http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Cazul Ditrau - D-l Asztalos demiisia !
Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
marți, 4 februarie 2020
luni, 3 februarie 2020
Tudor Gheorghe il sustine pe Victor Ponta!
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Cred că l-a impresionat până la lacrimi MANIFESTAREA DE LA STADION DE ZIUA LUI PONTA ÎNSOȚIT DE ”CĂCĂRĂU” CÎND ERA PONTA PRIM - MINISTRU A FOST CEVA AȘA BINE ORGANIZAT APROAPE IDENTIC , CA-N COREEA DE NORD !🤣
Stoica Constantin
Cobzarul faptelor, nu al vorbelor! Tudor Gheorghe se mută în Coreea de Nord.
Când Tudor Gheorghe a spus că ultimii 30 de ani au fost degeaba pentru România n-...
Vezi mai multCând Tudor Gheorghe a spus că ultimii 30 de ani au fost degeaba pentru România n-...
China uses yelling drones to enforce people to wear masks outside
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
PENSII SPECIALE PENTRU MAGISTRAȚI , DE CE ?!
CITEZ : ” judecătoarea Niţă consideră că au existat acte represive în regimul comunist, însă nu 1985, în perioada în care Gheorghe Ursu a fost ucis în închisoare, ci în perioada 1945-1965.” merită doamna judecătoare Niță PENSIE SPECIALĂ , STAU ȘI MĂ ÎNTREB ȘI VĂ ÎNTRB ȘI PE DOMNIILE VOASTRE ?! - by Sile this Millennium
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
Motivul halucinant pentru care un judecător consideră că Gheorghe Ursu nu a fost disident
Pentru judecătoarea Mihaela Niţă Gheorghe Ursu a fost un privilegiat al regimului comunist
3 februarie 2020, 08:45
de
Ionuţ Mureşan
Gheorghe Ursu nu a fost disident deoarece nu şi-a manifestat public opoziţia faţă de regimul comunist, iar foştii securişti Vasile Hodiş şi Marin Pârvulescu au fost achitaţi de judecătoarea Mihaela Niţă deoarece în opinia acesteia în 1985 - când Ursu a fost ucis în închisoare - nu au existat acte represive ale regimului comunist.
Gheorghe Ursu nu este considerat un disident de către judecătoarea Mihaela Niţă de la Curtea de Apel Bucureşti, ba din contră, el îi apare magistratului ca un privilegiat al sistemului comunist în raport cu alţi români. Cel puţin aşa reiese din motivarea sentinţei prin care foştii ofiţeri de securitate Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzaţi de procurori că l-au omorât în bătaie pe disidentul antidomunist, au fost achitaţi.
„Victima (…) s-a bucurat şi de o libertate de mişcare care, în mod cert, nu era accesibilă marii majorităţi a românilor şi caracteristică acelor vremuri, fiind unul dintre puţinii români care, între anii 1974 – 1981, a călătorit de nenumărate ori în Occident, astfel cum rezultă inclusiv din propriile declaraţii (1974 la Paris, 1978 Viena – Veneţia - Zürich –Paris – Barcelona – Madrid – Toledo – Granada – Cordoba – Paris , Londra – Burgas – Haga – Amsterdam – Köln, Viena – Bucureşti). Este de notorietate că în regimul comunist cetăţenii români obţineau foarte greu permisiunea de a se deplasa într-o ţara occidentală. (…) Cu toate acestea, victimei i s-a acordat, la solicitarea sa, de fiecare dată permisiunea de a călători în Occident şi viză pentru a se deplasa în SUA la fiica sa, căreia, de asemenea, i s-a încuviinţat să părăsească definitiv ţara, fiind o situaţie de excepţie în regimul comunist, cu atât mai mult cu cât victima a efectuat mai multe astfel de călătorii”, notează magistratul în motivarea sentinţei din octombrie anul trecut.
Instanţa explică şi de ce Ursu nu poate fi considerat disident al regimului comunist. „Victima nu şi-a manifestat public dezacordul faţă de politica şi conducerea de stat şi partid, astfel încât să devină din acest punct de vedere o persoană periculoasă pentru securitatea statului (...) Opiniile şi nemulţumirile sale au fost exprimate fie în jurnalul său intim, ce nu a fost dat publicităţii, sau prin materialele transmise la postul de radio „Europa Liberă", unde însă nu a fost menţion
at numele său, sau prin păreri exprimate la locul de muncă, dar care nu au fost în măsură să atragă atenţia organelor de securitate, fiind arestat şi deţinut pentru infracţiuni de drept comun”, este de părere judecătoarea.
„Fapta de tratamente neomenoase faţă de o persoană căzută sub puterea adversarului nu poate fi concepută şi deci săvârşită fără existenţa în prealabil a unei situaţii de conflict în sfera căreia persoanele, în mod indeterminat ca număr şi îndeletnicire, se află unele faţă de altele ca adversari. Această situaţie de conflict (război, rupere de relaţii între state, incursiune de bande pe teritoriul ţării etc.) constituie situaţia premisă în structura infracţiunii. Un conflict limitat la câteva persoane nu poate fi considerat ca situaţie premisă”, arată magistratul.
Gheorghe Ursu a fost un inginer constructor, poet, scriitor şi disident. A fost arestat în urma denunţului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun (pentru posesia a 17 dolari), pentru care l-a arestat. Ursu a murit la 59 de ani din cauza bătăilor primite în timpul detenţiei de la doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra lui.
Sentinţa din octombrie 2019 nu este definitivă fiind deja atacată la Curtea Supremă care va avea ultimul cuvânt în acest caz
Citeste mai mult: adev.ro/q5446b
cuvinte cheie:gheorghe ursu disident comunism securisti vasile hodis marin parvulescu
Motivul halucinant pentru care un judecător consideră că Gheorghe Ursu nu a fost disident
Pentru judecătoarea Mihaela Niţă Gheorghe Ursu a fost un privilegiat al regimului comunist
3 februarie 2020, 08:45
de
Ionuţ Mureşan
Gheorghe Ursu nu a fost disident deoarece nu şi-a manifestat public opoziţia faţă de regimul comunist, iar foştii securişti Vasile Hodiş şi Marin Pârvulescu au fost achitaţi de judecătoarea Mihaela Niţă deoarece în opinia acesteia în 1985 - când Ursu a fost ucis în închisoare - nu au existat acte represive ale regimului comunist.
Gheorghe Ursu nu este considerat un disident de către judecătoarea Mihaela Niţă de la Curtea de Apel Bucureşti, ba din contră, el îi apare magistratului ca un privilegiat al sistemului comunist în raport cu alţi români. Cel puţin aşa reiese din motivarea sentinţei prin care foştii ofiţeri de securitate Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzaţi de procurori că l-au omorât în bătaie pe disidentul antidomunist, au fost achitaţi.
„Victima (…) s-a bucurat şi de o libertate de mişcare care, în mod cert, nu era accesibilă marii majorităţi a românilor şi caracteristică acelor vremuri, fiind unul dintre puţinii români care, între anii 1974 – 1981, a călătorit de nenumărate ori în Occident, astfel cum rezultă inclusiv din propriile declaraţii (1974 la Paris, 1978 Viena – Veneţia - Zürich –Paris – Barcelona – Madrid – Toledo – Granada – Cordoba – Paris , Londra – Burgas – Haga – Amsterdam – Köln, Viena – Bucureşti). Este de notorietate că în regimul comunist cetăţenii români obţineau foarte greu permisiunea de a se deplasa într-o ţara occidentală. (…) Cu toate acestea, victimei i s-a acordat, la solicitarea sa, de fiecare dată permisiunea de a călători în Occident şi viză pentru a se deplasa în SUA la fiica sa, căreia, de asemenea, i s-a încuviinţat să părăsească definitiv ţara, fiind o situaţie de excepţie în regimul comunist, cu atât mai mult cu cât victima a efectuat mai multe astfel de călătorii”, notează magistratul în motivarea sentinţei din octombrie anul trecut.
Instanţa explică şi de ce Ursu nu poate fi considerat disident al regimului comunist. „Victima nu şi-a manifestat public dezacordul faţă de politica şi conducerea de stat şi partid, astfel încât să devină din acest punct de vedere o persoană periculoasă pentru securitatea statului (...) Opiniile şi nemulţumirile sale au fost exprimate fie în jurnalul său intim, ce nu a fost dat publicităţii, sau prin materialele transmise la postul de radio „Europa Liberă", unde însă nu a fost menţion
at numele său, sau prin păreri exprimate la locul de muncă, dar care nu au fost în măsură să atragă atenţia organelor de securitate, fiind arestat şi deţinut pentru infracţiuni de drept comun”, este de părere judecătoarea.
Părerea procurorilor
La ultimul termen din proces, procurorii au cerut pedeapsa maximă pentru cei doi foşti ofiţeri de securitate. Anchetatorii susţin că cei doi au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.
În ciuda procurorilor, judecătoarea Niţă susţine în motivare că „prin exercitarea de violenţe psihice şi fizice faţă de o singură persoană (Gheorghe Ursu-n.r.), încarcerată în Arestul Militiei, persoană care ulterior a decedat, nu se poate aprecia că s-a cauzat o stare de pericol cu privire la existenţa şi securitatea tuturor cetăţenilor români”. Cu alte cuvinte, pentru a fi găsiţi vinovaţi, era necesar ca Hodiş şi Pîrvulescu să aibă la „activ” şi alte victime, nu doar pe Gheorghe Ursu.„Fapta de tratamente neomenoase faţă de o persoană căzută sub puterea adversarului nu poate fi concepută şi deci săvârşită fără existenţa în prealabil a unei situaţii de conflict în sfera căreia persoanele, în mod indeterminat ca număr şi îndeletnicire, se află unele faţă de altele ca adversari. Această situaţie de conflict (război, rupere de relaţii între state, incursiune de bande pe teritoriul ţării etc.) constituie situaţia premisă în structura infracţiunii. Un conflict limitat la câteva persoane nu poate fi considerat ca situaţie premisă”, arată magistratul.
Ucis prea târziu
Într-un alt extras din motivare, judecătoarea Niţă consideră că au existat acte represive în regimul comunist, însă nu 1985, în perioada în care Gheorghe Ursu a fost ucis în închisoare, ci în perioada 1945-1965.
”După anul 1965, deşi se practica controlul informativ al populaţiei active a României, monitorizarea relaţiilor cetăţenilor României cu străinătatea şi încercarea de a reprima formele de opoziţie, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7 pct. 2 din Statutul CPI, întrucât nu au existat acte multiple îndreptate împotriva populaţiei civile, în accepţiunea art.439 alin.1 Cod penal, respectiv reprimarea formelor de opoziţie faţa de regimul comunist prin comiterea unor multiple acte în modalităţile normative prevăzute de textul de lege”, scrie judecătoarea.
Cine a fost Gheorghe Ursu
Gheorghe Ursu a fost un inginer constructor, poet, scriitor şi disident. A fost arestat în urma denunţului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun (pentru posesia a 17 dolari), pentru care l-a arestat. Ursu a murit la 59 de ani din cauza bătăilor primite în timpul detenţiei de la doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra lui.
Sentinţa din octombrie 2019 nu este definitivă fiind deja atacată la Curtea Supremă care va avea ultimul cuvânt în acest caz
Citeste mai mult: adev.ro/q5446b
cuvinte cheie:gheorghe ursu disident comunism securisti vasile hodis marin parvulescu
VIDEO Mesajul macabru al Iranului pentru familiile pasagerilor avionului doborât: „Felicitări!“ - 3 februarie 2020, 06:53 de Amir Kiarash - Sursă ; adevărul .ro
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
VIDEO Mesajul macabru al Iranului pentru familiile pasagerilor avionului doborât: „Felicitări!“
3 februarie 2020, 06:53
de
Amir Kiarash
Cruzimea regimului de la Teheran n-are limite! Iar dezvăluirile unui iranian, întors în Canada, după înmormântarea soţiei sale în oraşul Zanjan, e încă o dovadă în acest sens.
Au trecut două săptămâni de la momentul în care Iranul a admis, după trei zile de minciună, că a doborât avionul ucrainean, cauzând moartea celor 176 de oameni la bord.
Şi, aşa cum era de aşteptat, regimul de la Teheran mizează pe faptul că, odată cu trecerea timpului, mizeria, încă una pentru acest guvern în ultimii 41 de ani, va fi băgată sub preş. În orice altă ţară din lume, un astfel de episod, al doborârii unui avion comercial cu o rachetă, ar fi de neconceput. Şi, prin absurd, dacă am asista la aşa ceva, în ţara respectivă vor decurge demisii şi condamnări la ani grei de închisoare pentru cei responsabili. În Iran însă, nu numai că nimeni n-a fost tras la răspundere, dar viaţa familiilor îndurerate a devenit un calvar, multe dintre ele primind ameninţări pentru că şi-au permis să vorbească, deschis, despre o crimă oribilă.
Printre cei aflaţi în această situaţie se numără şi Javad Soleimani, care şi-a pierdut soţia, Elnaz, în avionul doborât de racheta iraniană. Acesta a călătorit în oraşul Zanjan, din nordul Iranului, pentru a participa la înmormântarea soţiei sale. Şi, revenit în Edmonton (Canada), a putut să povestească prin ce a trecut.
Ce a declarat Javad Soleiman la postul CBC Canada?
*Guvernul iranian şi liderul spiritual (n.r. - Ayatollah-ul Ali Khamenei) trebuie să răspundă! Dar el (n.r. - liderul spiritual) nici măcar nu şi-a cerut scuze! A fost groaznic!
*Şi când am fost în Iran pentru înmormântare, ei nici măcar nu ne-au permis să ne ocupăm de organizarea evenimentului. Au vrut să controleze ei totul, fiindcă le-a fost frică de orice fel de protest împotriva guvernului.
Am participat la înmormântare, dar totul era sub supraveghere. Ne-au spus că victimele acestui accident aviatic sunt martiri. Şi au scris: „Aceste victime sunt martiri! Felicitări!“.
Adică, ne-au spus: „V-am ucis familiile. Felicitări!“. A fost oribil! Dar a trebuit să suportăm, fiindcă prioritatea noastră a fost să o înmormântăm pe soţia mea.
*Şi, după înmormântarea, eu am criticat nişte oameni cu legături cu liderul spiritual al Iranului. Şi, a doua zi, am primit un telefon din partea Securităţii, în care mi s-a spus că trebuie să dau socoteală pentru criticile aduse. Trebuie să explic de ce i-am criticat. Şi nu pot să descriu în cuvinte cât de brutali, nemiloşi şi iresponsabili sunt aceşti oameni!
*Toate ţările lumii trebuie să facă presiuni pentru ca Iranul să fie tras la răspundere şi să suporte consecinţele acestei tragedii. Cel mai important lucru acum e ca Iranul să trimită în străinătate cutia neagră a avionului.
Toate familiile îndurerate au nevoie de linişte. Toţi oamenii au dreptul de a afla motivul care a cauzat această catastrofă. Sper ca ţările lumii să reuşească să forţeze Iranul să trimită cutia neagră, fiindcă doar aşa e posibil să aflăm adevărul din spatele acestei tragedii.
*Nu pot să spun că m-am simţit ameninţat în Iran, dar când m-au sunat din partea Securităţii, imediat am părăsit Zanjan cu destinaţia Teheran. Şi, pe drum, din nou, am primit mesaje şi telefoane din partea Securităţii. Mi-au spus, din nou, că trebuie să merg la biroul lor şi să-mi explic comportamentul, să explic de ce i-am criticat.
*După acest episod, am hotărât să părăsesc ţara repede. Pentru că nu sunt genul de om care să meargă la ei şi să zică: „Da. Îmi cer scuze că v-am criticat. Îmi retrag cuvintele“. De aceea, am hotărât să părăsesc imediat Iranul şi să devin vocea familiilor victimelor.
VEZI O PARTE DIN DECLARAŢIILE LUI JAVAD SOLEIMANI
VIDEO Mesajul macabru al Iranului pentru familiile pasagerilor avionului doborât: „Felicitări!“
3 februarie 2020, 06:53
de
Amir Kiarash
Cruzimea regimului de la Teheran n-are limite! Iar dezvăluirile unui iranian, întors în Canada, după înmormântarea soţiei sale în oraşul Zanjan, e încă o dovadă în acest sens.
Au trecut două săptămâni de la momentul în care Iranul a admis, după trei zile de minciună, că a doborât avionul ucrainean, cauzând moartea celor 176 de oameni la bord.
Şi, aşa cum era de aşteptat, regimul de la Teheran mizează pe faptul că, odată cu trecerea timpului, mizeria, încă una pentru acest guvern în ultimii 41 de ani, va fi băgată sub preş. În orice altă ţară din lume, un astfel de episod, al doborârii unui avion comercial cu o rachetă, ar fi de neconceput. Şi, prin absurd, dacă am asista la aşa ceva, în ţara respectivă vor decurge demisii şi condamnări la ani grei de închisoare pentru cei responsabili. În Iran însă, nu numai că nimeni n-a fost tras la răspundere, dar viaţa familiilor îndurerate a devenit un calvar, multe dintre ele primind ameninţări pentru că şi-au permis să vorbească, deschis, despre o crimă oribilă.
Printre cei aflaţi în această situaţie se numără şi Javad Soleimani, care şi-a pierdut soţia, Elnaz, în avionul doborât de racheta iraniană. Acesta a călătorit în oraşul Zanjan, din nordul Iranului, pentru a participa la înmormântarea soţiei sale. Şi, revenit în Edmonton (Canada), a putut să povestească prin ce a trecut.
Ce a declarat Javad Soleiman la postul CBC Canada?
*Guvernul iranian şi liderul spiritual (n.r. - Ayatollah-ul Ali Khamenei) trebuie să răspundă! Dar el (n.r. - liderul spiritual) nici măcar nu şi-a cerut scuze! A fost groaznic!
*Şi când am fost în Iran pentru înmormântare, ei nici măcar nu ne-au permis să ne ocupăm de organizarea evenimentului. Au vrut să controleze ei totul, fiindcă le-a fost frică de orice fel de protest împotriva guvernului.
Am participat la înmormântare, dar totul era sub supraveghere. Ne-au spus că victimele acestui accident aviatic sunt martiri. Şi au scris: „Aceste victime sunt martiri! Felicitări!“.
Adică, ne-au spus: „V-am ucis familiile. Felicitări!“. A fost oribil! Dar a trebuit să suportăm, fiindcă prioritatea noastră a fost să o înmormântăm pe soţia mea.
*Şi, după înmormântarea, eu am criticat nişte oameni cu legături cu liderul spiritual al Iranului. Şi, a doua zi, am primit un telefon din partea Securităţii, în care mi s-a spus că trebuie să dau socoteală pentru criticile aduse. Trebuie să explic de ce i-am criticat. Şi nu pot să descriu în cuvinte cât de brutali, nemiloşi şi iresponsabili sunt aceşti oameni!
*Toate ţările lumii trebuie să facă presiuni pentru ca Iranul să fie tras la răspundere şi să suporte consecinţele acestei tragedii. Cel mai important lucru acum e ca Iranul să trimită în străinătate cutia neagră a avionului.
Toate familiile îndurerate au nevoie de linişte. Toţi oamenii au dreptul de a afla motivul care a cauzat această catastrofă. Sper ca ţările lumii să reuşească să forţeze Iranul să trimită cutia neagră, fiindcă doar aşa e posibil să aflăm adevărul din spatele acestei tragedii.
*Nu pot să spun că m-am simţit ameninţat în Iran, dar când m-au sunat din partea Securităţii, imediat am părăsit Zanjan cu destinaţia Teheran. Şi, pe drum, din nou, am primit mesaje şi telefoane din partea Securităţii. Mi-au spus, din nou, că trebuie să merg la biroul lor şi să-mi explic comportamentul, să explic de ce i-am criticat.
*După acest episod, am hotărât să părăsesc ţara repede. Pentru că nu sunt genul de om care să meargă la ei şi să zică: „Da. Îmi cer scuze că v-am criticat. Îmi retrag cuvintele“. De aceea, am hotărât să părăsesc imediat Iranul şi să devin vocea familiilor victimelor.
VEZI O PARTE DIN DECLARAŢIILE LUI JAVAD SOLEIMANI
مصاحبه جواد سلیمانی، همسر الناز نبیی از جانبختگان هواپیما با شبکه سی بی سی
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
5G – războiul pentru viitor a început Autor: Alex Dumitrescu3 februarie 2020 - Autor: Alex Dumitrescu - 3 februarie 2020 -Sursă : Evenimentul Zilei
http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
3 februarie 2020
5G – războiul pentru viitor a început
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
