Tot ce s-a STIUT pana acum a fost SPULBERAT! Cum a fost manipulata ISTORIA! - aprilie 15, 2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 Tot ce s-a STIUT pana acum a fost SPULBERAT! Cum a fost manipulata ISTORIA!
 

Tot ce s-a STIUT pana acum a fost SPULBERAT! Cum a fost manipulata ISTORIA!

aprilie 15, 2015 

Tot ce s-a stiut pana acum despre istoria mondiala se pare ca a fost spulberat intr-o secunda de cele mai noi teorii ale cercetatorilor.

• TEORIE SCANDALOASA LANSATA DE ISTORICI: DE CE SUNT ROMANII ORTODOCSI?!

• UNDE SE ASCUNDE SECRETUL CELEBRULUI SIT PREISTORIC STONEHENGE!

Se spune ca Robert Peary este primul om care a ajuns la Polul Nord. Adevarul este ca celalalt membru al expeditiei, Matthew Henson, a facut acest lucru. Deoarece Henson era de culoare, Peary a fost singurul incununat cu aceasta realizare.
De fapt, povestea este mult mai incurcata. Primul om care a ajuns la Polul Nord a fost Cook. Grabindu-se sa ajunga acasa, dupa aceasta expeditie, a lasat instrumentele care certificau acest lucru, asistentului sau. Vaporul pe care se afla acesta s-a scufundat si odata cu el si instrumentele.
Mai tarziu, alti exploratori au descoperit ca descrierile lui Cook sunt reale si ca el ar fi primul om care a ajuns la Polul Nord.
Se spune ca marele Columb a murit in saracie. Acest mit dadea bine la public. Marele Columb a fost un ucigas feroce. Masacrul efectuat de oamenii lui, sub ordinul sau, a intrat in istorie. In realitate, el a murit foarte bogat, dar nemultumit ca nu primise 10% din valoarea prazilor aduse.
Lindbergh este considerat primul om care a zburat deasupra Atlanticului. In realitate, inaintea sa, alti 84 de aviatori traversasera Atlanticul. In 1919, Albert Read a fost primul care a traversat Atlanticul, cu opt ani inaintea lui Lindbergh. Totusi el ramane in istorie, prin faptul ca a traversat singur Atlanticul. La intoarcerea sa in New York, a fost asteptat de 4 milioane de persoane.
Magellan nu a facut niciodata inconjurul lumii. El a fost omorat de catre bastinasii din Filipine, cand era foarte aproape de aceasta performanta. In Malayezia, Magellan a cunoscut un sclav pe nume Enrique, care vorbea perfect spaniola si cunostea toate rutele. Din echipajul lui Magellan de 236 de oameni, au mai ramas doar 18, care au fost calauziti de catre Enrique in drumul spre Spania, el cunoscand foarte bine rutele. Se pare ca el este primul om care a facut inconjurul lumii.
Leif Ericson, fiul temutului Erik cel Rosu, este acceptat ca fiind primul european care a ajuns in America. El a numit continentul Vineland, pentru ca acolo crestea vita de vie. Primul european care a ajuns in America, in realitate, este tot un nordic, un islandez pe nume Bjarni. El plecase intr-o expeditie spre Groenlanda, insa s-a ratacit si a ajuns in America.
Mitul prin care Columb a demonstrat ca pamantul e rotund este fals. Scriitorul american Irving, vorbeste in scrierile sale despre faptul ca insusi Columb credea ca pamantul are forma de para. Inca din secolul al XIV lea, cu mult inaintea lui Columb, grecii vorbesc in scrierile lor despre faptul ca Pamantul este rotund. Columb a plecat in expeditie pentru a demonstra ca Asia e mult mai aproape decat se credea. A gresit si in aceasta privinta. El nici macar nu a pus piciorul in America. Cel mai indepartat punct de Europa, atins de Columb, a fost Bahamas.
Craciunul celebreaza nasterea lui Iisus. Nu exista nicio dovada ca el s-a nascut in acea zi, ca au existat trei magi si ca s-a nascut in iesle. Cea mai importanta ipoteza cu privire la originea Craciunului este cea legata de cultul elenistic Mithra, care a aparut in anul 100 i.Hr. Adeptii cultului erau convinsi ca Mithra s-a nascut in iesle, dintr-o mama fecioara, in ziua de 25 decembrie.
Thomas Edison este cunoscut ca fiind inventatorul a peste 1093 de inventii. Multe dintre aceste au fost inventate de colaboratori de ai sai. In ceea ce priveste inventia becului electric, aceasta apartine lui Hamphry, care inventase cu 40 de ani inaintea lui Edison, becul electric. Mare problema a acestui bec a fost ca filamentul din carbon propus de el, nu rezista decat cateva ore si trebuia schimbat mai des.
Toata lumea stie ca George Washington a fost primul presedinte al SUA. Realitatea este alta. In timpul revolutiei, Congresul american l-a ales presedinte pe Peyton Randolph. Acesta l-a numit general al armatei pe Washington. Abia dupa opt ani el a fost ales presedinte, fiind al cincilea, in ordine cronologica. Se stie ca independenta SUA este in 4 iulie 1774. In realitate razboiul a mai durat 7 ani, dupa care, regele George al III lea a declarat independenta.
Capitanul Cook nu a descoperit Australia, in 1770. Australia era deja descoperita de catre olandezii Abel Tasman si Drik Hartog. Cook nu a facut decat sa cartografieze coasta de est a continentului.
Napoleon a ramas in istorie ca fiind denumit micul caporal. In realitate, el avea inaltimea de 1,74 metri, cu mult peste media barbatilor din acea perioada. Porecla a venit ca urmare a unui obicei din armata franceza, prin care superiorii isi ironizau subalternii.
Mii de tablouri si sculpturi o reprezinta pe Eva mancand dintr-un mar. In textele sfinte nu apare mentionat marul ci fructul sfant, care putea fi orice altceva.

Sursa: efemeride.ro

More VITAL insight from the M.T. Keshe plate rupture WARNING

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Rusia pregătește armata pentru un cutremur catastrofal, ce ar putea avea loc până în septembrie 2016 - Infoalert.ro | Ştiri şi noutăți din întreaga lume infoalert.ro| De Infoalert

Rusia pregătește armata pentru un cutremur catastrofal, ce ar putea avea loc până în septembrie 2016 - Infoalert.ro | Ştiri şi noutăți din întreaga lume

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Mega-Cutremur pe Continentul American? Celebrul om de stinte Mehran Keshe: Un Mega-Cutremur va lovi Continentul American pana in Septembrie 2016

august 1, 2016  

vt Cutremure,  

Vremurile din Urma

 Cutremure,  

Mehran Keshe

In 17 Aprilie 2016, celebrul om de stinta Mehran Keshe a dat un interviu pentru Russia Today in care a explicat ca un mega-cutremur de magnitudine foarte mare, se va produce pana in Septembrie 2016 si va rupe pur si simplu continentul american in doua bucati.
Un raport incendiar al Ministerului Apărării (MAp) de la Kremlin, avertizeaza ca  președintele Putin a autorizat o redistribuire imediată a trupelor militare în Districtul Militar Est (EMD), trupele fiind în curs de pregătire pentru ceea ce ar putea fi o serie de cutremure masive și tsunami-uri care ar lovi în următoarele două săptămâni Peninsula Kamceatka,  și avertizează în continuare că regiunile Statele Unite ale Americii-Canada-Alaska, nord-vestul Oceanului Pacific ar putea fi în pericol și mai mare decât Rusia.

Conform acestui raport, această mișcare fără precedent pe timp de pace cu mii de soldați ai Federației Ruse deplasandu-se spre „coridoarele de protecție” pre-alocate, se datoreaza unui „avertisment de urgență”, trimis Consiliului de Securitate (SC) de omul de știință Mehran Keshe care a spus ca un puternic cutremur cu magnitudinea de 5,8 care a lovit Regatul Tonga a fost „ultimul pilon care trebuia să scadă”, iar placa din Pacific se pregătește pentru o „noua aliniere catastrofala”.
In 3 Octombrie 2015, Keshe a avertizat ca se va produce un cataclism teribil care va duce la separarea continentelor americane, afectarea zonelor vestice si sudice ale SUA, a Mexicului, a insulelor carabiene, dar si coasta estica a Asiei, Noua Zeelanda.

Vulcanii activi, Placile Tectonice si „Cercul de Foc”
In Octombrie 2015, la trei luni după ce omul de stinta Keshe, a averizat de pericolul  unor seisme iminente, atât Peninsula Kamceatka cat si Alaska de Sud, au fost lovite de cutremure cu magnitudinea de 7.1 respectiv 7,3, facandu-l pe Președintele Putin să înceapă primul său program de reajustare a trupelor EMD în fața acestui orizont amenințător.
In ceea ce privește mișcarea accelerată a plăcii din Pacific, Keshe a folosit „tehnologia Magrav” pentru a realiza „evaluările sale predictive”, evaluari care s-au dovedit precise avand in vedere ca nu mai putin de 8 cutremure au lovit această regiune, cea mai gravă tara afectat fiind Ecuador, in urma caruia cel puțin 233 de oameni si-au pierdut viata, în Japonia au fost declarati 41 de morți, in timp ce mii de alti oameni au fost dati disparuti, iar 250.000 au rămas fără adăpost.

Ecuador, dupa cutremurul din 17 Aprilie 2016
In principiu vor avea loc o serie de cutremure cu intensitati de 6, 8 grade, dupa care vor urma in Mexic si in Golful Mexic mega-cutremure cu magnitudinea de 10-16 grade si unul de 20-24 grade pe scare Richter. In istoria recenta a omenirii nu s-au inregistrat cutremure cu magnitudinea mai mare de 10 grade si nici nu ne putem imagina astfel de cutremure.
Scara Richter este logaritmica si de exemplu, un cutremur cu magnitudinea 10, are o amplitudine a undelor seismice de 10 ori mai mare, iar energia eliberata de cutremur este de 30 de ori mai mare de cat a unui cutremur de 9 grade pe scare Richter.

Pe coasta vestica a SUA vor fi cutremure de 6-11 grade. Limita de timp ar fi Septembrie 2016, dar ele pot aparea oricand. Aceste cutremure vor inregistra circa 20 de milioane de victime, dar multe altele vor urma dupa.
Intr-un video publicat pe Youtube, Kesha explica ca in interiorul globului terestru s-a acumulat o cantitate imensa de energie, care va fi eliberata brusc, ducand la ruperea scoartei terestre. In video apare din cand in cand o harta a sudului Statelor Unite(de ex la min 5:05) fiind marcate cu roz cele 10 state afectate. Sever ar fi afectate Florida, Texas si Utah. Keshe insa nu ofera detalii unde se va rupe teritoriul SUA si nici cum va fi afectat teriroriul SUA.

Surse – whatdoesitmean.com, infoalert.ro
Nu stiu cat de sigure sunt cele descrise de omul de stinta Kesha si daca timpul prezis este cel corect, dar ceea ce ramane cu adevarat ciudat si ridica multe semne de intrebare, este faptul ca Rusia a deplasat alte cateva mii de de trupe in Peninsula Kamceatka dupa cutermurele din zona, cat si faptul ca aceste stiri au ajuns si la televiziunile centrale, chiar daca nu s-a pus mult accent pe ele.

Sa nu uitam ca si SUA se pregateste pentru o iminenta catastrofa, nu stim insa daca din cauze naturale sau economice, sau poate si una si alta. – O serie de evenimente petrecute în ultimul timp în Statele Unite arată că „elitele americane se pregătesc pentru ceva mare”
Ce va urma insa si cand, numai Bunul Dumnezeu stie.

  http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

 

 16 Mai 2016

World's Largest English Language News Service with Over 500 Articles Updated Daily

"The News You Need Today…For The World You’ll Live In Tomorrow." 

 

What You Aren’t Being Told About The World You Live In

How The “Conspiracy Theory” Label Was Conceived To Derail The Truth Movement

How Covert American Agents Infiltrate the Internet to Manipulate, Deceive, and Destroy Reputations

April 17, 2016 

Russia Prepares For Catastrophic Earthquake, But Warns America Is In Worst Danger

By: Sorcha Faal, and as reported to her Western Subscribers
A stunning new Ministry of Defense (MoD) report circulating in the Kremlin today states that President Putin has authorized the immediate redeployment of troops in the Eastern Military District (EMD) in preparation for what could be a series of massive earthquakes and tsunamis to hit the Kamchatka Peninsula within the next fortnight—and further warns that the United States-Canada-Alaska northwestern Pacific Ocean region may be in even more danger than Russia.

18th Machine Gun Artillery Division Troops in Sakhalin Redeployment 17 April 2016

According to this report, this unprecedented peacetime movement of thousands of Federation troops to their pre-assigned “protective corridors” was based upon an “urgent warning” communication sent to the Security Council (SC) earlier today by Doctor-Scientist Mehran Keshe that said this afternoons powerful 5.8 magnitude earthquake that struck the Kingdom of Tonga was the “alst lynchpin to fall” as the Pacific Plate is preparing for a “catastrophic new alignment”.
Doctor-Scientist Keshe, we have previously noted, is the inventor of “magrav technology” (Western code name code name “Khibiny”) used by Federation military forces in their secretive defense weapons used to cripple American warships like was done against the USS Donald Cook this past week.
In using a “different aspect” of his “magrav technology”, this report continues, Doctor-Scientist Keshe this past October (2015) issued his first dire pronouncement about the Pacific Plate warning that a   “world-changing mega-tremor with the power to split up continents was imminent”.

Three months after Doctor-Scientist Keshe’s October 2015 warning, this report notes, both the Kamchatka Peninsula and Southern Alaska were hit with7.1 and 7.3 magnitude earthquakes causing President Putin to begin his first realignment of EMD troops in the face of this looming threat—and which we, likewise, reported on in our 9 February report Putin War Move Sends Shockwave Through West As Pacific Tsunami Threat Rises.
During this past week, this report grimly states, Doctor-Scientist Keshe’s use of “magrav technology” to make his “predictive assessments” regarding the accelerated movement of the Pacific Plate has proven accurate as no less than 7 powerful earthquakes (and today’s Tonga quake making 8) have struck this region—the worst being the South American nation of Ecuador where at least 233 are dead, and in Japan where a further, at least, 41 are dead, thousands still missing, and another 250,000 left homeless. 

Ecuador earthquake damage 17 April 2016

Joining Doctor-Scientist Keshe’s dire pronouncements regarding the Pacific Plate, this report continues, is American Doctor-Scientist Roger Bilham of the University of Colorado Cooperative Institute for Research in Environmental Sciences (CIRES) who yesterday warned too that “The current conditions might trigger at least four earthquakes greater than 8.0 in magnitude, and if they delay, the strain accumulated during the centuries provokes more catastrophic mega earthquakes.”
And to if Doctor-Scientist Bilham’s mega earthquake fears are realized, this report concludes, Doctor-Scientist Keshe’s assessment of what this could entail is nothing less then catastrophic as he had previously warned that North and South America will “split” and mega tsunamis could “strike America and Asia killing 40 million people”.
Though this report gives no date for any expected earthquake, tsunami or volcano eruption to occur as the sciences involved in doing so are far from adequate, it is more than curious to note that the MoD has ordered all of its top commanders and political office holders from the Far East Pacific Ocean regions to be in Moscow on 27 April for what this report says is a “readiness conference”. 

April 17, 2016 © EU and US all rights reserved.  Permission to use this report in its entirety is granted under the condition it is linked back to its original source at WhatDoesItMean.Com. Freebase content licensed under CC-BY and GFDL.
[Note: Many governments and their intelligence services actively campaign against the information found in these reports so as not to alarm their citizens about the many catastrophic Earth changes and events to come, a stance that the Sisters of Sorcha Faal strongly disagree with in believing that it is every human beings right to know the truth.  Due to our missions conflicts with that of those governments, the responses of their ‘agents’ has been a longstanding misinformation/misdirection campaign designed to discredit us, and others like us, that is exampled in numerous places, inc

Keshe Warns of 'MEGA QUAKE' That Will Split Two Continents In Half!!

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Profesorul Popescu și teleportarea: cum dispare ceva de aici şi reapare acolo Codruţa Simina - 04 .08.2016 - PRESSONE.RO

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Profesorul Popescu și teleportarea: cum dispare ceva de aici şi reapare acolo

Fizicianul Sandu Popescu, distins recent cu prestigioasa medalie Dirac, explică…

Distribuie

pressone.ro| 

De Codruţa Simina

Profesorul Sandu Popescu predă fizică la Bristol din 1999.

 Foto: Arhiva personală

Profesorul Popescu și teleportarea: cum dispare ceva de aici şi reapare acolo

Codruţa Simina

04.08.2016 

 

"Dacă două particule au venit, s-au ciocnit, au interacționat și după aceea s-au dus departe una de cealaltă – una aici, una pe Lună, sau chiar în altă galaxie –, ele rămân conectate una cu alta. Dacă-i faci ceva uneia, cealaltă simte."
Deși aceasta pare o poveste magică, profesorul de fizică teoretică Sandu Popescu, de la Universitatea din Bristol (Anglia), ne asigură că vorbim despre o realitate. E drept, o realitate la nivelul celor mai mici componente ale materiei - particulele elementare.
Pe 1 iulie, Institutul de Fizică al Marii Britanii (IOP) a decernat prestigioasa Medalie Dirac profesorului Sandu Popescu, pentru contribuțiile sale excepționale în dezvoltarea fizicii cuantice.
Această distincție anuală - înfiinţată în 1985 în memoria marelui fizician englez Paul Dirac - au mai primit-o, între alţii, Stephen Hawking (1987) sau Roger Penrose (1989).
L-am rugat pe Sandu Popescu să ne acorde un interviu și, pe parcursul câtorva zeci de minute, fizicianul ne-a explicat cu răbdare, în termenii cei mai simpli, care e povestea mecanicii cuantice şi cum pot fi înţelese legile care guvernează particulele elementare.
Folosindu-se de aceste legi, dar şi de imaginaţia sa, profesorul Sandu Popescu (60 de ani) a conceput schema teoretică pe baza căreia a fost implementat primul experiment de teleportare a unei astfel de particule.

*

- Puteți să ne explicați, în termeni cât mai simpli, care e povestea cu fizica cuantică?
- Cred că se poate... cât de cât. Anumite lucruri se pot explica mai simplu, altele, nu.
- De pildă, dumneavoastră sunteţi cunoscut pentru experimentul cu teleportarea. E un cuvânt mare.
- Mulți termeni științifici nu sunt neapărat termenii populari. Termenul știintific de teleportare are foarte multe din aspectele care sunt popular înțelese, dar, dacă lumea se gândește că dispar de aici și apar pe Marte, ei bine, această experiență nu face asta. Încă nu am ajuns pe Marte.
- Deci nu e teleportarea pe care o vedem în filmele SciFi...
- Are multe aspecte. Am să pot să explic mult mai amănunțit despre ce e vorba.
- Vă rog!
- Dar până să ajungem acolo, trebuie să explic niște elemente de bază ale fizicii cuantice. Altfel, lucrurile sunt foarte greu de înțeles.
- S-o luăm atunci încetișor, de la bucățelele mici.

*

- Bun, de la bucățelele mici. Ce este mecanica cuantică? Întotdeauna e bine de știut ce se ascunde în spatele numelor. Nu este nimic altceva decât descrierea comportamentului particulelor microscopice: atomi, molecule, particule sub-atomice și așa mai departe.
De fapt, orice particulă mică. Ideea de bază e că aceste particule mici se comportă într-un mod cu totul și cu totul diferit decât obiectele mari de care suntem înconjurați în viața de zi cu zi.
De exemplu, o particulă mică poate fi în mai multe locuri în același timp. Ăsta e un prim element de bază. Noi nu avem nici o idee despre ce înseamnă să fim în mai multe locuri în același timp. Particulele mici pot să facă asta.
- Cum am descoperit noi că particulele mici pot să facă asta?
- Descoperirile astea au durat cam vreo 25 de ani. Încet, încet... Primele semne că nu totul e bine în teoria care explica lucrurile de zi cu zi au apărut în 1900. Nu se înțelesese, pentru multă vreme, comportarea atomilor.
Dacă încălzim orice obiect, acesta radiază. Pui fierul în foc, fierul e înroșit, emite lumină. Câtă lumină emite, de ce emite lumină de culorile astea, nu s-a putut înțelege.
De ce atomii reușesc să fie stabili, nici asta nu s-a putut înțelege. Max Planck a făcut primii pași în 1900...

Fizicianul german Max Planck (1858 - 1947), laureat al premiului Nobel în 1918.

Oricum erau fenomene complicate. Întotdeauna, când se ajunge la o descoperire care până la urmă e simplă, se începe într-un mod complicat. Einstein a făcut un al doilea pas în 1905, explicând efectul fotoelectric, după aceea lucrurile s-au accelerat.
Deci au fost foarte mulți pași, foarte mulți pași complicați care, până la urmă, au dus la descoperirea ecuațiilor care guvernează comportarea particulelor elementare. Doar prin 1926 s-a descoperit că o particulă poate să fie în mai multe locuri în același timp.

Fizicianul Albert Einstein (1879 -1955).

Descoperirea e o întreagă combinație de experimente complicate, idei geniale teoretice, care până la urmă au reușit să simplifice toate complicațiile astea și să ajungă la niște idei simple.
Dar mesajul de bază e că, în clipa în care ne gândim la particule mici, ele nu se comportă sub nici o formă ca lucrurile obișnuite din viață. O particulă poate să fie în mai multe locuri în același timp.
Al doilea fenomen de bază din lumea particulelor microscopice este că, dacă două particule au venit, s-au ciocnit, au interacționat și după aceea s-au dus departe una de alta – una aici, una pe Lună, sau chiar în altă galaxie –, ele rămân conectate una cu alta. Dacă-i faci ceva uneia, cealaltă simte.

- Asta e aproape poetic.
- Într-adevăr, aproape poetic. Întotdeauna, în clipa în care ne uităm la natură, la lucrurile de bază, fără toate complicațiile, lucrurile acestea sunt aproape poetice sau filozofice. Dar până să ajungi acolo, sunt o mulțime de complicații care blochează vederea.
Al treilea dintre lucrurile de bază despre mecanica cuantică este că, de fiecare dată când încercăm să aflăm ceva despre un obiect - în ce stare este -, îl deranjăm. De exemplu, cum poate ști cineva că eu sunt aici?
Dacă e întuneric, o metodă e să pună mâna pe mine ca să vadă dacă sunt aici. Când face asta, mă lovește un pic.
Sau aprindeți lumina și mă vedeți. Dar ce anume se întâmplă când mă vedeți? Acesta nu este un act pasiv. Lumina vine pe fereastră, se ciocnește de mine, intră în ochii dumneavoastră.
Dar eu sunt mare și lovitura pe care-o primesc de la lumină e foarte slabă. Sau cineva poate să pună mâna pe mine cu foarte mare delicatețe și, practic, când face lucrul acesta nu mă deranjează. Pe de altă parte, dacă e vorba de particule microscopice, orice acțiune de genul ăsta le poate deranja.
- Nu prea există blândețe la nivelul acela?
- Nu prea există. E una dintre proprietățile naturii, că nu se poate determina tot ce face o particulă. Dacă vrei să determini ceva, distrugi alte proprietăți.
Să spunem, de pildă, că vrei să afli unde este particula și cu ce viteză se mișcă. Pot să aflu unde este: trimit un puls de lumină foarte puternic și văd unde este.
Dar când am făcut asta, am schimbat viteza particulei. Orice măsurătoare a vitezei pe care o fac după ce am aflat unde este particula va arăta această viteză schimbată, nu viteza pe care a avut-o la început.
Deci, pot să aflu unde este, dar nu pot să aflu cu ce viteză se deplasează. Sau, într-un experiment de alt gen, pot să aflu cu ce viteză se mișcă, dar nu știu dacă e aici sau acolo...
La o mașină, poți întotdeauna să vezi: mașina e în Cluj, e pe colțul ăsta de stradă și se mișcă cu 20 de kilometri pe oră. În viața de zi cu zi nu avem probleme. Dar, la particulele elementare, nu putem să știm toate proprietățile stării unei particule.

- Știți ce e foarte complicat? Oamenilor care nu studiază fizica la un nivel avansat le e greu să-și imagineze cum arată și cum există particulele acestea elementare.
- Bine, în primul rând noi suntem construiți din particule elementare. Totul e construit din atomi, care – ideea cea mai naivă – sunt niște mici cărămizi din care e construit totul.
Atâta tot că aceste mici cărămizi se comportă cu totul diferit decât suntem noi obișnuiti din viața de zi cu zi. Deci, dumneavoastră sunteți construită din atomi, în general tot ce e biologic e construit din carbon, hidrogen, oxigen, un pic de sulf...
Deci astea sunt cărămiduțe diferite. Dar modul în care aceste cărămizi interacționează este bazat pe faptul că ele se pot afla în mai multe locuri în același timp.
Electronii care se mișcă în jurul nucleului atomic sunt peste tot în atom, în același timp, și interacționează cu alți electroni...
Deci, unele lucruri se pot înțelege: suntem construiți ca orice altceva, din cărămizi de bază, dar, în clipa în care vrei să afli cum interacționează aceste cărămizi de bază, cum dau proprietățile materiei pe care o vedem tot timpul, asta este mai complicat...
Al patrulea lucru esențial este că fizica particulelor mici este probabilistică. Ce înțeleg prin asta: noi suntem obișnuiți că, dacă facem exact aceleași lucruri, în exact aceleași condiții, să avem exact aceleași consecințe.
De exemplu, dacă arunci o piatră, zboară de aici la zece metri mai încolo. Dacă arunci exact aceeași piatră cu exact aceeași viteză, te aștepți să zboare încă o dată şi să cadă în același loc.
Dacă nu cade în exact același loc, te poți uita mai atent, poate a fost un pic de vânt care a modificat zborul pietrei, dar izolezi totul și, dacă ai grijă, de fiecare dată poți obține exact același rezultat.
Asta pare să fie una dintre cele mai de bază legi ale naturii. De fapt, pare absurd că ar putea să fie altfel: dacă repetăm același lucru și primim rezultate diferite, cum de mai știm ce putem să facem?!
Ideea că aceeași cauză duce la același efect pare a fi unul dintre lucrurile elementare despre natură. Ei bine, în clipa în care ne referim la particule microscopice, lucrul ăsta nu mai e adevărat.
Faci o experienţă: lași, de exemplu, un atom să cadă de la un metru până pe pământ. Durează cam jumătate de secundă. Ai grijă ca nimic să nu deranjeze atomul - închizi totul într-o cutie din care scoți tot aerul, ca atomul să nu se ciocnească de nimic.
Repeți experienţa și poate să dureze o oră! Orice faci, oricâtă grijă ai avea, n-ai de unde să știi cît va dura.
Tot ce poți să știi e că, dacă repeți experiența de un milion de ori, de aproape nouă sute nouăzeci și nouă de mii de ori, atomul cade într-o jumătate de secundă...
Deci, lumea e foarte diferită când ne uităm la nivelul particulelor mici. Și acum, ca să repet lucrurile de bază:

O particulă se poate afla în mai multe locuri în același timp.
Două particule care au interacționat și au fost trimise departe una de alta rămân, cât de cât, în legătură.
Nu putem afla starea unei particule – putem afla viteza, dar nu poziția, sau poziția, dar nu viteza. Toată comportarea e probabilistică.
Dacă repetăm același lucru în condiții identice, rezultatele pot fi diferite.

Toate astea ne duc într-o lume foarte diferită de cea cu care suntem obișnuiți. De asta e greu de înțeles.
Marea majoritate a oamenilor nu cunosc fizică, dar, din experiența de zi cu zi, știu multe lucruri despre natură: dacă alergi mai repede, ajungi mai repede, dacă arunci piatra mai tare, ajunge mai departe. Deci, marea majoritate a oamenilor au o intuiție despre cum se comportă obiectele.
Dar despre cum se comportă particulele elementare, nimeni nu are nici o intuiție din viața de zi cu zi.
Pentru că nu le-ai văzut. Și atunci, tot ce poți să faci este să te bazezi pe ecuațiile matematice de bază și să încerci să-ți formezi o intuiție despre ele. Treaba asta nu e ușoară nici măcar pentru fizicieni. Ecuațiile de bază au fost descoperite în 1926.
Sunt 90 de ani de-atunci, putem face multe lucruri, dar încă nu le înțelegem în profunzime. Putem folosi ecuațiile pentru a explica multe lucruri pe care le observăm în laborator.
Partea mai interesantă însă e alta: să-ți imaginezi ceva nou. Nu să verifici lucruri pe care natura ți le-a dat de-a gata, ci să-ți imaginezi situații noi, interesante. Pentru asta trebuie să ai o înțelegere intuitivă a fenomenelor.
Or, pentru asta, nu avem încă suficientă înțelegere a ecuațiilor. De exemplu, faptul că două particule care au interacționat și care apoi se îndepărtează una de alta la distanțe oricât de mari rămân totuși în legătură una cu alta, acest fapt era acolo, în ecuații, dar importanța lui nu a fost descoperită decât acum vreo 15 ani.
Deci, unul dintre cele mai de bază lucruri ale naturii a fost aproape ignorat până acum.

- De ce?
- Pentru că lumea a avut multe alte lucruri de făcut. În primul rând, cercetătorii au vrut să afle structura atomilor, ce fac nucleele atomice, să explice cum se combină un atom cu alt atom ca să formeze molecule și să producă toată varietatea de substanțe chimice din jurul nostru.
Erau lucruri presante. Oamenii au vrut să înțeleagă de ce curentul electric trece printr-un metal, pe când printr-o bucată de lemn, nu. Și atunci, un efort foarte mare s-a dus în direcția asta, nu în direcția unor fenomene foarte exotice.
Întotdeauna știința are aspecte de cunoaștere a naturii, dar și aspecte sociale. Şi, pentru că nu există numere infinite de cercetători și fonduri infinite pentru cercetare, există priorități.
În plus, există priorități mentale – oamenii care au început să gândească într-o anumită direcție vor merge în acea direcție.
Dezvoltarea din ultimii 15-20 de ani - și teleportarea e inclusă în această dezvoltare - e datorată faptului că oamenii au început să se gândească la efectele acestea fundamentale. Ne-localitate și așa mai departe.
În viața de zi cu zi, chiar dacă comunicăm la distanță, totul se mișcă din aproape în aproape. De exemplu, pot să scriu o scrisoare și să ți-o trimit. Ea va fi luată de cineva care traversează tot drumul dintre mine și tine. Oriunde pe drum poți intercepta scrisoarea.
Sau, acum tu mă auzi. Cum se face că mă auzi? Eu, mișcându-mi buzele, mișc aerul de lângă mine, mișcarea aerului mișcă membrana microfonului din telefon, membrana împinge electroni în firul de telefon, care împing alți electroni, care ajung până la tine, mișcă membrana difuzorului, care mișcă aerul lângă ureche și-ți mișcă timpanul.
Totul merge din aproape în aproape. Oriunde pe drum, între buzele mele și urechea ta, poți intercepta convorbirea.
În lumea particulelor microscopice însă, poți face ceva aici, iar, în altă parte, ceva reacționează, dar nimic nu se transmite în spațiul dintre ele.
Faci o interacțiune aici și acolo se simte. Niciunde pe drum nu se simte nimic. Este un fenomen cu totul și cu totul extraordinar.
- Seamănă cu un soi de magie.
- Seamănă, într-adevăr. Seamănă cu magia, dar nu e magie. E realitatea. Și e o realitate fascinantă.

*

- Avem vreun set de posibilități de explicații pentru particulele acestea "simțitoare"?
- Depinde ce înțelegi prin explicație! Important e să poți răspunde la întrebarea "dacă fac asta, ce se va întâmpla".  Dacă pot să prezic ce se va întâmpla, înseamnă că înțeleg fenomenul.
Dacă pot să prezic mai multe, înseamnă că-l înțeleg mai bine. Nu știu să răspund la întrebarea "de ce se întâmplă fenomenul"; pot, însă, să găsesc legături.
Asta e ce facem noi întotdeauna când spunem că știm de ce se întâmplă ceva. Lași o piatră din mână. Piatra cade. De ce? Unii spun: din cauza gravitației.
Dar astea sunt doar cuvinte – nimic mai mult decât că am dat un nume fenomenului. Ce putem face însă e să analizăm fenomenul.
Cade doar o piatră sau cade și altceva? Cade doar pe pământ sau și pe Lună? Felul cum cade depinde de materialul din care e făcut?
S-a descoperit că orice două obiecte se atrag, că forța de atracție depinde de cât de masive sunt obiectele, și cât de departe sunt unul de altul. O explicație înseamnă că legăm lucrurile unul de altul și vedem relațiile dintre ele. Asta este tot.
Înțelegem tot mai mult despre această comportare ieșită din comun a particulelor elementare. Înțelegerea este din ce în ce mai bună. De ce e natura așa și nu e altfel...
- E mai degrabă o problemă pentru filozofi decât pentru fizicieni?
- Da și nu. E important, de pildă, să te gândești cum altfel ar fi putut să fie lucrurile. Dar ca să fie interesant și valoros, nu e destul să spui poate ar fi putut să fie altfel, ci să faci ideile cât mai concrete. Doar atunci poți trage concluzii interesante.
De exemplu, oricine poate să spună - Imaginează-ți o lume, hai să zicem o altă galaxie, în care pietrele nu cad când sunt lăsate din mână, ci zboară în sus.
Nu e prea mult ce se poate face cu o astfel de idee. Nu știi la ce să te aștepți când te uiți cu telescopul la o altă galaxie.
Dar dacă faci prezicerea mai concretă – de exemplu, cu ce forță sunt împinse particulele în sus –, atunci poți să te uiți și să vezi dacă e adevărat sau nu.
- Să revenim puțin la "simțirea" particulelor...
- O întrebare interesantă e: pot două particule să se influențeze una pe alta la distanță mai puternic decât prezice mecanica cuantică, actuala noastră teorie a naturii?
Ce-am descoperit eu, împreună cu prietenul meu Daniel Rohrlich, e că există foarte multă libertate și că nimic nu ar merge rău – în sensul de a se ajunge la niște contradicții sau lucruri absurde - dacă ar fi legături mai puternice.
Într-un fel, întotdeauna când vrei să înțelegi natura într-un mod fundamental, merită să te joci, să vezi cum altfel ar putea să se comporte. Și atunci înțelegi legile actuale într-un context mai larg.

- Este esențial să te poți juca.
- Categoric. Din toate punctele de vedere. Eu simt că, de fiecare dată când mă duc la lucru, mă joc.
- Ceea ce e extraordinar!
- Asta e atitudinea mea. Nu lucrez pe nici o problemă doar pentru că e considerată importantă sau lumea crede că e esențial să o rezolvi. Nu.
Mă gândesc la o problemă doar dacă îmi face plăcere exact ca un joc. Ca un puzzle. Îl faci pentru că e excitant și pentru că îți place.

- Credeți că aveți o cu totul altă percepție asupra lumii și a obiectelor înconjurătoare decât majoritatea oamenilor?
- Cred că fiecare din noi are o percepție diferită. Unii înțeleg lucruri sociale mai bine. Fiecare înțelege altceva mai bine.
Evident, faptul că eu înțeleg comportamentul particulelor elementare mult mai bine, am idei științifice foarte clare, nu înseamnă neapărat că înțeleg alte lucruri mai bine decât dumneavoastră. Dimpotrivă.
Anumite lucruri le văd diferit, dar fiecare dintre noi vede diferit unele lucruri.
- Până la urmă, nu m-ați lămurit dacă există această marjă de libertate a naturii care să permită, totuși, transmiterea de mesaje din viitor...
- Din câte știm noi, nu se poate călatori în trecut. Dacă s-ar putea, s-ar întâmpla foarte multe paradoxuri.
O poveste standard pe care o spun fizicienii e că ai putea să trimiți pe cineva în trecut să-ți împuște bunicul. Dar atunci tu n-ai mai exista, și n-ai mai fi putut să trimiți ucigașul!
Lucrurile nu se închid. O călătorie sau o transmitere simplă de mesaje în trecut este imposibilă. Ar duce la consecințe absurde.
Dar, în principiu, alte moduri de a influența trecutul, în care nu ești sigur că influența s-a întâmplat, nu ar duce la lucruri absurde. Din câte știm noi, nu se întâmplă. Dar par să fie totuși logic consistente.

*

- Acum cred că putem discuta și despre experimentul cu teleportarea.
- Da. Cel mai simplu e să-ți imaginezi teleportarea în comparație cu un fax. Într-o transmitere de fax, ai un transmițător și o bucată de hârtie cu un desen.
Aparatul de transmitere o scanează și citește starea hârtiei – află în ce stare e hârtia, unde e albă și unde e neagră. Unde a fost imprimată cu cerneală și unde nu. Și apoi transmite informația.
La faxul receptor se combină două lucruri: materie primă, hârtie și cerneală, care se afla deja acolo, și informația venită de la transmițator. În felul acesta se recreează desenul.
Ce s-a transmis nu este hârtia originală. La poștă se transmite originalul și ar ajunge nu numai desenul, ci toată hârtia. La fax, se recreează doar desenul, adică starea hârtiei.
La fel te poți gândi la un fax tridimensional. Ai o mașină și vrei s-o transmiți în altă parte. Uite, asta e mașina pe care o am, vreau s-o transmit în Australia. O posibilitate e să iei mașina și s-o pui într-un container.
O altă posibilitate e s-o analizezi în cele mai mici amănunte, să transmiți informațiile și în Australia să o recreezi.
Deci, aici ai primit informația: e din atâta fier, atâta plumb, mai știu eu ce, și cu un aparat de recepție – care va fi, în cazul ăsta, o fabrică întreagă - unde pui materie primă, pui informația care a venit și recreezi obiectul. Așa se poate transmite un obiect dintr-un loc în altul.
- De fapt, se transmite starea lui.
- Da. Și ce e important e că starea lui s-a transmis din aproape în aproape. Pe drum poți intercepta informația.
Acum, dacă e să vorbim despre transmiterea stării unui atom sau molecule, partea proastă e, așa cum am spus, că nu pot să aflu care e starea.
Dacă aș vrea să pot teleporta un om, ar trebui să știu unde sunt toți atomii și cum se mișcă toți atomii unul față de altul.
Pentru asta, ca să pot transmite informația asta la distanță, ar trebui să aflu unde e atomul ăsta, cu ce viteză se mișcă, unde e celălalt, cu ce viteză se mișcă...
Dar, cum v-am spus, nu pot să aflu. Dacă am aflat unde e, nu pot să aflu cu ce viteză se mișcă unul față de altul. Deci, nu am ce să spun în partea cealaltă, dacă aș vrea să trimit prin faxul tridimensional.
- Nu pot obține o informație perfectă despre stare...
- Nu e vorba despre perfecțiune. Niciodată nu obținem lucrurile perfecte. Întrebarea e dacă ne putem apropia de ea. Problema cu aflarea stării particulelor microscopice e că există un grad de imperfecție sub care nu se poate trece.
E o limită sub care nu poți să treci. Din acest motiv nu se poate face transmiterea stării printr-o metodă asemănătore cu un fax obișnuit – pur și simplu nu știi ce informație să trimiți.
Dar ceva se poate face.
Cum am spus, două particule care au interacționat rămân legate. Iei două particule, le pui să interacționeze una cu alta și apoi trimiți una la transmițător și una la receptor.
Această pereche de particule ajutătoare formează o linie de transmitere "ne-locală".
Iei particula originală, a cărei stare vrei s-o transmiți, o pui să interacționeze cu particula ajutătoare de la transmițător. Cealaltă particulă ajutătoare, aflată la receptor, simte imediat și preia starea particulei originale.
Asta se întâmplă fără ca cineva să știe în mod explicit care a fost starea particulei originale, deci nu e nici o contradicție cu faptul că nimeni nu poate afla starea particulei originale.
Ca în teleportarea din filme, informația despre starea particulei pur și simplu dispare de la transmițător și reapare la receptor. Nu se află niciunde în spațiul dintre transmițător și receptor.
Se folosește fenomenul acesta de ne-localitate, ca starea de aici să fie preluată și să reapară dincolo.
Diferența e că tot ce a dispărut de aici și a reapărut acolo e starea particulei, nu particula originală în sine. Particula ajutătoare care a fost pregătită în avans la receptor (la fel ca hârtia și cerneala într-un fax obișnuit) preia starea particulei originale.
Dar starea s-a teleportat: a dispărut dintr-un loc și reapărut în altul.
Te poți gândi la căpitanul Kirk, care intră în aparatul de teleportare din racheta lui.

Secvență clasică de teleportare din serialul "Star Trek".

În aparat sunt multe particule, fiecare având o pereche situată pe planeta îndepărtată. Aparatul de teleportare din rachetă și cel de pe planetă trebuie pregătite în avans.
Kirk interacționează cu particulele din aparatul din rachetă. Ai nevoie de multe perechi de particule ajutătoare - fiecare atom din corpul lui Kirk interacționează cu una dintre particulele din transmițător.
Când are loc interacția, starea atomilor din corpul lui Kirk este deranjată. Toți atomii din corpul lui rămân în rachetă, dar total alandala – o grămadă de atomi fără nici o formă -, dar atomii din terminalul de pe planetă se vor organiza într-un căpitan Kirk.
Dar reorganizarea nu este perfectă, ci este, într-un fel, codificată. Pentru a-l reconstrui pe Kirk, mai trebuie să transmitem, pe linie clasică – telefon sau radio -, anumite informații despre rezultatul interacțiunii care are loc în rachetă.
Toată starea se descompune, deci, în două elemente: un element care dispare de aici și reapare acolo, un element care se transmite din aproape în aproape.
Niciuna dintre ele, separat, nu spune absolut nimic despre starea lui Kirk. Numai împreună, informația transmisă prin linie de telefon împreună cu cea care a dispărut din rachetă și care a reapărut pe planetă, sunt în stare să reproducă starea.
E simplu de descris ce se întâmplă. De ce se întâmplă ce se întâmplă, asta e mai complicat de explicat!

*

- Citiți SF?
- Da. Din când în când.
- Vreun roman care v-a rămas în cap?
- Ce-ți rămâne cel mai bine în cap sunt, evident, lucrurile pe care le citești când ești copil. Mi-a rămas cel mai mult de-atunci "Insula misterioasă", de Jules Verne.
Mă uit și la filme SF, chiar săptămâna trecută am revăzut "Călăuza" lui Tarkovski. După ce, ani de zile, nu s-a mai prezentat - bănuiesc că n-au mai avut peliculele originale -, acuma e o variantă digitală care în sfârșit începe să fie difuzată.
- Putem să spunem dacă, la un moment dat, vor fi sau nu posibile secvențe clasice din serialele SF? De pildă, teleportarea căpitanului Kirk?
- Din câte știm noi, în funcție de legile naturii, aşa cum le știm astăzi, teleportarea, așa cum apare în film, fără pregătire prealabilă, e imposibilă.
Dar, după cum am spus, ceva foarte apropiat e posibil. Un obiect este distrus aici și reconstruit acolo, fără ca lucrul sau informația totală despre el să se propage în spațiul dintre cele două puncte. E ceva nou. E ceva nou, și foarte excitant.
- Cât timp dintr-o zi dedicați cercetării și studiului?
- O, e foarte variat. Am zile în care nu fac absolut nimic. Și am zile în care mă gândesc de dimineața până seara. Eu fac fizică teoretică și nu sunt legat de nici un laborator.
La experiența de teleportare, eu am făcut schema teoretică. Ea a fost implementată practic de niște prieteni ai mei.
Nefiind legat de un laborator, înseamnă că tot ce îmi trebuie e să am niște idei în cap. Mă gândesc când mă plimb pe stradă, când mă duc... practic, oriunde. Nu stau la masă în birou!
Există luni de zile când nu fac nimic, nu-mi vine nicio idee, dar simt că mă încarc. După care sunt perioade de muncă foarte febrilă, în care lucrez de dimineața până seara. Nu e o muncă de opt ore sau de cinci sau de șaisprezece.
- Aveți, mai degrabă, laboratorul în cap...
- Într-un fel, da. Dar e important, totuşi, să vorbesc cu oamenii. Călătoresc foarte mult. Și munca mea e, de multe ori, la tablă.

*

- Cum i-ați explica cuiva acest salt de informație - dispare de aici și reapare dincolo?
- Cred că mai mult decât am explicat acum nu se poate. Într-un fel, nu l-am explicat, doar am spus ce se întâmplă. E o diferență mare între a spune ce se întâmplă și detaliile legate de cum și de ce se întâmplă. De fapt, e surprinzător că pot să spun ce se întâmplă. Cu multe lucruri, nici asta nu se poate spune.
Fizica este una dintre specialitățile cele mai dificile. De ce? Dacă mă uit la diverse domenii științifice, văd că unele științe sunt verticale, altele, orizontale. Ce înseamnă asta?
Ca să poți să înțelegi ceva în fizică - de exemplu, electricitate -, ai nevoie să înțelegi înainte mecanica. Ca să înțelegi mecanica, ai nevoie să înțelegi înainte o mulțime de matematică. Trebuie să urci din treaptă în treaptă. Dacă îți lipsește una, te-ai împotmolit.
Dar dacă ești interesat de istorie, poți să înveți istoria Chinei fără să înveți istoria Mexicului.
În fizică nu merge așa. Și sunt foarte multe nivele. Totul s-a acumulat în vreo trei sute și ceva de ani, și e foarte specializat.
De exemplu, dacă mă duc la o prezentare făcută de un coleg al meu, poate înțeleg cinci minute din prezentarea lui. Înțeleg lucrurile de bază, dar nu înțeleg detaliile. Adevărul este în detalii. Și sunt o mulțime de detalii foarte avansate.
Într-un fel, trăim într-o lume în care mulţi oameni se folosesc de foarte multe aplicații care au la bază descoperiri științifice, dar pe care nu le-ar putea înțelege niciodată. Însă unele lucruri se pot explica.
- Am, încă o dată, senzația că vorbim despre un fel de practică magică.
- Da, într-un fel. La un moment dat, asta va deveni o problemă. E inevitabil. Cu cât știința devine mai avansată, nimeni nu va putea să înțeleagă în profunzime mai mult decît o arie foarte restrânsă.
Nu pot cu toții să devină fizicieni, și nici nu ar fi de dorit. Sunt atât de multe alte lucruri valoroase de făcut în viață, de la artiști la bucătari. O lume formată numai din oameni de știință are fi mult mai săracă!
Dar e ceva ce toată lumea ar putea să facă și, din păcate, nu face. De multe ori, oamenii nu-și folosesc potențialul, şi foarte multe lucruri în viața de zi cu zi sunt ne-științifice și incorecte în mod ne-necesar.
În atât de multe cazuri oamenii gândesc greșit, şi nu pentru că nu au o pregătire științifică, ci din obișnuință proastă. De câte ori nu am auzit oameni spunând că fumatul nu dăunează, bazându-se pe faptul că: bunicul soțului verișoarei mele a fumat trei pachete pe zi și a trăit până la o sută de ani.
Nu trebuie mult să înțelegi că acest mod de justificare e același cu a spune - condusul cu viteză mare nu e nici o problemă, pentru că fiul vărului meu de-al doilea a condus de la Oradea la Cluj cu 250 pe oră și nu a pățit nimic.
În acest caz, toată lumea își dă seama că fiul vărului meu a fost pur și simplu foarte norocos.
Sau să crezi în horoscop. E o idee poetică frumoasă că stelele de pe cer te pot ajuta să-ți găsești dragostea vieții, dar o simplă clipă de gândire e necesară să-ți dai seama că locul unde se află Jupiter nu poate spune dacă astăzi e o zi bună să te duci la dentist.
- Vreți să spuneți că de multe ori ne impunem limitări?
- De multe ori ne impunem limitări nejustificate. De exemplu, multă lume are frică de cifre. Dar zi de zi te duci la supermarket și folosești cifre. Fiecare știe să adune și să scadă. Dar când cifre sunt menționate în alt context, mulți se închid și spun - nu mă pricep la matematică.
Nu ar trebui să facem decît câțiva simpli pași și, cu cât știm astăzi, am putea să trăim mult mai bine și să înțelegem mult mai multe.

Un mason bătrân dezvăluie – tunelurile din Bucegi duc către panoul de siguranțe al lumii.

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

 Lifestyle & Cultură

Un mason bătrân dezvăluie – tunelurile din Bucegi duc către panoul de siguranțe al lumii.

30 iulie, 2015

 Geoffrey Popescu, un mason de origine română de rangul 33 din Marea Lojă Reunită a Scoției și Irlandei „Walt Disney” dezvăluie adevărurile care ne neliniștesc despre zona Bucegilor.
De mult cunoscută de către fenomenologi și de către oamenii locului ca o zonă de confluență a unor energii tulburătoare, platoul Bucegilor a reprezentat un loc de temută venerare.
În anul 2006, Geoffrey Popescu, aflat pe patul de moarte într-un spital ultrasecret care servește numai elitele lumii, a început să dicteze unui biograf toate secretele pe care lumea trebuie să le afle.
Printre acestea a fost și adevărul despre tunelurile din Bucegi, o rețea de galerii secrete care se pare că duc către un panou de siguranță pentru energiile ezoterice ale lumii.
„Mi-a explicat, și trebuie să înțelegeți că risc viața dezvăluind asta, că masonii de mult stăpânesc anumite energii telurice despre care știința abia începe să afle. Este vorba despre energii care pot schimba bine în rău, vremea bună în vremea rea, sănătate în boală și așa mai departe.
Fiecare corp are energia sa, inclusiv corpul uman, energie care rezonează și se vede une ori sub forma chakrelor. Ei bine și Pământul are astfel de energii, la o scară mult mai mare.”
Se pare că astfel de energii sunt bine canalizate de masoni prin tot felul de conducte naturale sau artificiale, de exemplu proiectul HAARP. Pentru a preveni scurtcircuitarea conductelor energetice civilizațiile avansate care se știe că au locuit pe Pământ cu mult înaintea oamenilor au construit un panou de siguranțe. Nu ca cele cu care sunt obișnuiți oamenii, ci sub forma unei rețele de filoane de cristale și monoliți de quartz interschimbabili.
„Dacii au fost un popor care au știut să folosească aceste energii. Avem dovezi directe, arheologice. Însă ei nu erau racordați la panoul de siguranțe al lumii fiindcă nu au solicitat niciodată branșarea. Practic dacii ‘furau’ energii ezoterice.” spune biograful masonului decedat.

Au combinat muzica lui Beethoven cu o piesă a trupei Led Zeppelin. Rezultatul e magnific

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Au combinat muzica lui Beethoven cu o piesă a trupei Led Zeppelin. Rezultatul e magnific

Click pe Share pentru a distribui şi prietenilor tăi! Îţi mulţumim! :)

Oricare ar fi genul ei, muzica ajunge la inimile noastre cu multă lejeritate, aducând cu ea emoţie, sensibilitate şi forţă deopotrivă. Însă atunci când avem ocazia să ascultăm într-o armonie deplină ritmuri de rock cu acorduri sensibile de muzică clasică, entuziasmul şi bucuria ating cote maxime.

„2Cellos” este  o trupa formată din Luka Šulić şi Stjepan Hauser, doi muzicieni de origine croată. Îi vedem în imagini armonizând într-un mod original muzica compusă de inegalabilul compozitor Ludwig van Beethoven cu acordurile ritmate ale celor de la „Led Zeppelin”.
Cei doi muzicieni au adus alături interpretări magistrale ale celor două genuri muzicale pe care le-au interpretat în faţa spectatorilor. Chiar şi vestimentaţiile lor sunt potrivite fiecărui gen muzical pentru a sublinia şi mai mult partitura muzicală.
Reprezentatia celor de la „2Cellos” includ două piese consacrate atât pentru marele compozitor Beethoven – „Simfonia nr.5” cât şi pentru formaţia Led Zeppelin – „Whole Lotta Love”. Virtuozitatea celor doi artişti din Croaţia este extraordinară, iar sincronizarea lor atinge perfecţiunea. Dacă la începutul clipului imaginile ni-i prezintă pe cei doi instrumentişti la unison, pe parcurs imaginile se întrepătrund ca de altfel şi ritmurile muzicale.
La un moment apar „ca prin farmec” pe aceeaşi scenă două „tabere” care încep un duel inedit plin de pasiune şi hotărâre. Chiar şi publicul prezent în acest clip respectă duelul din scenă. Fiind un videoclip elaborat, acesta reprezintă imaginea măiestriei cu care cei de la „2Cellos” au putut combina muzica lui Beethoven cu cea a celor de la Led Zeppelin într-o reprezentaţie remarcabilă.

Sursa: 2CELLOS via Youtube

Autor text: LiveBiz.ro