”COVID-19 și „Chinezărirea” digitală a Occidentului: Exportul „despotismului blând” al Blajinului Xi în Europa (I)” - ”COVID-19 și „Chinezărirea” digitală a Occidentului (II): Oamenii îl iubesc pe Big Brother” Autor: Adrian PătrușcăAutor: Adrian Pătrușcă - 30 mai 2020

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

COVID-19 și „Chinezărirea” digitală a Occidentului: Exportul „despotismului blând” al Blajinului Xi în Europa

Autor: 

Adrian Pătrușcă30 mai 2020

Societățile occidentale sunt tot mai mult tentate de modelul de dezvoltare chinez și de mecanismele sale de control asupra populației.

O analiză a lui Laurent Gayard pentru Le Figaro

„Majoritatea dintre noi au crescut odată cu Internetul, prin intermediul aplicației sale cele mai comune, WorldWideWeb, în ultimul sfert de secol. A devenit ceva la fel de obișnuit ca electricitatea sau apa curentă.”

Pentru informaticiana britanică Wendy Hall, această evidență ar putea fi pusă sub semnul întrebării de confruntarea – cu deznodământ incert – între diferitele concepții antagoniste: cea a Internetului deschis, utopie aproape îngropată de monopolurile tehnologice; cea a Internetului cuminte și reglementat, la care visează Bruxelles-ul; cea a unui Internet „comercial” sau a „neutralității netului”, care nu mai este decât o amintire îndepărtată și, în fine, cea a unui Internet sever controlat, pe care și l-ar dori regimurile mai autoritare.

Dacă unii sunt îngrijorați de apariția unui „splitinternet”, adică un internet fragmentat și balcanizat, în realitate, riscul este mai mare de a vedea Internetul devenind mai uniform și de a-i vedea pe democrații noștri căutând să adapteze modelele de control și supraveghere digitală împrumutate de la regimurile autoritare.

În China, la fel ca în Occident, criza coronavirusului nu a făcut decât să accelereze dinamicile evoluțiilor amorsate de multă vreme. Prin breșele deschise de comercializarea iPhone în 2007 sau de cercetările legate de Inteligența Artificială ale IBM, Google, sau ale Facebook Artificial Intelligence Research (FAIR) conduse de Yann Le Cun, putem vedea cum se desenează contururile unei societăți a controlului, a cărei aparență seamănă mai puțin cu autoritarismul glacial și dezumanizat al lui Orwell și mai mult cu paternalismul binevoitor al „despotismului blând” al lui Alexis de Tocqueville. „Nu zdrobește voințele, dar le înmoaie, le pliază și le dirijează; rareori te forțează să acționezi, dar se opune neîncetat oricărei acțiuni; nu distruge, împiedică să se nască; nu tiranizează, jenează, comprimă, enervează, stinge, plictisește”, scria un Tocqueville vizionar în 1835.

După breșa deschisă de Silicon Valley, China pare astăzi că preia ștafeta.

Așa cum subliniază sinologul Jean-François Billeter, în ciuda unui clișeu adesea vehiculat și întreținut de anumiți intelectuali, China nu este un univers „radical altfel”, străină Occidentului. Acest stereotip ne împiedică să sesizăm realitatea dialogului constant stabilit între cele două civilizații și tentativele lor comune de a defini modernitatea contemporană.

Nu trebuie să ne lăsăm înșelați nici de contextul actual și de emergența unui nou război rece între un Occident obosit și o Chină considerată prea periculoasă și arogantă. Societatea de control chineză inspiră și seduce. Mai mult, ea deschide piețe noi.

Și aici, în răspăr cu clișeul care descrie un soi de sistem unificat și tehno-totalitar, China a construit o variantă high-tech a „despotismului blând” tocquevillian, „absolut, amănunțit, ordonat, precaut și blând”, care mizează mai puțin pe constrângere cât pe incitarea consumeristă.

Când Internetul a început să pătrundă în China, în anii 1990, Beijingul a ales calea constrângerii cu Marele Zid de Foc național, instituit în 1999, care era menit să-i protejeze pe chinezi de „influențele străine”.

Dar în loc să se mulțumească cu stabilirea unei izolări totale însoțite de un sistem represiv costisitor, guvernul chinez a optat pentru stimulare și a propus internauților chinezi alternative dezvoltate pe baza unui sector privat dinamic, devenit, mai mult decât o copie, ci un rival eficient și inovativ al soluțiilor tehnologice occidentale până acolo încât, dacă la început le imita, acum le inspiră.

Guvernul chinez a înaintat prin tatonări pe această cale, acest „tao” al dezvoltării tehnologice, ținând cont de necesitățile controlului social și de exigențele consumerismului, care se dezvoltă în China la fel cum s-a înrădăcinat în societățile noastre.

În 2009, compania Jinhui Computer System Engineering a dezvoltat pentru Republica Populară Chineză softul „Green Dam Youth Escort”, care trebuia instalat preventiv pe computerele și smartphone-urile vândute în China, cu scopul de a controla accesul pe site-urile pornografice și pe toate site-urile cu conținut apreciat ca „disfemistic”, pentru a folosi neologismul folosit de Jonathan Fildes pentru BBC News în iunie 2009.

Calificativ interesant, care, prin opoziție cu „eufemistic”, desemnează o manieră degradantă de reprezentare a realității, terminologie care lasă o marjă vastă de apreciere.

Termenul s-ar potrivi de minune și actualei legi Avia, definitv adoptate de Adunarea Națională a Franței, pe 13 mai 2020, care, în preambului ei, afirmă că dorește să-i combată pe „haters” și să lupte împotriva „respingerii, apoi atacului asupra altcuiva” care „cunoaște o recrudescență amintind de ceasurile cele mai sumbre ale istoriei noastre”.

În spatele sintaxei șchioape se ascunde o ideologizare a principiului precauției, care, extins la domeniul limbajului, conține potențialități distopice și „disfemistice” îngrijorătoare.

COVID-19 și „Chinezărirea” digitală a Occidentului (II): Oamenii îl iubesc pe Big Brother

Autor: Adrian Pătrușcă30 mai 2020

Primii „muguri” ai dictaturii „blânde” au apărut deja în mai multe țări. Europa este râvnită și pândită din două părți, de GAFA și BATX.

O analiză a lui Laurent Gayard pentru Le Figaro.

Partea I AICI

Paradoxal, invers decât legislatorul francez, guvernul chinez a înțeles că stimularea economică funcționează mai bine decât constrângerea. „Green Dam Youth Escort” a fost abandonat în beneficiul altui proiect, „Sistemul de Credit Social (SCS), lansat în 2014.

Acesta se bazează pe stăpânirea tehnologiei Big Data și a recunoașterii faciale pentru a evalua „gradul de civism” al cetățenilor chinezi.

Nu este vorba de un sistem centralizat și guvernamental, ci de o varietate de aplicații propuse utilizatorilor de computere și smartphone-uri de către opt firme private, printre care giganții Tencent și Alibaba.

Există desigur dispozitive guvernamentale, impuse cetățenilor în anumite municipalități pilot, dar instrumentele cele mai folosite, precum Sesame Credit sau Tencent Credit, sunt dezvoltate de firmele private Alibaba și Tencent.

Departe de a fi considerate avataruri digitale ale lui „1984”, aceste instrumente de evaluare „civică” sunt mai degrabă percepute, în special de clasele urbane și înstărite, ca niște servicii care oferă, în schimbul unei forme de control – una peste alta, apreciate ca moderată – anumite avantaje, mergând de la facilități de creditare la accesul la servicii sociale și culturale, trecând printr-o întreagă gamă de reduceri la produse de consum și alte servicii.

Situația inedită creată de pandemia de COVID-19 ar putea aduce țările occidentale să asume adaptat, într-o măsură și mai mare, experiența chineză.

Principiul precauției sanitare justifică instituirea unei urmăriri digitale ambițioase cu aplicația StopCovid, propusă de guvern în parlamentul francez pe 27 mai 2020.

Într-un raport parlamentar din 6 aprilie, deputatul LREM (formațiunea lui Macron – n.r.) Mounir Mahjoubi făcea apel la „folosirea tuturor mijloacelor la dispoziție, fără totuși a compromite valorile și libertățile noastre”, inspirându-ne din experimentele făcute la Hong Kong și Taiwan, care permit operarea, prin intermediul aplicațiilor instalate pe smartphone-uri, adunării datelor la scară mare, pentru controlul deplasărilor populației. „În joc este încrederea în instituțiile noastre.”

Problema este că tocmai această încredere este compromisă, așa cum a arătat-o mișcarea Vestelor Galbene, și că există marele risc de a se instala, în numele principiului precauției, o variantă liberală a ceea ce se practică în China, unde numeroase aplicații și o sumă de algoritmi permit deja controlarea stării de sănătate a cetățenilor, accesul la anumite perimetre în funcțiune unde se ia temperatură, de către o bornă electronică sau un telefon, ori decizia carantinării cutărui sau cutărui individ.

În prima linie a companiilor care dezvoltă aceste aplicații găsim din nou gigantul Alibaba și constatăm încă o dată că Beijingul, mai degrabă decât să recurgă la mijloace coercitive și la agenții publice, se bazează de preferință pe „tech companies”, așa-zisele BATX (Baidu, Alibaba, Tencent, Xiaomi, varianta chineză a GAFA – Google, Apple, Facebook, Amazon – n.r.), pentru a propune o ofertă de management sanitar.

Aceasta, prin intermediul captării datelor în ciber-spațiu, video-supraveghere, tehnologii de recunoaștere facială și stimulări comerciale, constituie un sistem de control social mult mai eficient și cu atât mai ușor acceptat de populație cu cât este mai viabil economic și se poate folosi de pretextul necesității sanitare.

În ciuda tensiunilor care pot exista între China și țările occidentale, modelul chinez de control sanitar și social este un model care se exportă nu doar în Asia, ci și în Europa și Statele Unite, unde ne-am inspirat din modelul asiatic pentru StopCovid și unde Apple și Google au avansat de asemenea, pe 10 aprilie 2020, o aplicație comună pentru depistarea bolnavilor, care poate fi propusă guvernelor americane și europene.

De altfel, guvernul britanic pare să prefere această variantă celei franceze de urmărire și depistare a bolnavilor.

Supravegherea și managementul social sunt totuși piețe lucrative, care nu au așteptat COVID-19 pentru a se dezvolta, la fel cum companiile chineze nu au așteptat pandemia pentru a exporta know-how-ul dobândit în materie.

În domeniul supravegherii video, China a făcut din Xinjiang, provincie deșertică, teritoriul separatiștilor uiguri, cu o suprafață triplă față de cea a Franței, un veritabil laborator al video-supravegherii, iar Beijingul exportă de multă vreme know-how-ul în materie, de vreme ce camerele de supraveghere ale companiei chineze HikVision echipează Londra de 20 de ani.

Ambițiile chineze merg mult mai departe cu Digital Silk Road, „drumul digital al mătăsii”, care dublează „noul drum al mătăsii” pe care China în finanțează cu miliarde de yuani din anii 2010.

Cu acest proiect faraonic, ambiția Beijingului este, nici mai mult, nici mai puțin, decât de a face din companiile sale tehnologice liderele universului digital, exportând masiv know-how-ul în materie de Big Data, de control al datelor și, prin acestea, al populațiilor.

Pandemia de COVID-19 a creat enorme necesități în acest domeniu, și prezența asiduă și activă a reprezentării chineze, în afară de Organizația Mondială a Sănătății sau de Organizația Mondială a Comerțului, în Uniunea Telecomunicațiilor Internaționale (UTI), în sânul ONU, arată dorința Beijingului de a fi lider în elaborarea normelor internaționale în materie de comunicații și tehnologii informatice (ITC).

Cu ocazia Zilei Internaționale a Telecomunicațiilor, pe 17 mai, Houlin Zhao, secretar general UTI, a subliniat ambițiile programului „Connect 2030” al dezvoltării mondiale de „noi tehnologii precum 5G, transporturile inteligente, Internetul obiectelor, inteligența artificială și lanțul blocurilor”, program de dezvoltare la care China este unul dintre principalii artizani.

Iar amenințările americane la adresa firmelor chineze nu descurajează determinarea Beijingului. Trebuie să amintim aici că Huawei este lider incontestabil în infrastructuri telecom de generația a cincea, și, pe de altă parte, că americanii sunt cvasi-absenți de pe această piață.

În februarie trecut, voci din interiorul administrației Trump sugerau achiziția de participațiuni la Nokia sau Ericsson cu scopul de a recupera întârzierea în domeniul 5G și de a profita de dorința UE de a-și susține propriii jucători de pe această piață.

Căci, dacă piața americană se închide companiilor chineze, în Europa, în schimb, telefoanele mobile ale Xiaomi și Huawei concurează cu tot mai multă forță Samsung și Apple.

Iată așadar bătrâna Europă, prinsă într-o ideologie de securitate și sanitară din ce în ce mai puțin democratică și din ce în ce mai puțin liberală. Și pândită cu mare poftă de deținătorii americani ai unui Internet deja revopsit în culorile războiului comercial și de artizanii chinezi ai totalitarismului de consum.

CyPovestea bizară a buncărului militar care a devenit centrul unei reţele de crimă organizată: cum a scăpat creierul său 30 mai 2020, 15:57de Cristina Ene - Sursă:Adevărul .ro -Video: ”Traben-Trarbach: Anklage gegen acht Tatverdächtige erhob..”.

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Povestea bizară a buncărului militar care a devenit centrul unei reţele de crimă organizată: cum a scăpat creierul său

Foto captură Volksfreund TV

30 mai 2020, 15:57

de

Cristina Ene

Un fost centru de geolocalizare al armatei germane şi NATO situat într-un buncăr din orăşelul germanTraben-Trarbach din regiunea Mosel, landul Renania-Palatinat, a devenit o metropolă virtuală a crimei organizate, poate cea mai mare din lume, relatează Der Spiegel. O poveste bizară, în care infractorul principal a scăpat, scrie publicaţia.

Institutul, al cărui proprietar în acte este un olandez, a oferit servicii de găzduire unor reţele infracţionale cu bună ştiinţă, acesta fiind şi scopul activităţii sale, spun procurorii. Totul a început în 2003, când Herman Johan Xennt, un olandez de 61 de ani cu rezidenţă în Singapore, a cumpărat fostul buncăr militar sau „Institutul” de la statul german contra sumei de 400.000 de euro. 

Institutul, al cărui proprietar în acte este un olandez, a oferit servicii de găzduire unor reţele infracţionale cu bună ştiinţă, acesta fiind şi scopul activităţii sale, spun procurorii. Totul a început în 2003, când Herman Johan Xennt, un olandez de 61 de ani cu rezidenţă în Singapore, a cumpărat fostul buncăr militar sau „Institutul” de la statul german contra sumei de 400.000 de euro. 

Xennt, care a răspuns din detenţie unui număr de 65 de întrebări adresate de Der Spiegel şi canalul de televiziune publică NDR, a explicat: „Serverele noastre sunt ca seifurile din bancă. Niciun angajat al băncii nu verifică ce e înăuntru, de fapt fără cheie n-are cum sa o facă”.   

„Le-am pus explicit în atenţie clienţilor că nu vrem nimic ilegal şi mai ales siteuri care promovează terorismul şi pornografia infantilă. Dacă am fi ştiut, am fi închis severul şi am fi anunţat autorităţile”, s-a apărat el în faţa acuzaţiilor, deşi a doua zi după arestarea sa a admis că e tulburat de proporţiile activităţilor infracţionale găzduite de serverele sale, că îi pare rău şi nu a fost intenţionat.   

Investigaţiile legate de Ciberbuncăr sunt produsul cooperării mai multor agenţii guvernamentale, între care Biroul Federal pentru infracţionalitate şi alte două instituţii la nivel de stat, dar legislaţia germană e una strictă în materie de supraveghere şi multe date au putut fi obţinute prin colaborarea internaţională vizând un infractor mai bine conectat, un anume misterios domn Green. Acesta a fost văzut de angajaţii buncărului la proprietate şi a apărut în fotografii cu echipa după ce o publicaţie din ţara sa natală, Irlanda, a mers pe urmele lui.   

Deşi anchetatorii sunt convinşi că au în faţă un caz clar - buncărul este un centru tehnic de operaţiuni, un serviciu de găzduire pe darknet cheie pentru numeroase siteuri ilegale şi pieţe dubioase - va fi foarte greu de dovedit că operatorii au ştiut despre ele şi le-au sprijinit conştient activităţile.   

„Nu e vorba despre ce a făcut, ci despre ce a ştiut”, spun anchetatorii.  

 Publicaţia Der Spiegel şi canalul de televiziune NDR au avut acces la documente din anchetă şi au prezentat detalii din acest caz. Procesul va începe în câteva luni în Trier.    

Echipa de bază era formată din fii Xyonn şi Yennoah O., partenera de viaţă Jaqueline B. şi Michiel R - care s-a alăturat în 2014 şi care a devenit managerul buncărului. Acesta se ocupa teoretic de abuzurle raportate, dar după cum a povestit anchetatorilor, acestea erau rezolvate prin transmiterea lor clienţilor. Pe lângă echipa de programatori care avea birourile proprii, se mai aflau pe proprietate, care are doar unul din cele cinci etaje la suprafaţă, Rene G, portar şi bucătar, dar şi interni care probabil nu aveau acces în subteran. Ocazional, Xennt primea prieteni care veneau în vacanţă, dar şi vizite din partea misteriosului domn Green.   

Un fost colaborator, care nu este însă pus sub acuzare, Sven Olaf Kamphuis, s-a referit la el însuşi ca la „Ministrul de externe al Ciberrepublicii”, cum numea el buncărul. El a spus după raidul poliţiei că proprietatea era o ţară în sine care are dreptul la apărare militară.   

Procurorii nu au aşi în mânecă: nu există niciun singur email sau o recunoaştere explicită în convorbirile interceptate care să furnizeze dovezi clare că buncărul avea ca principală activitate servicii pentru infractori. Anumite emailuri sau mesaje conţin însă indicii care sugerează că în anumite cazuri buncărul putea emite avertizări, dar nu a făcut-o decât formal.  

 Mai sunt şi mesaje în care raportarea unui abuz e însoţită de oferte pentru o mai bună protecţie la un cost suplimentar. Procurorii vor căuta să probeze că Xennt şi echipa sa au oferit opţiuni de criptare - aşa numitul „stealth service” care îi fac invizibili pe distribuitorii originali ai unui conţinut infracţional - unor clienţi ale căror afaceri ilegale erau evidente pentru ei. 

Servicii blindate nuclear pentru lumea subterană 

Cazul este însă construit pe dovezi circumstanţiale că furnizorii serviciilor de găzduire erau la curent cu afacerile nu tocmai curate ale clienţilor. În definitiv ofereau servicii pentru lumea subterană a webului. Mai mult îşi prezentau serverele ca „scut nuclear” împotriva unor potenţiale repercusiuni legale, poziţionându-se astfel pe piaţă ca furnizori de găzduire pentru afaceri ilegale de tot felul.    

 În cele din urmă preţurile de 3 şi 4 ori mai mari pentru astfel de servicii oferă cele mai bune indicii că ştiau pentru cine lucrează.  

 Unii dintre clienţii lui Xennt, implicaţi în crimă organizată transfrontalieră, sunt deja obiectul unor anchete penale. Printre ei sunt:   - platforma Fraudsters (între 2016 şi 2018), folosită trafic de droguri, bani falşi, medicamente, fraudarea cardurilor de credite şi acte de identitate false;  - Flugsvamp 2.0 din Suedia, începând din 2015 - una din pieţele majore pentru droguri, cu zeci de mii de cumpărători de la 600 de furnizori şi milioane de vânzări;  - Orangechemicals.com şi Lifestylepharma.com (2016-2018) specializate în vânzarea de droguri sintetice importate din China;  -Onions.es şi Cb3rob.org- siteuri de pornografie infantilă.  

 Serverele lui Xennt au fost legate şi de scandalul Mirai, din 2016: un om de afaceri liberian a angajat un hacker pentru a elimina un competitor prin sabotaj digital. Planul era înecarea lui în trafic nedorit prin exploatarea a sute de mii de rutere ale utilizatorilor de internet Deutsche Telekom. A fost un eşec care a destabilizat temporar 1.2 de milioane de conexiuni la internet.  

 Trei dintre cei mai mari furnizori de servicii de găzduire din Germania sunt Ionos, Strato and Hetzner. Companiile au declarat că nu permit închirieri anonime de spaţiu pe serverele lor şi nici plăţi în monede digitale sau cash. Xennt şi echipa lui au oferit însă oricui a plătit stocare anonimă fără a verifica identitatea, adresa sau clientul care a solicitat serviciile. A primit bani cash în plicuri livrate la porţile proprietăţii, plăţi în Bitcoin şi transferuri bancare prin Western Union. Nu au existat contracte cu termeni şi condiţii semnate de clienţi.  

 La un moment dat Xennt şi-a făcut publicitate lăudându-se că a găzduit platforma Wikileaks al lui Julian Assange. Însă clienţii lui nu erau nicidecum din rândurile celor oprimaţi de regimuri dictatoriale care doreau să evite cenzura şi căutau siguranţă „nucleară”. 

Xennt este un experimentat al lumii digitale subterane. El a deţinut un buncăr NATO şi în Kloetinge Olanda. Împreună cu partenerul său de afaceri, Kamphuis, a ajuns pe primele pagini ale ziarelor după ce au găzduit Pirate Bay. În 2002, în acel buncăr a izbucnit un incendiu de la un laborator de droguri sintetice din incinta lui. Xennt a spus atunci că a închiriat spaţiul şi nu a ştiut ce fac clienţii lui chinezi.   Xennt a scris pe siteul de prezentare că buncărul dispune de generatoare de electricitate şi de provizii astfel încât toate serverele să funcţioneze continuu „în orice condiţii”. Astfel a creat impresia că va oferi siguranţă clienţilor lui indiferent de orice.

Dosarele nu conţin informaţii despre profiturile afacerii din buncăr. La un moment agentul sub acoperire a aflat de la mâna dreaptă a lui Xennt că acestea s-ar ridica la 200.000 de euro anual. Costurile de întreţinere trebuie însă să fie enorme pentru cele peste 400 de servere şi numai factura de electricitate ajunge la 15.000 de euro pe lună. De aceea echipa şi-a mărit oferta pe servicii prezentându-se ca furnizor global de tehnologie şi de consultanţă de securitate pentru clienţi cu cereri speciale. A venit astfel cu ideea unei aplicaţii descrisă ca imposibil de supravegheat, care urma să fie concepută în Polonia. Ar fi fost dotată cu un buton de panică care să şteargă toate datele în caz de urgenţă. Serviciul costa 3.000 de euro pe an. 

Misteriosul domn Green sau Pinguinul

Xennt avea nevoie de parteneri de afaceri bine conectaţi: un om precum domnul Green, un irlandez care apare în dosare ca George M. Xennt a declarat că l-a primit de maxim 3 ori la buncăr, în timp ce asociatul său, Michiel R, a spus că a venit de 3, 4 ori pe lună la începutul afacerii. Sute de pagini ale dosarului sunt dedicate numai acestui irlandez care ar fi şeful reţelei din buncăr. Doar că anchetatorii nu au putut proba apartenenţa lui la reţea şi între timp l-au pierdut.  

 Sunt însă relatări că echipa din buncăr se temea de el, un om de aproape 70 de ani cunoscut şi ca Pinguinul din cauza mersului său balansat. Presa irlandeză îi spune „Naşul”. Se spune că el şi familia sa alături de alte clanuri au dominat piaţa drogurilor din Irlanda şi Europa ani de zile. E suspectat şi de trafic de arme şi spălare de bani. A fost închis în anii 80, iar în anii 90 se afla în top 5 al infractorilor din Irlanda. Bărbatul spune că este un antreprenor cinstit şi afacerile sale de import-export sunt legale.    

George M. s-a mutat la mijlocul anilor 90 în Olanda după ce Irlanda a început să confişte proprietăţile obţinute prin activităţi infracţionale. Acolo a fost acuzat că a coordonat furturi de milioane de dolari de componente informatice. A primit doi ani şi jumătate de închisoare. Fiul său, unul din cei mai mari importatori de heroină din Olanda, a fost împuşcat în faţa casei sale.   Apoi domnul Green s-a mutat în lumea virtuală. Apariţiile sale au fost rare şi se presupune că a făcut naveta între Olanda, o proprietate din Maroc şi una din Malaga, unde locuia cu partenera sa, o marocană.  

 Poliţia germană a obţinut permisiunea să intercepteze 16 telefoane numai în legătură cu Pinguinul. S-a dovedit că el a făcut drumuri la Traben-Trarbach din Wittlich, vestul Germaniei, unde închiriase un apartament. Poliţia a descoperit conexiuni cu reţele globale de crimă organizată. George M. a traficat tone de droguri şi avea contact cu carteluri din Columbia. A fost implicat şi într-un război sângeros pentru supremaţie pe piaţa din Europa. Irlanda a confiscat sute de kilograme de cocaine într-o operaţiune în care apare numele lui. Europol l-a pus în top 20 al traficanţilor de droguri din Europa, pe 2014. Dar el se plimba liber prin Europa şi Germania.   

Probabil afacerea din buncăr nu ar fi fost dezvăluită dacă nu ar fi apărut el. În 2015 un tabloid irlandez a publicat poze cu el de la un intern al buncărului şi apoi a trimis un reporter la Traben-Trarbach unde a fost filmat alături de membri ai echipei lui Xennt. Publicaţia a scris că cei doi se cunoşteau din Olanda şi erau parteneri de afaceri în Germania.    

Dar treburile au mers mai departe în buncăr. Ei erau însă supravegheaţi intens: urmariţi, interceptaţi, localizaţi prin GPS, agenţi infiltraţi în reţea. Prezenţa Pinguinului le-a oferit acces la un număr colosal de date . În ochii anchetatorilor el este fapt şeful reţelei. E posibil ca acesta să fi cumpărat buncărul. Anchetatorii au găsit o investiţie de 700.000 de euro într-un „proiect IT” în Germania prin „ministrul său al finanţelor”, Kevin G. Un mesaj criptat despre cutii de portocale vândute la preţ dublu, un chinez şi o bancă a indicat că îşi continua şi comerţul cu droguri.   

Un alt mesaj se referea la un telefon dotat cu o aplicaţie de criptare pe care o folosesc toţi prietenii săi.  Poliţia germană s-a folosit de irlandez pentru a obţine permisiuni de supraveghere mai puternice. Era clar că afacerile lui trebuiau protejate prin mijloacele tehnice oferite de buncăr. Un angajat a dat declaraţii în acest sens.  

  Multe din convorbirile interceptate între Xennt şi Pinguin erau despre aplicaţii finanţate de acesta din urmă. Ele erau numite„ Exclu” şi „Enigma”. Le vindeau preinstalate pe telefoane BlackBerry.  Un raport al anchetatorilor arată că aplicaţiile erau folosite în comunicaţii în tranzacţii cu droguri. Dar cele mai importate detalii despre infracţiunile comise erau furnizate pe canale criptate şi nu au putut fi accesate.Telefoanele au ajuns în Columbia, dar şi la sucursala din Olanda a grupării Bandidos.    Anchetatorii au descoperit o convorbire din 2016 între Xennt şi irlandez în care ilustrul infractor se plângea de costurile mari de întreţinere şi prea puţin profit. Xennt trebuie să-şi facă un plan de afaceri.  

 Apoi anchetatorii au pierdut urma Pinguiului care nu a fost nici acuzat, nici arestat în afacerea buncărului. Este uluitor, scrie Der Spiegel, mai ales după supravegherea şi urmărirea intense prilejuite de acest personaj. El a dispărut într-o zi şi dus a fost. I s-a pierdut urma prin 2017. El nu a făcut nicio greşeală şi în plus operaţiunea s-a desfăşurat în cadrele strânse ale legislaţiei germane care nu oferă cele mai bune oportunităţi pentru a destructura reţele mafiote.  

 În urma raidului din septembrie 2019 în buncăr poliţiştii au descoperit şi un contract de servicii de găzduire cu o grupare extremistă de dreapta, Identitarian Movement, care intră sub incidenţa agenţiei de protejare a Constituţiei şi e pasibilă să răspundă penal. Unul dintre angajaţii lui Xennt a recunoscut că echipa a vizat o astfel de piaţă de nişă şi că el însuşi a contactat gruparea prin mesagerie criptată.    

Poliţia germană a mai ajuns la buncăr în cu câteva luni înainte după ce a mers pe urmele uneia dintre cele mai mari reţele de pe darknet, Wall Street Market (WSM), în cadrul unui demers internaţional al FBI, Europol şi poliţia federală germană. Piaţa avea peste un milion de clienţi şi se vindeau canabis la tonă, cocaină la sute de kilograme, metamfetamină, heroină la kilogram, pastile de ecstasy şi alte narcotice. Reţeaua a avut profituri de 50 de milioane de euro în câţiva ani de existenţă.   Darknetul e o lume digitală paralelă care poate fi accesată cu ajutorul unor browsere precum Tor care pot anonimiza aproape complet navigarea pe siteuri. Organizaţii media precum New York Times pun la dispoziţie mailuri pentru informatori pe darknet pentru a-i proteja. Este o lume în care inhibiţiile dispar după ce poate fi accesată doar cu câteva clickuri, iar oameni care nu ar deveni infractori în lumea reală o fac pe aceste platforme virtuale.   

Cazul a adus în atenţie legislaţia restrictivă în privinţa supravegherii din Germania, anchetatorii putând obţine probe datorită colaborării internaţionale. Agenţiile efectuează investigaţii în funcţie de legislaţia ţării şi „ne putem folosi de rezultatele lor în cazurile noastre”, spune un anchetator german.

Citeste mai mult: adev.ro/qb5a0z

cuvinte cheie:buncar militar traben-trarbach retea crima organizata in buncar servicii gazduire darknet trafic de droguri darknet

Live: George Floyd Death Protests Around The U.S. | NBC News

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

”Adevărata Conspirație a Pandemiei: Țări închise de minți încuiate. Lucruri ascunse la vedere ” Autor: Ioan Bujor - 28 mai 2020 - Sursă : Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Adevărata Conspirație a Pandemiei: Țări închise de minți încuiate. Lucruri ascunse la vedere

Autor: Ioan Bujor

28 mai 2020

Da, s-ar putea să existe o conspirație îndărătul acestei pandemii. Sau, mai curând, o conjurație a netrebnicilor, veche de când lumea.

Și este la vedere, se întâmplă la lumina zilei și se strigă în gura mare. Doar că noi n-o vedem: unii pentru că, părtași fiind, se uită în altă parte, alții pentru că se încurcă în vorbe și nu mai înțeleg nimic. „Văzând, să nu vadă și auzind, să nu înțeleagă”…

Marele, înfiorătorul secret care trebuie ascuns este că întregul sistem protectiv al statelor s-a prăbușit ca un castel de cărți de joc la prima adiere a pandemiei. Instituțiile internaționale s-au dovedit ineficiente și, poate, corupte; sistemele de sănătate publică s-au dovedit nepregătite și conduse inept; globalizării tiermondiste i-a crăpat hlamida și i s-au văzut izmenele naționalist-elitiste; „epistemocrația” și„ tehnocrația” s-au dovedit simplă tiranie a părerii – „doxocrație”.

Fricii de moarte, puterea i-a răspuns cu anularea vieții. Țări întregi închise de minți încuiate. Totul pentru a salva – nu neapărat vieți – ci respectabilitatea unui sistem și carierele oamenilor ce-l conduc.

Ni s-a spus să stăm în case, că altfel vom muri. Dar asta nu era de-ajuns, așa că s-a umblat repede și mizerabil la coarda culpablizării: dacă nu stai acasă, îi omori pe alții, pe cei mai vulnerabili! Or, cine și-ar asuma să fie criminal? Așa că toată lumea s-a supus.

„Conspirația” e foarte veche – cam de când există putere. Și ține de relația puterii cu moartea. Pentru că, de fapt, asta înseamnă putere: să poți să ucizi fără a te teme de consecințe. Așa că nu cred că va mai părea atât de ciudată constatarea că pandemia și carantina globală nu au legătură cu moartea, ci cu „nemurirea”. Nu biologică, ci politică: perpetuarea puterii. Iar cuvântul modern care ne-o poate descoperi este atât de dorita „imunitate” – față de virus, individuală sau de turmă, asta e salvarea așteptată. Un cuvânt folosit aproape zilnic, inclusiv în context politic – imunitatea parlamentară, diplomatică etc.

În textele vechi nemurirea ascundea mereu ceva. Avea rost, atunci: dacă vorbeai pe șleau riscai nu doar să bei cucută, ci mai ales ca gândurile tale să nu răzbată către alții. Pentru că puterea – chiar și democratică – nu-i iubește defel pe cei ce spun că împăratul e gol.

Nemurirea – imunitatea la moarte – înseamnă mereu două lucruri diferite, în funcție de partea liniei dintre conducători și conduși pe care te afli. Pentru cei ce au puterea, pentru satrapi și „eroi”, de la Ghilgameș la Voldemort (Harry Potter), nemurirea înseamnă impunitate, imunitate față de moarte ca pedeapsă, dreptate și răzbunare.

Pentru poporul de rând înseamnă, cel mult, imunitate față de virusuri și alți patogeni naturali – ca în visele (și promisiunile) grupurilor de cercetători anti-aging sau la Dead Pool ori Q (Star Trek). Dar, cel mai adesea, e un banal „Lumea e nedreaptă, așteaptă-ți rândul la dreptate până în viața viitoare”.

Știau deja despre „conspirația” asta cei vechi? Se pare că da, încă de pe vremea lui Ghilgameș. El e un satrap ce-și ucide și umilește supușii; pe tineri îi omoară trimițându-i să-i poarte războaiele, pe mirese le violează în noaptea nunții (da, jus primae noctis nu e o invenție medievală) pe ceilalți îi supune la muncă forțată. Oamenii, disperați, le cer zeilor să îi scape de un așa „protector” și „binefăcător”.

Dar e două părți zeu și o parte om, iar corb la corb nu-și scoate ochii. Zeii nu-l omoară, ci-i găsesc un „inamic”, pe sălbaticul Enkidu. Cu care se luptă pentru scurt timp, înțelege că nu i-ar fi simplu să-l învingă, așa că, precum orice populist care se respectă, Ghilgameș îi declară sălbaticului dragostea sa și și-l face tovarăș de crime și nelegiuiri. Nu altfel au făcut satrapii secolului XX cu gloatele sălbatice pe care le-au iubit atât de mult încât le-au aruncat în cel mai crunt război. Pentru ca apoi, precum Stalin, să-i plângă ipocrit, ca eroi, pe cei morți în războiul cu prietenul și tovarășul său de socialism, Hitler.

Rămas fără Enkidu, pe care-l prevenise că oamenii sunt muritori și că singura nemurire e faima, Ghilgameș se sperie de consecințele purtării sale și pleacă în căutarea nemuririi. Spre Utanapiștim, singur supraviețuitor al „potopului”. O poveste ce ascunde, la rându-i, printr-o mulțime de detalii, mai mult decât spune. Pentru că nu inundațiilor le e specific să aibă exact un singur supraviețuitor, ci măcelurilor dintre cei puternici. Abia după ce i-a ucis pe toți ceilalți, cel care are puterea poate trăi fără teama că-l va omorî cineva pentru crimele cu care și-a câștigat-o.

Dar Utanapiștim nu trăiește în tărâmul oamenilor, de-asta e nemuritor, pentru că nimeni nu poate ajunge la el. E în „carantină”, departe de orice alt om. Izolarea, despărțirea de umanitate este cea care apără puterea. De-asta puterea are nevoie de semne, de coroane, sceptre și uniforme: pentru a marca despărțirea.

Carantinarea prin stigmat, cea care-l ferește pe „erou” de răzbunare, apare într-o altă istorie foarte veche, cea a lui Cain. După ce-și omoară fratele, înțelege că de un om ce și-a ucis propriul frate s-ar teme oricine și, de frică, l-ar omorî când ar avea ocazia. Așa că Dumnezeu îi oferă un semn distinctiv, un stigmat, ca toți să-l recunoască și să nu-l ucidă.

La fel în povestea târzie despre Ahile: mama sa, zeița Thetis, știe că pe fiul său îl așteaptă o carieră politică – e fiu de rege – și militară (desi pe ultima o poate evita, câtă vreme mama sa îi dă de ales între a merge la război și-a deveni faimos și a rămâne acasă pentru o viață lungă și liniștită), așa că încearcă să-i ofere imunitate, scufundându-l în Styx. Dar eroul moare lovit exact în călcâiul rămas nescufundat, de o săgeată trasă de lașul Paris ca răzbunare pentru uciderea lui Hector, omorât, la rându-i, de Ahile, pentru uciderea lui Patrocle.

Imunitatea, banala imunitate a oamenilor de rând, nu face obiectul marilor epopei.  Ea apare, fugar, într-o istorie din Evanghelii – imunitate față de șerpi veninoși și față de băut otravă – dar este limitată la cea dintâi „trimitere” a apostolilor; la a doua trimitere imunitatea asta dispare, iar apostolii sfârșesc ca martiri.

Imunitatea medicală este însă noul „secret al nemuririi”, noul „pământ al făgăduinței” pentru ceea ce unul dintre cei mai interesanți filozofi contemporani, Agamben, numește „religie medicală”. Iar pentru obținerea acesteia trupul fiecăruia e luat în stăpânire de oficianții noului cult. Hrănirea și îngrijirea trupului nu mai sunt decizii private, ci o problemă de siguranță a statului; toți trebuie să se supună. Iar nesupunerea față de noul ideal e „colaboraționism” cu „forțele răului”: obezitatea și diabetul, boli asociate stilului de viață, au fost demonizate ca aliați ai virusului. Noul virtuos, sfântul noii religii plesnește de sănătate, își face hagialâcul în parc, la jogging, și ține toate posturile dietelor la modă.

Problema apare atunci când promisiunea se dovedește mincinoasă, când imunitatea făgăduită în schimbul supunerii refuză să apară, iar gloata înfuriată începe să le ceară socoteală celor de care s-au lăsat păcăliți. Moment în care cei puternici au nevoie de „nemurirea” lor, de impunitate: să nu dea socoteală pentru ce au făcut. Pe care au și cerut-o, la noi și aiurea, cu obrăznicie: doctorii care cer să nu se facă cercetări pentru afacerile din pandemie, OMS-ul încearcă să-și ascundă complicitatea cu tirania comunistă din China.

Așa văzând lucrurile, izolarea în care a fost aruncată lumea este, de fapt, o conspirație a nevonicilor care ne conduc: să nu se vadă dimensiunile minciunii că statul te protejează și să fie prevenite revoltele față de promisiunile de neîmplinit. Pentru că omenirea n-a fost, mai niciodată, condusă de cei mai înțelepți sau mai buni dintre oameni, ci dimpotrivă. Să fim la distanță unii de alții e crucial pentru a nu se agrega revolta. Dar, mai ales, e important să fim ținuți la distanță de putere.

LUMEA LUI BANCIU, 28 MAI 2020, P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

LUMEA LUI BANCIU, 27 MAI 2020, P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Starea Natiei: 26 mai 2020 (Partea 1)

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html