Actualitate
09:41 - Nemasuratul orgoliu al domnului Tariceanu
Raportul
MCV lasa uneori impresia ca Romania se vede mai clar de la Bruxelles,
privita prin luneta lui Galileo, decat de la Bucuresti, privita prin
lupa domnului Tariceanu.
Caci, intr-adevar, in...
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.htmlNemasuratul orgoliu al domnului Tariceanu
deVictor Pitigoi
Sambata, 30 Ianuarie 2016, ora 09:41
Raportul MCV lasa uneori impresia ca Romania se vede mai clar de la
Bruxelles, privita prin luneta lui Galileo, decat de la Bucuresti,
privita prin lupa domnului Tariceanu.
Caci, intr-adevar, in timp ce luneta a stiut sa scaneze la bani marunti si aproape exhaustiv tot ce ni se intampla noua aici, lupa n-a observat decat ceea ce il deranjeaza pe domnul Tariceanu personal si anume ca MCV "s-a transformat numai intr-un mecanism perpetuu in care sunt anumite tinte puse Romaniei si tintele se indeparteaza".
Daca imi aduc aminte bine, aceleasi remarci le facea domnul Tariceanu si despre raportul MCV de acum un an, tot cu referire la un misterios mecanism perpetuu si la niste tinte care se tot indepartau.
Fata de aceasta situatie enervanta pentru dansul, presedintele Senatului tine sa ne informeze ca priveste "cu din ce in ce mai putin interes aceste rapoarte care nu i se par deloc obiective". Vai-vai-vai, ce se va face acum CE cand va afla despre Tariceanu ca-l doare-n cot de MCV!
Pana la urma, de ce nu i se par "deloc obiective" criticile din aceste rapoarte europene, cu privire la tara noastra? Probabil, din aceleasi motive ca si anul trecut, ca si acum doi ani: pentru ca apreciaza meritele altora, iar pe ale lui nici nu le observa. Ca urmare, pe ei ii lauda, iar pe presedintele Senatului dimpotriva.
Caci, intr-adevar, in timp ce luneta a stiut sa scaneze la bani marunti si aproape exhaustiv tot ce ni se intampla noua aici, lupa n-a observat decat ceea ce il deranjeaza pe domnul Tariceanu personal si anume ca MCV "s-a transformat numai intr-un mecanism perpetuu in care sunt anumite tinte puse Romaniei si tintele se indeparteaza".
Daca imi aduc aminte bine, aceleasi remarci le facea domnul Tariceanu si despre raportul MCV de acum un an, tot cu referire la un misterios mecanism perpetuu si la niste tinte care se tot indepartau.
Fata de aceasta situatie enervanta pentru dansul, presedintele Senatului tine sa ne informeze ca priveste "cu din ce in ce mai putin interes aceste rapoarte care nu i se par deloc obiective". Vai-vai-vai, ce se va face acum CE cand va afla despre Tariceanu ca-l doare-n cot de MCV!
Pana la urma, de ce nu i se par "deloc obiective" criticile din aceste rapoarte europene, cu privire la tara noastra? Probabil, din aceleasi motive ca si anul trecut, ca si acum doi ani: pentru ca apreciaza meritele altora, iar pe ale lui nici nu le observa. Ca urmare, pe ei ii lauda, iar pe presedintele Senatului dimpotriva.
Intr-adevar, domnul Tariceanu este unul dintre putinii demnitari romani pe care raportul il critica nu aluziv si nu cu manusi, ci direct: "in
acest an s-a inregistrat o crestere a numarului de cereri de aparare a
independentei Justitiei, in urma unor atacuri in mass-media si din
partea unor politicieni, inclusiv a primului ministru si a presedintelui Senatului"
Bineinteles, aici e vorba de fostul prim ministru si de actualul (deocamdata, cel putin) presedinte al Senatului. Ei erau anul trecut matadorii atacurilor la Justitie, care era nevoita sa se apere de ofensivele lor.
In opinia mea, fiecare avea motivele sale. Matadorul Ponta se stia cu musca pe caciula si implicat direct, iar celalalt matador se dadea bine pe langa Ponta, cel care l-a asezat pe scaunul de la Senat fara niciun merit, in opinia mea. Fara merit, dar cu aranjamente de culise. Pe sest.
De aici si ifosele domnului Tariceanu, care se da mare, ii place sa-si aroge o importanta nejustificata si probabil socoate ca rangul si prestigiul sau sunt mult deasupra acestui amarat de MCV.
Nu suporta sa-l raneasca CE in amorul propriu, orice afront inseamna ofensa, insulta, ceva care vexeaza, te calca pe batatura si iti zdruncina sistemul nervos.
Nemasurata grandomanie a domnului Tariceanu cred ca il face sa uite cam cum a ajuns el acolo unde este. Noi insa ne mai amintim. Norocul lui s-a declansat dupa faimoasa scena "Draga Stolo", stropita cu lacrimi de crocodil mari cat cepele si ramasa poate printre secretele nedezlegate ale epocii Basescu.
Atunci, presedintele Stolojan a demisionat din fruntea PNL, iar partidul s-a pomenit decapitat peste noapte. Se apropiau alegerile si trebuia un cap nou la butoanele partidului. Asa au cazut sortii pe Tariceanu, care nu cred sa fi ajuns vreodata in fruntea partidului si, cu atat mai putin in capul Guvernului, daca nu era atat de urgent sa ajunga Basescu presedinte.
Cred ca momentul cand Tariceanu s-a vazut la Palatul Victoria, cu ministrii aliniati in fata lui la masa de consiliu, a simtit ca i se implineste un mare vis de aur.
Nesansa ingamfatului premier a fost neclintitul presedinte, iar nesansa amandurora a fost ca s-au ciocnit doua nuci tari, fara sa crape niciuna. Mai ales ca Basescu nu este omul caruia sa-i faci cucuie, fara sa-ti faca si el imediat vanatai.
Neintelegand acest adevar simplu, Tariceanu a ajuns la sfarsitul mandatului inapoi de unde a plecat: un activist de partid si atat. Partidul l-a ales in locul lui pe Antonescu. Sansa celui dintai e ca intamplarea i l-a scos in cale pe Ponta, dispus sa faca din el spanac si din spanac bici. Un alt vis de aur: presedinte de Senat.
De pe aceasta pozitie, a simtit din nou nevoia sa lupte cu orice pret. I-ar fi placut sa lupte cu presedintele, dar acesta il cam ignora.
Din lipsa altor combatanti, s-a luat de Justitie, de opinia publica, de raportul MCV, de tot ce poate sa atraga atentia asupra persoanei sale si a nemarginitului orgoliu, care acum cativa ani l-a scos pe linie moarta.
Nu stiu de ce, dar si acuma presimt ca ruleaza cam in aceeasi directe.
Bineinteles, aici e vorba de fostul prim ministru si de actualul (deocamdata, cel putin) presedinte al Senatului. Ei erau anul trecut matadorii atacurilor la Justitie, care era nevoita sa se apere de ofensivele lor.
In opinia mea, fiecare avea motivele sale. Matadorul Ponta se stia cu musca pe caciula si implicat direct, iar celalalt matador se dadea bine pe langa Ponta, cel care l-a asezat pe scaunul de la Senat fara niciun merit, in opinia mea. Fara merit, dar cu aranjamente de culise. Pe sest.
De aici si ifosele domnului Tariceanu, care se da mare, ii place sa-si aroge o importanta nejustificata si probabil socoate ca rangul si prestigiul sau sunt mult deasupra acestui amarat de MCV.
Nu suporta sa-l raneasca CE in amorul propriu, orice afront inseamna ofensa, insulta, ceva care vexeaza, te calca pe batatura si iti zdruncina sistemul nervos.
Nemasurata grandomanie a domnului Tariceanu cred ca il face sa uite cam cum a ajuns el acolo unde este. Noi insa ne mai amintim. Norocul lui s-a declansat dupa faimoasa scena "Draga Stolo", stropita cu lacrimi de crocodil mari cat cepele si ramasa poate printre secretele nedezlegate ale epocii Basescu.
Atunci, presedintele Stolojan a demisionat din fruntea PNL, iar partidul s-a pomenit decapitat peste noapte. Se apropiau alegerile si trebuia un cap nou la butoanele partidului. Asa au cazut sortii pe Tariceanu, care nu cred sa fi ajuns vreodata in fruntea partidului si, cu atat mai putin in capul Guvernului, daca nu era atat de urgent sa ajunga Basescu presedinte.
Cred ca momentul cand Tariceanu s-a vazut la Palatul Victoria, cu ministrii aliniati in fata lui la masa de consiliu, a simtit ca i se implineste un mare vis de aur.
Nesansa ingamfatului premier a fost neclintitul presedinte, iar nesansa amandurora a fost ca s-au ciocnit doua nuci tari, fara sa crape niciuna. Mai ales ca Basescu nu este omul caruia sa-i faci cucuie, fara sa-ti faca si el imediat vanatai.
Neintelegand acest adevar simplu, Tariceanu a ajuns la sfarsitul mandatului inapoi de unde a plecat: un activist de partid si atat. Partidul l-a ales in locul lui pe Antonescu. Sansa celui dintai e ca intamplarea i l-a scos in cale pe Ponta, dispus sa faca din el spanac si din spanac bici. Un alt vis de aur: presedinte de Senat.
De pe aceasta pozitie, a simtit din nou nevoia sa lupte cu orice pret. I-ar fi placut sa lupte cu presedintele, dar acesta il cam ignora.
Din lipsa altor combatanti, s-a luat de Justitie, de opinia publica, de raportul MCV, de tot ce poate sa atraga atentia asupra persoanei sale si a nemarginitului orgoliu, care acum cativa ani l-a scos pe linie moarta.
Nu stiu de ce, dar si acuma presimt ca ruleaza cam in aceeasi directe.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Citeste mai multe despre
Calin Popescu Tariceanu presedinte Senat raportul MTV aprecieri anticoruptie Don Quijote roman Traian Basescu fost presedinte
Sursa:
Ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu