Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

luni, 1 iunie 2020

Alexandru Grumaz : ”Europa, între SUA şi China: concursul Eurovision – între învăţarea limbajului puterii şi dispariţie geopolitică?”- 1 iunie 2020, 08:55 - Bloguri: Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
adevarul.robloguri

Alexandru Grumaz

Alexandru Grumaz : Europa, între SUA şi China: concursul Eurovision – între învăţarea limbajului puterii şi dispariţie geopolitică?”

Europa, între SUA şi China: concursul Eurovision – între învăţarea limbajului puterii şi dispariţie geopolitică?
 Întalnirea istorică dintre presedintele Macron şi Cancelarul Merkel pentru crearea Fondului de sprijin european. 


„Cancelarul federal îi mulţumeşte preşedintelui Trump pentru invitaţia sa la Summitul G7 de la sfârşitul lunii iunie de la Washington. Având în vedere situaţia pandemică generală, nu poate fi de acord cu participarea personală, într-o călătorie la Washington... Ea va continua, desigur, să monitorizeze dezvoltarea pandemiei“, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului german Steffen Seibert.

 G7 sau refuzul Europei  


Refuzul lui Merkel de a accepta invitaţia lui Trump este cel mai recent dintr-un lung şir de exemple despre relaţia dificilă dintre cei doi lideri. Relaţia dintre ei afectează în special legătura transatlantică şi notifică poziţia unora dintre elitele de la Bruxelles faţă de Administraţia Trump nu faţă de America. Şicanele au început odată cu venirea la Casa Albă a preşedintelui Donald Trump care a criticat în repetate rânduri Germania, şi pe Cancelarul Merkel în mod special, în legătură cu chestiuni care variază de la excedentul comercial al Berlinului la cheltuielile sale de apărare[1] şi la angajamentul faţă de implicarea militară/logistică în NATO. Merkel a pus problema public cu privire la abordarea unilaterală a administraţiei Trump a unei serii de probleme de politică externă, de la schimbările climatice până la acordul nuclear din Iran. Oficialii europeni conştienţi de discuţiile transatlantice recente au declarat că Merkel a exprimat o opoziţie similară în discuţiile cu liderii UE care doreau să se întâlnească într-un summit european la Bruxelles pe 19 iunie şi a declarat că discuţiile faţă în faţă nu ar trebui să reia până în iulie. 

În aceste condiţii, un G7 fără discuţii detaliate despre ordinea de zi şi de multe ori negocieri intense cu privire la redactarea concluziilor oficiale nu este posibil. De ce spun acest lucru? Pentru ca preşedintele Donald Trump are divergente cu ceilalţi membrii pe problemele de comerţ şi mediu. În SUA este an electoral şi o poză cu lideri G7 ar fi o notă propagandistică bună dar elita Europei nu vrea s-o acorde. Aici Europa Nouă nu poate face nimic pentru simplu motiv că depinde economic de Europa Veche[2]. O analiză a posibililor participanţi la G7 relevă faptul că singurul “valid“ care deja a avut virusul şi a răspuns pozitiv este liderul de 55 de ani al Marii Britanii Boris Johnson cu care preşedintele Trump s-a întreţinut telefonic cei doi agreând o întâlnire a liderilor G7 la Washington.  

Preşedintele francez Emmanuel Macron şi-a manifestat dorinţa de a participa probabil datorită situaţiei complicate economice şi politice din Franţa dar a renunţat sprijinind poziţia lui Merkel. Primul Ministru Abe al Japoniei şi-a manifestat şi el dorinţa de a participa dar va fi nevoit să stea conform regulilor japoneze 14 zile în carantină, el şi stafful lui, la întoarcerea în Japonia. Premierul Conte şi Premierul Trudeau vor să participe la Summit la fel ca şi Preşedintele Consiliului European Charles Michel, cu condiţia ca măsurile de protecţie să fie luate. Părerea mea este că liderii europeni o vor sprijini pe Merkel iar declaraţiile de participare vor fi notate ca un element de curtoazie diplomatică. Războiul dintre elitele europene şi preşedintele Trump continuă pe fiecare temă colaterală care apare pe arena politicii internaţionale. 

Preşedintele Trump s-a decis în cele din urmă să amâne Summitul G7 pentru luna septembrie şi cere ca ţări precum Rusia, India, Coreea de Sud şi Australia să participe ca invitate. „Nu cred că G-7 reprezintă în mod corect ceea ce se întâmplă în lume“ a spus preşedintele Trump - „Este o structură învechită“. Ţările G7 - Marea Britanie, Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia şi Statele Unite - organizează întrunirea, la început în diferite formate, anual, începând din 1973 odată cu criza petrolului. În 2019 a fost Franţa. Spre deosebire de G7, G-20 este deja programată să-şi desfăşoare reuniunea anuală în noiembrie la Riad, Arabia Saudită. 

FOTO 123RF 

Europa: concursul Eurovision – între învăţarea limbajului puterii şi dispariţie geopolitică? 


Dezbaterea privind direcţia strategică a Europei a „prins viteză“ în 2019. Pe fondul creşterii competiţiei între marile puteri şi a riscului tot mai mare de a fi prinşi în acest foc, europenii dezbat asiduu despre cum Europa se poate afirma ca un jucător global în sine. Odată cu Pandemia la discuţie s-au adăugat stimulentele pentru evitarea unei crize economice dramatice de tipul Marii Recesiuni din 1929.  De la “războiul comercial“ dintre SUA şi China şi utilizarea de sancţiuni secundare de către Washington, la implicarea Chinei în infrastructura critică europeană, capacitatea Europei de a-şi proteja securitatea şi prosperitatea şi de a configura o politică externă independentă cu mijloacele necesare este deja contestată pe diverse fronturi. 

Jean-Claude Juncker propunea, pe vremea când era preşedintele Comisie Europene ca Europa, să se „vorbească cu o singură voce, nu numai să facem comerţ, dar să facem şi o politică externă comună“ iar preşedintele Macron susţinea acum trei ani ca UE trebuie transformată dintr-o „Uniune care reglementează întruna care protejează de ameninţări militare, terorism şi crimă organizată“. De asemenea pe acest  fundal, preşedintele francez Emmanuel Macron a avertizat insistent că, dacă Europa nu va învăţa limbajul puterii„va dispărea geopolitic“ sau îi va determina pe ceilalţi să-i decidă soarta. Toate acestea vin într-un moment în care Regatul Unit, una dintre “puţinele puteri mari economice, diplomatice şi militare ale Uniunii Europene“, şi-a înfăptuit durerosul rămas bun de la Uniune, iar actualul preşedinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi-a intitulat echipa drept „Comisia geopolitică“

Ştim foarte bine cum această echipă care s-a născut din spuma contradicţiilor politice ale diferitelor formaţiuni parlamentare de la Strasbourg. O comise dată de un mare compromis. Veţi spune da dar ne-a avantajat la distribuirea celor 33 de miliarde de euro ca fond de sprijin. Ne-a avantajat pentru că românii, cei prezenţi în structurile parlamentare împreună cu preşedintele României, au deschis uşile cancelariilor europene. În spatele „cortinei politice europene“ sunt extrem de multe interese şi dacă nu eşti prezent acolo nu eşti în cărţi. Dar despre acestea vom discuta în alt articol. Corect că am obţinut fonduri importante de care chiar avem nevoie, dar va trebui să avem în vedere că geopolitica s-a schimbat, ordinea strategică s-a schimbat iar Noua Europă este în primul plan al politicii de la Washington. Europa este sub presiune  extremă pentru a ajunge la un acord pe noul său buget de şapte ani, care urmează să înceapă la 1 ianuarie şi include acum un pachet imens de salvare şi recuperare care să ajute la soluţionarea şocului economic al pandemiei. 

Cei mai mulţi lideri consideră că un acord poate fi atins doar prin reunirea tuturor în aceeaşi cameră fie ea şi virtuală. Propunerea franco-germană pentru un fond de sprijin după pandemia de coronavirus ar putea fi un prim pas către o integrare mai profundă, care transformă UE într-o putere globală în materie de politică externă şi probleme de securitate, potrivit Wolfgang Ischinger, preşedintele Conferinţei de Securitate de la Munchen. Ischinger a spus că speră ca propunerea să dea un impuls la modificările ulterioare care ar putea fi urmărite în timpul preşedinţiei Germaniei la Consiliul UE, care începe la 1 iulie. Aceste modificări ar oferi, o soluţie berlineză, preşedintelui francez pentru satisfacerea ambiţiilor sale de revizuire a modului de funcţionare a UE. 

De asemenea preşedintele PPE, Manfred Weber, i-a cerut filozofului şi eurodeputatul francez François Xavier Bellamy „să realizeze o cercetare de fond pentru redefinirea identităţii Dreptei în Europa“. Dreapta trebuie să-şi găsească propriu loc, printre „partidele contestatare, care concentrează o mânie neputincioasă împotriva actualei clase care conduce Europa“ şi „ascensiunea unei mişcări „verzi“, care adesea pare să servească o ideologie revanşardă“. Rezultatul cercetării trebuie discutat şi adoptat la reuniunea partidului din noiembrie, cu ambiţia de a contribui la un nou start şi de a se adresa marelui public din Europa. Potrivit lui Bellamy „Uniunea Europeană este încă prizoniera unei viziuni idealiste şi naive asupra globalizării... Conducătorii europeni întârzie să descopere că istoria s-a întors şi că trebuie să ne pregătim pentru a nu suferi de pe urma crizelor viitoare şi a puterii crescânde a celorlalţi concurenţi. Epidemia actuală este un avertisment clar: viitorul Europei depinde de lecţiile pe care le va trage din ea“. 

La fel ca Weber, Ischinger s-a declarat în favoarea unor schimbări şi a afirmat că fiind pozitivă preocuparea Cancelarului Merkel care a sugerat posibilitatea, sau perspectiva, unor schimbări în Tratatul de la Lisabona. Merkel a declarat: cu sau fără schimbări de tratat - trebuie să transformăm, să reprioritizăm Uniunea Europeană - a comentat declaraţia lui Merkel Ischinger. UE trebuie să se îndrepte către votul majorităţii pe probleme de politică externă în cadrul Consiliului, astfel încât să poată apărea ca o adevărată putere globală

„Trebuie să putem vorbi cu o singură voce, nu numai despre comerţ şi agricultură, ci şi despre politica externă şi politica de securitate şi, în mod inevitabil, va fi necesar ca Consiliul European să înceapă o discuţie despre introducerea votului majorităţii pentru politica externă“, a spus Ischinger, adăugând: „Asta este într-adevăr revoluţionar“

Proteste la Hong Kong FOTO EPA-EFE 

De ce este Hong Kong important pentru Europa? 

Profitând de situaţia pandemiei globale China a transformat Hong Kong “dintr-un stat două sisteme“ într-un singur sistem, înainte de termenul stabilit prin-un tratat, odată cu preluarea insulei de la Marea Britanie, şi anume anul de 2047. Congresul Naţional al Poporului, organul legislativ din China, a adoptat Legea Securităţii Naţionale pentru Hong Kong. Prin această lege, China preia practic controlul total asupra teritoriului. Reglementarea a declanşat noi proteste în Hong Kong şi a provocat reacţii dure din partea preşedintelui Donald Trump care a dat dispoziţie ca membrii guvernului de la Washington să aplice sancţiuni atât pentru Hong Kong, deoarece legea afectează statutul de centru financiar internaţional al fostei colonii britanice, cât şi unor oficiali chinezi pentru implicarea în elaborarea legislaţiei. De fapt, se pare că este vorba de aplicarea Legii Magnitski, o lege bipartizană aprobată de Congresul SUA şi promulgată de către preşedintele Barack Obama în decembrie 2012, vizând pedepsirea oficialilor ruşi responsabili de moartea contabilului fiscal rus Serghei Magnitski într-o închisoare din Moscova în 2009. 

Secretarul de stat american Mike Pompeo a transmis Congresului SUA o scrisoare în care spune că „nicio persoană rezonabilă nu mai poate spune astăzi că Hong Kong are o relaţie de autonomie faţă de China, având în vedere faptele de acolo“. El a adăugat că noua lege „este ultima dintr-o serie de acţiuni care subminează autonomia şi libertăţile insulei Hong Kong“. „China modelează Hong Kong după bunul plac, acum este clar“, a adăugat oficialul american.

 Reacţia UE a fost una destul de ambiguă. Miniştrii de externe ai Uniunii Europene (UE) s-au reunit într-o videoconferinţă, pe ordinea de zi aflându-se, printre altele, relaţiile UE-China şi impactul pandemiei de COVID-19 în regiunea Asia-Pacific. Vă las pe dumneavoastră să judecaţi declaraţi şefului diplomaţiei europene Josep Borrell: „Credem că există riscul de a submina sistemul care funcţiona până acum - o singură ţară, două sisteme“, a spus Borrell, referindu-se la autonomia Hong Kong-ului. „Relaţia noastră cu China se bazează pe respect reciproc şi încredere, dar această decizie ar putea schimba acest lucru“, a mai spus diplomatul UE. Cum? Vom vedea. Europa nu are o strategie coerentă faţă de China are 27 de strategii bilaterale. 

La Summitul UE-China din 9 aprilie 2019, cele două părţi şi-au luat angajamentul să aprofundeze parteneriatul strategic şi să adopte, până la următorul summit, o nouă agendă de cooperare pentru perioada de după 2020. Tot atunci, UE şi China s-au angajat să-şi consolideze relaţia economică în ceea ce priveşte deschiderea, nediscriminarea şi concurenţa loială şi să respecte dreptul internaţional şi normele fundamentale care guvernează relaţiile internaţionale. Dar a venit Pandemia iar UE a emis cu “bâlbâieli“ un raport despre virusul Wuhan şi manipulările din media ale Beijingului. Sursele de la Bruxelles au spus că raportul a fost întârziat însă o comparaţie a versiunii interne, obţinută de Agenţia Reuters, cu cea finală, publicată, arată câteva diferenţe. Spre exemplu, în prima pagină a raportului iniţial oferit guvernelor din cadrul UE pe 20 aprilie, Serviciul de Politică Externă a UE a spus: „China a continuat să ducă o campanie globală de dezinformare pentru a abate vina pentru izbucnirea pandemiei şi pentru a-şi îmbunătăţi imaginea internaţională. Au fost observate atât tactici evidente, cât şi ascunse“.  

Rezumatul făcut public pe portalul euvsdisinfo.eu, afirmă că dezinformarea este atribuită „surselor susţinute de stat din mai multe guverne, inclusiv Rusia şi - într-o măsură mai mică - China“. Dezinformarea legată de coronavirus este un subiect arzător între SUA şi China, iar oficiali de ambele părţi au schimbat acuzaţii. Disputele au prins europenii la mijloc.  

FOTO Shutterstock 


În loc de concluzii 


Cu majoritatea ţărilor europene încrezătoare că au trecut momentele grele ale pandemiei, atenţia lor se îndreaptă către şansa revenirii societăţilor lor la o viaţă normală. Însă dincolo de provocările epidemiologice se află o ameninţare ascunsă, care nu este de natură patologică, ci economică, politică şi militară. Acesta este cel de-al doilea val geopolitic, iar puterea sa începe deja să-i îngrijoreze pe liderii occidentali.

 Imaginaţi-vă acest scenariu: Acum când Europa şi SUA cred ca ţin sub control virusul acesta de fapt încă controlează lumea dezvoltată. Epuizaţi, îndatoraţi şi disperaţi pentru ca economiile proprii să-şi revină în viteză ţările mai bogate sunt prea lente pentru a se ajuta. Aşa rezultă panica. Migranţi din sudul Europei, mai bine spus din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu, se chinuie să se extragă dintr-o depresie indusă de războiul civil şi accentuată de coronavirus . Satele eşuate depind de instituţiile financiare internaţionale. În acest haos, o barcă/barcaz care traversează Mediterana este o ocazie pentru o viaţă nouă. Statele Unite care nu doresc să ia conducerea situaţiei internaţionale şi lasă China să păşească în gol. Acesta este doar un scenariu (inventat) care stârneşte îngrijorări în capitalele occidentale şi care mi-a fost prezenta în conversaţii cu o serie de experţi în domeniul securităţii în ultimele săptămâni. Dintre cei cu care am vorbit, puţini se îndoiau că nu va veni un al doilea val. Adevărata preocupare era unde va ateriza! 

Zig-zagurile istoriei sunt ciudate. Marile schimbări au declanşat reacţiile în lanţ: Crahul de pe Wall Street din 1929 a însoţit era New Deal iar Victoria aliată în 1945 a creat condiţiile pentru Războiul Rece. Fiecare eveniment creează schimbări şi tendinţe politice pe care le putem vedea clar doar după aceea. În deceniul care a urmat crizei financiare din 2008, zona euro a fost la un pas de colaps, Marea Britanie a votat pentru a părăsi Uniunea Europeană, iar Donald Trump a fost ales preşedinte, democraţii pierzând alegerile după 8 ani de supremaţie politică. Astăzi, economia globală a suferit o altă criză bruscă, schimbând geopolitica pe măsură ce tensiunile SUA-China au crescut, comerţul s-a încetinit semnificativ şi diviziunile structurale dintre nordul şi sudul Europei s-au extins. Deci întrebarea este: ce s-ar putea întâmpla în deceniul de după această criză? Pandemia a creat o stare de depresie, foarte periculoasă, care a dus în final la ample mişcări de stradă generate de comportamentul uneori brutal al forţelor de ordine.

 Pericolul vine de la faptul ca aceste mişcări sunt contagioase la fel ca pandemia. Decuplarea de China, competiţia marilor puteri, o Nouă Ordine Mondială cu o arhitectura instituţională diferită, reîmpărţirea sferelor de influenţă? „Istoricii adoră pauzele dintre capitolele istoriei“, a spus Robert Kaplan, un expert american în politică externă şi fost membru al Consiliului de Politică al Apărării din SUA, care în această lună a informat oficialii din Downing Street 10 cu privire la efectele potenţiale, de ordinul al doilea, ale crizei coronavirusului. „COVID-19 va fi văzut ca o pauză de capitol“ - Kaplan. Printre preocupările lui Kaplan se numără modul în care va acţiona Rusia şi liderul său, Vladimir Putin. Rusia a slăbit economic, lovită de prăbuşirea recentă în preţurile petrolului şi reprezintă un pericol mai mare pentru interesele de securitate occidentale. „Oportunismul agresiv al lui Putin se va agrava“, a spus un alt politolog Michael Clarke[3]. „Natura conducerii lui Putin este că el nu poate sta nemişcat. El trebuie să continue să înainteze. Acest lucru îl face mai imprevizibi.“ Ce se întâmplă dacă liderul rus, înspăimântat de economia care se prăbuşeşte, se foloseşte de această oportunitate pentru a testa soliditatea NATO? Alţii, cum ar fi Bruno Macaes, fost Secretar de Stat pentru Afacerile Europene în Portugalia spune că “s-ar putea ca criza să nu încurajeze Rusia, ci să o strice, lăsând-o mai dependentă de China şi aducând sfera de influenţă a Beijingului la graniţele Europei continentale“. „Crizele“, a menţionat Kaplan, „au pus istoria pe repede înainte“

O serie de consecinţe posibile din a doua undă sunt ameţitoare: perspectiva bolii să pună stăpânire într-o ţară G20 în curs de dezvoltare - gândiţi-vă India, apoi  impactul incert al progreselor tehnologice în domenii precum inteligenţa artificială, deoarece sunt folosite pentru a ajuta la combaterea răspândirii bolii, o recesiune care atrage legăturile dintre sudul sărac şi nordul bogat al Uniunii Europene. Avem un arc de instabilitatea din Africa de Vest prin Orientul Mijlociu şi până în Asia, unde conflictele au forţat o migraţie fără precedent. Pentru Marea Britanie, Germania, Franţa şi alte economii europene majore, care se bazează pe umbrela americană de securitate, dar care doresc să menţină legături economice puternice cu China, dificultatea de a gestiona retorica anti-China a administraţiei Trump poate acum doar să crească. După mai mult de un deceniu de reduceri ale cheltuielilor publice pentru reducerea deficitelor armata britanică - capabilă să ajute Statele Unite să invadeze Irak şi Afganistan în urmă cu mai puţin de 20 de ani - s-a transformat într-o forţă care nu este în măsură să se susţină pentru mai mult de şase luni în afara Europei.

 Cum va arăta capacitatea sa după un alt set de reduceri? Marea Britanie şi Franţa au necesitat sprijin american pentru a interveni în Libia în 2011. Ar putea o forţă comună europeană s-o facă din nou oriunde ar fi desfăşurată pe “malul continentului“ nord-african? Ar putea fi folosită chiar într-o situaţie pur medicală, aşa cum a fost focarul de Ebola din 2014? Din ştirile venite din Downing Street, pe mai multe canale, îngrijorarea pentru al doilea val geopolitic al COVID-19 este reală, cu lucrări în curs pentru a înţelege potenţialele ameninţări şi a se pregăti pentru ele. Guvernul britanic se aşteaptă ca protecţionismul să crească, lanţurile de aprovizionare să fie readuse sub control naţional, statele naţiune să fie consolidate, iar relaţia SUA-China să devină din ce în ce mai antagonică – Război Rece 1.5 Indiferent dacă pandemia provoacă schimbări revoluţionare sau accelerează pur şi simplu “curenţii de la suprafaţa relaţiilor internaţionale“, cert este că al doilea val epidemiologic nu este singurul care trebuie să ne îngrijoreze. Suntem într-o perioadă geopolitică similară anilor 1930!

(Note)

 [1] Germania îşi va mări contribuţia la bugetul NATO cu 33 de milioane de euro (36 de milioane de dolari) pentru a se potrivi cu contribuţia SUA, au anunţat oficiali de la Berlin.  Cu o săptămână înainte de summit-ul de 70 de ani de la Londra, cele 29 de state membre ale NATO au fost de acord cu modificările modului în care costurile alianţei militare sunt acoperite. Începând cu 2021, cota din bugetul NATO acoperit de Germania va creşte de la 14,8% la 16,35%, în timp ce cota acoperită de SUA va scădea de la 22,1% la 16,35%. Bugetul alianţei va fi utilizat pentru a investi în infrastructură şi pentru a finanţa sediul NATO de la Bruxelles, printre alte proiecte.

 [2] În 2003 Secretarul Apărării al SUA, Donald Rumsfeld a împărţit simbolic Europa în Europa de Vest şi Europa de Est datorită axei Berlin Paris, Moscova care a refuzat participarea la Coaliţia anti-Saddam.

 [3] Michael Clarke, profesor de studii în domeniul apărării la King's College London şi fost consilier special al Comitetului Naţional pentru Strategia de Securitate al Marii Britanii


Citeste mai mult: adev.ro/qb8ftj
citeste totul despre: europa statele unite china
1 iunie 2020, 08:55


”COVID-19 și „Chinezărirea” digitală a Occidentului: Exportul „despotismului blând” al Blajinului Xi în Europa (I)” - ”COVID-19 și „Chinezărirea” digitală a Occidentului (II): Oamenii îl iubesc pe Big Brother” Autor: Adrian PătrușcăAutor: Adrian Pătrușcă - 30 mai 2020

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Știri de ultimă oră din business, economie și bani
Xi Jinping

COVID-19 și „Chinezărirea” digitală a Occidentului: Exportul „despotismului blând” al Blajinului Xi în Europa

duminică, 31 mai 2020

CyPovestea bizară a buncărului militar care a devenit centrul unei reţele de crimă organizată: cum a scăpat creierul său 30 mai 2020, 15:57de Cristina Ene - Sursă:Adevărul .ro -Video: ”Traben-Trarbach: Anklage gegen acht Tatverdächtige erhob..”.

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Povestea bizară a buncărului militar care a devenit centrul unei reţele de crimă organizată: cum a scăpat creierul său

Povestea bizară a buncărului militar care a devenit centrul unei reţele de crimă organizată: cum a scăpat creierul său

Foto captură Volksfreund TV

30 mai 2020, 15:57

de

Cristina Ene

Un fost centru de geolocalizare al armatei germane şi NATO situat într-un buncăr din orăşelul germanTraben-Trarbach din regiunea Mosel, landul Renania-Palatinat, a devenit o metropolă virtuală a crimei organizate, poate cea mai mare din lume, relatează Der Spiegel. O poveste bizară, în care infractorul principal a scăpat, scrie publicaţia.

Institutul, al cărui proprietar în acte este un olandez, a oferit servicii de găzduire unor reţele infracţionale cu bună ştiinţă, acesta fiind şi scopul activităţii sale, spun procurorii. Totul a început în 2003, când Herman Johan Xennt, un olandez de 61 de ani cu rezidenţă în Singapore, a cumpărat fostul buncăr militar sau „Institutul” de la statul german contra sumei de 400.000 de euro. 

Institutul, al cărui proprietar în acte este un olandez, a oferit servicii de găzduire unor reţele infracţionale cu bună ştiinţă, acesta fiind şi scopul activităţii sale, spun procurorii. Totul a început în 2003, când Herman Johan Xennt, un olandez de 61 de ani cu rezidenţă în Singapore, a cumpărat fostul buncăr militar sau „Institutul” de la statul german contra sumei de 400.000 de euro. 

Xennt, care a răspuns din detenţie unui număr de 65 de întrebări adresate de Der Spiegel şi canalul de televiziune publică NDR, a explicat: „Serverele noastre sunt ca seifurile din bancă. Niciun angajat al băncii nu verifică ce e înăuntru, de fapt fără cheie n-are cum sa o facă”.   


„Le-am pus explicit în atenţie clienţilor că nu vrem nimic ilegal şi mai ales siteuri care promovează terorismul şi pornografia infantilă. Dacă am fi ştiut, am fi închis severul şi am fi anunţat autorităţile”, s-a apărat el în faţa acuzaţiilor, deşi a doua zi după arestarea sa a admis că e tulburat de proporţiile activităţilor infracţionale găzduite de serverele sale, că îi pare rău şi nu a fost intenţionat.   

Investigaţiile legate de Ciberbuncăr sunt produsul cooperării mai multor agenţii guvernamentale, între care Biroul Federal pentru infracţionalitate şi alte două instituţii la nivel de stat, dar legislaţia germană e una strictă în materie de supraveghere şi multe date au putut fi obţinute prin colaborarea internaţională vizând un infractor mai bine conectat, un anume misterios domn Green. Acesta a fost văzut de angajaţii buncărului la proprietate şi a apărut în fotografii cu echipa după ce o publicaţie din ţara sa natală, Irlanda, a mers pe urmele lui.   

Deşi anchetatorii sunt convinşi că au în faţă un caz clar - buncărul este un centru tehnic de operaţiuni, un serviciu de găzduire pe darknet cheie pentru numeroase siteuri ilegale şi pieţe dubioase - va fi foarte greu de dovedit că operatorii au ştiut despre ele şi le-au sprijinit conştient activităţile.   

„Nu e vorba despre ce a făcut, ci despre ce a ştiut”, spun anchetatorii.  

 Publicaţia Der Spiegel şi canalul de televiziune NDR au avut acces la documente din anchetă şi au prezentat detalii din acest caz. Procesul va începe în câteva luni în Trier.    

Echipa de bază era formată din fii Xyonn şi Yennoah O., partenera de viaţă Jaqueline B. şi Michiel R - care s-a alăturat în 2014 şi care a devenit managerul buncărului. Acesta se ocupa teoretic de abuzurle raportate, dar după cum a povestit anchetatorilor, acestea erau rezolvate prin transmiterea lor clienţilor. Pe lângă echipa de programatori care avea birourile proprii, se mai aflau pe proprietate, care are doar unul din cele cinci etaje la suprafaţă, Rene G, portar şi bucătar, dar şi interni care probabil nu aveau acces în subteran. Ocazional, Xennt primea prieteni care veneau în vacanţă, dar şi vizite din partea misteriosului domn Green.   

Un fost colaborator, care nu este însă pus sub acuzare, Sven Olaf Kamphuis, s-a referit la el însuşi ca la „Ministrul de externe al Ciberrepublicii”, cum numea el buncărul. El a spus după raidul poliţiei că proprietatea era o ţară în sine care are dreptul la apărare militară.   

Procurorii nu au aşi în mânecă: nu există niciun singur email sau o recunoaştere explicită în convorbirile interceptate care să furnizeze dovezi clare că buncărul avea ca principală activitate servicii pentru infractori. Anumite emailuri sau mesaje conţin însă indicii care sugerează că în anumite cazuri buncărul putea emite avertizări, dar nu a făcut-o decât formal.  

 Mai sunt şi mesaje în care raportarea unui abuz e însoţită de oferte pentru o mai bună protecţie la un cost suplimentar. Procurorii vor căuta să probeze că Xennt şi echipa sa au oferit opţiuni de criptare - aşa numitul „stealth service” care îi fac invizibili pe distribuitorii originali ai unui conţinut infracţional - unor clienţi ale căror afaceri ilegale erau evidente pentru ei. 


Servicii blindate nuclear pentru lumea subterană 


Cazul este însă construit pe dovezi circumstanţiale că furnizorii serviciilor de găzduire erau la curent cu afacerile nu tocmai curate ale clienţilor. În definitiv ofereau servicii pentru lumea subterană a webului. Mai mult îşi prezentau serverele ca „scut nuclear” împotriva unor potenţiale repercusiuni legale, poziţionându-se astfel pe piaţă ca furnizori de găzduire pentru afaceri ilegale de tot felul.    

 În cele din urmă preţurile de 3 şi 4 ori mai mari pentru astfel de servicii oferă cele mai bune indicii că ştiau pentru cine lucrează.  

 Unii dintre clienţii lui Xennt, implicaţi în crimă organizată transfrontalieră, sunt deja obiectul unor anchete penale. Printre ei sunt:   - platforma Fraudsters (între 2016 şi 2018), folosită trafic de droguri, bani falşi, medicamente, fraudarea cardurilor de credite şi acte de identitate false;  - Flugsvamp 2.0 din Suedia, începând din 2015 - una din pieţele majore pentru droguri, cu zeci de mii de cumpărători de la 600 de furnizori şi milioane de vânzări;  - Orangechemicals.com şi Lifestylepharma.com (2016-2018) specializate în vânzarea de droguri sintetice importate din China;  -Onions.es şi Cb3rob.org- siteuri de pornografie infantilă.  

 Serverele lui Xennt au fost legate şi de scandalul Mirai, din 2016: un om de afaceri liberian a angajat un hacker pentru a elimina un competitor prin sabotaj digital. Planul era înecarea lui în trafic nedorit prin exploatarea a sute de mii de rutere ale utilizatorilor de internet Deutsche Telekom. A fost un eşec care a destabilizat temporar 1.2 de milioane de conexiuni la internet.  

 Trei dintre cei mai mari furnizori de servicii de găzduire din Germania sunt Ionos, Strato and Hetzner. Companiile au declarat că nu permit închirieri anonime de spaţiu pe serverele lor şi nici plăţi în monede digitale sau cash. Xennt şi echipa lui au oferit însă oricui a plătit stocare anonimă fără a verifica identitatea, adresa sau clientul care a solicitat serviciile. A primit bani cash în plicuri livrate la porţile proprietăţii, plăţi în Bitcoin şi transferuri bancare prin Western Union. Nu au existat contracte cu termeni şi condiţii semnate de clienţi.  

 La un moment dat Xennt şi-a făcut publicitate lăudându-se că a găzduit platforma Wikileaks al lui Julian Assange. Însă clienţii lui nu erau nicidecum din rândurile celor oprimaţi de regimuri dictatoriale care doreau să evite cenzura şi căutau siguranţă „nucleară”. 

Xennt este un experimentat al lumii digitale subterane. El a deţinut un buncăr NATO şi în Kloetinge Olanda. Împreună cu partenerul său de afaceri, Kamphuis, a ajuns pe primele pagini ale ziarelor după ce au găzduit Pirate Bay. În 2002, în acel buncăr a izbucnit un incendiu de la un laborator de droguri sintetice din incinta lui. Xennt a spus atunci că a închiriat spaţiul şi nu a ştiut ce fac clienţii lui chinezi.   Xennt a scris pe siteul de prezentare că buncărul dispune de generatoare de electricitate şi de provizii astfel încât toate serverele să funcţioneze continuu „în orice condiţii”. Astfel a creat impresia că va oferi siguranţă clienţilor lui indiferent de orice.

Dosarele nu conţin informaţii despre profiturile afacerii din buncăr. La un moment agentul sub acoperire a aflat de la mâna dreaptă a lui Xennt că acestea s-ar ridica la 200.000 de euro anual. Costurile de întreţinere trebuie însă să fie enorme pentru cele peste 400 de servere şi numai factura de electricitate ajunge la 15.000 de euro pe lună. De aceea echipa şi-a mărit oferta pe servicii prezentându-se ca furnizor global de tehnologie şi de consultanţă de securitate pentru clienţi cu cereri speciale. A venit astfel cu ideea unei aplicaţii descrisă ca imposibil de supravegheat, care urma să fie concepută în Polonia. Ar fi fost dotată cu un buton de panică care să şteargă toate datele în caz de urgenţă. Serviciul costa 3.000 de euro pe an. 

Misteriosul domn Green sau Pinguinul

Xennt avea nevoie de parteneri de afaceri bine conectaţi: un om precum domnul Green, un irlandez care apare în dosare ca George M. Xennt a declarat că l-a primit de maxim 3 ori la buncăr, în timp ce asociatul său, Michiel R, a spus că a venit de 3, 4 ori pe lună la începutul afacerii. Sute de pagini ale dosarului sunt dedicate numai acestui irlandez care ar fi şeful reţelei din buncăr. Doar că anchetatorii nu au putut proba apartenenţa lui la reţea şi între timp l-au pierdut.  

 Sunt însă relatări că echipa din buncăr se temea de el, un om de aproape 70 de ani cunoscut şi ca Pinguinul din cauza mersului său balansat. Presa irlandeză îi spune „Naşul”. Se spune că el şi familia sa alături de alte clanuri au dominat piaţa drogurilor din Irlanda şi Europa ani de zile. E suspectat şi de trafic de arme şi spălare de bani. A fost închis în anii 80, iar în anii 90 se afla în top 5 al infractorilor din Irlanda. Bărbatul spune că este un antreprenor cinstit şi afacerile sale de import-export sunt legale.    

George M. s-a mutat la mijlocul anilor 90 în Olanda după ce Irlanda a început să confişte proprietăţile obţinute prin activităţi infracţionale. Acolo a fost acuzat că a coordonat furturi de milioane de dolari de componente informatice. A primit doi ani şi jumătate de închisoare. Fiul său, unul din cei mai mari importatori de heroină din Olanda, a fost împuşcat în faţa casei sale.   Apoi domnul Green s-a mutat în lumea virtuală. Apariţiile sale au fost rare şi se presupune că a făcut naveta între Olanda, o proprietate din Maroc şi una din Malaga, unde locuia cu partenera sa, o marocană.  

 Poliţia germană a obţinut permisiunea să intercepteze 16 telefoane numai în legătură cu Pinguinul. S-a dovedit că el a făcut drumuri la Traben-Trarbach din Wittlich, vestul Germaniei, unde închiriase un apartament. Poliţia a descoperit conexiuni cu reţele globale de crimă organizată. George M. a traficat tone de droguri şi avea contact cu carteluri din Columbia. A fost implicat şi într-un război sângeros pentru supremaţie pe piaţa din Europa. Irlanda a confiscat sute de kilograme de cocaine într-o operaţiune în care apare numele lui. Europol l-a pus în top 20 al traficanţilor de droguri din Europa, pe 2014. Dar el se plimba liber prin Europa şi Germania.   

Probabil afacerea din buncăr nu ar fi fost dezvăluită dacă nu ar fi apărut el. În 2015 un tabloid irlandez a publicat poze cu el de la un intern al buncărului şi apoi a trimis un reporter la Traben-Trarbach unde a fost filmat alături de membri ai echipei lui Xennt. Publicaţia a scris că cei doi se cunoşteau din Olanda şi erau parteneri de afaceri în Germania.    

Dar treburile au mers mai departe în buncăr. Ei erau însă supravegheaţi intens: urmariţi, interceptaţi, localizaţi prin GPS, agenţi infiltraţi în reţea. Prezenţa Pinguinului le-a oferit acces la un număr colosal de date . În ochii anchetatorilor el este fapt şeful reţelei. E posibil ca acesta să fi cumpărat buncărul. Anchetatorii au găsit o investiţie de 700.000 de euro într-un „proiect IT” în Germania prin „ministrul său al finanţelor”, Kevin G. Un mesaj criptat despre cutii de portocale vândute la preţ dublu, un chinez şi o bancă a indicat că îşi continua şi comerţul cu droguri.   

Un alt mesaj se referea la un telefon dotat cu o aplicaţie de criptare pe care o folosesc toţi prietenii săi.  Poliţia germană s-a folosit de irlandez pentru a obţine permisiuni de supraveghere mai puternice. Era clar că afacerile lui trebuiau protejate prin mijloacele tehnice oferite de buncăr. Un angajat a dat declaraţii în acest sens.  

  Multe din convorbirile interceptate între Xennt şi Pinguin erau despre aplicaţii finanţate de acesta din urmă. Ele erau numite„ Exclu” şi „Enigma”. Le vindeau preinstalate pe telefoane BlackBerry.  Un raport al anchetatorilor arată că aplicaţiile erau folosite în comunicaţii în tranzacţii cu droguri. Dar cele mai importate detalii despre infracţiunile comise erau furnizate pe canale criptate şi nu au putut fi accesate.Telefoanele au ajuns în Columbia, dar şi la sucursala din Olanda a grupării Bandidos.    Anchetatorii au descoperit o convorbire din 2016 între Xennt şi irlandez în care ilustrul infractor se plângea de costurile mari de întreţinere şi prea puţin profit. Xennt trebuie să-şi facă un plan de afaceri.  

 Apoi anchetatorii au pierdut urma Pinguiului care nu a fost nici acuzat, nici arestat în afacerea buncărului. Este uluitor, scrie Der Spiegel, mai ales după supravegherea şi urmărirea intense prilejuite de acest personaj. El a dispărut într-o zi şi dus a fost. I s-a pierdut urma prin 2017. El nu a făcut nicio greşeală şi în plus operaţiunea s-a desfăşurat în cadrele strânse ale legislaţiei germane care nu oferă cele mai bune oportunităţi pentru a destructura reţele mafiote.  

 În urma raidului din septembrie 2019 în buncăr poliţiştii au descoperit şi un contract de servicii de găzduire cu o grupare extremistă de dreapta, Identitarian Movement, care intră sub incidenţa agenţiei de protejare a Constituţiei şi e pasibilă să răspundă penal. Unul dintre angajaţii lui Xennt a recunoscut că echipa a vizat o astfel de piaţă de nişă şi că el însuşi a contactat gruparea prin mesagerie criptată.    

Poliţia germană a mai ajuns la buncăr în cu câteva luni înainte după ce a mers pe urmele uneia dintre cele mai mari reţele de pe darknet, Wall Street Market (WSM), în cadrul unui demers internaţional al FBI, Europol şi poliţia federală germană. Piaţa avea peste un milion de clienţi şi se vindeau canabis la tonă, cocaină la sute de kilograme, metamfetamină, heroină la kilogram, pastile de ecstasy şi alte narcotice. Reţeaua a avut profituri de 50 de milioane de euro în câţiva ani de existenţă.   Darknetul e o lume digitală paralelă care poate fi accesată cu ajutorul unor browsere precum Tor care pot anonimiza aproape complet navigarea pe siteuri. Organizaţii media precum New York Times pun la dispoziţie mailuri pentru informatori pe darknet pentru a-i proteja. Este o lume în care inhibiţiile dispar după ce poate fi accesată doar cu câteva clickuri, iar oameni care nu ar deveni infractori în lumea reală o fac pe aceste platforme virtuale.   

Cazul a adus în atenţie legislaţia restrictivă în privinţa supravegherii din Germania, anchetatorii putând obţine probe datorită colaborării internaţionale. Agenţiile efectuează investigaţii în funcţie de legislaţia ţării şi „ne putem folosi de rezultatele lor în cazurile noastre”, spune un anchetator german.

Citeste mai mult: adev.ro/qb5a0z
cuvinte cheie:buncar militar traben-trarbach retea crima organizata in buncar servicii gazduire darknet trafic de droguri darknet





Live: George Floyd Death Protests Around The U.S. | NBC News

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

vineri, 29 mai 2020

”Adevărata Conspirație a Pandemiei: Țări închise de minți încuiate. Lucruri ascunse la vedere ” Autor: Ioan Bujor - 28 mai 2020 - Sursă : Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Știri de ultimă oră din business, economie și bani
bujor editorial

Adevărata Conspirație a Pandemiei: Țări închise de minți încuiate. Lucruri ascunse la vedere

LUMEA LUI BANCIU, 28 MAI 2020, P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Cine a Furat Banii lui Ceausescu | PODCAST Cristian Sima