Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
”Maria, inima României”, un documentar despre Regina Maria. Interviu cu regizorul John Florescu Redactia | 01.12.2018
În anul în care România sărbătorește 100 de ani de la Unire, regizorul John Florescu spune povestea călătoriei unei națiuni, văzută prin ochii și acțiunile dramatice ale celei mai ilustre femei a țării.
Documentarul Regina Maria, Inima României este realizat cu ajutorul a 14 arhive internaționale, a fost filmat în opt țări și prezintă recreări ale unor scene-cheie.
Este pentru prima data cand vocea Reginei va fi auzita in stare naturala dar si prima data cand telespectatorii vor putea vedea frontul românesc adus la viața prin colorizarea unor fotografii emblematice ale Primului Război Mondial.
Chiar în ziua în care România sărbătorește 100 de ani de la Unire, casa de producție Chainsaw Film Production lansează Regina Maria, Inima României - cel mai cuprinzător film realizat vreodată despre viața Reginei, o poveste spusă la scară internațională - de la Palatele Regale din România, la saloanele din Paris, New York, Kremlin până la Vestul Sălbatic american.
Românii vor vedea o Regină pe care o cunosc prea puțin - povestea unui conducător puternic, din care nu lipsesc pasiunea, independența, vanitatea, empatia, corectitudinea și suferința.
Născută ca prințesă a Marii Britanii, ea a devenit una din cele mai faimoase femei ale lumii și a reprezentat inima luptei pentru unitate și pentru crearea României Mari.
Povestea călătoriei istorice a națiunii este văzută prin ochii și acțiunile dramatice ale celei mai ilustre femei a țării, Regina Maria, care a scris totul într-o serie remarcabilă de peste 100 de jurnale, cărți și schițe - Maria își va spune povestea cu propriile sale cuvinte.
Proiectul Regina Maria, Inima României își propune să transforme percepția asupra celei mai faimoase femei a națiunii, spune autorul documentarului, care are o distribuție fără precedent de comentatori internaționali care să ajute la ecranizarea povestii: Margaret MacMillan (autoritatea mondială la Conferința de Pace de la Paris), Michael Beschloss (istoricul prezidențial al SUA), Prințesa Margareta a României (nepoata Reginei Maria), , descendentul regelui Ferdinand, prințul Karl Friedrich de Hohenzollern, fostul ministru de externe maghiar Geza Jeszensky, istoricul Neagu Djuvara.
Interviu cu regizorul John Florescu:
De ce un film despre Regina Maria? Ce anume v-a motivat în alegerea temei?
Regina Maria a fost una din cele mai cunoscute personalități ale lumii. Ziarul The New York Times a numit-o în anii 1920 'cea mai stralucită și memorabilă personalitate a Primului Război Mondial’. Revista Time i-a dedicat coperta. Hannah Pakula a notat în cartea sa, Ultima Romantică, că a fost efectiv 'ștearsă din carțile de istorie’. (comentariul a fost făcut în 1984)
Adevărul este că românii au o imagine destul de limitată despre ea, concentrată preponderent pe grija și suportul arătat armatei române în război, la Iași. În timp ce aceste informații sunt adevărate, ele oferă o imagine fragmentată. A fost unul dintre cei mai ambițioși și perseverenți lideri pe care i-a avut România și a fost un lider, fiind unul dintre sfătuitorii de încredere ai Regelui Ferdinand. Nu a fost perfectă, desigur - vanitoasă, imprevizibilă, orgolioasă - însă ea s-a îndrăgostit de această țară și a reușit să încline balanța la Conferința de Pace de la Paris, făcând posibilă România Mare.
A fost dificilă documentarea? În ce a constat?
Documentarea a fost realizată pe două fronturi. În primul rând pentru a o înțelege mai bine pe Regină și apoi pentru a înțelege culorile perioadei pentru a reda Primul Război Mondial în culori. Am înregistrat peste 30 de ore de materiale televizate, am strâns sute de pagini de cercetări originale și toate cărțile scrise despre ea. Am consultat 14 arhive și am filmat în 8 țări. Pentru a înțelege culorile folosite pentru colorizare am colaborat cu specialiști din New York, Paris și România. Ne-am uitat la uniforme, la toate schițele de care am făcut rost, am verificat povestirile din ziarele perioadei pentru detalii și jurnalele Reginei. Ne-am consultat cu comunități internaționale care fac recreări ale Primului Război Mondial și istorici precum Diana Matache (care a scris extensiv despre Regina Maria)
Am verificat cu departamentul de poliție din NYC și, de exemplu, cu Calea Ferată de Vest a Pacificului, pentru a obține detalii precum culoarea acoperișului trenului care a dus-o pe Regină pe coasta SUA în Portland, Oregon. Am verificat notițele pe care le-am găsit la Hannah Pakula, ale cărui cărți oferă cele mai detaliate descrieri de îmbrăcăminte. Am verificat autorizațiile acordate de autoritățile rormâne în legislație a "culorilor aprobate" pentru uniformele militare. Echipa noastră nu a fost întotdeauna de acord, așa că unele lucruri trebuiau clarificate si a fost necesară o cercetare mai profundă. O mare parte din uniformele românești au fost realizate cu materiale din afara României, pentru că în țară era lipsă de material. Nuanțele uniformelor nu erau mereu aceleași, parțial pentru că unele uniforme erau vechi și purtate, unele erau nespălate sau altele erau noi.
Ce aduce nou filmul Dvs față de ceea ce românii știu deja despre Regina Maria?
În general, aproape toate informațiile exceptând anii de razboi sunt noi. Până și rolul său ca sfătuitor al Regelui Ferdinand a fost minimizat - în mod deosebit informațiile despre intrarea României în război și despre "pacea abominabila", așa cum a numit—o Regina, care a fost semnată cu Germania aproape de sfârșitul războiului.
Regina Maria spune despre ea însăși că "eram un lider născut”, Contele Charles de St Aulari, ministrul francez în România, a declarat că “există un singur bărbat în Romania și acela este Regina”.
Vestele galbene mai periculoase pentru Europa decât Brexit, Guvernul de la Roma sau criza din Grecia Laurentiu Gheorghe | 03.12.2018
Uniunea Europeană se confruntă cu o problemă care poate depăși în amploare Brexit-ul sau politica anti-europeană a populiștilor italieni. Protestele din Franța iau amploare și se extind rapid.
Uniunea Europeană se confruntă cu o problemă care poate depăși în amploare Brexit-ul sau politica anti-europeană a populiștilor italieni. Protestele din Franța iau amploare și se extind rapid.
De trei săptămâni, Franța se confruntă cu mișcări de protest care se amplifică de la zi la zi, ale așa numitelor Veste Galbene. Confruntările de stradă, grevele sindicatelor, blocajele de pe șosele nu sunt lucruri neobișnuite pentru societatea franceză a ultimilor ani, dar nu de acestă amploare.
Însă de data aceasta situația este diferită, notează corespondentul Bloomberg. Aproximativ 100.000 de persoane blochează intrările pe drumurile naționale și benzinăriile ceea ce perturbă grav transportul de mărfuri și implicit aprovizionarea marilor lanțuri de magazine.
Proteste fără lideri
Dezamorsarea situației deosebit de tensionate este dificil de realizat, deoarece nu există lideri ai acestor proteste cu care să se poată negocia condițiile de încetare, a ceea ce au devenit adevărate lupte de stradă cu forțele de ordine.
Pentru investitori, întrebarea care se pune este cât se va păstra buna performanță a activelor bursiere ale companiilor franceze din 2018. Deocamdată un aspect este foarte clar. Protestele amenință în mod real retailul din țară, companiile Carrefour și Casino fiind afectate într-un moment foarte nepotrivit când se luptă să reziste asaltului gigantului american al comerțului online, Amazon.com care vrea o halcă din piața internă.
Retaileri suferă de pe urma protestelor și a blocajelor din întreaga țară, iar clienților li s-a interzis accesul, uneori zile la rând în supermarketuri și hipermarketuri. Marile lanțuri comerciale au înregistrat o scădere medie a vânzărilor de bunuri de consum de 35% pe 17 noiembrie și de 18% în sâmbăta următoare, arată compania de cercetare a pieței, Nielsen.
Susținere populară masivă a protestelor
Toate acestea sporesc percepția privind scăderea puterii de cumpărare în Franța, în special în rândul persoanelor cu venituri mici. Și acest lucru "nu este un semn bun" pentru sezonul sărbătorilor de sfârșit de an, care are nevoie de un impuls după vremea excesiv de caldă din lunile precedente, potrivit Invest Securities. De fapt, încrederea consumatorilor a fost scăzută în vară, iar aceste proteste ar putea bomboana de pe coliva multor afaceri din retail și nu numai.
Protestele au început pe 10 noiembrie, cu demonstranții cerând scăderea prețurilor la carburanți și a altor taxe. După două săptămâni, protestele violente de pe Champs-Elysee au declansat miscări sociale de amploare. În mod neașteptat, cerințele protestatarilor sunt susținute de 84% din publicul francez, considerânu-le „justificate”, conform unui sondaj realizat de Odoxa-Dentsu pentru cotidianul Le Figaro.
Revoltele din ultimul weekend arată că mișcările capătă amploare, se extind și tind să scape de sub control.
Liceenii contestă schimbările din Educație
Revoltele cuprind și liceele franceze. Peste o sută de licee erau blocate, parțial sau total, luni dimineața, în urma unei mișcări de protest față de reformele în Educație și, uneori, în semn de susținere față de "vestele galbene", transmite AFP.
Nemulțumirea sindicatelor liceenilor (UNL, SGL, Fidl etc.) este legată de reformele la BAC precum și la platforma de acces la studiile superioare Parcoursup. SGL evocă o "mișcare socială de contestare (...) cu multiple revendicări".
Într-un comunicat, acest sindicat vorbește și despre "susținerea față de vestele galbene pacifiste" și denunță violențele din timpul week-endului.
Pierderi de miliarde de euro pentru economia franceză
Asociația națională a industriilor alimentare a afirmat că blocajele în transporturi ar putea genera pierderi de peste 13 miliarde de euro în sectorul agroalimentar.
Blocajele prelungite la mai multe depozite petroliere din țară - din Normandia până în regiunea mediteraneană - antrenau luni primele penurii de combustibil.
În Bretania (vest), numeroase benzinării au rămas total sau parțial fără carburanți, luni dimineața, determinând autoritățile să ia măsuri de raționalizare.
În noaptea de duminică spre luni, circa zece persoane au distrus barierele de taxare de pe A9 la Perpignan, potrivit jandarmilor. Prefectura vorbește despre "numeroase acte de vandalism", precum geamuri sparte și o parte a cabinelor devastate.
"Suntem pe un butoi cu pulbere (...) Există o furie care crește, e chiar mai rău decât furia, ia proporții enorme", a declarat Fabien Schlegel, unul dintre liderii mișcării "vestele galbene".
Companiile de transport rutier au estimat luni pierderile pe care le-au suferit de la începutul protestelor, din 17 noiembrie, la 400 de milioane de euro.
După criza datoriilor din Grecia, Brexit și sfidarea Guvernului de la Roma a Comisiei Europene, mișcările sociale din Franța sunt cu siguranță un lucru de care Europa nu avea nevoie.
Pe plan laic, politicienii au onorat împreună parada militară, unde Iohannis, Dăncilă, Tăriceanu și Dragnea n-au schimbat niciun cuvânt.
TiaSerbanescu04.12.2018
A trecut și Centenarul. Ce repede s-au dus 100 de ani! 100 de revelioane și gata – am trecut în alt Centenar. Biserica și Armata au asigurat momentele culminante ale trecerii – cu inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului (neterminată) și respectiv Parada Militară (cu defecțiuni). Măreața catedrală a fost apreciată la superlativ de Dăncilă:„E un monument care ne putem mândri cu el“. Sigur, „țărișoarele“ inferioare de care râdea Codrin Ștefănescu făceau catedrale acum patru-cinci secole, dar nu contează, șansa e de partea noastră, întrucât cei din urmă vor fi cei dintâi. Pe plan laic, politicienii au onorat împreună parada militară, unde Iohannis, Dăncilă, Tăriceanu și Dragnea n-au schimbat niciun cuvânt. Din cauza gerului, le-au înghețat zâmbetele pe buze. Inițial, Dragnea anunțase că medicii nu îi dau voie să stea la răcoare. Chiar i-au prescris aspirina bogatului (Brazilia) și aștepta să i se prescrie și faptele, dar s-a răzgândit brusc, s-a înfofolit bine și a mers la paradă. Îmbrăcată cu bundiță nouă, Dăncilă ținuse o ședință solemnă de guvern la Alba Iulia, de unde a dăruit salarii și indemnizații mărite. Mărire și decădere: guvernul a lansat și un clip despre România (cu munți, câmpii, castele, Dracula și lupi colorați) atât de pueril, încât e clar că l-au făcut pentru Dăncilă – ca să știe și ea unde se află atunci când nu se crede la Priștina. Iohannis a oferit și el o premieră: a promulgat legea privind Autostrada Unirii (Iași - Tg. Mureș, 320 km în 4 ani) în cadrul unei ceremonii unde s-a arătat convins că„guvernul e obligat prin lege să o realizeze“. Ei aș! Găsește el o cale să se dezlege. Dă o OUG în care pune o virgulă: 3,20 km și s-a rezolvat. De altfel, și în ședința solemnă a parlamentului, Iohannis le-a cerut guvernanților„să se recupleze la interesele țării“și să revină asupra legilor justiției conformMCV, întrucât„a fi român înseamnă a fi european“.Depinde. Dragnea a precizat imediat că el e mândru că e român. Alte calități nici nu are. Românii nu sunt însă mândri de el. Dăncilă în schimb a cerut pace:„vreau pace, colaborare și consens“- ca să n-o mai contrazică nimeni. Câtă ipocrizie și la Dăncilă! Ea este cea care nu ne dă pace de un an încoace. Ministrul său de Finanțe chiar a declarat război românilor din străinătate, propunând ca permisul lor de muncă să fie limitat:„maxim cinci ani și, la revedere, te duci în altă țară și cauți alt loc de muncă“.O nerușinare cât secolul! Adică să-și piardă oamenii rostul după cinci ani pentru că așa i-a cășunat lui Orlando Furioso. După ceComisia Europeanăi-a dat peste nas, Orlando a pretins că expresia sa nefericită a fost scoasă din context. Aiurea! Cel scos din context european este chiar el. Și poate și Tudorel, care pritocește OUG cu amnistia și grațierea- lucru confirmat de Dumitru Buzatu, PCJ Vaslui:„un guvern trebuie să dea dovadă de umanism față de cei care au greșit și să le acorde această grație“.Grație? Nu gratii? Grețos! Codrin a recunoscut și el:„dăm și amnistie, dăm și grațiere”. Se adeverește: cine dă, lui îi dă. Lui Dragnea adică.„Amnistia și grațierea ar fi o catastrofă și ar declanșa o criză politică fără precedent“, a avertizat Iohannis. Degeaba. Catastrofele care produc calamități sunt specialitatea lui Dăncilă, iar PSD trăiește și guvernează pentru crize. Ponta a semnalat și el că„statul român e prea slab, nu se poate bate cu Dragnea“. Ei, nu se știe. O fi Dragnea mare la stat, dar e mic la sfat. Să vedem cu cine mai ține justiția: cu statul român sau cu Partidul Stat Dragnea? Acum urmează apariția dictatorului în balconul lunii decembrie: Alo, stați liniștiți la locurile voastre, că vă mai dăm 100 de ani. Cu noi înșine. Gândeați c-ați scăpat, neică? Hai, Centenar fericit tuturor!
UDMR țintește autonomia specială: proiect de lege pentru înființarea regiunilor de dezvoltare
Redactia | 04.12.2018
UDMR vrea înființarea de regiuni de dezvoltare cu autonomie specială și a depus un proiect de lege pentru ”transpunerea prevederilor privind popoarele conlocuitoare din Rezoluția de la Alba Iulia”,
Un proiect de lege depus, luni, la Parlament, de către UDMR prevede ”transpunerea în legislație a prevederilor privind popoarele conlocuitoare din Rezoluția de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918”, informează News.ro.
”UDMR consideră că, în Anul Centenar, a sosit momentul ca principiile care vizează convieţuirea interetnică să fie transpuse în lege, astfel cum au fost formulate în Rezoluţia adoptată la Adunarea Naţională de la Alba Iulia. Democraţia se bazează pe statul de drept, iar democraţia românească poate fi împlinită numai dacă prevederile Rezoluţiei de la Alba Iulia se implementează în legislaţia română”, susține UDMR.
Parlamentarii UDMR invocă drept fundament al inițiativei legislative alineatul 1 al punctului III al Rezoluției care stipulează: ”Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”.
UDMR cere adoptarea proiectului în regim de urgență astfel încât minoritățile naționale să beneficieze de reprezentare proporţională în instituţiile administrative la nivel local, judeţean, naţional şi european și reprezentare proporţională a minorităţilor naţionale în instanţe şi tribunale.
Totodată, proiectul dă posibilitatea înfiinţării, prin lege, a unor regiuni de dezvoltare separate, iar aceste noi regiuni pot obţine, prin lege, un statut de autonomie specială pentru judeţele care aparţin unor regiuni istorice sau în care o minoritate naţională istorică are o proporţie semnificativă.
Este stipulată și adoptarea Legii privind statutul minorităților naționale care să reglementeze modul de administrare autonomă a vieţii culturale, învăţământului şi culturii minorităţilor naţionale istorice.
Prin urmare, UDMR solicita adoptarea in procedura de urgenta a prevederii legislative care sa asigure minoritatilor nationale:
- Reprezentare proportionala in institutiile administrative la nivel local, judetean, national si european;
- Reprezentare proportionala a minoritatilor nationale in instante si tribunale;
- La nivelul ministerelor, precum si la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale acestora, sa se asigure angajarea/numirea de personal, inclusiv de conducere, proportional cu numarul persoanelor care apartin minoritatilor nationale istorice, atat la nivel national, cat si la nivel local;
- Modul de administrare autonoma a vietii culturale, invatamantului si culturii minoritatilor nationale istorice se reglementeaza prin Legea privind statutul minoritatilor nationale din Romania;
- Posibilitatea infiintarii, prin lege, a unor regiuni de dezvoltare separate, iar aceste noi regiuni pot obtine, prin lege, un statut de autonomie speciala pentru judetele care apartin unor regiuni istorice sau in care o minoritate nationala istorica are o proportie semnificativa si care, impreuna, corespund cerintelor NUTS 2 prevazute in Regulamentul (CE) 1059/2003.
***
UDMR a mai susținut în acest an un proiect de lege pentru autonomia Ținutului Secuiesc, proiect care a picat la vot.
Luni, coaliția PSD-ALDE a rămas fără majoritate în Camera Deputaților după ce fostul președinte al PSD și premier al României, Victor Ponta, care și-a înființat partidul Pro România, a luat patru dintre parlamentarii PSD. Situația e de natură a vulnerabiliza PSD care va fi mai predispus la negocieri cu UDMR pentru a obține susținere în promovarea propriilor proiecte.
În timp ce fracturile sociale si politice de pe continent se amplifică unii lideri europeni par fascinați de proiecte iluzorii, total rupte de realitate, precum Pactul pentru Migrație.
Alexandru Lazescu
Văzînd violențele extreme din centrul Parisului, cu pietre smulse din caldarîm și gaze lacrimogene, la care s-a ajuns pe fondul protestelor „vestelor galbene” ești tentat să faci o paralelă cu revoltele studențești din Franța de acum 50 de ani, din mai 1968. Revolte care, amestecând trotskismul cu revoluția sexuală, cereau între altele desființarea universităților, abolirea claselor sociale și spînzurarea birocraților și capitaliștilor, dacă ar fi să cităm doar cîteva dintre sloganurile populare atunci. Contextul este, desigur, mult diferit așa că asocierea ar putea fi riscantă. Mai ales că amploarea protestelor de la sfîrșitul săptămînii trecute a fost considerabil mai mică: doar 106.000 de manifestanți în toată țara (8.000 la Paris) față de aproape 300.000, în 2000 de localități, cu o săptămînă în urmă. Însă vestea proastă pentru guvernul lui Emmanuel Macron este că sondaje apărute în presa franceză semnalează un covârșitor sprijin public față de proteste, peste 75 procente. Foarte probabil nu atît față de revendicările radicale, de tipul desființării Adunării Naționale sau demisiei lui Macron, ci față de cele legate de creșterea prețurilor la combustibili și de creșterea unor taxe.
Scânteia care a dus la izbucnirea revoltei a fost creșterea prețului la combustibili, în special la diesel (majorat cu 23% în ultimul an) care a afectat în principal populația din zonele rurale și din micile orașe pentru care costul transportului are, prin forța lucrurilor, un impact ridicat. Însă de aici s-a ajuns la o serie întreagă de solicitări radicale, un adevărat program revoluționar, care vizează zona guvernanței politice precum cele menționate de cotidianul economic Les Echos: disoluția Adunării Naționale, destituirea lui Macron, referendumuri frecvente la nivel național și local, a VI-a Republică, constituirea unor adunări cetățenești.Sigur, pentru mulți poate părea surprinzător faptul că francezii l-au ales președine pe Emmanuel Macron, care s-a angajat în campania electorală să facă reforme pentru a stimula creșterea economică și a micșora șomajul, iar acum îi rejectează masiv inițiativele în această direcție. În noul buget sunt prevăzute tăieri de taxe de 20 miliarde euro pentru mediul de afaceri și de 6 miliarde euro pentru impozitele asupra locuințelor. Însă în Franța acesta nu e nicidecum un paradox. Se spune că francezii au obiceiul de a alege la urne reformiști pentru a le respinge apoi masiv reformele. Însă dincolo de asta protestele mai demonstrează ceva: în ciuda presiunilor exercitate de grupările ecologiste gălăgioase și a campaniei internaționale masive pe acest subiect, cu pronunțate accente ideologice și cu mult mai puține certitudini decît cele clamate în discursul public, oamenii privesc cu neîncredere, chiar cu ostilitate, măsuri pe care le consideră prea grăbite, brutale, exagerate, precum cele care vizează motoarele diesel. Răspunsul președintelui Macron la aceste provocări? A anunțat crearea unui „Înalt Consiliu pentru Schimbările Climatice”constituit din experți care, speră el, va reuși să dezamorseze criticile față de propunerile sale radicale în materie de politici energetice. Cu șanse reduse, cred însă mulți observatori.
Globalism vs. tribalism
Emmanuel Macron, ca și Angela Merkel, de altfel, sunt văzuți de către criticii lor din zona populistă drept figuri simbolice ale „elitelor globaliste”. Iar rejectarea virulentă a acestor elite a fost unul din elementele importante ale victoriei lui Donald Trump și stă la baza creșterii electorale masive a acestor curente și în Europa, în special în zona de dreapta. Care în Italia si în Austria au ajuns chiar la guvernare în timp ce în alte țări au crescut semnificativ ca influență. Iar acest fenomen e vizibil și provoacă acute tensiuni interne și externe atunci când este vorba de imigrație sau alte teme controversate. De pildă, o serie de țări din UE, Austria, Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria (România se pare că îl va semna) s-au alăturat Statelor Unite, Australiei și Israelului anunțînd că nu vor participa la reuniunea de la Marrakesh, Maroc, din 10-11 decembrie, unde ar urma să se semneze Pactul Global pentru Migrație.
Ceea ce se întîmplă acum în Franța este expresia unei tot mai pronunțate tribalizări politice și sociale, de tipul celei intens discutate și analizate de peste ocean, nemulțumirile de ordin economic suprapunîndu-se peste fracturile de natură culturală, amplificate semnificativ de valul migraționist. Și foarte probabil acest fenomen va mina demersul de reformare a Uniunii Europene pentru că sunt în opoziție profundă cu întreaga filosofie integratoare, federalistă, a acestuia.
Occidentul, în general, și Europa în mod special, au ajuns într-un impas fundamental. Ca reacție la dorința francezilor de a avea o săptămînă de lucru de 35 de ore Thomas Friedman scria în 2005 în The New York Timescă acest lucru se întîmplă într-o lume în care „inginerii indieni sunt dispuși să lucreze 35 de ore pe zi”. El spunea atunci că viitoarea decadă va fi una critică pentru o Europa de Vest cu “economii îmbătrînite, inflexibile, obișnuite cu vacanțe plătite de 6 săptămîni și indemnizații de șomaj aproape egale cu un salariu care se confruntă cu ambițiile și dinamismul celor din Europa de Est, China și India, într-o lume tot mai globalizată”. Probabil că în acel moment previziunile sale nu au fost luate prea mult în serios. Însă între timp am avut marea criză economică din 2008, a urmat ascensiunea fulminantă a Asiei, mai ales a Chinei, și un declin constant a ponderii și influenței economice a Europei de Vest. În acest moment, în ciuda celor două mari strategii ale UE de promovare a unei „economii bazate pe cunoaștere”, Agenda Lisabona și Agenda 2020, între primele 20 de companii globale de tehnologie nu se află nici una din Europa. 13 sunt americane și 7 chinezești.
Cât de sustenabil mai este statul asistențial?
Dar asta este doar o parte a problemei. Sub impactul presiunilor din societate și din rațiuni electorale, guvernele statelor din Europa Occidentală au crescut permanent cheltuielile sociale. Într-un clasament al ponderii totale a acestora în PIB (date din 2016) primele 20 de poziții sunt ocupate toate de țări europene (Statele Unite se află pe locul 21 cu 19%). Primul loc fiind ocupat de Franța, cu 31,5% ceea ce și explică de ce Emmanuel Macron încearcă să promoveze un front larg de reforme, mai ales că se confruntă și cu un șomaj ridicat, de aproape 10%. Ca să înțelegem diferențele față de restul lumii este suficient să ne uităm la ponderea cheltuielilor sociale chiar în alte economii avansate, care este de 10% în Coreea de Sud sau 11% în Chile. Pînă și în Canada această pondere, 17%, este aproape la jumătatea celei din Franța. De altfel în multe țări din Asia ponderea în PIB a întregului buget național este mai mică decît ponderea cheltuielilor sociale din Europa: 30% în Coreea de Sud, 24 în China, 27 în India, 23 în Taiwan. Prin comparație, în Europa ponderea totală din PIB a bugetului de stat, este mult mai mare, ajungînd la 56 procente în Franța. Iar atunci cînd ne uităm la deficitele publice, extrem de ridicate și ele, vedem că marjele de intervenție pentru calmarea unor presiuni sociale sunt practic epuizate. În plus, avem severe constrîngeri demografice (o populație îmbătrînită, din cauza unui spor natural negativ și a unei speranțe de viață în creștere spectaculoasă) așa că lucrurile se vor agrava în viitor. Și apropo de asta, e neclar de unde vor promotorii unei armate europene să găsească surse de finanțare pentru un astfel de proiect. Pînă acum generoasele beneficii sociale europene au fost posibile și din cauză că umbrela de securitate americană le-a oferit acest spațiu de manevră.
Corelînd toate aceste date statistice realizăm în ce impas fundamental, structural, se găsesc politicienii și partidele politice tradiționale de pe scena europeană. Aranjamentele de comerț globale pentru care militează sunt în principiu benefice, rezultatul fiind produse mai ieftine și mai bune, însă din cauza costurilor ridicate cu forța de muncă și datorită beneficiilor sociale generoase, economiile europene au dificultăți tot mai mari în competiția mai ales cu cele din Asia. Iar compensarea deficitelor demografice prin migrație a dus la tensiuni sociale majore. În timp ce, pe de altă parte, mai toți cei care militează împotriva globalismului nu vor fi totuși dispuși să plătească sume de 2-3 ori mai mari pentru produse electronice sau haine fabricate la ei acasă. În plus, cu astfel de creșteri de prețuri, lovitura pentru cei cu venituri modeste ar putea fi atît de mare încît s-ar putea ajunge la explozii sociale. Iată de ce, în acest context tensionat inițiative precum „Pactul pentru Migrație” sau „Înaltul Consiliu pentru Schimbări Climatice” propus de Emmanuel Macron sunt considerate de mulți drept soluții paliative rupte de realitate în timp ce alții le privesc chiar cu ostilitate.
Rejectarea liberalismului cultural
Într-un interviu acordat Le Figaro, un cunoscut sociolog francez, Jean-Pierre Le Goff, vede în protestele „vestelor galbene” nu doar o rejectare a lui Emmanuel Macron, ci și a „patru decenii de liberalism cultural și de adaptare forțată la forțele de piață promovate de elite”. În opinia s-a ajuns aici pentru că spre deosebire de elitele modernizatoare post-belice, „care au știut să acționeze astfel încît să păstreze legăturile dintre trecut și prezent, între tradiție si modernitate, între ordine și progres” noile elite globaliste au ignorat efectele dramatice ale unor rupturi bruște, care au dizolvat toate elementele de continuitate.
Indiferent dacă acceptăm sau nu aceste critici drept legitime nu putem face abstracție de realitatea socială profund deteriorată, de exploziile sociale, precum cele din Franța. E drept, criticii virulenți ai actualului sistem, de pe poziții populiste radicale, de stînga sau de dreapta, nu au fost pînă acum în stare, dincolo de retorică, să demonstreze că pot pune în practică soluțiile lor miraculoase. S-a văzut asta cu Syriza în Grecia. Însă, pe de altă parte, e nevoie și de o schimbare masivă de optică și din partea acelor lideri politici care par blocați într-o agendă de acțiune ruptă complet de realitatea socială și politică a momentului.
Capitalismul a insemnat, chiar daca asa au zis si comunistii, crestere economica bazata pe materii prime ieftine si mana de lucru ieftina. Cand acestea se reduc apar crizele in capitalism. De fapt orice s-a cladit in lume a avut nevoie de fraieri care sa fie prost platiti, de fraieri care sa fie furati, de fraieri care sa cumpere produse proaste la preturi mari. Stiti bine la ce ma refer. Oriunde si oricand acestea s-au terminat ce a inceput? Razboiul. Exista alternative la razboi? O lume cu crestere economica sustenabila, agricultura ecologica, un capitalism cu fata umana, fara bogati si companii lacome capabile de orice pentru a aduna averi imense ..bla,bla,bla, niciodata nu invatam din istorie pentru ca istoria e ceva ce au trait altii, inaintea noastra, iar ceea ce traim noi ni se pare ca e ceva nou, ca e altceva, nu e aceeasi istorie care se tot repeta. Ne invartim intr-o roata de hamster, de fapt ne invartim pe o planeta minuscula, albastra...
Iata ca si celebra BOGATIE A LIMBII FRANCEZE se dovedeste a fi un MIT. Culoarea vestelor protestatarilor francezi e foarte - foarte departe de a fi GALBENA. Actiunea malinbotzilor francezi ar fi trebuit denumita mai degraba // La Protestation des Vestes de Poireaux // dar Franța nu are o regiune echivalenta OLTENIEI noastre ca sa instituie si sa legitimeze culoarea numita P R A Z U L I U. *** Pentru agentiile germane de presa – precizez că intre 1719 si 1739 landul Oltenia se putea numi // Ungaria de sud – Est // ca oricum nici un Johannis LOCAL nu ar fi protestat. Ulterior romanii, infltrati de erdoganii acelor timpuri, un fel de rusi , dar mai soft, au ANEXAT -O incalcand Tratatul de la Passarovitz care extinsese Statul de drept Habsburgic ...muica.... dincolo de Craiova , pana hat , pe la Calafat, pe undeva. Tocmai pentru ca nu au fost sanctionati cum se cuvine ATUNCI (de pilda prin tocarea marunta a demnitatii nationale si a padurilor) ulterior, in 1918 , aceiasi romani s-au obraznicit si mai mult.
Citind articolul mi-a venit in minte o comparatie trista dintre orasul american Detroit, candva portdrapelul industriei americane si Europa de vest. Detroit, candva faimos pentru industria de automobile este azi un asezamant falimentar, cu o rata foarte ridicata a somajului, cu dominatia faradelegii pe strazi, deci este un oras cufundat in haos, bezna la cheremul bandelor rivale. Cum s-a ajuns aici? Simplu. Pentru profit marii industriilor de acolo au mutat aceste afaceri in zone cu mana de lucru mai ieftin, lasand orasul de izbeliste. Asa se intampla si in Europa de vest, unde pana nu de mult era raiul pe pamant asa cum se arata si in articol: salarii bune, vacante, locuri de munca, plasa sociala de invidiat. Transferul afacerilor in strainatate, scaderea natalitatii sub limite alarmante, imbatrinirea populatiei autohtone, cresterea somajului, ceea ce atrage cheltuieli sociale si mai mari, pentru care nu mai exista acoperire si mai nou aducerea prin migratare ilegala de populatie, vor duce aceste tari pe calea alunecoasa pe care a derapat si Detroit.
Franta este macinata de multe contradictii. In afara de partidul comunist si de partidul socialist, alte partide competitive nu prea a avut, iar de la Giscard D'Estaing incoace a avut parte de presedinti tot mai slabi, culminand cu ireleveantul Francois Hollande. Politica mituirii populatiei cu ajutoare sociale generoase pentru ca elita conducatoare sa doarma linistita pe averi fabuloase (care se aplica si in Romania) se dovedeste pana la urma falimentara.
La France qui de leve tot s-a trezit in sfarsit. Sunt francezii-francezi care nu mai suporta globalismul neomarxist. Franta poate fi salvata doar de renasterea unui nou partid Gaullist care sa preia ideile Generalului. Alternativa este extrema dreapta.
COMENTARII6