şi fluidă în Parlament şi cu mari probleme de rezolvat. Peste toate, a venit pandemia.

Bineînţeles că se pot reproşa multe guvernului Orban în această perioadă, majoritatea nu ţin neapărat de măsurile luate, ci mai curând de modul în care ele au fost comunicate. Când ai pe post de comunicator un Vela, nu poţi să te aştepţi să nu stârneşti nervozitate, asta când nu te faci de râs. Poate tocmai pentru a mai lua din presiune şi pentru că a intuit vulnerabilitatea guvernului, preşedintele Iohannis a făcut în această perioadă un tur de forţă şi a ieşit aproape zilnic pentru a comunica decizii, a corecta greşeli şi chiar a întoarce din drum unele idei cu potenţial dezastruos (vezi chestiunea protocolului MAI-BOR).

Ceea ce au ratat comunicatorii din guvernul Orban a fost că în România tonul face muzica. A te răsti la populaţie, la miezul nopţii, într-o situaţie extrem de stresantă, fără precedent şi cu un ridicat grad de imprevizibil, nu este tocmai un mod inteligent de a linişti spiritele. Pe de altă parte, nu este foarte sigur că ordonanţele militare şi măsurile de carantină ar fi avut vreun efect dacă s-ar fi bazat exclusiv pe buna-credinţă a cetăţenilor. Aş înclina să cred că nu, dacă e să ne uităm la ceea ce s-a petrecut în cele trei zile pe care guvernul „le-a scăpat” din neglijenţă. Ar fi funcţionat carantina fără ca populaţia să fie speriată de amploarea pandemiei şi de măsurile luate? Ideal, probabil că da. Realist, probabil că nu.

Dar să revenim la măsurile luate şi la critica lor. Este uşor ironic faptul că aceia care subliniază astăzi că nu erau necesare sau că au fost prea dure se bazează tocmai pe efectul lor. Avem, spun ei, un număr mic de infectaţi şi un număr mic de decedaţi faţă de alte ţări, aşadar de ce a fost nevoie să fim speriaţi în halul ăsta? Ca să instaureze Iohannis dictatura, spun conspiraţioniştii alimentaţi de pe margine de PSD, ca să ascundă incompetenţa guvernului, spun vocile critice de dreapta. Nu includ aici curentul care neagă cu desăvârşire existenţa virusului, deoarece pentru aceştia este evident că dacă nu există ameninţarea, orice măsură este inutilă.

Să calculăm. Nu e vreo noutate că sistemul sanitar românesc este la pământ. O ştim toţi, o ştiu şi guvernanţii. Cum ieşim din asta? În niciun caz fix în timp ce ai nevoie de el, aşa cum este, când ai pe cap o epidemie de proporţii. Raţional, singurul mod în care lucrurile nu scapă de sub control este acela în care iei nişte măsuri pentru ca sistemul ăsta să nu clacheze de tot. Aşa cum s-a întâmplat în Lombardia. Cu, apropo, cel mai performant sistem medical pe ATI din Europa. Aşadar, aritmetica de criză a fost simplă: prevenţie. Cu cât cetăţenii conştientizează pericolul, cu atât mai predispuşi vor fi să respecte regulile. Cu cât vor respecta mai mulţi regulile, cu atât mai puţini se vor îmbolnăvi și vor ajunge în spitale, iar riscul ca spitalele să clacheze va fi mai mic și un dezastru de amploare poate fi evitat. Cam atât. Nu cred că poţi arunca pe umerii lui Orban vina că nu am ieşit chiar atât de rău dintr-o criză care a adus ţări mult mai puternice la limită.

Deşi nu s-a terminat încă pandemia, chiar dacă majoritatea covârşitoare se comportă ca atare, politica, aşa cum spuneam, a revenit în forţă. Episodul pozei cu Orban și cu miniștrii fumând şi fără să poarte măşti în clădirea guvernului anunţă ofensiva PSD-ului şi a aliaţilor săi pentru răsturnarea guvernului liberal. Pesediştii îşi fac un calcul simplu: trebuie să atace într-un moment de vulnerabilitate. Şi acest moment pare să fie acum, când mare parte din populaţie a ieşit din carantină cu varii nemulţumiri şi nervozităţi. Dacă poate călări acest val şi îl poate direcţiona în folosul său, PSD o va face.

Urmează o perioadă grea. Am luat-o de la capăt. //

Dezinformare de la lideri - Brindusa Armanca - 02.06.2020 - Sursă: Revista22

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Dezinformare de la lideri

Terenul pandemiei este nou și pentru oamenii de știință, și pentru medicii practicieni, și pentru autorități, și mai ales pentru cetățeni, care așteaptă informații sigure din surse oficiale.

Brindusa Armanca02.06.2020

Un grupaj video realizat luna trecută de BBC punea în lumină un adevăr nedorit: de multe ori știrile false pleacă de la lideri – președinți de stat, cabinete de premieri și miniștri – sau de la unii experți imprudenți care lansează ipoteze neverificate. Îi vedem în producția BBC pe Lukashenko, președintele Belarus, alături de președintele Braziliei și de președintele Trump. Prin aprilie, Donald Trump vorbea de injectări cu „înălbitor” contra virusului ucigaș, iar la începutul lui mai comunica triumfal că epidemia a plecat dintr-un laborator din Wuhan. Jair Bolsonaro, președintele Braziliei, dădea ca sigur tratamentul cu hydroxychlorochină, neconfirmat de specialiști. Președintele Lukashenko avea o soluție mult mai populară, vodka. Creditați cu încredere de milioane de oameni care i-au votat, liderii lumii se arată adesea nepregătiți în comunicarea de criză pandemică. Abundența de știri false, teorii ale conspirației, dezinformări bine redactate le dă dureri de cap administratorilor Facebook, Google, Instagram și, mai nou, WhatsApp, care și-au luat sarcina dificilă de a șterge sute de mii de fake news pe zi. Sunt deja identificate peste 40 de milioane de știri prezumtiv false care intră în examinarea echipelor rețelelor sociale pentru a fi confirmate și înlăturate.

România nu face excepție, din cabinetele ministeriale și de la nivelul comitetelor înființate pentru a lupta cu pandemia au ieșit destule informații incerte. O antologie de „bâlbe, contradicții și știri false” de la autorități, realizat de Ionuț Apahideanu, a circulat pe FB. De exemplu, în 25 februarie, Alexandru Rafila, președintele Societății Române de Microbiologie și reprezentant al României la OMS, declară la TVR: „Infecția poate fi prevenită prin măsuri igienice simple [...] La temperaturi de peste 20 de grade, virusul se inactivează. [...] Lipsa de la școală este o măsură excesivă [...] Putem să facem altceva: să suspendăm permanent cursurile pe parcursul iernii că sunt foarte multe viroze iarna și eventual să facem cursuri vara când sunt mai puține viroze respiratorii” (Știrile TVR), iar două zile mai târziu președintele Iohannis nota pe pagina sa oficială că „nu există niciun motiv real de panică. Infecția cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală”.

În 6 martie, purtătorul de cuvânt al Institutului Matei Balș arăta că noul tip de coronavirus este „o idee mai agresiv” comparativ cu forme mai vechi de coronavirus, fapt infirmat de cifrele OMS. În 18 martie, doctorul Streinu-Cercel, care susținea la început inutilitatea măștii, mai comite una, privitor la inutilitatea testelor: „Când ești la început de epidemie, testarea este utilă. Noi nu mai suntem de mult la început de epidemie. Noi ne-am trezit în plină pandemie. Deci noi ne-am trezit cu cazuri cât se poate de reale pe teritoriul României și nu ai ce să testezi. Ce să mai testez acum?”. Tot de la directorul Institutului Matei Balș: „Acest virus parșiv se ascunde în praf și mizerie. De aceea, am rugat pe toată lumea, toate autoritățile locale, să spele bine străzile, gardurile, parcurile, pentru că acolo se găsește virusul”, declara la Antena 3 doctorul Streinu-Cercel pe 30 martie. Două săptămâni mai târziu, OMS arăta într-un comunicat că „străzile și trotuarele nu sunt considerate rezervoare de infectare cu COVID-19, [iar] pulverizarea de dezinfectanți, chiar și în exterior, poate fi periculoasă pentru sănătatea umană”. Cetățenii nu s-au supărat însă că, după decenii, străzile și parcurile au fost igienizate zdravăn, iar peisajul a căpătat culoare. Și jurnaliștii din presa locală au avut de înfruntat bâlbele autorităților. Cazul deceselor din Arad raportate cu întârziere este cunoscut: o femeie de 83 de ani diagnosticată cu Cov-Sars-2 a decedat în 1 aprilie, însă Spitalul Județean a raportat decesul abia după o lună. Amară păcăleală! E de înțeles că pandemia prezintă numeroase necunoscute, iar terenul este nou și pentru oamenii de știință, și pentru medicii practicieni, și pentru autorități, și pentru jurnaliști și mai ales pentru cetățeni, care așteaptă informații sigure din surse oficiale. Comunicarea de criză ca instrument are câteva reguli, printre care precauția și verificarea sunt esențiale. //