Actualitate
Raportul
MCV lasa uneori impresia ca Romania se vede mai clar de la Bruxelles,
privita prin luneta lui Galileo, decat de la Bucuresti, privita prin
lupa domnului Tariceanu.
Caci, intr-adevar, in...
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Nemasuratul orgoliu al domnului Tariceanu
de
Victor Pitigoi
Sambata, 30 Ianuarie 2016, ora 09:41
Raportul MCV lasa uneori impresia ca Romania se vede mai clar de la
Bruxelles, privita prin luneta lui Galileo, decat de la Bucuresti,
privita prin lupa domnului Tariceanu.
Caci, intr-adevar, in
timp ce luneta a stiut sa scaneze la bani marunti si aproape exhaustiv
tot ce ni se intampla noua aici, lupa n-a observat decat ceea ce il deranjeaza pe domnul Tariceanu personal si anume ca MCV "s-a transformat numai intr-un mecanism perpetuu in care sunt anumite tinte puse Romaniei si tintele se indeparteaza".
Daca imi aduc aminte bine, aceleasi remarci le facea domnul Tariceanu
si despre raportul MCV de acum un an, tot cu referire la un misterios
mecanism perpetuu si la niste tinte care se tot indepartau.
Fata de aceasta situatie enervanta pentru dansul, presedintele Senatului tine sa ne informeze ca priveste "cu din ce in ce mai putin interes aceste rapoarte care nu i se par deloc obiective". Vai-vai-vai, ce se va face acum CE cand va afla despre Tariceanu ca-l doare-n cot de MCV!
Pana
la urma, de ce nu i se par "deloc obiective" criticile din aceste
rapoarte europene, cu privire la tara noastra? Probabil, din aceleasi
motive ca si anul trecut, ca si acum doi ani: pentru ca apreciaza
meritele altora, iar pe ale lui nici nu le observa. Ca urmare, pe ei ii
lauda, iar pe presedintele Senatului dimpotriva.
Intr-adevar, domnul Tariceanu este unul dintre putinii demnitari romani pe care raportul il critica nu aluziv si nu cu manusi, ci direct: "in
acest an s-a inregistrat o crestere a numarului de cereri de aparare a
independentei Justitiei, in urma unor atacuri in mass-media si din
partea unor politicieni, inclusiv a primului ministru si a presedintelui Senatului"
Bineinteles,
aici e vorba de fostul prim ministru si de actualul (deocamdata, cel
putin) presedinte al Senatului. Ei erau anul trecut matadorii atacurilor
la Justitie, care era nevoita sa se apere de ofensivele lor.
In
opinia mea, fiecare avea motivele sale. Matadorul Ponta se stia cu musca
pe caciula si implicat direct, iar celalalt matador se dadea bine pe
langa Ponta, cel care l-a asezat pe scaunul de la Senat fara niciun
merit, in opinia mea. Fara merit, dar cu aranjamente de culise. Pe sest.
De
aici si ifosele domnului Tariceanu, care se da mare, ii place sa-si
aroge o importanta nejustificata si probabil socoate ca rangul si
prestigiul sau sunt mult deasupra acestui amarat de MCV.
Nu
suporta sa-l raneasca CE in amorul propriu, orice afront inseamna
ofensa, insulta, ceva care vexeaza, te calca pe batatura si iti
zdruncina sistemul nervos.
Nemasurata grandomanie a domnului
Tariceanu cred ca il face sa uite cam cum a ajuns el acolo unde este.
Noi insa ne mai amintim. Norocul lui s-a declansat dupa faimoasa scena
"Draga Stolo", stropita cu lacrimi de crocodil mari cat cepele si ramasa
poate printre secretele nedezlegate ale epocii Basescu.
Atunci,
presedintele Stolojan a demisionat din fruntea PNL, iar partidul s-a
pomenit decapitat peste noapte. Se apropiau alegerile si trebuia un cap
nou la butoanele partidului. Asa au cazut sortii pe Tariceanu, care nu
cred sa fi ajuns vreodata in fruntea partidului si, cu atat mai putin in
capul Guvernului, daca nu era atat de urgent sa ajunga Basescu
presedinte.
Cred ca momentul cand Tariceanu s-a vazut la Palatul
Victoria, cu ministrii aliniati in fata lui la masa de consiliu, a
simtit ca i se implineste un mare vis de aur.
Nesansa
ingamfatului premier a fost neclintitul presedinte, iar nesansa
amandurora a fost ca s-au ciocnit doua nuci tari, fara sa crape niciuna.
Mai ales ca Basescu nu este omul caruia sa-i faci cucuie, fara sa-ti
faca si el imediat vanatai.
Neintelegand acest adevar simplu,
Tariceanu a ajuns la sfarsitul mandatului inapoi de unde a plecat: un
activist de partid si atat. Partidul l-a ales in locul lui pe Antonescu.
Sansa celui dintai e ca intamplarea i l-a scos in cale pe Ponta, dispus
sa faca din el spanac si din spanac bici. Un alt vis de aur: presedinte
de Senat.
De pe aceasta pozitie, a simtit din nou nevoia sa
lupte cu orice pret. I-ar fi placut sa lupte cu presedintele, dar acesta
il cam ignora.
Din lipsa altor combatanti, s-a luat de Justitie,
de opinia publica, de raportul MCV, de tot ce poate sa atraga atentia
asupra persoanei sale si a nemarginitului orgoliu, care acum cativa ani
l-a scos pe linie moarta.
Nu stiu de ce, dar si acuma presimt ca ruleaza cam in aceeasi directe.
Citeste mai multe despre
Sursa:
Ziare.com
