Opt semne ale Apocalipsei financiare Autor: Adrian Panaite | vineri, 04 septembrie 2015 |

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Piata de capital

Opt semne ale Apocalipsei financiare

Autor:

 Adrian Panaite  

| vineri, 04 septembrie 2015 | 

De ce ar trebui să vină criza şi cum va arăta propagarea ei.

Nu sunt călăreţii Apocalipsei, dar sunt semne care pot prevesti furtuna financiară. Pot fi şi etape ale unui trend descendent pe activele de risc nu este exclus să fi fost inaugurat în aceste săptămâni. Publicaţia britanică enunţă cele opt teme care pot fi repere ale crizei ce va să vie.
Când criza bancară a lovit pieţele globale acum şapte ani, băncile centrale au intervenit ca împrumutători de ultimă instanţă. Dezmăţul creditului din sectorul privat a fost înlocuit de împrumuturile asumate de instituţiile publice, iar tipăririle masive de bani au dat timp economiei să se vindece. Este un răgaz care acum expiră. Din China până în Brazilia, băncile centrale pierd controlul asupra aceleiaşi economii pe care au salvat-o în criza financiară precedentă. Este numai o problemă de timp până când Bursele vor intra în colaps sub povara propriei greutăţi şi a aşteptărilor mult prea ridicate.

1. Frânarea Chinei

China a fost salvatoarea economiei lumii din anul 2008 încoace. A lansat un pachet de stimuli fără precedent susţinând un boom al investiţiilor în infrastructură. Cererea vorace pentru mărfuri a sprijinit pe mai departe ţările exportatoare de carburanţi şi materii prime. Aceeaşi economie s-a lovit acum de o stâncă. Avansul economic a ţării a coborât sub 7% pentru prima dată într-un sfert de veac, potrivit datelor pur oficiale. Aceasta înseamnă, probabil, că economia este cu mult mai slabă. Intervenţiile masive ale băncii centrale în sensul relaxării monetare şi devalorizării monedei ne arată că sfârşitul de joc se apropie. Primul semnal de alarmă este aprins din piaţa imobiliară. În rezidenţial preţurile au scăzut abrupt după creşteri susţinute. Pentru milioanele de chinezi care au ales să-şi stocheze avuția în case, vremurile se anunţă a fi de nelinişte.

2. Prăbuşirea din pieţele de mărfuri

Unda de şoc din China s-a transmis direct pe segmentul mărfurilor. Indicele global al Bloomberg ce măsoară evoluţia a 22 de preţuri pe diverse categorii de commodities a căzut până minime nemaivăzute din anul 2000 încoace. Petrolul este cel mai bun barometru al creşterii economice globale, în măsura în care alimentează aproape toate industriile. Acesta a atins minime multianuale succesive în această vară indicând că ceva nu este în regulă în economia lumii. Minereul de fier are şi el cerere în scădere după ce oţelăriile din China au frânat ritmul de alimentare a boom-ului din construcţii. Preţul de referinţă a scăzut la 56 de dolari pe tonă, la mai puţin de jumătate faă de 140 dolari pe tonă în ianuarie 2014.

3. Criza creditului în sectorul minier

Şocul din pieţele de mărfuri s-a reflectat în veniturile companiilor care exploatează resurse. Problema este că miliarde de dolari au fost împrumutate de aceste societăţi pentru noile mine şi exploatări petroliere care erau profitabile numai la preţuri ridicare în pieţele de mărfuri. Sunt zăcămintele care acum aduc pierderi, iar creditele contractate pentru aceste proiecte se dovedesc a fi imposibil de rambursat. Nicăieri aceasta nu se resimte mai acut decât în industria petrolului şi gazului de şist din SUA. Telegraph oferă exemplul bondurilor corporative emise de Chesapeake şi care deja se tranzacţionează cu aproximativ 20% sub valoarea lor nominală. Cum multe împrumuturi vor trebui refinanţate în anii ce vor urma, contagiunea se va extinde rapid.

4. Piesele de domino încep să cadă

Ceea ce până acum susţinea economia globală începe să se dezintegreze. China întoarce trendul. Pieţele emergente care consumau multe bunuri produse în Occident sunt vătămate de devalorizarea propriilor lor monede. Rusia, India, China, Africa de Sud despre care se presupunea că vor prelua ştafeta, sunt în stadii diferite de dezordine. Băncile centrale pierd rapid controlul. Bursele intră în vrie. Investitorii se îngrămădesc spre paradisuri de refugiu precum francul elveţian.

5. Creditul intră în contracţie

Pe măsură ce autorităţile de politică monetară rămân fără muniţie, pieţele de credit vor căuta cu disparare să găsească din nou preţul riscului. O întoarcere sănătoasă după şase ani de stimuli monetari. Este posibil ca după aceşti şase ani de dopping sistemul financiar să nu facă faţă şi să se dovedească vulnerabil la alte rate de dobândă.

6. Şocul pe dobânzi

De aici vine următorul pericol. În SUA şi Marea Britanie de şase ani dobânzile sunt zero, iar acestea ar urma să crească. Investitorii încep cumpărările de dolari şi lire sterline în anticiparea acestor majorări.

7. Bursele mature intră în ajustări masive după a treia cea mai lungă piaţă bull din istorie

Au fost 77 de luni de creştere din martie 2009 încoace Pe Bursele de la Londra şi New York, a treia ca mărime. Prima a dus la marele crah bursier din 1929 care a precedat Marea Criză interbelică, iar a doua a dus la dezintegrarea balonului tehnologic american în anul 2000. Pieţele de acţiuni au beneficiat acum de mărirea bazei monetare de patru ori în cazul Americii unde Fed a urcat bilanţul la 4.000 miliarde dolari de la 800 miliarde dolari în 2008.

8. Piaţa americană supraevaluată

Scăderile au venit într-o piaţă prielnică la New York unde câştigurile raportate la preţuri - indicatorul P/E - ajustate după metoda profesorului Robert Shiller, urcaseră la 27,2, cu 64% peste media istorică de 16,6l Doar în trei cazuri din anul 1882 a fost mai ridicată: în 1929, în 2000 şi în 2007.

O PROFEȚIE de acum 2500 de ani zguduie lumea. DISTRUGEREA SIRIEI de către STATUL ISLAMIC, prezisă într-un capitol din VECHIUL TESTAMENT Interesant! 03.09.2015 - Autor: Roxana Popa

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

O PROFEȚIE de acum 2500 de ani zguduie lumea. DISTRUGEREA SIRIEI de către STATUL ISLAMIC, prezisă într-un capitol din VECHIUL TESTAMENT

Interesant!

03.09.2015

Autor:  

Roxana Popa

Valul de refugiați sirieni care a copleșit Europa, în urma intensificării acțiunilor Statului Islamic în Orientul Mijlociu, a readus în atenție un verset din Vechiul Testament despre care se crede că profețește dispariția Damascului și a statului modern al cărui capitală este (adică Siria). „Iată, Damascul este scos din numărul cetăţilor şi a rămas o grămadă de ruine” – acesta este pasajul profetic din cap. 17 din Cartea lui Isaia, iar textul biblic este luat nu doar ca o profeție, de către interpreții lui – indiferent de religia lor -, ci și ca un argument, de către fundamentaliști și, mai ales, de către susținătorii Statului Islamic. Capitolul 17 se numește, de altfel, chiar așa: Proorocie pentru Damasc.

Conflictele din Siria și starea de alertă în care trăiesc locuitorii ei, recentele distrugeri ale unor monumente de artă precreștină, în Palmira, ca și ferocitatea acțiunilor Statului Islamic din ultimii doi ani au readus în atenție acel pasaj biblic despre care se crede că, acum două milenii și jumătate, profețea distrugerea Damascului, care va fi „scos din rândul cetăților” transformându-se într-o „grămadă de ruine”. După Palmira, următoarea țintă a Statului Islamic va fi Damascul, ce se dorește șters de pe fața pământului.
În același capitol 17 apar și predicții referitoare la exodul sirienilor – „Ah! Aceasta zarva de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari; El le ameninta si ele fug departe, gonite ca pleava pe care vanturatorii o vantura in vant si ca vartejul de pulbere in vreme de furtuna.”
Chiar dacă istoria pe care o trăim, cu teroarea pe care o generează acțiunile Statului Islamic în Siria, poate constitui un argument în favoarea teoriei că în versetul biblic se ascunde o teribilă profeție, nu sunt puțini teologii care spun că Bibilia nu se interpretează literal (adică în litera ei), ci în spiritul ei. „Nu e recomandat să interpretezi așa Biblia și să spui că Noul Babilon este reprezentat de Statele Unite și că profeția din Cartea lui Iasaia se referă la Damascul de azi”…
Ce motive ar avea însă fundamentaliștii Statului Islamic să își transfere agresivitatea asupra unor situri din Siria? Ideologii creștini cred că, deși Iisus Hristos nu a călătorit în spațiul Siriei de azi, creștinismul a lăsat numeroase semne în acest teritoriu. Apostolul Pavel (sau Saul) a fost convertit la creștinism în apropierea Damascului, iar în Antiohia (un alt oraș din Siria contemporană) aveau să se refugieze primii creștini, care au fugit de persecuțiile din Ierusalim. Primii teologi ai creștinismului, precum Sf. Ignatie, erau și ei originari din Damasc.
Iată mai jos și textul integral al Capitolului 17 din Cartea lui Isaia (Proorocie pentru Damasc):
1. Proorocie impotriva Damascului: “Iată, Damascul este scos din numarul cetatilor si a ramas o gramada de ruine.
2. Cetatile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de pascut turmele, care se culca acolo si nimeni nu le goneste.
3. Nici cetate intarita pentru Efraim si nici imparatie la Damasc. Tot asa va fi cu ramasita Siriei si cu marirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot.
4. Si va fi in ziua aceea ca marirea lui Iacob se va imputina si acest trup gras se va usca.
5. Va fi atunci ca pe urma seceratorului ce secera holda, cand mana lui aduna spice si cum e cand oamenii aduna spice in valea Refaim;
6. Vor ramane pe urma cateva roade, ca la scuturatul maslinului, doua-trei masline pe varf, patru-cinci pe ramuri”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel.
7. In ziua aceea, omul isi va intoarce privirea catre Ziditorul sau si ochii lui catre Sfantul lui Israel se vor intoarce.
8. Si nu va mai privi catre jertfelnice, lucrurile mainilor lui, si nu se va mai uita la faptura degetelor lui, la Astartele si statuile ridicate soarelui.
9. In vremea aceea, cetatile sale intarite vor fi parasite ca ale Amoreilor si Heveilor, lasate inaintea fiilor lui Israel si vor ramane pustii.
10. Caci tu ai uitat pe Dumnezeul izbavirii tale si de Stanca scaparii tale nu ti-ai adus aminte. Iata pentru ce tu intemeiezi gradini lui Adonis si acolo sadesti vie pentru un dumnezeu strain.
11. In ziua cand o sadesti, tu vezi ca se ridica si a doua zi are flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri in ziua nenorocirii si durerea este fara leac.
12. Ah! Aceasta zarva de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari;
13. El le ameninta si ele fug departe, gonite ca pleava pe care vanturatorii o vantura in vant si ca vartejul de pulbere in vreme de furtuna.
14. In vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai inainte de a se face ziua, ei nu mai sunt. Iata partea, partea jefuitorilor nostri si soarta celor ce ne-au pradat pe noi.

sursa: 

antenasatelor.ro

 Revista Blogurilor

Cum a transformat China o criză în avantaj - de Lidia Moise - Revista 22

Externe

Cum a transformat China o criză în avantaj

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 

Externe | Editie scrisa

01.09.2015

Cum a transformat China o criză în avantaj

de Lidia Moise

Pieţele financiare au trăit intens vara aceasta fierbinte. După un armistiţiu temporar semnalizat către Grecia şi moneda ei captivă, euro, investitorii s-au enervat şi au intrat în panică în China.
 
Valurile de panică au pornit din piaţa bur­sieră din Shanghai, create de publicarea, la mijlocul lunii august, a unui indicator ca­­re descrie evoluţia sub aşteptări a pro­duc­ţiei industriale. Indi­ca­torul arăta creştere, dar aceas­ta dezamăgea prin am­plitudinea joasă. Investitorii au penalizat cu brutalitate dezamăgirea. Între 19 şi 26 august, indicele principal al bursei din Shanghai, ca­re descrie evoluţia pre­ţu­ri­lor acţiunilor listate, a scă­zut cu 26%. Sentimentul că piaţa se prăbuşeşte, in­dus de panica investitorilor, a impulsionat banca centrală a Chinei să relaxeze con­di­ţiile monetare. Pentru a contracara efec­tele panicii, Banca Populară a Chinei a tă­iat dobânda cheie cu 0,25%, până la 4,6%, în încercarea de a coborî apoi cos­tu­rile creditelor şi ale împrumuturilor în mo­neda naţională. Nu s-a oprit aici şi a in­jectat sume uriaşe în piaţă pentru a calma panica provocată de încetinirea economiei chineze. Efectul imediat a fost deprecierea monedei naţionale, yuanul.

Un război al monedelor?

Deprecierea yuanului este o liberalizare a pieţei sau o bătălie a unui război al mo­ne­delor?, se întreabă retoric economiştii de la Raiffeisen International, Judith Galter şi Stefan Memmer. „O depreciere cu 3% faţ­ă de dolarul american nu este vreun sem­nal al unui război al monedelor. Cursul efectiv al yuanului, aşa cum a fost el calculat de JP Morgan, a crescut în­tre iunie 2014 şi august 2015 cu 15%, aşa încât moneda chineză este relativ pu­ternică faţă de dolarul american“, spun analiştii Raiffeisen. Ei nu întrezăresc însă o devalorizare continuă a yuanului şi cons­tată că, de fapt, companiile chinezeşti au per­formanţe mai bune decât piaţa bur­sie­ră din Hong Kong. E drept însă că pro­fi­tu­rile companiilor chinezeşti afişează şi ele creşteri mai modeste, inferioare ritmurilor din anii anteriori.
Însă comparativ cu alte pieţe, pla­sa­men­tele în piaţa financiară chineză şi în cea bursieră dau randamente mult peste me­dia lumii. Într-o epocă a dobânzilor joase, când băncile elveţiene percep dobândă ne­gativă, adică penalizează depunătorii pen­tru privilegiul de a plasa banii acolo, Chi­na rămâne tentantă. Panica şi zgomotul din ultimele zile poate fi însă şi un exer­ciţiu al investitorilor de a verifica reacţia Chinei în faţa unei crize globale. Necu­nos­cuta cea mai mare, care de altfel a ten­sio­nat pieţele, a fost răspunsul la întrebarea dacă autorităţile chineze vor interveni sau nu. Au intervenit şi au împuşcat cel puţin doi iepuri: exportatorii sunt favorizaţi şi yu­anul se apropie de coşul FMI.

Bursa din Shanghai

Influenţa Chinei în economia lumii

China este un jucător global important, ca­re produce aproximativ 15% din economia lumii. Pieţele financiare s-au obişnuit însă cu un ritm anual de creştere robust, care, în ultimul sfert de veac, depăşea 10%. De câţiva ani însă, liderii Chinei au schimbat oa­recum traiectoria strategiei de dez­vol­ta­re a economiei. Nu mai contează atât pe rit­muri înalte de creştere, pe care le con­si­deră desuete şi chiar ris­cante, ci mizează pe o altă filosofie economică, cen­tra­tă pe creşterea con­su­mu­lui intern, ceea ce a presupus şi majorarea salariilor şi, evident, creşterea nivelului de trai. În plus, la un anu­mit nivel de dezvoltare a unei economii nu mai con­tează atât procentele, cât ba­nii care se mişcă în aceasta. Este un joc ipocrit al procentelor, ca­re pot ascunde mari discrepanţe. O eco­no­mie de dimensiuni uriaşe, a doua din lu­me, cum este cea a Chinei, care a depăşit 10,3 trilioane de dolari în 2014, deşi a în­ce­tinit motoarele, adică a crescut cu un ritm anual sub clasicul 10%, a reuşit totuşi să adâncească masiv diferenţa dintre ea şi restul competitorilor. De pildă, dacă, în 2012, economia Chinei o depăşea cu 4 tri­lioane de dolari pe cea japoneză, anul tre­cut diferenţa s-a adâncit spre 6 trilioane de dolari.
Cu alte cuvinte, pieţele financiare nu ar trebui să se îngrijoreze de această frânare a ritmului de creştere, sugerează Paul Do­novan, economistul care conduce divizia de investiţii a băncii elveţiene UBS. De altfel, pesimismul pieţelor financiare cu privire la evoluţia economiei chinezeşti es­te exagerat, sugerează şi Andrew Col­qu­houn, director în agenţia de rating Fitch. Exerciţiile recente ale băncii centrale de relaxare a politicii monetare „scot în evi­denţă politicile flexibile ale autorităţilor în privinţa susţinerii economiei. Rela­xă­rile monetare au fost relativ modeste, în ciuda încetinirii pieţelor în acest an şi a persistenţei unei inflaţii joase“, a ex­pli­cat Colquhoun într-un comunicat al agenţiei de rating.

Banca centrală are încă muniţii

Banca centrală a Chinei nu şi-a epuizat muniţiile, cum ar spune guvernatorul Isă­rescu. Cu o rată a dobânzii cheie de 4,5%, de altfel una dintre cele mai mari din lu­me, într-un moment al dobânzilor mici, şi cu rezerve minime obligatorii care cap­turează temporar 18% din banii atraşi în depozite de băncile mari, banca centrală a Chinei are încă spaţiu larg de manevră, a observat Colquhoun.
Guvernul are, la rândul său, un arsenal neu­tilizat pe partea fiscală, adaugă Fitch Ratings. Până la jumătatea acestui an, gu­vernul a avut o atitudine restrictivă faţă de autorităţile locale, cărora le-a înăbuşit tentaţia de a se împrumuta excesiv. „În acest moment, restricţiile sunt mai fle­xi­bi­le, ceea ce va avea ca efect o creştere a cererii interne care se va simţi în ur­mă­toarele luni“, a adăugat Colquhou
Cererea internă şi indicatorii economiei nu semnalizează vreo dezordine ex­cep­ţională, provocată de o încetinire abruptă a economiei, mai notează Fitch Ratings în ultima sa analiză despre China. „Dar este important să înțelegem că politica eco­nomică a Chinei se îndepărtează deli­be­rat de la accentul pe investiţii şi ex­por­turi către consumul intern.“ Totuşi, pe termen lung, analiştii de la Fitch es­ti­mea­ză că perioada de temperare a creşterii eco­nomiei va continua, iar ritmuri anuale de creştere sub 7% vor constitui noua nor­malitate.

Pieţe dezavantajate

Din perspectiva psihologiei pieţelor însă, încetinirea ritmului de creştere a eco­no­miei Chinei, chiar dacă răspunde unei lo­gici economice proprii, afectează puternic preţurile materiilor prime. De pildă, piaţa metalelor este dependentă de cererea eco­no­miei Chinei. De altfel, China acoperă 47% din totalul cererii globale. Când aproape jumătate din consumul global de materii prime depinde de apetitul pentru investiţii al unei singure economii, atunci o încetinire a acesteia, sau o scădere a con­sumului provocată de reducerea inves­ti­ţiilor, sau de o stagnare a pieţei imobiliare mişcă toate pieţele. Preţurile minereului de fier, de pildă, care oferă o perspectivă des­tul de clară asupra cererii din China, s-au înjumătăţit în ultimul an, urmând în mare parte aceeaşi traiectorie a cotaţiilor petrolului. Aşa se explică nervozitatea ex­cesivă în piaţa financiară mondială, în­ce­pând din ziua când China a publicat evo­luţia indicatorului care măsura evoluţia pro­ducţiei sale industriale, care deza­mă­gi­se cu o creştere sub aşteptări. Panica in­ves­titorilor s-a răspândit rapid în toate pie­ţele bursiere ale planetei, punând la pământ mai ales acţiunile riscante.

Yuanul, monedă de rezervă a lumii

Cu rezerve valutare aproape cât economia Japoniei, de peste 4.000 de miliarde de do­lari, banca centrală a Chinei îşi poate sus­ţine fără probleme moneda. China mai vrea însă şi altceva: să impună yuanul ca mo­nedă de rezervă a lumii. Asta se va în­tâmpla când yuanul va fi parte a unui coş de valute care compun Drepturile Spe­cia­le de Tragere, moneda virtuală a FMI, alături de dolarul american, euro, lira ster­lină şi yenul japonez. Atunci yuanul va fi o monedă care va fi folosită fără probleme în tranzacţiile comerciale internaţionale, iar influenţa BPC va spori. Exerciţiul de de­valorizare a yuanului, lăsat la mâna pie­ţei, dar cu o libertate controlată, face par­te din strategia de impunere a yuanului în coşul FMI, atrage atenţia Paul Donovan. Ban­ca centrală a Chinei are încă resurse pentru a susţine economia în tranziţia ei de la industrializare şi export la consum intern şi bunăstare. Investitorii din pieţele financiare trebuie însă să înţeleagă o rea­li­tate: nu toate măsurile îi vor avantaja, aver­tizează analiştii economici. Deo­cam­dată, banca centrală a Chinei a trans­for­mat o criză în avantaj: devalorizarea yu­a­nului este simultan un pas către impu­ne­rea lui ca monedă de rezervă a lumii şi un respiro pentru exportatori. Ei pot alege să ieftinească mărfurile, pentru a cuceri cotă de piaţă, sau să încaseze profituri mai mari. Donovan pariază pe a doua alegere, ca­re are şi rolul de a susţine cotaţiile ex­por­tatorilor listaţi la bursă, deoarece, mă­rind profitul, urci dividendul.

Efectul asupra dolarului

Aproximativ 2,8% din produsele con­su­mate în SUA sunt importuri din China, dar nu toate sunt tocmai „made in Chi­na“, spune Paul Donovan. „Un Apple iPad, de pildă, este made in China, cel puţin aşa scrie pe cutie, însă apro­ximativ 5% din preţul plătit pe un Apple iPad este de fapt plătit pentru o activitate economică din China. Circa 45% din bani merg către Apple în Statele Unite, Coreea de Sud, iar în jur de 8% pentru componente şi aşa mai departe. China trebuie să importe toate acele lucruri, să le asambleze şi apoi să exporte produsul finit“, spune Donovan. UBS şi-a creat astfel un algoritm complex de evaluare a influenţei mişcărilor din piaţa chineză asu­pra economiei americane, care semna­li­zează, de pildă, că efectul unei eventuale ieftiniri a mărfurilor chinezeşti asupra in­flaţiei din SUA va fi imperceptibil. „Doar 1,6% din cheltuielile americanilor se fac pentru cumpărarea unor produse care re­flectă activitatea economică a Chinei“, ara­tă Donovan.
Aşa încât evoluţia yuanului nu ar trebui să afecteze decizia Federal Reserves de ma­jorare a ratelor de dobânzi, sugerează Do­novan. Şi totuşi... probabil că ameri­ca­nii se vor coordona mai degrabă cu Banca Centrală Europeană şi vor folosi zgomotul produs de pieţele Chinei pentru a amâna ma­jorarea dobânzilor. Nici lor nu le con­vi­ne, deoarece efectul măsurii ar fi întărirea dolarului, ceea ce ar putea chiar târî eco­nomia americană în recesiune. În esenţă, este greu de spus că economia lumii încă vâsleşte prin furtunile unei crize finan­ciare care nu s-a terminat. Este însă clar că această criză a provocat schimbări ma­jo­re în economia globală şi, într-un final, pieţele se vor corecta singure, chiar dacă nu neapărat în avantajul investitorilor. Deo­camdată, liderii economiei globale sunt bancherii centrali, singurii care pot ges­tiona valurile de criză.

• Email: redactia@revista22.ro

Drept la replică. Neantul ca argument - de Matei Cazacu , 02 septembrie 201 - Sursa : Romania Libera

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
http://www.romanialibera.ro/img/logo/rl_big.png

Drept la replică. Neantul ca argument

de  

   Matei  Cazacu , 

02 septembrie 2015

 - stire actualizata la ora 21:55, 02 septembrie 2015

Foto: radioromaniacultural.ro

Interviul pe care William Totok îl acordă ziarului România liberă din 31 august 2015 ridică mai multe întrebări și nedumeriri care îi pun în chestiune valoarea științifică și seriozitatea intelectuală.
Pe scurt, W. T., membru în Consiliul științific IICCMER din anul 2013, se desolidarizează cu politica „unilaterală“ dusă de președintele Radu Preda, căruia îi aduce acuzații grave, ba chiar foarte grave, de genul celor care se rezolvă pe calea justiţiei.
Vom vorbi şi despre ele, dar mai întâi punem o întrebare de principiu: ce au făcut W. T. şi Consiliul ştiinţific IICCMER vreme de ani de zile pentru a-l împiedica pe preşedinte să apuce pe căi greşite, să ignore crime importante ale comunismului, ba chiar să facă „propagandă legionară“? Sau au fost complici cu toţii şi acum, când afacerea a devenit publică, se „autosuspendă“ din Consiliul ştiinţific (cum e cazul şi cu Zoe Petre, Dennis Deletant și Cristian Pârvulescu) pentru a nu fi traşi la răspundere alături de Radu Preda, adevăratul „şef de lot“ în procesul de intenţie cu iz comunist care i se face?
Cu acestea, seriozitatea intelectuală a lui W. T. şi a grupului care se solidarizează cu el mi se pare grav compromisă, ca să nu spun că e egală cu zero.
Trecem acum la valoarea ştiinţifică a acuzaţiilor pe care W. T. le face preşedintelui IICCMER, citez: „Radu Preda face, sub pretextul discutării aşa-numiţilor «sfinţi ai închisorilor», o semi-voalată propagandă legionară […] e regretabil că în mai toate luările de poziţie se pune accentul pe victimele legionare, dintre care un număr mare au fost implicate în acţiuni criminale, iar altele au luptat pentru biruinţa gardismului şi instaurarea unui regim dictatorial. Vă dau un exemplu emblematic. La începutul acestui an, s-a cerut canonizarea fostului şef al poliţiei legionare, Alexandru Ghica (Alecu Ghyka), prezentat ca o victimă a comunismului şi «sfânt al închisorilor».“
Urmează o prezentare a activităţilor criminale ale lui Alexandru Ghica atât înainte, cât şi în anii de detenţie sub comunişti.
O verificare sumară a acestor afirmaţii ne permite să constatăm că e vorba în realitate de monseniorul Vladimir Ghika (Ghica, Ghyka), om al Bisericii care n-a avut nimic de-a face cu poliţia legionară (doar în „Scrinul negru“ a lui G. Călinescu, sub numele Hangerly), deşi era rudă cu Alexandru Ghica.
Cum poate W. T. să afirme asemenea aberaţii? Îi amintim că aceasta este o tehnică comunistă: calomnierea şi împroşcarea cu noroi a unor oameni care nu se pot apăra, cum a fost cazul istoricului Gheorghe I. Brătianu, mort în 1953 în închisoare la Sighet, care era spurcat în fel și chip de culturnicii comuniști înainte și după 1960!
Iar povestea cu Alexandru Ghica este și ea cu tâlc: într-una din „demascările“ din 1959 conduse de Leonte Răutu şi zbirii săi a fost „înfierat“ de la tribună legionarul Alex. Ghica, fost etc., etc.
Or, în sală fusese invitat un omonim al legionarului (pe vremea aceea în închisoare), şi anume generalul Alexandru (Bubi) Ghica, ofiţer de cavalerie însurat cu fata fizicianului Dragomir Hurmuzescu, un om paşnic care nu pricepea de ce fusese invitat pentru a fi insultat în public de Răutu, care striga la el: „Stai jos!“ ori de câte ori se ridica să protesteze!
În concluzie, toate elucubraţiile lui W. T. cad de la sine, deoarece subiectul lor a căzut.  Observăm că W. T. pare a se fi specializat în descifrarea mesajelor cifrate – el le zice voalate –, unii promovează „în mod voalat imaginea pozitivă a naţionalismului şi şovinismului comunist“, „fascizarea regimului trecut, voalată de un patriotism strident“. Iar în cazul de faţă, efortul a fost şi mai mare, deoarece, scrie W. T., „Radu Preda face, sub pretextul discutării aşa-numiţilor «sfinţi ai închisorilor», o semi-voalată propagandă legionară…“
Valoarea ştiinţifică a acestei acuzaţii – zero!
Specialist, așadar, în descifrarea mesajelor „voalate“ şi „semi-voalate“, W. T. devine de-a dreptul ridicol când afirmă: „IICCMER ignoră crimele comise în ultimii 20 de ani ai regimului comunist la frontiera de vest a ţării, unde sute de oameni au fost torturaţi, condamnaţi şi împuşcaţi de către militari care pot fi identificaţi şi traşi la răspundere“.
Ne întrebăm: de ce n-a propus William Totok înscrierea acestei teme de cercetare majore în planul ştiinţific al IICCMER, câtă vreme a fost membru nesuspendat în Consiliul ştiinţific? Doar era o temă binecunoscută lui, care este originar tocmai din acele locuri, Banat, şi pentru care ar fi putut face publicitate în şedinţele Consiliului ştiinţific, în conversaţiile cu cercetătorii, cu succesivii preşedinţi IICCMER, în presă, la televiziune, la congrese etc.
Şi această acuzaţie este o dovadă de orbire, o mărturisire a propriei neputinţe şi/sau lipsă de iniţiativă a lui W. T. ca membru în Consiliul Ştiinţific al
IICCMER.
În sfârşit, pericolul verde (fascist şi legionar) care ameninţă România de astăzi: W. T. aminteşte că la alegerile din decembrie 1937 „aproape un sfert din electoratul român a votat grupări fasciste, 17% pe legionari, 5-6% pe cuzişti“ [recte 15,59% legionari  şi 9,15% cuzişti]. Dar nu aminteşte cifrele-record ale PCR din 1946 până în 1989, când aproape  100% din electoratul român i-a votat pe comuniști. Prin urmare, care pericol este mai mare? După această aberație mai întâlnim una și mai revoltătoare: inegalitatea victimelor după sistemul care le-a condamnat (deși ambele sisteme sunt considerate criminale): „Este, deci, regretabil că în toată această dezbatere victimele comunismului care reprezintă o Românie democratică, ţărănişti, liberali, social-democraţi, sunt umbrite de figuri cu un trecut politic îndoielnic, în contradicţie cu principiile şi valorile statului de drept în accepţiunea sa modernă, occidentală şi seculară, antinaţionalistă şi multiculturală.“
În concluzie, așa-zisa argumentație a lui W. T. este o mostră de retorică goală și de seriozitate intelectuală echivalentă cu neantul.   

Matei Cazacu este membru al Consiliului Științific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER)

Live aus Ungarn: Flüchtlingschaos am Keleti-Bahnhof

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Gabriel Oprea și-a făcut secretara doctor în stiințe militare și informații - Flux 24

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Gabriel Oprea și-a făcut secretara doctor în stiințe militare și informații

Secretara lui Gabriel Oprea, Adela Loredana Popescu, in prezent Adela Loredana Neagu, este suspecta ca si-a plagiat teza de doctorat  pe care a sustinut-o in anul 2011 la Academia Nationala de Informatii (ANI) „Mihai Viteazul”, aflata in subordonarea Serviciului Roman de Informatii (SRI). Lucrarea de doctorat a acesteia a fost coordonata de profesorul universitar Gabriel Oprea, el insusi suspect ca si-a plagiat teza de doctorat sustinuta in anul 2001, scrie hotnews.ro.
Aceasta este cea de-a patra lucrare de doctorat coordonata de profesorul universitar Gabriel Oprea suspecta a fi fost copiata pe care Hotnews o aduce in atentia opiniei publice. Pana acum a prezentat, in exclusivitate, dovezi care atesta faptul ca si tezele primarului sectorului 2, secretar general al UNPR, Neculai Ontanu, a avocatei lui Victor Ponta, Loredana Radu si a prim-adjunctului procurorului general al Romaniei, Bogdan Licu, sunt plagiate.
Adela Popescu (Neagu) reuseste surprinzatoarea performanta de a fi fost decorata de doi presedinti ai Romaniei. Aceasta a fost decorata de Traian Basescu in 2010 si 2011 cu prilejul Zilei Armatei Romane, la propunerea ministrului Apararii Nationale, Gabriel Oprea. Prima data a fost decorata cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler, cu însemn pentru civili prin Decretul nr. 990 din 21 octombrie 2010, cea de-a doua decoratie fiind Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, cu însemn pentru civili, acordata prin Decretul nr. 762 din 210 octombrie 2011. Ambele propuneri au fost facute de Ministrul Apararii Nationale Gabriel Oprea.

Traian Băsescu: România NU trebuie să primească refugiați/ Țările occidentale care au provocat haosul din Libia și Siria să-și asume responsabilitatea

 

Traian Băsescu: România NU trebuie să primească refugiați/ Țările occidentale care au provocat haosul din Libia și Siria să-și asume responsabilitatea

Fostul președinte Traian Băsescu a declarat marți seară la B1 Tv că România nu trebuie să primească refugiați. El a avertizat Olanda să nu insiste ca țara noastră să primească imigranți și că această țară trebuie să ia o cotă importantă din refugiați.
Răspunsul meu categoric este nu. Și România ar trebui să refuze să primească migranți pe teritoriul ei. Nu este jocul nostru, nu este problema noastră, a declarat Traian Băsescu într-o intervenție telefonică în cadrul emisiunii ”Ultimul cuvânt”, difuzată la B1 TV și moderată de Cătălin Striblea și Sabin Orcan.
Fostul președinte a declarat marți seară, că țara noastră nu poate fi obligată să primească imigranți, deoarece aceștia nu vor mai pleca de pe teritoriul României, ci chiar își vor aduce familile numeroase.
Traian Băsescu a dezvăluit că România s-a opus la răsturnarea regimurilor din Libia și Siria, avertizând că va urma un haos și o migrație necontrolată.
Țările care au provocat această criză trebuie să-și asume responsabilitatea, a susținut Băsescu. A fost vorba de miopie politică, a susținut fostul președinte.
Europa primește azi lecția propriei nesăbuințe, a mai declarat Băsescu.
”Nu este jocul nostru, nu este problema noastră, nu noi suntem magnetul pentru acești oameni, pe de o parte.Pe de ală parte, dacă cineva crede că a primi un număr de câteva mii de cetățeni care vin din Siria, din Libia, din nordul Africii, vă pot spune că nu este io simplă chestiune de cazare. În momentul în care i-ai acceptat pe teritoriu tău trebuie să le asiguri educație, învățarea limbii române, sănătate, păstrarea culturii și a obiceiurilor. Nu e o chestiune de bunăvoință, e o chestiune de bunavoință. Iar chestiunea că vor fi cazați în România doar 2 ani trebuie să o uitați. Eu știu ce frumos e să mintă UE. Vor atrage familiile lor numeroase din țările în care se află.Cea mai bună țară care îi poate primi sunt olandezi care sunt âtat de exigenți cu spațiul Schengen cu România. Olanda nu ar trebui să îndrăznească să ceară ca România să primească vreun cetățean.Vreau să știți că România a avertizat când Europa s-a grăbit sau unele țări din UE, s-au grăbit să dea lovituri aeriene în Libia. România a spus în forurile cele mai înalte: nu distrugeți dictatura din Libia pentru că reversul va fi un haos, pentru că vom face un nou Irak acolo.Cei care și-au asumat responsabilitatea de a transfera democrație europeană în țări ca Libia, Egipt, aceia trebuie să își asume acum efectele. Lecția pe care o primește astăzi Europa este lecția propriei ei nesăbuințe”, a susținut Băsescu.
”Ne-am obișnuit să supradimensionăm capacitatea de securitate a statului. Dar pentru ceea ce suntem noi. Poate să ne dea UE să ne dea oricâți bani, însă nu le poate asigura identitatea culturală a acestor oameni. România e o țară creștină. A-i primi nu înseamnă a le asigura numai cazarea. Trebuie să le dai dreptul de a se manifesta cultural, mai construim moschei, trebuie să le facem școli în limba lor. În momentul în care îți asumi acest lucru, îți asumi o listă lungă de responsabilități. Noi nu reușim să integrăm romii de atâția ani, cum să reușim să îi integrăm pe aceștia? Vorbim despre șiiți și sunniți”, a declarat Traian Băsescu într-o intervenție telefonică în cadrul emisiunii ”Ultimul cuvânt”, difuzată la B1 TV și moderată de Cătălin Striblea și Sabin Orcan.
Întrebat dacă legislația Uniunii Europene ne permite să refuzăm primirea imigranților, fostul șef al statului a declarat că nimic nu ne poate obliga la o astfel de acțiune.
“Mai mult, legislația europeană aflată în vigoare spune că în astfel de situații imigrantul este trimis în locul pe unde a intrat în Europa și apoi repatriat. După părerea mea, România face un gest gratuit acceptând. Eu aș convoca ședința CSAT și aș cere consolidarea supravegherii frontierelor”, a mai spus fostul președinte.

Publicat de Sin Dumitru la 10:26 a.m. 0 comentarii