Sorin Ovidiu Vîntu, Generație, nu lăsa niște inepți să decidă pentru tin...

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Christine Lagarde: „Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva” - Un avertisment premonitoriu, din urmă cu doi ani! - Sursă : ”(AMOS NEWS, 3 iulie 2018)”

http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html

Publicat: 24 Martie, 2020 - 12:12

Christine Lagarde: „Bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva”

Un avertisment premonitoriu, din urmă cu doi ani!

Imbatranirea populatiei este o provocare cunoscuta. Si Fondul Monetar International ii acorda o analiza ampla in fiecare intalnire trimestriala. Ceea ce atrage atentia este agresivitatea si cruzimea cu care pune in relief problema. Fondul reclama, intre alte masuri, ca beneficiile sa fie reduse si varsta de pensionare sa fie prelungita din cauza „riscului de a trai mai mult decat era de asteptat”.

De asemenea, propune solutii de piata pentru a reduce acest „risc”. In ceea ce priveste economistii FMI, spaniolul José Viñals numeste „risc de longevitate”. „Daca longevitatea creste cu trei ani peste ceea ce este prevazut, pana in 2050, costul imbatranirii – care deja este enorm pentru Guverne, intreprinderi, societati de asigurari si particulari – va creste cu 50% in economiile avansate luand ca referinta PIB-ul din 2010. Pentru tarile emergente, acest cost suplimentar ar fi de 25%. In termeni absoluti, costul prevazut va creste cu zeci de miliarde de dolari la scara globala. Acest lucru pune in pericol viabilitatea finantelor publice prin declansarea nivelurilor datoriei publice intr-o proportie similara. In paralel, este un risc pentru solvabilitatea entitatilor private.”

Dupa cum a explicat Viñals la conferinta de presa in care a prezentat raportul, „a trai mai mult este bine, dar are un risc financiar semnificativ. Ne va costa mai mult ca indivizi, corporatii si guverne. De aceea, trebuie sa ne ingrijoram acum pentru riscurile longevitatii, astfel incat costurile sa nu ne sufoce pe viitor„, a spus Viņals, seful Departamentului Piete de Capital.

Christine Lagarde: ”Batranii traiesc prea mult si este un risc pentru economia globala, trebuie facut ceva”

In 1750, speranta de viata in tarile Europei Occidentale nu ajungea la 40 de ani. Din 1900 a crescut ajungand la 80 de ani in 2010. La scala globala a trecut de la 48 in anii 1950 la 70 de ani in ultimul an de referinta. Dar ceea ce schimba calculele, conform FMI, este speranta de viata cand au implinit 60 de ani. Natiunile Unite prevad ca pentru 2050 speranta de viata, plecand de la aceasta varsta, 60 de ani, va creste cu 26 de ani in economiile avansate si cu 22 de ani in tarile in curs de dezvoltare. Traind mai mult populatia, va trebui sa se plateasca mai multe pensii si prestari la siguranta sociala. In acest caz pune ca exemplu planul de pensii private din SUA. „Companiile ar trebui sa-si multiplice contributiile de mai multe ori pentru a putea face fata acestor datorii suplimentare”, spune el. „Recunoasterea si atenuarea acestui risc este un proces care ar trebui lansat acum”.

Christine Lagarde, directoarea FMI, vrea ca reuniunea din primavara de la Washington sa serveasca pentru a privi inainte. In acest context, cere Guvernelor sa admita ca imbatranirea le poate crea probleme serioase in viitor si ca este un risc. Pentru a neutraliza efectele, recomanda combinarea cresterii varstei de pensionare cu alte masuri. Pentru prelungirea varstei de pensionare propune ca aceasta sa fie legata de speranta de viata, astfel ca numarul de ani in care pensionarul incaseaza pensia sa nu creasca. Dar asta nu e de ajuns. FMI crede ca trebuie luate si alte masuri, si intre ele, reducerea pensiilor, cresterea cotizatiilor si posibilitatea ca Statele membre sa angajeze asiguratori privati pentru a acoperi acest „risc pentru persoanele care traiesc mai mult decat se astepta”.

Economistii FMI prevad ca proprii cetateni sa-si creasca economiile prin planuri de pensii, recomanda chiar sa fie obligati sa contracteze utilizarea ipotecilor inverse, pentru care casa in proprietate este livrata Bancii in momentul decesului, in schimbul primirii pana la acea data a unui venit lunar pentru aceasta. Fondul solicita tarilor, de asemenea, o mai mare transparenta atunci cand raporteaza tendinta de imbatranire si modul in care se pregatesc sa finanteze pensionarea.

FMI conchide, reamintind ca toate aceste reforme „vor dura ani ca sa dea roade”, iar orice intarziere in acest proces va face dificila confruntarea cu aceasta provocare asa cum ar trebui. „A acorda atentie imbatranirii populatiei si riscului de longevitate suplimentara face parte din setul de reforme necesare pentru a restabili increderea in viabilitatea bilanturilor sectorului public si privat”.

(AMOS NEWS, 3 iulie 2018)

Tag-uri Nume: 

• Christine Lagarde

Tag-uri Institutii: 

• Fondul Monetar Internaţional (FMI)

• Politica internationala

• Interviu

• Ştirile zilei

• Autentificare pentru a posta comentarii
• 

Ultimele stiri

COVID-19: Bomba care distruge civilizația pentru ca pe ruinele ei să se construiască Raiul Comunist pe pământ - Autor: Adrian Pătrușcă - 29 martie 2020 - Sursă : Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html

COVID-19: Bomba care distruge civilizația pentru ca pe ruinele ei să se construiască Raiul Comunist pe pământ

29 martie 2020

Autor: Adrian Pătrușcă

Nu este adevărat că virușii sunt organisme inferioare, aflate la granița dintre viață și moarte. COVID-19 pare înzestrat cu inteligență. Are concepții ideologice. Este de Stânga.

De exemplu, zici că l-a citit pe Malthus, cel  atât de drag progresiștilor de azi, care susținea controlul strict al populației în funcție de resursele economice.

Virusul de Wuhan pare chitit să rezolve dezechilibrele demografice planetare. Bătrânii sunt principala lui țintă. Nu îi lichidează direct – la urma urmei, nu este mai letal decât colega sa gripa – ci parșiv, indirect, prin tărăboiul global pe care îl provoacă.

Vârstnicii sunt primele victime ale izolării:

„Contactele sociale și evenimentele sociale, teatrul, muzica, călătoriile, vacanțele, sportul, toate acestea îi ajută să-și prelungească viața pe pământ. (Prin izolare forțată) speranța de viață a milioane de oameni e scurtată”, spune profesorul Sucharit Bhakdi, fost șef al Institutului de Igienă și Microbiologie Medicală din Germania.

https://youtu.be/OfYKd4C-pbE

Orientarea tuturor eforturilor, alocarea tuturor resurselor către eradicarea COVID-19 duce inevitabil la dezechilibrarea sistemului medical și la neglijarea celorlalți bolnavi. Din nou, bâtrânii sunt primii loviți.

Criza economică, ale cărei prime semne de-abia încep să se arate, îi va afecta în primul rând pe cei cu venituri mici și pe cei dependenți de îngrijirea altora: adică mai ales bătrânii.

Dar poate că nimic nu este mai ucigător pentru bunici decât marginalizarea și ura pe care măsurile luate „pentru binele lor” o provoacă în rândul „celorlalți”.

Reporterii îi caută cu lumânarea pe bătrânii amărâți, târându-și cărucioarele după ei, pentru a-i admonesta că încalcă consemnul sau că nu și-au „printat” declarația pe propria răspundere.

Peste tot – pe stradă, în magazine, pe internet – iritarea față de bătrâni crește. Acești oameni, care își numără zilele și ceasurile până la moarte, și pentru care „ieșitul afară” a rămas una dintre puținele bucurii, sunt puși la zid ca factori de infectare a societății.

Ura împotriva bătrânilor este alimentată de multă vreme, prin mesajele alarmante venite de la liderii politici ai lumii, care prevestesc prăbușirea iminentă a sistemelor de pensii, fără a lua totuși vreo măsură de încurajare democratică.

În străfundurile subconștientului social, moartea fiecărui bătrân a devenit o ușurare. „Un om în minus, o porție de mâncare în plus.”

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Virusul din Wuhan a mirosit de la o poștă a progresism de la primele imagini primite și distribuite cu entuziasm în toată lumea, ale Pământului nepoluat, văzut din satelit, după primele săptămâni de izolare.

Sute de secte militează pentru exctincția omenirii cu scopul de a salva Pământul. Ele consideră epidemia o binecuvântare.

„Pământul se vindecă.

Aerul și apa se curăță.

Corona este tratamentul.

Oamenii sunt boala.”

Alții ca Greta Thunberg sau Extinction Rebellion, mai „moderați”, cer ca întreaga planetă să devină „verde” până în 2050.

Politicienii au ascultat și și-au luat angajamentul. Ușor de promis, greu de ținut. Înseamnă punerea pe butuci a 90% din industria lumii, adică o catastrofă economică și un dezastru social.

Coronavirusul a picat la țanc. A oferit pretextul perfect pentru închiderea industriilor, care poluau, poate, dar susțineau nivelul de trai al oamenilor.

Veștile despre trilioanele de euro și dolari care se pregătesc la nivel planetar pentru refacerea economică post-pandemie nu trebuie să ne înșele. Tot mai multe voci – printre care ONU sau Agenția Internațională pentru Energie (AIEA) – cer ca acest purcoi de bani să fie folosit pentru o „revoluție verde” a economiei. Adică să fie dirijați doar spre firmele care produc echipamente ecologice.

Acest lucru va duce la o scumpire generalizată și la plafonarea nivelului de trai undeva foarte jos, spre bucuria celor câteva companii „alese”, care, pe lângă subvențiile grase, vor beneficia și de mână de lucru ieftină.

Un alt efect care umple de bucurie inimile progresiștilor este impulsul dat interzicerii banilor fizici. „Banii cash sunt murdari la propriu, sunt cei mai periculoși când e vorba de răspândirea unei epidemii”, spunea Adrian Vasilescu, consilierul de STRATEGIE (s.m.) al guvernatorului BNR pe 8 martie 2020. Isteria COVID nici nu începuse.

Plata cu cardul va deveni foarte curând obligatorie, cum este deja în mai multe locuri.

Or, banii și accesul liber la banii personali sunt un element crucial al libertății individuale.

Cardul presupune un intermediar între bani și proprietarul lor de drept: banca. Aceasta îți poate bloca accesul la bani, la solicitarea statului, lăsând loc abuzurilor. Astăzi, când ANAF îți pune poprire pe conturi fără mandat judecătoresc, poți supraviețui cu niște bani gheață puși de-o parte. Nu vei mai putea.

În plus, după secretul bancar, siguranța bancară e și ea pe cale să devină un basm: prin dobânzile negative (tot mai frecvente), banca îți va fura legal din banii personali, pe care tu nu mai ai voie să îi ții în buzunar sau la saltea.

Progresismul este un Totalitarism deghizat, în care zeghea este înlocuită cu hăinuțe multicolore. Sub pretextul luptei împotriva epidemiei, statele se întrec să calce cu bocancii cele mai elementare (pleonasm necesar!) norme de libertate individuală.

Pe principiul „virus chinezesc cu abuz chinezesc se combate”, tot mai multe state (inclusiv România) au aprobat urmărirea fără mandat a telefoanelor.

După modelul chinez, Rusia folosește camerele cu recunoaștere facială împotriva virusului: doar la Moscova sunt o sută de mii. Occidentul, întotdeauna gata să-l acuze pe Putin de toate relele, de data asta tace mâlc. Pentru că Occidentul însuși pregătește utilizarea în masă a acestei tehnologii.

Zilele când Cipul va deveni obligatoriu nu sunt departe.

Mai aproape este însă vacccinarea obligatorie. Un grup de parlamentari s-a grăbit să scoată legea de la sertar încă din primele zile ale epidemiei. În fața respingerii sociale, au dat înapoi: nu era ÎNCĂ momentul. Dar, după ce COVID-ul va trece (când va fi asta, luni sau ani, nu se știe: Imperial College din Londra vorbea de 18 luni, Streinu-Cercel de un an), nimeni nu se va mai putea opune măsurii. Aceasta va deschide calea și către alte acte medicale obligatorii, cum ar fi, de exemplu, eugenia sau eutanasia. Sau Cipul, de adineaori

Precizare: sunt în favoarea vaccinării, dar sunt împotriva obligativității ei. Un act medical nu trebuie impus nici pacientului, nici medicului.

Argumentul că o persoană nevacccinată reprezintă un pericol social e extrem de periculos. El poate fi folosit pentru a justifica o sumedenie de abuzuri sau alte mizerii ideologice.

Același argument este folosit și în disputa legată de împărtășirea cu lingurița unică, pe care închiderea bisericilor (o altă bucurie a progresiștilor), în mod straniu, nu a domolit-o. Dimpotrivă.

Pentru că miza „Războiului Linguriței” nu este sănătatea populației, ci lovirea Bisericii, prin desacralizarea Tainelor.

Dacă fiecare vine cu lingurița de acasă sau este împărtășit cu linguriță de plastic de unică folosință, asta nu înseamnă că Hristos nu mai este în Sfântul Potir. Dar este relativizat, este retrogradat de la rangul de Dumnezeu Viu, la cel de Simbol. Iar creștinul este transformat în superstițios.

M-am numărat printre naivii care au crezut că epidemia de coronavirus va da o lovitură grea progresismului și globalizării și va aduce un reviriment al statelor-națiuni. M-am înșelat.

Vorba lui Postelnicu: „Onorată instanță, am fost un dobitoc!”

În realitate, coronavirusul a dat aripi globalizării. Zilele trecute, fostul premier britanic laburist, Gordon Brown, cerea deschis crearea unui fel de guvern mondial (evident, temporar!) pentru combaterea pandemiei.

Peste trei miliarde de oameni (jumătate din populația planetei) se află în acest moment în izolare. Închiși în casele lor, care sunt închise în țările lor, care sunt la rândul lor închise.

Singura lor „deschidere” o reprezintă telecomunicațiile. În special internetul.

Stau închiși ca niște albine într-un stup, disciplinați, fiecare în celula sa hexagonală, executând activitatea care i s-a indicat.

Un rai al muncii și al supunerii fără crâcnire: Raiul Comunist.

De la Sillicon Valley, Marele Bărzăune supraveghează orice zumzet din rețea.

PAGINA ANTERIOARA CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

”Prin gările cu firme albastre” - Ion Minulescu - ”Ramuri” , nr.4, 15 februarie 1913

http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html

Glossă - Mihai EMINESCU

http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html

”Balada vieții trecătoare ” - Rabindranath Tagore

http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html

Misteriosul grai dician vorbit pe teritoriul României. Ce cuvinte a împrumutat limba română din acesta - 29 martie 2020, 06:13 de Costel Crangan - Sursă : Adevăru.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Misteriosul grai dician vorbit pe teritoriul României. Ce cuvinte a împrumutat  limba română din acesta 
29 martie 2020, 06:13

Harta graiurilor româneşti 
FOTO WikiWand.com

de

Costel Crangan


Graiul dician a fost vorbit timp de câteva secole (se estimează că aproximativ 1.500 de ani) în zona dintre Galaţi -Tulcea, dar la începutul secolului al XX-lea a dispărut. Din el vin în română câteva cuvinte bizare, cum ar fi ciortan (crap mic) sau baistruc (copil mic).

Puţină lume ştie, dar până acum un secol şi jumătate populaţia din partea de nord a Dobrogei (de la Galaţi până la Tulcea şi până aproape de Constanţa) vorbea preponderent o limbă aparte, ciudată, din care au răzbătut doar câteva cuvinte, asimilate de limba română drept regionalisme sau arhaisme. 

Este vorba de graiul dician, căruia nu-i putem spune limbă deoarece nu a avut şi o variantă scrisă, ci doar una transmisă prin viu grai. Conform studiilor lingvistice - a se vedea lucrările lui George Vâlsan („Graiul românesc”, I, 1927, nr. 7, p. 142, „Opere postume”, Bucureşti, 1936, p. 49) şi ale lui Ion Penişoară („Unele aspecte dialectale în entopica dobrogeană”, Al X-lea Simpozion Naţional de Onomastică, Cluj-Napoca, octombrie 1993, pp. 26-28), graiul dician avea câteva elemente ale limbii române, dar şi puternice influenţe greceşti, turceşti şi ruseşti.

 Există, de asemenea, influenţe ardeleneşti şi moldoveneşti, mai ales din cauza „mocanilor” ardeleni şi românilor din Bugeac instalaţi cu turmele lor în Dobrogea în decursul secolelor trecute, conform lucrărilor lui D. Şandru („Mocanii în Dobrogea”, Bucureşti, 1946, p. 13) sau T. Mateescu („Ţăranii din Moldova şi Ţara Românească la muncile agricole în Dobrogea, sec. XVIII – prima jumătate a sec. al XIX-lea”, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, XIX, 1972). 

Până pe la jumătatea secolului al XIX-lea, graiul amintit a fost de sine stătător, însă ulterior s-a contopit cu dialectul muntenesc şi şi-a pierdut marea majoritate a elementelor particulare. În prezent, el mai „supravieţuieşte” doar prin câteva cuvinte bizare, intrate în limba română drept regionalisme şi arhaisme.

Potrivit profesorului tulcean Nicolae C Ariton (un redutabil scormonitor al istoriei Dobrogei), graiul dician poate fi lesne comparat cu mult mai cunoscuta „lingua franca” ce a circulat vreme îndelungată în spaţiul mediteraneean, ambele fiind o combinaţia halucinantă din mai multe limbi. 

„Există un fond de cuvinte despre care unii specialişti susţin că ar fi diciene, dar cu reţinerile de rigoare: ciuşcă (ardei iute, denumire utilizată doar în Dobrogea, apare în dicţionar ca fiind de provenienţă bulgară, cu întrebarea cine au fost primii în Dobrogea: bulgarii sau dicienii…), ciortan (crap de 1-2 kilograme, în dicţionar de provenienţă turcă), ghionder (prăjină care pune în mişcare o barcă în ape puţin adânci, în dicţionar apare ca de provenienţă turcă) şi ceair (fâneaţă, izlaz, provenienţă turcă)”, scrie profesorul Ariton. 

Potrivit acestuia, o abordare lexicală a dialectului dician este însă greşită, deoarece nu este vorba despre o limbă creată de populaţia diciană a Dobrogei, ci de un dialect cu un fond românesc şi împrumuturi mai mari sau mai mici din vocabularul limbilor turce, greceşti, ruseşti şi bulgare, comunităţi convieţuitoare. 

„Sigur însă dicienii erau mândri de obârşia lor, pe care o scoteau în evidenţă când aveau ocazia. Astfel, unii dintre aceştia îşi adăugau numelui de familie şi botez pe cel de Dicean, ca în cazul soldatului Dumitru Dicean Nicolae, care semnează jurământul militar cu termenul de „dicean” ca adjectiv, iar autorităţile îl preiau (încă nu existau cărţi de identitate) şi îl adaptează, transformându-l în nume de familie Dumitru Nicolae Diceanu”, mai notează Nicolae C Ariton. 

De unde vine termenul „dician” 

Denumirea de dician este tradiţională pentru localnicii români dobrogeni dinainte de 1878, dar nu se ştie cert de unde se trage. Vasile Pârvan şi George Vâlsan au presupus că etimologia ar putea fi numele cetăţii Vicina, menţionată în sursele medievale şi sediu al perihoretului Iachint de Vicina (primul mitropolit al Ţării Româneşti). 

Nu se ştie precis unde era situată Vicina, însă. Unii autori o localizează sub Tulcea actuală, alţii în preajma Isaccei, alţii la Măcin, Hârşova, Capidava, Cernavodă sau Păcuiul lui Soare. 

Singurul lucru cert este că vechii români dobrogeni au convieţuit în permanenţă cu alte naţionalităţi: pecinegi, comani, tătari, greci, bulgari, turci, cerchezi, lipoveni... şi că au avut dintotdeauna, mulţumită oieritului, legături cu ceilalţi români.


Cuvinte atribuite graiului dician :  

ATAMAN - şeful pescarilor
ALTIN - aur 
BAHNA -braţ mort al Dunării
BAHOR - unealtă folosită de pescari pentru scoaterea din carmace a sturionilor 
BARAN - vârtej cu macara pentru tragerea năvodului 
BATAC - mlăştinos 
BUHAZ - canal 
BALABAN - mare 
BUGEAC - câmpie, stepă
BUHALCĂ - unealtă folosită la speriatul peştilo
BAISTRUC – copil mic neastâmpărat 
CATAROI - bolovan 
CIUTAN - puşti, copil 
CALABALIC  - mulţime 
CARMACE - unelte de pescuit folosite la prinderea sturionilor CAUNE - Pepene galben
CEAMUR - amestecătură de argilă şi paie folosită în tencuitul caselor vechi 
CHERHANA - clădire, depozit pentru peştele proaspăt CHIPCEL - plasă de pescuit în formă de lingură 
CIFLIC - moşie, fermă 
CIORTAN - crap sub 1 kg 
CIUŞCĂ - Ardei iute 
CODOLĂ - frânghie folosită în confecţionarea uneltelor pescăreşti 
COGEALAC - bărbătesc 
COSEAC - cârd de peşti 
CRIVAC - nervura, coasta unei bărci
DOLOSMAN - ca un nebun
GHIONDER - prăjină ce atinge fundul apei folosită la împinsul bărcii 
HAMANGIA -băieş 
IAPRAC -somn mic 
MATIŢĂ -piesa centrală a năvodului sub forma unui sac MINCIOC - unealtă sub forma unei plase mai mici cu coadă cu care se scoate peştele din apă, odată ce acesta e adus la mal 
MOREANĂ - vânt cald, din sud, de obicei la început de primăvară 
MÂRLIŢĂ - puiet de ştiucă, de 10-15 cm 
NALBANT - fierar, potcovar 
OBOARE - bazine, instalaţii piscicole pentru reţinerea peştilor 
POMUSTEA - platformă pentru depozitarea stufului STRAPAZAN - puietul de şalău 
STRAPEZAN - cui de lemn 
SULIGĂ - stuf tânăr 
TALIAN - plasă de pescuit.