”COVID-19 și „Chinezărirea” digitală a Occidentului: Exportul „despotismului blând” al Blajinului Xi în Europa (I)” - ”COVID-19 și „Chinezărirea” digitală a Occidentului (II): Oamenii îl iubesc pe Big Brother” Autor: Adrian PătrușcăAutor: Adrian Pătrușcă - 30 mai 2020

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

COVID-19 și „Chinezărirea” digitală a Occidentului: Exportul „despotismului blând” al Blajinului Xi în Europa

Autor: 

Adrian Pătrușcă30 mai 2020

Societățile occidentale sunt tot mai mult tentate de modelul de dezvoltare chinez și de mecanismele sale de control asupra populației.

O analiză a lui Laurent Gayard pentru Le Figaro

„Majoritatea dintre noi au crescut odată cu Internetul, prin intermediul aplicației sale cele mai comune, WorldWideWeb, în ultimul sfert de secol. A devenit ceva la fel de obișnuit ca electricitatea sau apa curentă.”

Pentru informaticiana britanică Wendy Hall, această evidență ar putea fi pusă sub semnul întrebării de confruntarea – cu deznodământ incert – între diferitele concepții antagoniste: cea a Internetului deschis, utopie aproape îngropată de monopolurile tehnologice; cea a Internetului cuminte și reglementat, la care visează Bruxelles-ul; cea a unui Internet „comercial” sau a „neutralității netului”, care nu mai este decât o amintire îndepărtată și, în fine, cea a unui Internet sever controlat, pe care și l-ar dori regimurile mai autoritare.

Dacă unii sunt îngrijorați de apariția unui „splitinternet”, adică un internet fragmentat și balcanizat, în realitate, riscul este mai mare de a vedea Internetul devenind mai uniform și de a-i vedea pe democrații noștri căutând să adapteze modelele de control și supraveghere digitală împrumutate de la regimurile autoritare.

În China, la fel ca în Occident, criza coronavirusului nu a făcut decât să accelereze dinamicile evoluțiilor amorsate de multă vreme. Prin breșele deschise de comercializarea iPhone în 2007 sau de cercetările legate de Inteligența Artificială ale IBM, Google, sau ale Facebook Artificial Intelligence Research (FAIR) conduse de Yann Le Cun, putem vedea cum se desenează contururile unei societăți a controlului, a cărei aparență seamănă mai puțin cu autoritarismul glacial și dezumanizat al lui Orwell și mai mult cu paternalismul binevoitor al „despotismului blând” al lui Alexis de Tocqueville. „Nu zdrobește voințele, dar le înmoaie, le pliază și le dirijează; rareori te forțează să acționezi, dar se opune neîncetat oricărei acțiuni; nu distruge, împiedică să se nască; nu tiranizează, jenează, comprimă, enervează, stinge, plictisește”, scria un Tocqueville vizionar în 1835.

După breșa deschisă de Silicon Valley, China pare astăzi că preia ștafeta.

Așa cum subliniază sinologul Jean-François Billeter, în ciuda unui clișeu adesea vehiculat și întreținut de anumiți intelectuali, China nu este un univers „radical altfel”, străină Occidentului. Acest stereotip ne împiedică să sesizăm realitatea dialogului constant stabilit între cele două civilizații și tentativele lor comune de a defini modernitatea contemporană.

Nu trebuie să ne lăsăm înșelați nici de contextul actual și de emergența unui nou război rece între un Occident obosit și o Chină considerată prea periculoasă și arogantă. Societatea de control chineză inspiră și seduce. Mai mult, ea deschide piețe noi.

Și aici, în răspăr cu clișeul care descrie un soi de sistem unificat și tehno-totalitar, China a construit o variantă high-tech a „despotismului blând” tocquevillian, „absolut, amănunțit, ordonat, precaut și blând”, care mizează mai puțin pe constrângere cât pe incitarea consumeristă.

Când Internetul a început să pătrundă în China, în anii 1990, Beijingul a ales calea constrângerii cu Marele Zid de Foc național, instituit în 1999, care era menit să-i protejeze pe chinezi de „influențele străine”.

Dar în loc să se mulțumească cu stabilirea unei izolări totale însoțite de un sistem represiv costisitor, guvernul chinez a optat pentru stimulare și a propus internauților chinezi alternative dezvoltate pe baza unui sector privat dinamic, devenit, mai mult decât o copie, ci un rival eficient și inovativ al soluțiilor tehnologice occidentale până acolo încât, dacă la început le imita, acum le inspiră.

Guvernul chinez a înaintat prin tatonări pe această cale, acest „tao” al dezvoltării tehnologice, ținând cont de necesitățile controlului social și de exigențele consumerismului, care se dezvoltă în China la fel cum s-a înrădăcinat în societățile noastre.

În 2009, compania Jinhui Computer System Engineering a dezvoltat pentru Republica Populară Chineză softul „Green Dam Youth Escort”, care trebuia instalat preventiv pe computerele și smartphone-urile vândute în China, cu scopul de a controla accesul pe site-urile pornografice și pe toate site-urile cu conținut apreciat ca „disfemistic”, pentru a folosi neologismul folosit de Jonathan Fildes pentru BBC News în iunie 2009.

Calificativ interesant, care, prin opoziție cu „eufemistic”, desemnează o manieră degradantă de reprezentare a realității, terminologie care lasă o marjă vastă de apreciere.

Termenul s-ar potrivi de minune și actualei legi Avia, definitv adoptate de Adunarea Națională a Franței, pe 13 mai 2020, care, în preambului ei, afirmă că dorește să-i combată pe „haters” și să lupte împotriva „respingerii, apoi atacului asupra altcuiva” care „cunoaște o recrudescență amintind de ceasurile cele mai sumbre ale istoriei noastre”.

În spatele sintaxei șchioape se ascunde o ideologizare a principiului precauției, care, extins la domeniul limbajului, conține potențialități distopice și „disfemistice” îngrijorătoare.

COVID-19 și „Chinezărirea” digitală a Occidentului (II): Oamenii îl iubesc pe Big Brother

Autor: Adrian Pătrușcă30 mai 2020

Primii „muguri” ai dictaturii „blânde” au apărut deja în mai multe țări. Europa este râvnită și pândită din două părți, de GAFA și BATX.

O analiză a lui Laurent Gayard pentru Le Figaro.

Partea I AICI

Paradoxal, invers decât legislatorul francez, guvernul chinez a înțeles că stimularea economică funcționează mai bine decât constrângerea. „Green Dam Youth Escort” a fost abandonat în beneficiul altui proiect, „Sistemul de Credit Social (SCS), lansat în 2014.

Acesta se bazează pe stăpânirea tehnologiei Big Data și a recunoașterii faciale pentru a evalua „gradul de civism” al cetățenilor chinezi.

Nu este vorba de un sistem centralizat și guvernamental, ci de o varietate de aplicații propuse utilizatorilor de computere și smartphone-uri de către opt firme private, printre care giganții Tencent și Alibaba.

Există desigur dispozitive guvernamentale, impuse cetățenilor în anumite municipalități pilot, dar instrumentele cele mai folosite, precum Sesame Credit sau Tencent Credit, sunt dezvoltate de firmele private Alibaba și Tencent.

Departe de a fi considerate avataruri digitale ale lui „1984”, aceste instrumente de evaluare „civică” sunt mai degrabă percepute, în special de clasele urbane și înstărite, ca niște servicii care oferă, în schimbul unei forme de control – una peste alta, apreciate ca moderată – anumite avantaje, mergând de la facilități de creditare la accesul la servicii sociale și culturale, trecând printr-o întreagă gamă de reduceri la produse de consum și alte servicii.

Situația inedită creată de pandemia de COVID-19 ar putea aduce țările occidentale să asume adaptat, într-o măsură și mai mare, experiența chineză.

Principiul precauției sanitare justifică instituirea unei urmăriri digitale ambițioase cu aplicația StopCovid, propusă de guvern în parlamentul francez pe 27 mai 2020.

Într-un raport parlamentar din 6 aprilie, deputatul LREM (formațiunea lui Macron – n.r.) Mounir Mahjoubi făcea apel la „folosirea tuturor mijloacelor la dispoziție, fără totuși a compromite valorile și libertățile noastre”, inspirându-ne din experimentele făcute la Hong Kong și Taiwan, care permit operarea, prin intermediul aplicațiilor instalate pe smartphone-uri, adunării datelor la scară mare, pentru controlul deplasărilor populației. „În joc este încrederea în instituțiile noastre.”

Problema este că tocmai această încredere este compromisă, așa cum a arătat-o mișcarea Vestelor Galbene, și că există marele risc de a se instala, în numele principiului precauției, o variantă liberală a ceea ce se practică în China, unde numeroase aplicații și o sumă de algoritmi permit deja controlarea stării de sănătate a cetățenilor, accesul la anumite perimetre în funcțiune unde se ia temperatură, de către o bornă electronică sau un telefon, ori decizia carantinării cutărui sau cutărui individ.

În prima linie a companiilor care dezvoltă aceste aplicații găsim din nou gigantul Alibaba și constatăm încă o dată că Beijingul, mai degrabă decât să recurgă la mijloace coercitive și la agenții publice, se bazează de preferință pe „tech companies”, așa-zisele BATX (Baidu, Alibaba, Tencent, Xiaomi, varianta chineză a GAFA – Google, Apple, Facebook, Amazon – n.r.), pentru a propune o ofertă de management sanitar.

Aceasta, prin intermediul captării datelor în ciber-spațiu, video-supraveghere, tehnologii de recunoaștere facială și stimulări comerciale, constituie un sistem de control social mult mai eficient și cu atât mai ușor acceptat de populație cu cât este mai viabil economic și se poate folosi de pretextul necesității sanitare.

În ciuda tensiunilor care pot exista între China și țările occidentale, modelul chinez de control sanitar și social este un model care se exportă nu doar în Asia, ci și în Europa și Statele Unite, unde ne-am inspirat din modelul asiatic pentru StopCovid și unde Apple și Google au avansat de asemenea, pe 10 aprilie 2020, o aplicație comună pentru depistarea bolnavilor, care poate fi propusă guvernelor americane și europene.

De altfel, guvernul britanic pare să prefere această variantă celei franceze de urmărire și depistare a bolnavilor.

Supravegherea și managementul social sunt totuși piețe lucrative, care nu au așteptat COVID-19 pentru a se dezvolta, la fel cum companiile chineze nu au așteptat pandemia pentru a exporta know-how-ul dobândit în materie.

În domeniul supravegherii video, China a făcut din Xinjiang, provincie deșertică, teritoriul separatiștilor uiguri, cu o suprafață triplă față de cea a Franței, un veritabil laborator al video-supravegherii, iar Beijingul exportă de multă vreme know-how-ul în materie, de vreme ce camerele de supraveghere ale companiei chineze HikVision echipează Londra de 20 de ani.

Ambițiile chineze merg mult mai departe cu Digital Silk Road, „drumul digital al mătăsii”, care dublează „noul drum al mătăsii” pe care China în finanțează cu miliarde de yuani din anii 2010.

Cu acest proiect faraonic, ambiția Beijingului este, nici mai mult, nici mai puțin, decât de a face din companiile sale tehnologice liderele universului digital, exportând masiv know-how-ul în materie de Big Data, de control al datelor și, prin acestea, al populațiilor.

Pandemia de COVID-19 a creat enorme necesități în acest domeniu, și prezența asiduă și activă a reprezentării chineze, în afară de Organizația Mondială a Sănătății sau de Organizația Mondială a Comerțului, în Uniunea Telecomunicațiilor Internaționale (UTI), în sânul ONU, arată dorința Beijingului de a fi lider în elaborarea normelor internaționale în materie de comunicații și tehnologii informatice (ITC).

Cu ocazia Zilei Internaționale a Telecomunicațiilor, pe 17 mai, Houlin Zhao, secretar general UTI, a subliniat ambițiile programului „Connect 2030” al dezvoltării mondiale de „noi tehnologii precum 5G, transporturile inteligente, Internetul obiectelor, inteligența artificială și lanțul blocurilor”, program de dezvoltare la care China este unul dintre principalii artizani.

Iar amenințările americane la adresa firmelor chineze nu descurajează determinarea Beijingului. Trebuie să amintim aici că Huawei este lider incontestabil în infrastructuri telecom de generația a cincea, și, pe de altă parte, că americanii sunt cvasi-absenți de pe această piață.

În februarie trecut, voci din interiorul administrației Trump sugerau achiziția de participațiuni la Nokia sau Ericsson cu scopul de a recupera întârzierea în domeniul 5G și de a profita de dorința UE de a-și susține propriii jucători de pe această piață.

Căci, dacă piața americană se închide companiilor chineze, în Europa, în schimb, telefoanele mobile ale Xiaomi și Huawei concurează cu tot mai multă forță Samsung și Apple.

Iată așadar bătrâna Europă, prinsă într-o ideologie de securitate și sanitară din ce în ce mai puțin democratică și din ce în ce mai puțin liberală. Și pândită cu mare poftă de deținătorii americani ai unui Internet deja revopsit în culorile războiului comercial și de artizanii chinezi ai totalitarismului de consum.