Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Continuă scandalul din jurul legii anti-defăimare (care
vizează inclusiv Internetul). Fostul preşedinte al României Traian
Băsescu sare la gâtul liderului PSD L...
Diplomația de la București speră să obțină
admiterea în Schengen, delimitându-se de pozițiile tot mai subliniat
suveraniste ale țărilor din grupul de la Vișegrad.
Campania premierului David Cameron pentru reformarea Uniunii Europene
se desfășoară pe fondul unei creștei a euroscepticismului în rândul
cetățenilor britanici. Cel mai recent sondaj de opinie realizat de
YouGov și dat publicității în 4 februarie arată că 45% dintre britanici
doresc ieșirea Marii Britanii din UE, iar 36% se pronunță pentru
rămânere. Restul de 19% nu se pronunță. Un sondaj anterior, publicat în
28 ianuarie, indica 42% în favoarea unui Brexit și 31% pentru UE. Din
septembrie anul trecut, euroscepticismul crește mereu. Totuși pozițiile
sunt foarte schimbătoare, graficul opiniilor pe o perioadă mai lungă de
timp arătând ca au mai fost perioade în care euroscepticii îi dominau
copios pe eurofili (mai ales în 2012 și 2013) pentru ca ulterior
tendința să se inverseze. Revenind la ultimul sondaj, dacă cei care nu se pronunță sunt scoși
din calcul, 56% s-ar pronunța pentru părăsirea UE și 44% pentru
rămânere. Criza refugiaților, ca parte a problemei mai mari a
imigrației, a dat un mare avânt euroscepticilor, cu atât mai mult cu cât
compromisul obținut de David Cameron din parea UE nu pare satisfăcător.
Dacă în unele părți ale UE se crede că britanicii au obținut deja prea
mult, punând în pericol libera circulație a lucrătorilor, în Marea
Britanie se consideră că acordul e prea slab. O majoritate consistentă
de 46% califică rezultatele obținute de premierul David Cameron o
afacere proastă și numai 22% cred ca este un compromis echitabil. Prin
urmare mai mult de două treimi (dacă îi excludem pe nehotărâți)
dezaprobă propunerile lui David Cameron. Și totuși în UE, premierul britanic a reușit un tur de forță. Pentru
noi este mai interesant faptul că Polonia și Ungaria, deși aveau mari
rezerve la început, au sfârșit prin a susține proiectul britanic. ”Am făcut mari progrese. Suntem foarte satisfăcuți”, declara vineri, 5 februarie, Jarosław Kaczyński, președintele partidului de guvernământ din Polonia. Britanicul
a reușit să câștige de partea sa țările din grupul de la Vișegrad
grație propunerii de a stopa avansurile integraționiste, oferind
totodată parlamentelor naționale un drept de veto asupra legislației de
la Bruxelles. Ar fi nevoie ca cel puțin 15 state să denunțe în
parlamentele lor o directivă de la Bruxelles pentru ca ea să fie
abrogată. Așa cum era de bănuit, după Cehia, Slovacia și Ungaria,
conservatorii polonezi au imprimat și ei politicii față de Bruxelles o
nuanță suveranistă. România face excepție, căci ea nu dorește să
iasă din rând, preferând să joace cartea elevului model. Diplomația de
la București speră, pesemne, să obțină admiterea în Schengen dacă va
apăra frontul eurofil, spărgând greva suveraniștilor tot mai categorici
de când s-a declanșat criza refugiaților. E greu să anticipăm evoluția lucrurilor căci opiniile sunt foarte
capricioase. Ceea ce știm cu siguranță este că britanicii au avut mereu
în chestiunea europeană o poziție diferită față de țările continentale.
Povestea UE începe încă dinainte de al Doilea Război Mondial, dar ea
prinde contur imediat după război în anii în care liderii politici erau
preocupați de reconstrucția Eurpei. În 19 septembrie 1946, Winston
Churchill ținea un discurs în aula Universității din Zürich în cursul
căruia a spus că pentru a ”recâștiga bucuriile și speranțele
simple care fac ca viața să merite a fi trăită” și pentru a pune capăt
”crimelor și nesocotințelor trecutului” ar trebui ”să construim un soi de State Unite ale Europei”. (citat de Cristopher Booker și Richard North în ”Uniunea Europeană sau Marea amăgire”, 2004 ). Dar viziunea lui Churchill despre Europa nu semăna prea mult cu cea a
lui Jean Monnet, cel care avea să contribuie în mod hotărâtor la
apariția primelor instituții supranaționale. Britanicii credeau - și se
pare că și astăzi ei cred în majoritatea lor același lucru - că UE ar
trebui să fie o uniune de state suverane. Jean Monnet în schimb sau
Altiero Spinelli, un alt inspirator al ideilor care animă astăzi
politica europeană, respingeau interguvernamentalismul și sperau în
apariția unor organisme paneuropene conduse de tehnicieni. Chiar dacă
limbajul său desuet (”dictatura partidului revoluționar”) este astăzi
evitat cu grijă, Spinelli continuă să fie figura tutelară a
federaliștilor europeni (v. Grupul Spinelli din cadrul PE). După mai bine de o jumatate de secol de la discursul lui Churchill,
suveranismul britanic rămâne o chestiune importantă. Sondajul YouGov
citat mai sus ne mai arată că propunerea sa ca deciziile Comisiei
Europene să fie anulate de parlamentele naționale se bucură de
susținerea totață a 58% dintre britanici. Doar 11 % spun că se opun
acestei idei. Totuși aspectul cel mai important de care depinde balanța între
eurosceptici și eurofili este cel social. Într-o largă proporție, 66%,
britanicii se opun acordării de alocații pentru copiii rămași în țările
lor de origine și 62% doresc limitarea benficiilor sociale în primii
patru ani de trai în Marea Britanie. Chestiunea banilor atârnă ceva mai
mult decât suveranismul, fapt pe care partizanii construcției europene
îl vor fi remarcat.
Povestea familiei Avrămescu Cruz - doi soți cu
dizabilități auditive ai căror copii, luați de Barnevernet, nu s-au
întors acasă nici măcar după ce instanța a dat câștig de cauză
părinților - a fost prezentată de digi24.ro la mijlocul lunii ianuarie.
De atunci încoace, nu doar că soții nu au reușit să-și ia înapoi băieții
de 5, respectiv 6 ani, dar mama a primit înștiințare că a fost deschisă
împotriva sa procedura expulzării. Motivul invocat de Poliție?
Presupunerea că există „circumstanțe personale care reprezintă o
amenințare reală, imediată și suficient de gravă împotriva
considerentelor sociale de bază”, transmite Digi 24. Roberto și Adrian au fost luați de lângă părinții lor, Andreea Sorina
(cetățean român) și Roberto Cruz (cetățean norvegian), pe 19 martie
2014, după ce ar fi povestit la grădiniță că au fost bătuți acasă. Pe
numele soților Avrămescu Cruz au fost deschise două procese. Unul
privind îngrijirea copiilor, altul penal, pentru acuzația de violență
asupra acestora. În primul proces, instanța decide definitiv, în ianuarie 2015, că nu există motive pentru ca băieții să fie luați din sânul familiei.
Cu alte cuvinte, că decizia Barnevernet de a-i separa pe copii de
părinți nu a fost întemeiată. Al doilea proces continuă însă, iar, în
octombrie 2015, vine pronunțarea în prima instanță: soții sunt
condamnați la câte cinci luni de închisoare și plata unei amenzi de
3.000 de coroane fiecare. Pentru ca absurdul să fie complet, în absența
unei decizii definitive în acest caz (subliniem, recursul se judecă
încă), Poliția a declanșat, acum câteva zile, procedura expulzării
mamei. Presupunerile, suficiente pentru declanșarea procedurii Printr-un act intitulat „avertizare prealabilă” și înregistrat cu
data de 2 februarie, Secția de Poliție Indre Ostfold a comunicat Andreei
Sorina Cruz că „autoritățile pentru imigrare pregătesc procesul de
expulzare” conform legislației privind imigrarea. „Un străin cu
drept de ședere poate fi expulzat atunci când considerente privind
ordinea publică sau siguranța dictează acest lucru. O condiție pentru
expulzare este ca, în cazul străinului, să existe sau să se presupună că
există circumstanțe personale care reprezintă o amenințare reală,
imediată și suficient de gravă împotriva considerentelor sociale de bază”, se explică în documentul oficial trimis de Poliție familiei Cruz. Neluând în considerare faptul că instanța nu s-a pronunțat încă
definitiv în procesul penal privind actele de violență ce ar fi fost
comise asupra copiilor, autoritățile invocă drept „fundamentul” deciziei
de inițiere a procesului de expulzare „abuzul dur sau repetat,
amenințând, forțând sau limitând libertate de mișcare, exercitând
violență sau insultând într-un alt mod” pe care l-ar fi exercitat mama
asupra băieților. „Binele suprem al copilului”, invocat sau ignorat
Foto: Contul personal de Facebook În aceeași „avertizare prealabilă” a Poliției, Andreea Cruz este
înștiințată că, potrivit reglementărilor legale, părinții au „datoria”
să-și informeze copiii cu privire la situația apărută, la dreptul
acestora de a fi audiați și la modalitățile în care vor fi implicați. Nu
în ultimul rând, mamei i se subliniază faptul că „o urmare a unei
decizii de expulzare poate fi separarea copilului de părinte”, fiind ca
atare cu atât mai important ca minorilor care au împlinit 7 ani, dar și
celor mai mici, capabili să își exprime punctele de vedere, s le fie
oferită posibilitatea de a se exprima. ”Deși expulzarea, de regulă, nu
poate fi considerată a fi înspre binele suprem al copilului,
considerentele pentru copil nu vor împiedica întodeauna expulzarea”, se
mai arată în documentul oficial transmis familiei Cruz. De remarcat că
în numele aceluiași „bine suprem al copilului”, care poate fi acum
ignorat, acționează angajații Barnevernet atunci când decid separarea
copiilor de părinți și, ulterior, chiar a fraților. De la câțiva kilometri la peste 2.500 O decizie de expulzare a Andreei Sorina Cruz, dacă va fi luată de
Directoratul pentru Imigrări (UDI), înseamnă pentru familia Cruz nu doar
separarea celor doi soți, ci și pierderea, practic, a oricărei șanse de
recuperare a celor doi copii. În plus, dacă părinții reușesc acum să-și
vadă băieții, plasați în localități diferite, o dată pe lună, timp de
trei ore, după expulzare acest lucru nu va mai fi posibil. După cum precizează chiar Poliția Indre Ostfold, „expulzarea
împiedică ulterioare călătorii în Regat, conform legii”. Potrivit
informațiilor publicate pe pagina de Internet a UDI, interdicția de a mai intra în Norvegia poate fi stabilită pentru o perioadă de doi sau cinci ani, dar poate fi și permanentă. De asemenea, ca regulă generală, interdicția se extinde și în ceea ce privește accesul în alte țări din spațiul Schengen. Încălcarea interdicției de intrare în țară reprezintă o infracțiune. Tot de pe site-ul UDI, se poate afla că, după deschiderea procedurii,
o decizie privind expulzarea sau nu a unei persoane se comunică în
aproximativ 20 de luni. În cazul contestării deciziei, o hotărâre va fi
luată în alte șase luni. MAE analizează situația Contactat de digi24.ro, Ministerul de Externe de la București a
precizat că are în atenție evoluția cazului Avrămescu Cruz și că urmează
să formuleze un punct de vedere. Avocatul cuplului, Eva Frivold, consideră nejustificată și nedreaptă
decizia Poliției de declanșare a procedurii expulzării mamei. Într-o
declarație apărută în numărul de ieri al ziarului norvegian Smaalenenes
Avis, avocatul subliniază că soții Avrămescu Cruz au fost deja lăsați
fără copii, riscă o pedeapsă penală în procesul încă pe rol, iar acum se
adaugă pericolul expulzării. „Avocata care îi reprezintă pe fata şi pe ginerele meu este
ea însăşi foarte supărată pentru că autorităţile au continuat manevrele
de a păstra copiii deschizând acest al doilea proces, pe care acum îl
invocă şi ca motiv de expulzare a fiicei mele. Reţineţi, acuzaţiile
aduse fuseseră deja demontate într-un prim proces chiar de către o
instanţă de judecată. În acest moment, fata mea este dărâmată, iar nouă
ne este limpede că autorităţile norvegiene încearcă să îi îndepărteze pe
copii de părinţi ţinându-i separat şi continuând să îi spele pe creier”, susţine Constantin Avrămescu, bunicul matern din România al micuţilor Adrian şi Roberto. În lumina ultimelor evoluţii, familia de la Craiova a soţilor
Avrămescu Cruz va reveni cu telefoanele la Ambasada şi Consulatul
României din Norvegia, ne spune domnul Avrămescu, care admite că se află
de câteva săptămâni în contact cu reprezentanţii Bucureştiului la Oslo. „La vremea respectivă am cerut Consulatului să monitorizeze
cazul nostru, în condiţiile în care există deja o hotărâre
judecătorească definitivă care nu este pusă în aplicare de peste un an.
Conform acelei decizii, copiii ar fi trebuit returnaţi familiei
biologice, ceea ce, vedem bine, nu s-a întâmplat”, încheie Constantin Avrămescu. După decizia favorabilă din ianuarie 2015, băieții nu s-au întors
acasă deoarece în prezent nu mai pot comunica prin limbajul semnelor cu
părinții, având nevoie de interpret. Cum s-a ajuns aici? Pentru că, în
perioada în care copiii au fost în plasament, angajații Barnevernet au
omis un lucru esențial: să le conserve cunoștințele despre limbajul
semnelor, limbaj pe care îl stăpâneau foarte bine înainte de fatidica zi
de 19 martie 2014. Mai multe detalii despre povestea familiei Avrămescu Cruz: EXCLUSIV
Digi 24. Noi cazuri de români cărora autoritățile norvegiene le-au luat
copiii. Astăzi: Familia care a învins Barnevernet, dar care nu şi-a
primit copiii nici după un an Studiu: expulzarea, o metodă folosită tot mai des în Norvegia Potrivit unui studiu realizat de Universitatea din Oslo, autoritățile
norvegiene apelează tot mai des la metoda expulzării pentru imigranții
care comit infracțiuni mărunte. Se vorbește chiar de „crimmigration”,
un mix între pedepsele stabilite de legea penală și
expulzare/deportare, mix bazat pe intenția ca statul norvegian să
cheltuie cât mai puțin posibil cu imigranții infractori.
„Procedura judiciară pune în mișcare un mecanism mai amplu, astfel încât
cazurile pot ajunge foarte costisitoare”, declara, pentru
sciencenordic.com un reprezentant al Poliției Naționale. Potrivit unui
raport din 2014, care a vizat 24 de dosare penale ale unor imigranți,
costul mediu per caz pentru întreaga procedură judiciară a depășit
800.000 de coroane (circa 82.000 euro). Extins calculul la mii de
infractori deportați, rezultă o economie de miliarde de coroane făcută
de statul norvegian. Tocmai de aceea, rapoartele indică o
dublare, în ultimii ani, a numărului persoanelor expulzate/deportate (de
la 2.500 de cazuri în 2009 la 5.000 de cazuri în 2013). Tot sciencenordic.comamintește de o amplă operațiune anti-drog desfășurată în Oslo când au
fost arestate 500 de persoane, dar doar împotriva a nouă dintre ele s-au
deschis dosare penale, restul fiind deportate. Profesorul Katja Franko
de la Universitatea din Oslo atrăgea atenția că legile ar trebui
aplicate în scopul în care au fost create: legea penală pentru
infracțiuni, iar legea privind imigrarea pentru controlul migrației. „Așa cum este acum, am creat un sistem de justiție cu două nivele, unul pentru norvegieni, altul pentru restul”, declara Franko pentru sciencenordic.com. Față de cazurile luate în considerare în studiul Universității din
Oslo, cel al familiei Avrămescu Cruz este oricum diferit, în condițiile
în care părinții nu pot fi considerați infractori în lipsa unei decizii
definitive a instanței.
Senatorul
PNL Tudor Barbu, co-președintele PNL Gorj, a afirmat într-un interviu
la postul de radio Infinit din Târgu Jiu că ar da distonocalm
pensionarilor din oraș care nu îl doresc pe candidatul propus de
liberali la Primăria localității. Tudor Barbu a povestit la postul de
radio că ar fi fost abordat pe stradă în Târgu Jiu de un grup de
În această săptămână, cadrele
universitare din Universitatea din București îşi vor alege noii decani.
Concursurile pentru posturi freamătă de nemulțumiri mai mult sau mai
puțin vocale, unele chiar ușor de descoperit în mediul virtual. Cea mai
controversată situație pare să fie la Facultatea de Istorie unde s-au
înscris trei candidați la concurs, dar doi au venit cu același text
drept Mai multe detalii...
Discuțiile
despre o posibilă redirecționare a unor fonduri europene alocate
statelor din est către gestionarea crizei migrației ar putea provoca
dispute la reuniunea miniștrilor europeni de finanțe, care se va
desfășura vineri, relatează agenția Reuters conform Agerpres. UE și
Turcia au convenit la sfârșitul anului trecut un plan de acțiune prin
care guvernul de la Ankara s-a angajat să stăvilească Mai multe detalii...
