http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
vineri, 21 august 2015
Topul celor mai sexy lideri politici. Pe ce locuri sunt liderii României - Politica - 21.08.2015 - Autor: Roxana Popa -
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Iată că se fac topuri de frumuseţe şi în rândul politicienilor.
Recent, o agenţie americană cu profil monden a întocmit un clasament al
celor mai sexy lideri politici.
Făcut mai în glumă, mai în serios, topul celor 200 “Cei mai sexy şefi de stat” îl are în fruntea sa pe regele din Bhutan, Jigme Khesar Namgyel Wangchuck.
Îl urmează Enrique Peña Nieto, preşedintele Mexicului,
Felipe VI, regele Spaniei,
Cristina Fernández de Kirchner, preşedinta Argentinei,
Joseph Kabila, preşedintele Republicii Democratice Congo.
Alexis Tsipras, premierul Greciei, se află pe locul 10.
Preşedintele american, Barack Obama, ocupă locul 13,
iar Vladimir Putin, 32.
Realizatorii topului nu i-au uitat nici pe liderii români. Victor Ponta se află pe locul 38,
în timp ce președintele Klaus Iohannis ocupa locul 70
Angela Merkel, cancelarul Germaniei, se află pe locul 92,
La coada listei este Kim Jong-un, liderul Coreei de Nord.
Topul celor mai sexy lideri politici. Pe ce locuri sunt liderii României
Politica
21.08.2015
Autor:
Roxana Popa
Făcut mai în glumă, mai în serios, topul celor 200 “Cei mai sexy şefi de stat” îl are în fruntea sa pe regele din Bhutan, Jigme Khesar Namgyel Wangchuck.
Îl urmează Enrique Peña Nieto, preşedintele Mexicului,
Felipe VI, regele Spaniei,
Cristina Fernández de Kirchner, preşedinta Argentinei,
Joseph Kabila, preşedintele Republicii Democratice Congo.
Alexis Tsipras, premierul Greciei, se află pe locul 10.
Preşedintele american, Barack Obama, ocupă locul 13,
iar Vladimir Putin, 32.
Realizatorii topului nu i-au uitat nici pe liderii români. Victor Ponta se află pe locul 38,
în timp ce președintele Klaus Iohannis ocupa locul 70
Angela Merkel, cancelarul Germaniei, se află pe locul 92,
La coada listei este Kim Jong-un, liderul Coreei de Nord.
joi, 20 august 2015
Caricatura zilei – 20 august
Caricatura zilei – 20 august
0 89
Lovitură de teatru! Sorina Matei îl deconspiră pe Victor Ponta: Cu ce a fost prins premierul - Autor: Cristi Șelaru, - Redactor - Publicat: 19/08/2015
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Vezi şi: OFICIAL - DNA face anunţul despre Ponta: Valoarea prejudiciului şi sechestrul
Citește și: Poze compromițătoare cu iubita unui fost ministru PSD / FOTO
Lovitură de teatru! Sorina Matei îl deconspiră pe Victor Ponta: Cu ce a fost prins premierul
Cristi Șelaru,
Redactor
19/08/2015
DNA spune că Victor Ponta
a prejudiciat statul cu 500 de milioane de lei vechi, dar premierul îi
acuză pe procurori de dezinformare. Ponta zice că nu are de dat, ci de
luat de la stat vreo 20 de milioane de lei vechi. El a prezentat și un
document despre care a spus că e de la DNA. Numai că jurnalista Sorina
Matei l-a deconspirat pe premier.
Ea acuză că ceea ce a prezentat Victor Ponta este, de fapt, părerea expertului lui Dan Șova, nu concluziile raportului de expertiză! Este vorba despre o opinie separata a expertului Dobre Florin, platit
de Dan Sova, dar Ponta nu a spus ce reprezinta, sugerand ca ar fi vorba
de concluziile raportului de expertiza. Expertul ales de DNA este
Calangiu Lucia.
Sorina Matei dă de
înțeles că ea știe ce se află în raportul de expertiză și îi cere
fostului lider PSD publicarea anumitor file.
”Ponta a postat părerile expertului lui Șova, nu concluziile raportului de expertiză!
Victor
Ponta NU a postat concluziile raportului de expertiză, ci a postat, așa
cum se vede, pagina 10. Adică A POSTAT OPINIILE EXPERTULUI PARTE AL LUI
DAN ȘOVA, care nici aceste concluzii nu sunt complete.
Așadar, ce se vede ESTE DOAR O MICĂ PARTE DIN CE A SCRIS EXPERTUL LUI ȘOVA.
Dacă
VVP vrea să prezinte adevărul și adevăratele concluzii ale raportului
de expertiză, să posteze concluziile raportului de expertiză începând cu
fila 28. Inclusiv!”, e mesajul Sorinei Matei.
18.08.2015 Interviu cu MUGUR ISĂRESCU: „Nu sunt împotriva reducerii impozitelor, ci împotriva dimensiunii acestui pachet de reduceri fiscale“ de Lidia Moise
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Revista22
Revin la dezbaterea pe probleme fiscal-bugetare. Pachetul celor șase măsuri de reducere de taxe şi impozite, introduse în Codul Fiscal, duce (după datele Ministerului de Finanțe, ale Consiliului Fiscal, ale Comisiei Europene, ale FMI, ale BNR) la un deficit bugetar substanțial mai mare și la o schimbare semnificativă de direcție – de la tendința de diminuare, la cea de creștere a deficitului şi datoriei publice. La acest deficit bugetar în creștere se adaugă și refinanțarea datoriei publice scadente, care, în 2016 şi în anii care vor urma, se va face în condiții interne și internaționale semnificativ schimbate. Este obligaţia noastră să semnalăm problemele legate de finanțarea datoriei publice și a deficitului şi să nu lăsăm să devină dominantă iluzia periculoasă că situaţia favorabilă din prezent va dăinui, indiferent de ce vom face şi ce politici vom urma. Să nu uităm că, în ultimii ani, datoria publică a României a crescut de la 15% la 40% din PIB. Parlamentul trebuie să fie complet și corect informat în legătură cu această situație.
Trebuie să cântărim bine o asemenea decizie. Iar în această discuție trebuie implicați, cu toată responsabilitatea, cei care au negociat programele de împrumut extern ale României și știu care sunt dificultățile unor asemenea negocieri. Numai ei pot spune cât de adevărat este proverbul românesc „ban la ban trage și păduche la păduche“. În această discuţie trebuie ascultaţi mai puţin, chiar deloc, cei care s-au „specializat“ pe cheltuirea banului public şi ne explică fără încetare cum vor creşte cheltuielile bugetare pentru majorări salariale, lucrări de infrastructură etc., concomitent cu reducerea veniturilor bugetare prin tăieri substanţiale de taxe. Cum adică? Reducem taxele, mărim deficitul bugetar, apoi mărim în plus deficitul pentru a majora salariile şi pensiile, dar nu aflăm părerea celor care se ocupă cu găsirea banilor pentru a acoperi toate aceste deficite?
Consiliul de Administrație al BNR s-a pronunțat în unanimitate în ceea ce privește pachetul celor șase măsuri de reducere de taxe, care înseamnă un deficit cumulat de circa 2,3% din PIB. Acest impact nu este deloc mic, cum apare la prima vedere, pentru că 2 (doi) este o cifră mică. Impactul acestor măsuri duce deficitul bugetar spre 3%, faţă de 1% în prezent, fără a lua în calcul eventuala majorare a cheltuielilor salariale, a pensiilor, a cheltuielilor cu infrastructura, cu situaţia din agricultură. Asupra acestui pachet amplu de reduceri de taxe şi venituri bugetare și a calendarului de implementare - toate măsurile intră în vigoare la 1 ianuarie – CA al BNR i-a mandatat în unanimitate pe guvernator şi pe alţi membri CA al BNR să prezinte public rezervele noastre serioase privind oportunitatea lui ca pachet, întrucât deficitele rezultate din introducerea concomitentă a celor șase măsuri începând cu 1 ianuarie 2016 vor schimba direcția de dezvoltare a României, vor afecta macrostabilitatea și, pe această cale, condițiile de finanțare nu numai a bugetului, ci a întregii economii româneşti. Pe scurt, nu suntem, nici eu și nici BNR, împotriva Codului, salutăm că s-a reușit elaborarea unui document atât de important, dar avem rezerve serioase privind aprobarea concomitentă a celor șase reduceri de taxe, din cauza impactului lor asupra macrostabilității, a stabilității financiare și, în ultimă instanță, asupra stabilității prețurilor.
Dacă tot am evocat anul 2000, s-a fundamentat tot atunci faptul că nu orice reducere de impozite este fezabilă şi benefică, iar sustenabilitatea construcţiei fiscal-bugetare are nevoie de reforme structurale adânci. Pe ce s-a bazat această abordare valabilă şi în prezent? Pe două constatări importante. Prima. Deși veniturile bugetare nu reușesc, prin toate măsurile luate, să crească peste 32% din PIB, necesarul minim de cheltuială publică depăşeşte 40% din PIB, dacă iei în calcul toate solicitările de cheltuieli publice la nivelul bugetului (considerând şi prevederile legale - precum 6% la educație, în curând 2% la apărare - cheltuielile de infrastructură etc.). Evident, există o subfinanțare cronică a mai multor sectoare publice, ca sănătatea şi educaţia, în timp ce, cu actualul pachet fiscal, veniturile riscă să scadă şi mai mult şi să accentueze subfinanţarea! A doua constatare. Gradul redus de fiscalizare a unor sectoare ale economiei româneşti face ca povara fiscală să fie mare pentru plătitorii corecţi de impozite. Antreprenorii plătitori de taxe ajung să contribuie la buget chiar cu 50–60% din veniturile lor. E normal ca ei să-și dorească o relaxare fiscală. Dar, pentru asta, nu e suficient să avem doar reduceri de impozite, ci avem nevoie de reforme structurale, care să ducă la o distribuţie echilibrată a poverii fiscale. Soluția nu este, așadar, o reducere de impozite, în speranța că, povara fiscală fiind mai mică, se va colecta mai mult, ci este necesară mai întâi o colectare mai bună prin reforme structurale, probată în timp, și apoi o reducere fiscală, ca parte a unui proces gradual, permanent, în conformitate cu spațiul fiscal creat. Știu că asemenea reforme sunt complicate, incomode și au efect în timp, că ele au creat o anumită oboseală, ca peste tot în Europa, însă doar ele pot aduce mai mulţi bani la buget. Aceasta cu atât mai mult, cu cât echilibrele noastre de acum se bazează pe mai puține cheltuieli de investiții. Acestea nu sunt economisiri, nu creează spațiu fiscal, sunt doar cheltuieli amânate pentru anul următor. A nu termina un drum înseamnă doar o cheltuială amânată pentru anii următori, întrucât nu rămâm cu drumul neterminat, nu-i aşa?
Interviu realizat de LIDIA MOISE
Revista22
Interviu cu MUGUR ISĂRESCU: „Nu sunt împotriva reducerii impozitelor, ci împotriva dimensiunii acestui pachet de reduceri fiscale“
de Lidia Moise
„România este o țară debitoare, se împrumută permanent,
cel puțin pentru refinanțarea datoriei existente, și atunci ne
preocupă acest subiect. Văd că nu se înțelege că, dacă reducem
impozitele și creștem deficitele şi datoriile publice, vom depinde și
mai mult de finanțarea externă.“
Aparițiile dvs. publice au fost foarte frecvente în
ultima perioadă. Au fost legate de o preocupare specială pentru
legislația fiscală?
Intervențiile publice din ultima perioadă au fost programate de mult. Pe 4 și 6 august au fost legate de şedinţa Consiliului de Administraţie şi de decizia de politică monetară, apoi de prezentarea Raportului asupra inflației, evenimente stabilite și anunțate pe site-ul BNR încă din ianuarie a.c. Vă reamintesc că strategia de țintire a inflației, urmată de BNR
de peste 10 ani, presupune un grad înalt de transparență publică, o
periodicitate clar conturată a conferințelor de presă și rapoarte
trimestriale privind stabilitatea prețurilor. Toate acestea se fac pe
bază de date şi analize despre situaţia economică şi financiară de
ansamblu, cuprinse în documente pe care le punem la dispoziţia
parlamentului, guvernului, în general la dispoziţia publicului. Ele
se află permanent pe site-ul BNR. În plus, la conferinţele de
presă răspund și la întrebările jurnaliștilor, iar aceste întrebări
sunt legate deseori de chestiuni economice și financiare aflate în
dezbaterea publică, altele decât cele monetare, deci inclusiv
probleme fiscal-bugetare.
Totuși, v-ați pronunțat pe aceste subiecte fiscale și cu
alte ocazii în ultimele luni, oricum mai frecevent decât altădată! Ce
vă deranjează la Codul Fiscal aflat acum în discuție?
Majoritatea au fost întâlniri programate cu mult timp în urmă, nu am
căutat motive speciale să intervin pe teme fiscal-bugetare. De exemplu,
la începutul lunii iunie a fost întâlnirea obișnuită cu presa după
ședința de politică monetară a CA al BNR, iar conferința Mugur Isărescu și invitații săi, organizată de o revistă de specialitate, are loc, de 12 ani, la mijlocul lunii iulie. De asemenea, odată cu vizita la BNR,
în iulie, a președintelui României, am vorbit despre importanța
macrostabilității, lucru pe care l-am făcut de mai multe ori în prima
jumătate a acestui an, în intervenții publice, la conferințe la care am
participat, unele chiar cu prim-ministrul României. Nu am spus
lucruri cu totul noi în ultimele intervenţii publice. Toate aceste
prezentări și intervenții sunt acum pe site-ul Băncii și ele se referă
la probleme legate de mandatul BNR, care acoperă și stabilitatea macroeconomică și, în consecinţă, echilibrul fiscal-bugetar. Este evident că BNR
trebuie să fie preocupată de stabilitatea macroeconomică, pentru
că aceasta influențează stabilitatea prețurilor, misiunea principală
a BNR, și este o condiţie de îndeplinit pentru a avea o
creștere economică de durată a ţării. Referirile mai frecvente la
situația fiscal-bugetară pe care le semnalați dvs. sunt, desigur,
legate de inițiativele legislative fiscal-bugetare majore, care s-au
dezbătut intens în ultima perioadă.
Vreți să spuneți că toate intervențiile dvs. critice la
adresa politicii fiscal-bugetare din ultima vreme nu au nicio legătură
cu tensiunile de pe scena politică? Le-ați fi făcut oricum?
Conform legii, BNR este neutră politic și are un mandat clar
în domeniul economic și financiar, asemenea celorlalte bănci centrale
europene. În baza acestui mandat și a politicii de transparență, repet,
avem intervenții publice în mod periodic și ori de câte ori este
necesar. Încercăm pe toate căile ca intervențiile noastre publice să
nu capete nicio conotație de partizanat politic. Recunosc că nu este
ușor, în contextul dezbaterilor fierbinți din această vară și mai ales
al celor legate de Codul Fiscal. Dar noi trebuie să spunem clar publicului, guvernului, parlamentului care este opinia BNR
privind evoluțiile legate de domeniul economic și financiar, de
stabilitatea prețurilor și de stabilitatea macroeconomică. Iar situația
finanțelor țării, prezentă și viitoare, e parte esențială a acestor
evoluții. De exemplu, am trimis către principalele instituții ale
statului, la începutul lunii august, Raportul asupra inflației pe trimestrul II a.c., document scris de 55 pagini, aprobat în unanimitate de CA al BNR,
raport care cuprinde date, analize, aprecieri privind stabilitatea
financiară a ţării, inclusiv situația fiscal-bugetară. Această acţiune
de informare şi raportare face parte din obligațiile noastre legale. În
acest raport se fac referiri și la alte componente ale mandatului
nostru, cum ar fi condițiile de pe piețele interne și internaționale,
situația financiară a Europei, evoluția rezervei valutare pe care o
administrează BNR, conform legii, și altele. După cum se știe,
bugetul statului se finanțează de la băncile din România și de pe
piețele financiare internaționale, iar BNR conlucrează cu Ministerul de Finanțe
ca aceste finanțări să se facă în condiții cât mai avantajoase, fluente
și cu costuri mici. Putem să facem abstracţie în aceste analize de
reducerile de taxe care au apărut în Codul Fiscal?Revin la dezbaterea pe probleme fiscal-bugetare. Pachetul celor șase măsuri de reducere de taxe şi impozite, introduse în Codul Fiscal, duce (după datele Ministerului de Finanțe, ale Consiliului Fiscal, ale Comisiei Europene, ale FMI, ale BNR) la un deficit bugetar substanțial mai mare și la o schimbare semnificativă de direcție – de la tendința de diminuare, la cea de creștere a deficitului şi datoriei publice. La acest deficit bugetar în creștere se adaugă și refinanțarea datoriei publice scadente, care, în 2016 şi în anii care vor urma, se va face în condiții interne și internaționale semnificativ schimbate. Este obligaţia noastră să semnalăm problemele legate de finanțarea datoriei publice și a deficitului şi să nu lăsăm să devină dominantă iluzia periculoasă că situaţia favorabilă din prezent va dăinui, indiferent de ce vom face şi ce politici vom urma. Să nu uităm că, în ultimii ani, datoria publică a României a crescut de la 15% la 40% din PIB. Parlamentul trebuie să fie complet și corect informat în legătură cu această situație.
Cu alte cuvinte, spuneți că această chestiune legată de
finanțarea deficitului și a datoriei publice în creștere nu a fost
discutată?
Nu a fost discutată cu BNR. Nici în parlament, după cum am
observat, nu s-a discutat această chestiune, cu argumentul că se va
analiza odată cu dezbaterea privind bugetul pe 2016. Credem că o
asemenea abordare este greşită. Ce facem? Tăiem şi apoi măsurăm?
Reducerile de taxe şi impozite prevăzute de Codul Fiscal sunt mari. E vorba de 17 miliarde de lei, după datele Ministerului de Finanțe și ale Consiliului Fiscal,
la care se adaugă nevoile de refinanțare a datoriei publice scadente
în anii următori. De unde vor fi luați acești bani suplimentari? De la
băncile din România? Probabil în mult mai mică măsură, pentru că ele
sunt deja supraexpuse pe titluri de stat româneşti și nu știu cât mai
sunt dispuse să finanțeze, în condițiile în care văd că li se pregătesc
alte inițiative legislative care le vor pune la plată! De la
creditorii internaționali? Cu ei exact acum am răcit relațiile, nu mai
vrem să avem de a face cu ei, nu? De pe piețele internaționale? Ele
așteaptă semnalul de la instituțiile de resort (FMI, agenții
de rating) și ne vor taxa mai mult, dacă relațiile cu finanțatorii
internaționali rămân deraiate. Parlamentul trebuie să aibă informații
corecte și complete despre toate aceste aspecte când va lua decizia
suverană privind nivelul taxelor din țara noastră.
Înțeleg că vă preocupă poziția finanțatorilor internaționali și a sectorului bancar, ca și cum ați proteja interesele lor?
BNR protejează interesele financiare și economice ale
României! Despre interesele instituțiilor financiare internaţionale,
nicio grijă, știu să și le protejeze singure! Eu cred că este interesul
României să aibă relații normale cu creditorii săi pentru a se putea
finanța fluent și cu costuri reduse. Dacă dorim să fim viteji și să ne
războim cu creditorii noștri interni şi internaționali, eventual să nu
mai depindem de ei, cum se exprimă unii comentatori, ar trebui să
reducem deficitele și datoria (nu să le majorăm), deci să majorăm
impozitele (nu să le reducem, cum este prevăzut în Codul Fiscal);
şi să reducem cheltuielile publice, inclusiv cele cu salariile și
pensile, să exportăm mai mult și să ne reducem importurile. Eventual
putem să repetăm experiența anilor ’80! Chiar vrem asta?
Deci ne spuneți că vom fi în continuare dependenți de finanțatorii interni și externi?
Binențeles că depindem de ei, cum și ei depind de noi. Trăim într-o
lume interdependentă și asta înseamnă conlucrare, negociere,
parteneriate. România este o țară debitoare, se împrumută permanent,
cel puțin pentru refinanțarea datoriei existente, și atunci ne
preocupă acest subiect. Văd că nu se înțelege că, dacă reducem
impozitele și creștem deficitele şi datoriile publice, vom depinde și
mai mult de finanțarea externă. Dacă se analizează cu atenție
programele cu UE și FMI aprobate în parlament – și cu care prevederile din noul Cod Fiscal
sunt în evident conflict –, ele propun o soluție mult mai bună decât
creșterea datoriei publice: scăderea treptată a datoriei publice prin
ținerea sub control la nivel structural a deficitelor bugetare,
concomitent cu o creștere economică sustenabilă şi de durată, la
nivelul potențialului economiei românești. Programele cu UE şi FMI
propun reducerea treptată a dependenţei de finanţarea externă, pe când
propunerile din cadrul fiscal presupun creşterea acestei
dependenţe. Parlamentul trebuie să pună în concordanţă prevederile
acordurilor cu UE şi FMI, devenite lege, cu prevederile Codului Fiscal şi să hotărască pe ce drum va merge România în anii următori.
Dar ministrul de Finanțe a declarat că poate utiliza rezerva de bani, (buffer-ul pe care ministerul îl are la dispoziție) pentru a rezolva problema finanțării…
Am auzit această propunere. Cred însă că Ministerul de Finanțe
trebuie să facă o informare completă și să spună parlamentului câte
luni poate asigura finanțarea pe această cale și mai ales care sunt
consecințele unei asemenea opțiuni. Scăderea rezervei internaționale,
care este una dintre consecințele acestei opțiuni (pentru că stocul de
valută al Finanțelor face parte din rezerva valutară a ţării), nu este
semnalul cel mai înțelept pe care poate să-l dea o țară care, prin
prevederile Codului Fiscal, anunță că va avea deficite mai
mari și își va inversa trendul datoriei publice, de la reducere spre
creșterea ei. Primul lucru la care se uită agențiile de rating este
evoluția și nivelul rezervei valutare.Trebuie să cântărim bine o asemenea decizie. Iar în această discuție trebuie implicați, cu toată responsabilitatea, cei care au negociat programele de împrumut extern ale României și știu care sunt dificultățile unor asemenea negocieri. Numai ei pot spune cât de adevărat este proverbul românesc „ban la ban trage și păduche la păduche“. În această discuţie trebuie ascultaţi mai puţin, chiar deloc, cei care s-au „specializat“ pe cheltuirea banului public şi ne explică fără încetare cum vor creşte cheltuielile bugetare pentru majorări salariale, lucrări de infrastructură etc., concomitent cu reducerea veniturilor bugetare prin tăieri substanţiale de taxe. Cum adică? Reducem taxele, mărim deficitul bugetar, apoi mărim în plus deficitul pentru a majora salariile şi pensiile, dar nu aflăm părerea celor care se ocupă cu găsirea banilor pentru a acoperi toate aceste deficite?
Revin la întrebarea principală, la care nu ați răspuns. De ce sunteți împotriva Codului Fiscal? Și de ce doar acum vă exprimați public critica?
BNR nu este împotriva Codului Fiscal, vă rog să nu întăriți această confuzie! Codul Fiscal
este binevenit. Noi atragem atenția asupra pachetului celor șase
măsuri de reduceri de taxe, unele încorporate în Cod în ultimele zile
de dezbateri în parlament. Eu, ca mulți alții, am aflat că toate cele
șase măsuri de o asemenea amploare se vor aplica, la grămadă, de la 1
ianuarie 2016, abia după ce Codul a fost aprobat. De asemenea, ne-a
surprins că o instituție a statului român ce are prin lege mandatul
de a se pronunța în legătură cu politica fiscal-bugetară (și mă refer
la Consiliul Fiscal), deși și-a exprimat din timp poziția critică, nu a fost luată în considerare în dezbatere.Consiliul de Administrație al BNR s-a pronunțat în unanimitate în ceea ce privește pachetul celor șase măsuri de reducere de taxe, care înseamnă un deficit cumulat de circa 2,3% din PIB. Acest impact nu este deloc mic, cum apare la prima vedere, pentru că 2 (doi) este o cifră mică. Impactul acestor măsuri duce deficitul bugetar spre 3%, faţă de 1% în prezent, fără a lua în calcul eventuala majorare a cheltuielilor salariale, a pensiilor, a cheltuielilor cu infrastructura, cu situaţia din agricultură. Asupra acestui pachet amplu de reduceri de taxe şi venituri bugetare și a calendarului de implementare - toate măsurile intră în vigoare la 1 ianuarie – CA al BNR i-a mandatat în unanimitate pe guvernator şi pe alţi membri CA al BNR să prezinte public rezervele noastre serioase privind oportunitatea lui ca pachet, întrucât deficitele rezultate din introducerea concomitentă a celor șase măsuri începând cu 1 ianuarie 2016 vor schimba direcția de dezvoltare a României, vor afecta macrostabilitatea și, pe această cale, condițiile de finanțare nu numai a bugetului, ci a întregii economii româneşti. Pe scurt, nu suntem, nici eu și nici BNR, împotriva Codului, salutăm că s-a reușit elaborarea unui document atât de important, dar avem rezerve serioase privind aprobarea concomitentă a celor șase reduceri de taxe, din cauza impactului lor asupra macrostabilității, a stabilității financiare și, în ultimă instanță, asupra stabilității prețurilor.
Acum sunteți împotriva relaxării, deși acum doi ani erați
un adept ferm al relaxării fiscale. Spuneați că este aproape imposibil
pentru un antreprenor să lucreze în România din cauza fiscalității
împovărătoare.
Este o altă confuzie pe care vă rog să nu o promovaţi. Nu sunt
împotriva reducerii impozitelor, ci împotriva dimensiunii acestui
pachet de reduceri fiscale. Este o relaxare tip șoc, cu efecte
profunde asupra economiei românești. Parlamentul trebuie informat
complet și corect asupra acestor efecte. Relaxarea fiscală se judecă în
funcție de componentele ei, de faza ciclului economic când este
aplicată, de momentul în care este introdusă. Cum aș putea să fiu, în
general, împotriva relaxării fiscale, când în 2000, ca premier, am
început primul proces consistent de relaxare, reducând impozitul pe
profit? Atunci însă era un moment potrivit, s-au făcut calcule şi
evaluări laborioase de impact etc.Dacă tot am evocat anul 2000, s-a fundamentat tot atunci faptul că nu orice reducere de impozite este fezabilă şi benefică, iar sustenabilitatea construcţiei fiscal-bugetare are nevoie de reforme structurale adânci. Pe ce s-a bazat această abordare valabilă şi în prezent? Pe două constatări importante. Prima. Deși veniturile bugetare nu reușesc, prin toate măsurile luate, să crească peste 32% din PIB, necesarul minim de cheltuială publică depăşeşte 40% din PIB, dacă iei în calcul toate solicitările de cheltuieli publice la nivelul bugetului (considerând şi prevederile legale - precum 6% la educație, în curând 2% la apărare - cheltuielile de infrastructură etc.). Evident, există o subfinanțare cronică a mai multor sectoare publice, ca sănătatea şi educaţia, în timp ce, cu actualul pachet fiscal, veniturile riscă să scadă şi mai mult şi să accentueze subfinanţarea! A doua constatare. Gradul redus de fiscalizare a unor sectoare ale economiei româneşti face ca povara fiscală să fie mare pentru plătitorii corecţi de impozite. Antreprenorii plătitori de taxe ajung să contribuie la buget chiar cu 50–60% din veniturile lor. E normal ca ei să-și dorească o relaxare fiscală. Dar, pentru asta, nu e suficient să avem doar reduceri de impozite, ci avem nevoie de reforme structurale, care să ducă la o distribuţie echilibrată a poverii fiscale. Soluția nu este, așadar, o reducere de impozite, în speranța că, povara fiscală fiind mai mică, se va colecta mai mult, ci este necesară mai întâi o colectare mai bună prin reforme structurale, probată în timp, și apoi o reducere fiscală, ca parte a unui proces gradual, permanent, în conformitate cu spațiul fiscal creat. Știu că asemenea reforme sunt complicate, incomode și au efect în timp, că ele au creat o anumită oboseală, ca peste tot în Europa, însă doar ele pot aduce mai mulţi bani la buget. Aceasta cu atât mai mult, cu cât echilibrele noastre de acum se bazează pe mai puține cheltuieli de investiții. Acestea nu sunt economisiri, nu creează spațiu fiscal, sunt doar cheltuieli amânate pentru anul următor. A nu termina un drum înseamnă doar o cheltuială amânată pentru anii următori, întrucât nu rămâm cu drumul neterminat, nu-i aşa?
Credeți că politicienii au greșit aprobând aproape în unanimitate acest Cod Fiscal? Ce le reproșați decidenților politici?
Reproșul meu public s-a adresat economiștilor, institutelor de
cercetare economică, universităților de profil, pentru că pur și simplu
nu s-au pronunțat de-a lungul timpului în legătură cu modul în care
funcționează și este condusă economia de piață. Dacă şcoala economică
din România ar fi clarificat fundamentele de funcţionare a economiei de
piaţă, nu s-ar fi ajuns la situația din prezent, când dezbaterea
publică consideră o modificare a deficitului public de la 1% la 3% ca
fiind neimportantă, când de fapt este o schimbare majoră şi de durată de
strategie: se schimbă pe termen mediu şi lung direcţia de dezvoltare a
României. Nu s-ar fi ajuns să se susțină că politica fiscală nu are
de-a face cu politica bugetară și că ambele pot fi contrabalansate prin
măsuri de politică monetară; adică „soluţia“ monetară la deficite
publice mai mari ar fi ca BNR să ducă dobânzile în tavan. Și
s-ar fi înțeles că o economie care deja crește spre limitele de
potențial nu mai trebuie stimulată excesiv pe latura consumului,
prin măsuri fiscale, că stabilitatea macroeconomică nu este un
concept gol, ci baza pe care se poate clădi o creștere economică
sustenabilă. Şcoala economică din România trebuie să contribuie la
informarea corectă şi completă a parlamentului.
În consecință, nu se mai poate face nimic pentru
stimularea creșterii economice? Ne-am atins potențialul de creștere
a PIB, iar relaxarea fiscală nu își mai are rostul?
Economia românească a primit în ultimii doi ani o suită de stimuli –
TVA a coborât întâi la pâine, apoi la toate alimentele, CAS a fost
redus, dobânzile au coborât masiv, finanţarea a devenit mult mai ieftină
şi fluentă. Toate aceste măsuri, făcute prin consultări pozitive,
inclusiv cu partenerii noştri internaţionali, au efecte benefice. Mai
este nevoie de stimulente suplimentare? Trebuie să ne gândim dacă în
perioada următoare creșterea economică depinde doar de stimularea
cererii, și nu de stimularea ofertei. PIB-ul potenţial al României, în
jurul căruia se discută foarte mult, nu este, într-adevăr, o dimensiune
ușor de evaluat, dar mai precis că majorarea lui depinde de crearea de
locuri de muncă, de creșterea productivității, care la rândul lor
depind de investiții de capital, inovație, spirit antreprenorial,
calificarea forței de muncă etc. Acest lucru trebuie să fie foarte clar.
Creșterea economică nu depinde decât în anumite situaţii de
stimularea cererii prin majorarea deficitelor fiscale. În anumite faze
ale ciclului economic, creșterea PIB se poate obține prin impulsuri
fiscale care să stimuleze cererea, dar aceasta se întâmplă atunci când
economia este în recesiune, nu atunci când crește la un nivel aproape de
potențial. Acum probabil că ar trebui stimulaţi, cu măsură şi după
analize atente de impact, factorii care duc la creşterea
investiţiilor, la creşterea productivităţii, la crearea de locuri de
muncă. Mai ales, nu trebuie să stimulăm consumul în proporții care
periclitează toate echilibrele macroeconomice atât de greu obținute.
În interpretarea noastră, la Banca Națională, creșterea
economică de 4% este spre limita potențialului economic al momentului. A
stimula doar pe latura consumului o economie aflată în creștere spre
limita de potențial înseamnă a o dopa și asta nu o face să crească
sănătos, puternic și durabil.
„Dacă şcoala economică din România ar fi clarificat
fundamentele de funcţionare a economiei de piaţă, nu s-ar fi ajuns la
situația din prezent.“
Cum va fi afectată politica monetară a BNR în urma adoptării noului Cod Fiscal? La ultima conferinţă de presă pe această temă ați anunțat o reconfigurare.
Politica monetară a reacţionat deja şi va trebui să reacționeze în
continuare la modificările de politică fiscală, așa încât mixul de
politici să fie unul adecvat. Dar până să calibrăm aceste decizii,
trebuie să vedem ce va rezulta în urma discuțiilor din parlament și a
negocierilor dintre partide. Sunt foarte multe combinații posibile:
recalibrări de procente, măsuri care pot fi respinse cu totul,
eșalonări sau implementări graduale. Important este să înțelegem cu
toții că macrostabilitatea este un bun public de care trebuie să avem
grijă în perioada următoare.
Deci sunteți pentru gradualism și pentru un dozaj adecvat,
inclusiv pentru accentuarea stimulării investițiilor și formării de
locuri de muncă?
Da, sunt împotriva unor măsuri–șoc, de reducere cu peste 2% din PIB a
veniturilor bugetare, pe baze permanente, prin reduceri de amploare a
mai multor impozite principale, când economia este într –un proces de
creștere echilibrată. De ce ar trebui să fie șocată economia
românească tocmai acum? Nu am auzit un argument economic solid la
această întrebare. Pentru că avem „economisire“ la investiţiile
publice? Acestea sunt doar plăţi amânate, care vor împovăra execuţia
bugetară din anii următori. Sunt pentru o abordare negociată serios,
cu stimulente fiscale în direcția investițiilor şi care să țină cont
de toate aspectele. Sunt pentru gradualism, dacă gradualism înseamnă că
întâi măsurăm atent, evaluăm cu profesionalism și tăiem acolo unde
se poate și unde trebuie. Nu invers! Sunt categoric împotriva abordării
mai mult decât riscante de a începe cu tăieri de impozite la grămadă,
ca abia apoi să măsurăm, dacă vom mai avea ce măsura!
Care este mesajul BNR pentru dezbaterile din parlament?
Mesajul BNR se află în documentele trimise Parlamentului
României, guvernului şi preşdinţiei, toate aflate la dispoziţia opiniei
publice, pe site-ul BNR.Interviu realizat de LIDIA MOISE
Prima victimă a Legii 217/2015 este un poet mort în război în Slovacia Ambasada României refuză ca podul unde a murit să poarte numele "Ion Şiugariu" - Autor : Ion Spânu - Publicat : Vineri, 14 august 2015 - Sursa : Cotidianul.ro
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Prima victimă a Legii 217/2015 este un poet mort în război în Slovacia
Ambasada României refuză ca podul unde a murit să poarte numele "Ion Şiugariu"
Mai repede decît ne aşteptam, a
apărut prima aplicare abuzivă a Legii 217/2015. Pe 28 august, Primăria
din Brezno (Slovacia) intenţiona, cu ocazia Zilei insurecţiei slovace,
să dea numele podului „Ion Şiugariu”, întrucît acolo şi-a pierdut viaţa poetul-erou. Ambasada României nu este însă de acord, considerîndu-l „fascist”, deşi a murit luptînd pentru eliberarea Slovaciei împotriva trupelor fasciste!
Cazul ne-a fost sesizat de Cezarina Bârzoi, care ne-a pus la dispoziţie un amplu material documentar realizat de doamna Angela Miclea, directoarea Casei Orăşeneşti de Cultură Tăuţii-Măgherăuş, şi care a sesizat în aceste zile toate autorităţile româneşti fără să primească vreun răspuns.
Tînărul poet Ion SOREANU-ŞIUGARIU s-a născut pe 6 iunie 1914 la Băiţa, Tăuţii-Măgherăuş, şi a murit pe front, la numai 31 de ani, în ziua de 1 februarie 1945, pe podul de pe rîul Hron de la intrarea în localitatea Brezno, Slovacia. Făcea parte din armata română de eliberare cu care a intrat în oraşul slovac şi se ocupa de aprovizionarea cu muniţie şi hrană. În urma soldaţilor români veneau şi trupele ruseşti, însă Ion Şiugariu a căzut secerat de gloanţe chiar pe podul de peste rîul Hron.
Primăria din Brezno s-a gîndit ca, în semn de recunoştinţă pentru jertfa sa, podul pe care a murit să poarte numele „Ion Şiugariu”, iar pe o clădire aflată în imediata vecinătate să fie pusă o placă comemorativă. În acest sens, a fost trimisă următoarea scrisoare către Ambasada României din Slovacia, în care Primăria din Brezno se arată onorată să comemoreze sacrificiul eroului român Ion Şiugariu pentru eliberarea Slovaciei de sub jugul fascist:
Iată şi răspunsul halucinant al Ambasadei Române, în care se exprimă rezerve faţă de această iniţiativă, întrucît poetul este asociat cu „mişcarea fascistă”, de fapt legionară, asociată şi ea cu crimele de război!
Autorităţile slovace revin cu un alt e-mail către Ambasada Română, în care-şi arată surprinderea faţă de informaţiile trimise şi întreabă dacă motivele invocate fac inadmisibilă intenţia lor de a da numele podului după numele eroului:
Răspunsul din partea Ambasadei este năucitor: căutaţi alt soldat mort acolo şi daţi podului numele acestuia! Un asemenea sadism nu cred să mai fie întîlnit în vreo corespondenţă diplomatică, aşa cum a fost formulat de Radu Coantă, secretarul doi al Ambasadei României, motiv pentru care acest personaj nu mai are ce căuta într-o astfel de instituţie ce reprezintă ţara:
Primăria din Brezno este şocată de cele două răspunsuri primite de la Ambasada Română şi scrie Primăriei din Tăuţii- Măgherăuş, localitatea de baştină a eroului, cerînd informaţii care să infirme enormităţile transmise de Ambasada României, în care Ion Şiugariu era făcut „fascist”, în timp ce slovacii ştiau că este şi eroul lor, căci a murit luptînd tocmai împotriva armatei fasciste:
În grupul de voluntari care pregătesc ceremonia din 28 august din Brezno se află şi poliţistul Ľuboš NEPŠINSKÝ, care scrie către Primăria din Tăuţii- Măgherăuş o scrisoare tulburătoare:
Incredibil! Poliţistul Ľuboš NEPŠINSKÝ scrie că-i pare rău de informaţia venită de la ambasadă, dar că el va cinsti totdeauna memoria lui Ion Şiugariu, căci „el a luptat şi a murit pentru libertatea noastră. Acest adevăr nu-l va schimba nimeni. Nu ne-a putut da mai mult decît ne-a dat”, sperînd că „numele lui va fi curăţat” de acuzaţiile aduse tocmai de concetăţenii eroului!
Motivul pentru care Ion Soreanu-Şiugariu, cum este numele lui complet, este considerat în mod abuziv ca fiind „fascist” de către Ambasada Română din Slovacia îl reprezintă actuala Lege 217/2015, care condamnă, de fapt, genocidul şi crimele de război! Or, după cum se ştie, Ion Şiugariu şi-a dat viaţa luptînd împotriva armatei fasciste! Cum este posibil ca, în lipsa vreunei sentinţe care să-l incrimineze, Ion Şiugariu, declarat erou şi de armata română, şi de cea slovacă, să fie mînjit cu noroi de nişte funcţionari ai Ambasadei României, fără ca aceştia să fie pedepsiţi exemplar?
Singurul argument care a stat la baza acestei acuzaţii absurde îl reprezintă faptul că, înainte de a pleca pe front, a fost funcţionar de nevoie al Statului în timpul guvernului Antonescu, ca şef de cabinet al ministrului Ion Petrovici. Avea simpatii legionare, însă totul s-a redus la credinţa că România avea o şansă de renaştere prin Mişcarea Legionară. A scris un singur articol, „Destin catedralic”, pe care l-a publicat în 14 noiembrie 1940, din care reproducem exact pasajele care-l decriu ca simpatizant al legionarilor:
„Generatia mea a cunoscut prigoana, temnita şi moartea, dar n'a încetat niciun moment să creadă cu tot sufletul ei curat in biruintă. In mijlocul unei istorii oarbe, alături de nişte conducători legati la ochi, această generatie entuziastă şi martiră, a ars ca o nouă Ioana d'Arc, pe rugul celor mai pure, celor mai definitive şi mai eroice hotărâri. O Românie nesigură, rătăcitoare şi bolnavă, o Românie înstrăinată între propriile ei hotare, îşi aştepta mântuirea, tânjia după o înviere care intârzia să se arate.... In timp ce profesorii improvizati ai acestei generatii se căzneau să ridice mici bisericute personale, umbroase şi străine, altii visau o Românie superbă, înaltă şi puternică, o Românie nemuritoare ca o catedrală. In timp ce aceşti impostori se gândeau numai la fericirea lor proprie, această generatie propovăduia o spiritualitate românească largă, cuprinzătoare, o bogată revărsare de suflet şi de faptă natională în universalitate. Nu restrângere şi resemnare minoră într'o istorie imperfectă si găunoasă, ci rivalizare directă cu fruntea încununată a marilor destine epocale... Cât de frumos şi cât de bine rezumă această legendă istoria biruintei şi marşului legionar, la baza cărora este aşezată cea mai desinteresată şi mai totală jertfă din câte cunoaşte istoria noastră politică şi spirituală. Mişcarea legionară n'a fost niciodată o mişcare politică oarecare, ci ea a pornit dintr'o teribilă ardere interioară, dintr'o nepotolită sete de istorie, de împlinire, de justificare în veacuri şi de aceea ea a trebuit să accepte si să propovăduiasca jertfa ca o primă si admirabilă necesitate. De aceea, ea n'a precupetit nimic, a îndurat totul cu bucurie, a suferit răstignirea fără şovăire, ştiind cu sigurantă că după trei zile va veni învierea... Noua Românie, puternică şi legionară, se înaltă sub ochii noştri. Am acceptat şi am indurat jertfa; opera trebue să fie cu atât mai măreată, mai nemuritoare. Este ceea ce se face, ceeace a început să se facă de câteva luni încoace. Când mânâstirea va fi gata, destinul catedralic al acestei generatii va fi împlinit şi atunci poate, ne vom putea face si noi aripi de şindrilă pentra a intra în moarte”.
Sigur, la 27 de ani cît avea atunci cînd a scris acest articol, Ion Şiugariu, asemenea altor tineri din generaţia sa, vedea în Mişcarea Legionară altceva decît vede astăzi societatea. Putea să greşească în opţiunile şi simpatiile sale, însă nu a făcut niciodată parte din vreun partid şi nu se poate spune în nici un caz că a fost „fascist”! Mai mult decît atît, cînd a fost vorba să se înroleze în armată nu a ales armata Germaniei fasciste, ci Armata Română, dîndu-şi viaţa tocmai pentru eliberarea Europei de fascism!
Ion Şiugariu a scris un excepţional „Jurnal de pe front”, în care descrie întîmplări tulburătoare trăite de el şi soldaţii alături de care a luptat împotriva armatei fasciste. Este, de asemenea, autorul unor volume de poezii de o frumuseţe rară, primite laudativ de critica literară în revistele „Familia” sau „Convorbiri literare” (autorii cronicilor erau Octav Şuluţiu şi Al. Husar). Însuşi Ovidiu Papadima scrie despre poezia lui Ion Şiugariu.
În mai 1944, cînd lucra la cîteva volume despre Bacovia şi Blaga, este concentrat în regimentul din zona Jitaru - Mogoşeşti (Slatina), de unde este deplasat pentru a participa la insurecţia armată, luptînd în bătăliile celebre de la Băneasa şi Otopeni. Este trimis apoi cu regimentul său în Ardeal şi participă la luptele pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei, fiind rănit grav, în bătălia pentru oraşul Brezno din Cehoslovacia, unde, din cauza pierderii masive de sînge, moare, fiind îngropat în cimitirul din satul Polhora pri Brezno, alături de alt ofiţer şi de şapte soldaţi căzuţi odată cu el.
În 28 februarie 1945, prin decretul nr. 641, sublocotenentul de rezervă Soreanu - Şiugariu Ion este decorat post-mortem cu ordinul Coroana României cu spade, în gradul de Cavaler, şi cu Panglică de Virtutea Militară, iar în ziarul „Adevărul” din aceeaşi zi apare o notiţă în care se scria: „Duminecă după masă, la ora vecerniei, în cadrul A.S.R.T.A.-ului s-a făcut pomenirea lui Ion Şiugariu, poetul căzut pentru patrie la 1 februarie 1945, în satul Polhora din Munţii Tatrei. În prezenţa Monseniorului Vladimir Ghica, a sf. pr. Chinezu Liviu, Mircea Todericiu şi a păr. Lupea, d. Ion Groşanu a vorbit despre laborioasa tinereţe a poetului, iar d. prof. Ierugan a evocat anii frumoşi ai copilăriei lui”.
În 1956, rămăşiţele pămînteşti ale lui Ion Şiugariu au fost aduse în ţară şi reînhumate în cimitirul militar de la Zvolen, lângă Banska Bistriţa. În august 1958, o delegaţie guvernamentală din România participă la ceremonia dezvelirii monumentului ridicat la Zvolen în memoria eroilor români, iar Laurenţiu Fulga, devenit mai tîrziu preşedintele Uniunii Scriitorilor, depune o floare pe mormîntul lui Ion Şiugariu.
În 1968, „Editura militară” publică volumul „Carnetele unui poet căzut în război”, cu o prefaţă semnată de Laurenţiu Fulga, iar în anul 1975 aceeaşi editură publică „Poetul-ostaş Ion Şiugariu”. În 1974, sub îngrijirea soţiei lui Ion Şiugariu, Lucia, apare la München volumul „Sete de ceruri”, cu o prefaţă de Vintilă Horia, intitulată „Ion Şiugariu de la Meşterul Manole”! În 1997, la Editura „Agora” din Iaşi, apare şi volumul „Ţara Crinilor”, cu eseuri aparţinînd lui Ion Şiugariu, cu o prefaţă de Prof. Univ. M.C. Alexandru Husar. Aceste informaţii le-am preluat din Tabelul cronologic semnat de Lect. univ. dr. Marcel Crihană, cel care a îngrijit volumul Ion Şiugariu - „Viaţa poeziei”, apărut în 1989 la Editura Marineasa din Timşoara, care conţine toate articolele lui Ion Şiugariu (344 pagini) publicate în „Revista Fundaţiilor legale” între 1942-1944.
După cum se vede, nici măcar comuniştii nu-l considerau „fascist”, Ion Şiugariu fiind descris de Ioan Cosma în articolul „Amintiri despre Ion Şiugariu”, apărut în anul 1974, în revista „Pentru socialism”, în aceşti termeni: „Parcă-l văd cum trecea munţii care despart satul său natal, Băiţa, de Valea Borcutului, prezentându-se zilnic, cu lecţiile învăţate, la şcoală. Cu traista plină cu cărţi, caiete şi o bucată de mălai străbătea, pe ploi, zăpadă, viscol şi ger, pădurile de carpen şi fag de pe Tigher şi Prăpade”.
Iar acum, din cauza acestei nedrepte şi periculoase Legi 217/2015, un asemenea erou al României, decorat pentru sacrificiul lui suprem, apreciat pentru opera sa incredibilă pentru vîrsta fragedă la care a murit, poate să fie trecut din lista eroilor naţionali pe cea a criminalilor de război doar pentru că un ambasador vrea să dea bine în faţa celor care au promovat această aberaţie legislativă?
Şi, pentru a sublinia şi mai mult aberanta decizie a Ambasadei Române din Slovacia, iată ce scria în 6 iunie 2015 deputatul Adrian Merka, din partea minorităţii slovace în România, cînd se împlineau 101 ani de la naşterea lui Ion Şiugariu, deci exact cînd legea se afla la Cotroceni pentru promulgare: „Acesta este unul dintre soldaţii care s-au jertfit pentru libertatea noastră în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, în urmă cu 70 de ani, un rol important având atunci şi Armata Regală Română, care a suferit mari pierderi şi a reuşit eliberarea a 1.722 de localităţi, din care 31 de oraşe... 101 ani de la naşterea unei astfel de personalităţi nu trebuie să treacă neobservaţi. Acest eveniment trebuie să fie motiv de sărbătoare şi aducere aminte atât pentru români, cât şi pentru slovaci şi cehi, pentru întreg sprijinul pe care l-a oferit acest om de o nobleţe morală impresionantă prin verticalitatea unei poziţii exemplare în generaţia sa. Poetul-erou şi-a jerfit viaţa pentru un ideal care trebuie să ne unească, noi fiind datori să continuăm ceea ce acesta a început.
În calitate de cetăţean român, reprezentant al minorităţii slovace şi cehe în Parlamentul României îmi doresc ca slovacii să nu uite de jertfa românilor, iar aceasta să dăinuie pe veci în sufletele lor. Acesta este motivul pentru care vreau sa pun pe viitor bazele unui simbol al recunoştinţei faţă de ceea ce reprezintă aceste valori ale poporului român, militând pentru inaugurarea în memoria poetului-erou Ion Şiugariu a unui bust, a unei străzi şi a unei şcoli care să-i poarte numele, toate în Slovacia, exprimându-ne astfel recunoştinţa şi consideraţia pentru o astfel de personalitate”.
Se pare că deputatul Adrian Merka s-a ţinut de cuvînt, iar pe 28 august 2018, peste două săptămîni, ar fi trebuit să fie făcut primul pas: numele lui Ion Şiugariu să devină numele podului din Brezno, unde poetul-erou şi-a pierdut viaţa! Numai că nişte funcţionari care reprezintă România în Slovacia, au decis să facă din eroul Ion Şiugariu prima victimă a Legii 217/2015, promovată cu sprijinul lui Alexandru Florian, fiul ideologului stalinist Radu Florian!
Cazul acestui poet-erou Ion Şiugariu este, în opinia noastră, cel mai important argument ca Legea 217/2015 să fie abrogată, din moment ce permite asemenea erori şi abuzuri.
Cazul ne-a fost sesizat de Cezarina Bârzoi, care ne-a pus la dispoziţie un amplu material documentar realizat de doamna Angela Miclea, directoarea Casei Orăşeneşti de Cultură Tăuţii-Măgherăuş, şi care a sesizat în aceste zile toate autorităţile româneşti fără să primească vreun răspuns.
Tînărul poet Ion SOREANU-ŞIUGARIU s-a născut pe 6 iunie 1914 la Băiţa, Tăuţii-Măgherăuş, şi a murit pe front, la numai 31 de ani, în ziua de 1 februarie 1945, pe podul de pe rîul Hron de la intrarea în localitatea Brezno, Slovacia. Făcea parte din armata română de eliberare cu care a intrat în oraşul slovac şi se ocupa de aprovizionarea cu muniţie şi hrană. În urma soldaţilor români veneau şi trupele ruseşti, însă Ion Şiugariu a căzut secerat de gloanţe chiar pe podul de peste rîul Hron.
Primăria din Brezno s-a gîndit ca, în semn de recunoştinţă pentru jertfa sa, podul pe care a murit să poarte numele „Ion Şiugariu”, iar pe o clădire aflată în imediata vecinătate să fie pusă o placă comemorativă. În acest sens, a fost trimisă următoarea scrisoare către Ambasada României din Slovacia, în care Primăria din Brezno se arată onorată să comemoreze sacrificiul eroului român Ion Şiugariu pentru eliberarea Slovaciei de sub jugul fascist:
Iată şi răspunsul halucinant al Ambasadei Române, în care se exprimă rezerve faţă de această iniţiativă, întrucît poetul este asociat cu „mişcarea fascistă”, de fapt legionară, asociată şi ea cu crimele de război!
Autorităţile slovace revin cu un alt e-mail către Ambasada Română, în care-şi arată surprinderea faţă de informaţiile trimise şi întreabă dacă motivele invocate fac inadmisibilă intenţia lor de a da numele podului după numele eroului:
Răspunsul din partea Ambasadei este năucitor: căutaţi alt soldat mort acolo şi daţi podului numele acestuia! Un asemenea sadism nu cred să mai fie întîlnit în vreo corespondenţă diplomatică, aşa cum a fost formulat de Radu Coantă, secretarul doi al Ambasadei României, motiv pentru care acest personaj nu mai are ce căuta într-o astfel de instituţie ce reprezintă ţara:
Primăria din Brezno este şocată de cele două răspunsuri primite de la Ambasada Română şi scrie Primăriei din Tăuţii- Măgherăuş, localitatea de baştină a eroului, cerînd informaţii care să infirme enormităţile transmise de Ambasada României, în care Ion Şiugariu era făcut „fascist”, în timp ce slovacii ştiau că este şi eroul lor, căci a murit luptînd tocmai împotriva armatei fasciste:
În grupul de voluntari care pregătesc ceremonia din 28 august din Brezno se află şi poliţistul Ľuboš NEPŠINSKÝ, care scrie către Primăria din Tăuţii- Măgherăuş o scrisoare tulburătoare:
Incredibil! Poliţistul Ľuboš NEPŠINSKÝ scrie că-i pare rău de informaţia venită de la ambasadă, dar că el va cinsti totdeauna memoria lui Ion Şiugariu, căci „el a luptat şi a murit pentru libertatea noastră. Acest adevăr nu-l va schimba nimeni. Nu ne-a putut da mai mult decît ne-a dat”, sperînd că „numele lui va fi curăţat” de acuzaţiile aduse tocmai de concetăţenii eroului!
Ambasada României în Slovacia s-a transformat în instanţă de judecată
Evident, oricine se întreabă ce crime a făcut acest tînăr poet-erou pentru ca Ambasada Română să vorbească în aceşti termeni despre cel care, la numai 31 de ani, şi-a lăsat acasă soţia, Lucia Stroescu (care trăieşte şi acum în Aachen, Germania, avînd vîrsta de 96 de ani), şi a plecat pe front în armata română, dîndu-şi viaţa pentru eliberarea Slovaciei, oferind sacrificiul suprem în lupta contra fascismului. Este absurd, deci, ca tocmai el să fie acuzat că a fost fascist şi chiar ţara lui să-l denigreze, oprind o iniţiativă a autorităţilor slovace prin care memoria sa era onorată!Motivul pentru care Ion Soreanu-Şiugariu, cum este numele lui complet, este considerat în mod abuziv ca fiind „fascist” de către Ambasada Română din Slovacia îl reprezintă actuala Lege 217/2015, care condamnă, de fapt, genocidul şi crimele de război! Or, după cum se ştie, Ion Şiugariu şi-a dat viaţa luptînd împotriva armatei fasciste! Cum este posibil ca, în lipsa vreunei sentinţe care să-l incrimineze, Ion Şiugariu, declarat erou şi de armata română, şi de cea slovacă, să fie mînjit cu noroi de nişte funcţionari ai Ambasadei României, fără ca aceştia să fie pedepsiţi exemplar?
Singurul argument care a stat la baza acestei acuzaţii absurde îl reprezintă faptul că, înainte de a pleca pe front, a fost funcţionar de nevoie al Statului în timpul guvernului Antonescu, ca şef de cabinet al ministrului Ion Petrovici. Avea simpatii legionare, însă totul s-a redus la credinţa că România avea o şansă de renaştere prin Mişcarea Legionară. A scris un singur articol, „Destin catedralic”, pe care l-a publicat în 14 noiembrie 1940, din care reproducem exact pasajele care-l decriu ca simpatizant al legionarilor:
„Generatia mea a cunoscut prigoana, temnita şi moartea, dar n'a încetat niciun moment să creadă cu tot sufletul ei curat in biruintă. In mijlocul unei istorii oarbe, alături de nişte conducători legati la ochi, această generatie entuziastă şi martiră, a ars ca o nouă Ioana d'Arc, pe rugul celor mai pure, celor mai definitive şi mai eroice hotărâri. O Românie nesigură, rătăcitoare şi bolnavă, o Românie înstrăinată între propriile ei hotare, îşi aştepta mântuirea, tânjia după o înviere care intârzia să se arate.... In timp ce profesorii improvizati ai acestei generatii se căzneau să ridice mici bisericute personale, umbroase şi străine, altii visau o Românie superbă, înaltă şi puternică, o Românie nemuritoare ca o catedrală. In timp ce aceşti impostori se gândeau numai la fericirea lor proprie, această generatie propovăduia o spiritualitate românească largă, cuprinzătoare, o bogată revărsare de suflet şi de faptă natională în universalitate. Nu restrângere şi resemnare minoră într'o istorie imperfectă si găunoasă, ci rivalizare directă cu fruntea încununată a marilor destine epocale... Cât de frumos şi cât de bine rezumă această legendă istoria biruintei şi marşului legionar, la baza cărora este aşezată cea mai desinteresată şi mai totală jertfă din câte cunoaşte istoria noastră politică şi spirituală. Mişcarea legionară n'a fost niciodată o mişcare politică oarecare, ci ea a pornit dintr'o teribilă ardere interioară, dintr'o nepotolită sete de istorie, de împlinire, de justificare în veacuri şi de aceea ea a trebuit să accepte si să propovăduiasca jertfa ca o primă si admirabilă necesitate. De aceea, ea n'a precupetit nimic, a îndurat totul cu bucurie, a suferit răstignirea fără şovăire, ştiind cu sigurantă că după trei zile va veni învierea... Noua Românie, puternică şi legionară, se înaltă sub ochii noştri. Am acceptat şi am indurat jertfa; opera trebue să fie cu atât mai măreată, mai nemuritoare. Este ceea ce se face, ceeace a început să se facă de câteva luni încoace. Când mânâstirea va fi gata, destinul catedralic al acestei generatii va fi împlinit şi atunci poate, ne vom putea face si noi aripi de şindrilă pentra a intra în moarte”.
Sigur, la 27 de ani cît avea atunci cînd a scris acest articol, Ion Şiugariu, asemenea altor tineri din generaţia sa, vedea în Mişcarea Legionară altceva decît vede astăzi societatea. Putea să greşească în opţiunile şi simpatiile sale, însă nu a făcut niciodată parte din vreun partid şi nu se poate spune în nici un caz că a fost „fascist”! Mai mult decît atît, cînd a fost vorba să se înroleze în armată nu a ales armata Germaniei fasciste, ci Armata Română, dîndu-şi viaţa tocmai pentru eliberarea Europei de fascism!
Ion Şiugariu a fost decorat cu Ordinul „Coroana României cu Spade, în gradul de Cavaler”, şi cu „Panglică de Virtutea Militară”
În aceste condiţii, vine întrebarea: nici sacrificiul suprem pe care l-a dat împotriva fascismului nu poate să-i aducă iertarea pentru păcatul gîndirii de tinereţe? Trebuie reţinut că în dreptul lui Ion Şiugariu nu există nici o crimă de război sau participare la vreo formă a holocaustului, fapte incriminate de Legea 217/2015, astfel încît se impune demisia ambasadorului român în Slovacia, care a luat de capul său o decizie pentru care nu avea abilitare, împotriva poetului-erou nexistînd vreo sentinţă care să confirme apartenenţa lui la „fascism”!Ion Şiugariu a scris un excepţional „Jurnal de pe front”, în care descrie întîmplări tulburătoare trăite de el şi soldaţii alături de care a luptat împotriva armatei fasciste. Este, de asemenea, autorul unor volume de poezii de o frumuseţe rară, primite laudativ de critica literară în revistele „Familia” sau „Convorbiri literare” (autorii cronicilor erau Octav Şuluţiu şi Al. Husar). Însuşi Ovidiu Papadima scrie despre poezia lui Ion Şiugariu.
În mai 1944, cînd lucra la cîteva volume despre Bacovia şi Blaga, este concentrat în regimentul din zona Jitaru - Mogoşeşti (Slatina), de unde este deplasat pentru a participa la insurecţia armată, luptînd în bătăliile celebre de la Băneasa şi Otopeni. Este trimis apoi cu regimentul său în Ardeal şi participă la luptele pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei, fiind rănit grav, în bătălia pentru oraşul Brezno din Cehoslovacia, unde, din cauza pierderii masive de sînge, moare, fiind îngropat în cimitirul din satul Polhora pri Brezno, alături de alt ofiţer şi de şapte soldaţi căzuţi odată cu el.
În 28 februarie 1945, prin decretul nr. 641, sublocotenentul de rezervă Soreanu - Şiugariu Ion este decorat post-mortem cu ordinul Coroana României cu spade, în gradul de Cavaler, şi cu Panglică de Virtutea Militară, iar în ziarul „Adevărul” din aceeaşi zi apare o notiţă în care se scria: „Duminecă după masă, la ora vecerniei, în cadrul A.S.R.T.A.-ului s-a făcut pomenirea lui Ion Şiugariu, poetul căzut pentru patrie la 1 februarie 1945, în satul Polhora din Munţii Tatrei. În prezenţa Monseniorului Vladimir Ghica, a sf. pr. Chinezu Liviu, Mircea Todericiu şi a păr. Lupea, d. Ion Groşanu a vorbit despre laborioasa tinereţe a poetului, iar d. prof. Ierugan a evocat anii frumoşi ai copilăriei lui”.
În 1956, rămăşiţele pămînteşti ale lui Ion Şiugariu au fost aduse în ţară şi reînhumate în cimitirul militar de la Zvolen, lângă Banska Bistriţa. În august 1958, o delegaţie guvernamentală din România participă la ceremonia dezvelirii monumentului ridicat la Zvolen în memoria eroilor români, iar Laurenţiu Fulga, devenit mai tîrziu preşedintele Uniunii Scriitorilor, depune o floare pe mormîntul lui Ion Şiugariu.
În 1968, „Editura militară” publică volumul „Carnetele unui poet căzut în război”, cu o prefaţă semnată de Laurenţiu Fulga, iar în anul 1975 aceeaşi editură publică „Poetul-ostaş Ion Şiugariu”. În 1974, sub îngrijirea soţiei lui Ion Şiugariu, Lucia, apare la München volumul „Sete de ceruri”, cu o prefaţă de Vintilă Horia, intitulată „Ion Şiugariu de la Meşterul Manole”! În 1997, la Editura „Agora” din Iaşi, apare şi volumul „Ţara Crinilor”, cu eseuri aparţinînd lui Ion Şiugariu, cu o prefaţă de Prof. Univ. M.C. Alexandru Husar. Aceste informaţii le-am preluat din Tabelul cronologic semnat de Lect. univ. dr. Marcel Crihană, cel care a îngrijit volumul Ion Şiugariu - „Viaţa poeziei”, apărut în 1989 la Editura Marineasa din Timşoara, care conţine toate articolele lui Ion Şiugariu (344 pagini) publicate în „Revista Fundaţiilor legale” între 1942-1944.
După cum se vede, nici măcar comuniştii nu-l considerau „fascist”, Ion Şiugariu fiind descris de Ioan Cosma în articolul „Amintiri despre Ion Şiugariu”, apărut în anul 1974, în revista „Pentru socialism”, în aceşti termeni: „Parcă-l văd cum trecea munţii care despart satul său natal, Băiţa, de Valea Borcutului, prezentându-se zilnic, cu lecţiile învăţate, la şcoală. Cu traista plină cu cărţi, caiete şi o bucată de mălai străbătea, pe ploi, zăpadă, viscol şi ger, pădurile de carpen şi fag de pe Tigher şi Prăpade”.
Iar acum, din cauza acestei nedrepte şi periculoase Legi 217/2015, un asemenea erou al României, decorat pentru sacrificiul lui suprem, apreciat pentru opera sa incredibilă pentru vîrsta fragedă la care a murit, poate să fie trecut din lista eroilor naţionali pe cea a criminalilor de război doar pentru că un ambasador vrea să dea bine în faţa celor care au promovat această aberaţie legislativă?
Şi, pentru a sublinia şi mai mult aberanta decizie a Ambasadei Române din Slovacia, iată ce scria în 6 iunie 2015 deputatul Adrian Merka, din partea minorităţii slovace în România, cînd se împlineau 101 ani de la naşterea lui Ion Şiugariu, deci exact cînd legea se afla la Cotroceni pentru promulgare: „Acesta este unul dintre soldaţii care s-au jertfit pentru libertatea noastră în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, în urmă cu 70 de ani, un rol important având atunci şi Armata Regală Română, care a suferit mari pierderi şi a reuşit eliberarea a 1.722 de localităţi, din care 31 de oraşe... 101 ani de la naşterea unei astfel de personalităţi nu trebuie să treacă neobservaţi. Acest eveniment trebuie să fie motiv de sărbătoare şi aducere aminte atât pentru români, cât şi pentru slovaci şi cehi, pentru întreg sprijinul pe care l-a oferit acest om de o nobleţe morală impresionantă prin verticalitatea unei poziţii exemplare în generaţia sa. Poetul-erou şi-a jerfit viaţa pentru un ideal care trebuie să ne unească, noi fiind datori să continuăm ceea ce acesta a început.
În calitate de cetăţean român, reprezentant al minorităţii slovace şi cehe în Parlamentul României îmi doresc ca slovacii să nu uite de jertfa românilor, iar aceasta să dăinuie pe veci în sufletele lor. Acesta este motivul pentru care vreau sa pun pe viitor bazele unui simbol al recunoştinţei faţă de ceea ce reprezintă aceste valori ale poporului român, militând pentru inaugurarea în memoria poetului-erou Ion Şiugariu a unui bust, a unei străzi şi a unei şcoli care să-i poarte numele, toate în Slovacia, exprimându-ne astfel recunoştinţa şi consideraţia pentru o astfel de personalitate”.
Se pare că deputatul Adrian Merka s-a ţinut de cuvînt, iar pe 28 august 2018, peste două săptămîni, ar fi trebuit să fie făcut primul pas: numele lui Ion Şiugariu să devină numele podului din Brezno, unde poetul-erou şi-a pierdut viaţa! Numai că nişte funcţionari care reprezintă România în Slovacia, au decis să facă din eroul Ion Şiugariu prima victimă a Legii 217/2015, promovată cu sprijinul lui Alexandru Florian, fiul ideologului stalinist Radu Florian!
Cazul acestui poet-erou Ion Şiugariu este, în opinia noastră, cel mai important argument ca Legea 217/2015 să fie abrogată, din moment ce permite asemenea erori şi abuzuri.
Islanda revine printre statele bogate ale lumii - Sursa : m.business24.ro
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Economia
islandeza da semne ca tara poate intra din nou in randul statelor
bogate ale lumii, pozitie pe care o detinea si inainte de 2008. Chiar
daca agentiile de rating nu i-au dat inca un calificativ maxim,
cresterea economica din Islanda si somajul redus sunt peste cele din
zona euro.
fara oligarhi si mafie
Islanda revine printre statele bogate ale lumii
Miercuri, 19 August 2015, ora 14:30
Economia islandeza da semne ca tara poate intra din nou in randul statelor bogate ale lumii, pozitie pe care o detinea si inainte de 2008. Chiar daca agentiile de rating nu i-au dat inca un calificativ maxim, cresterea economica din Islanda si somajul redus sunt peste cele din zona euro.
"Partea buna cu Islanda este ca se prezinta ca o
tara relativ stabila. Nu ai de a face cu oligarhi nebuni, triburi sau
organizatii mafiote, doar cu mult peste", descrie avantajele Anthony
Lui, analist al Exotix Partners Londra, intr-un articol Bloomberg.
Nu sunt singurele avantaje pe care analistul firmei londoneze le-a intrezarit in Islanda.
"Au o dobanda mult mai mare la depozitele bancare decat gasesti acum in majoritatea tarilor dezvoltate", spune Lui.
Prognoza de crestere a economiei pe anul in curs este de 4,2%, dupa statistica bancii centrale. Este de trei ori mai mare decat cea prognozata de Comisia Europeana pentru intreaga zona euro.
Rata somajului este sub 3% si Islanda este pe punctul de a inregistra si un surplus comercial echivalent cu 6,7% din PIB-ul sau.
"Dupa cum au evoluat lucrurile in ultima perioada, avem motive sa fim optimisti", s-a exprimat ministrul de Finante Bjarni Benediktsson intr-un interviu.
Situatia economica nu este pe deplin vopsita in roz. Anul acesta, Islanda trebuie sa renunte la masura de control al capitalului, impusa in urma cu 7 ani, odata cu prabusirea sistemului financiar in octombrie 2008.
Termenul dat de oficialii insulari creditorilor bancilor falimentare pentru a ajunge la un compromis este chiar sfarsitul anului, cei care esueaza sau refuza sa incheie o intelegere riscand sa fie penalizati pentru retragerea lor.
Masura este impusa de necesitatea de a stabiliza piata financiara interna inainte de a trece la o valoare libera a cursului de schimb al coroanei islandeze.
Pana acum redresarea de dupa socul primit in 2008 a evoluat multumitor, dar sunt semne ca situatia s-ar putea destabiliza in curand, avertizeaza banca centrala.
Economistii institutiei avertizeaza ca exista riscul ca inflatia sa accelereze, in acelasi timp existand si o presiune din partea angajatilor islandezi care cer salarii mai mari.
Totodata sunt diferente ciudate inregistrate intre cursul valutar al monedei nationale pe insula si pe continentul european, unele banci practicand un o valoare a cursului de schimb in euro cu 85% mai redusa decat cea inregistrata pe insula, de 147 ISK/euro.
Banca centrala islandeza spera ca o absorbtie a coroanelor islandeze de pe continent, prin emiterea de eurobonduri, sa rezolve acest decalaj. Valoarea valutei islandeze aflata in circulatie in Europa este de aproximativ 2 miliarde de euro.
In momentul de fata, dobanda la depozitele bancare din Islanda este de aproximativ 6,25%, dupa ce din iunie, banca centrala de la Reykjavik a recurs la cresteri succesive de cate 50 de puncte de baza la dobanda de referinta.
Tara a devenit un paradis pentru cei care vor sa isi tina banii in banci, dar situatia se poate dovedi de cosmar in anumite circumstante.
"Un scenariu ingrijorator ar fi ca banca centrala a Islandei sa incerce sa tempereze inflatia printr-o crestere constanta a ratei dobanzilor. Este o greseala pe care a mai facut-o in trecut", explica Anthony Lui.
Ingrijorarea analistilor este data si de speculatiile valutare facute pe seama dobanzilor avantajoase oferite de bancile islandeze.
Ramane de vazut daca tara va reusi sa evite o capcana in care investitorii se imprumuta in valuta, de pe piete unde dobanda este avantajoasa, si depun banii in bancile de pe insula pentru a profita de dobanda crescuta oferita de institutiile de credit locale.
In anii de dinaintea crizei din 2008, aceeasi reteta nefasta a atras o multime de investitori care au ajutat pana la un punct la cresterea rapida a economiei islandeze, dar, in final, modelul s-a dovedit nesustenabil.
Anthony Lui sustine ca o astfel de politica monetara ar trimite Islanda direct pe puntea unui vas care se scufunda, micuta econmie insulara neavand capacitatea de absorbi o cantitate enorma de lichiditati introdusa in sistemul sau bancar.
Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Pe val
Nu sunt singurele avantaje pe care analistul firmei londoneze le-a intrezarit in Islanda.
"Au o dobanda mult mai mare la depozitele bancare decat gasesti acum in majoritatea tarilor dezvoltate", spune Lui.
Prognoza de crestere a economiei pe anul in curs este de 4,2%, dupa statistica bancii centrale. Este de trei ori mai mare decat cea prognozata de Comisia Europeana pentru intreaga zona euro.
Rata somajului este sub 3% si Islanda este pe punctul de a inregistra si un surplus comercial echivalent cu 6,7% din PIB-ul sau.
"Dupa cum au evoluat lucrurile in ultima perioada, avem motive sa fim optimisti", s-a exprimat ministrul de Finante Bjarni Benediktsson intr-un interviu.
Situatia economica nu este pe deplin vopsita in roz. Anul acesta, Islanda trebuie sa renunte la masura de control al capitalului, impusa in urma cu 7 ani, odata cu prabusirea sistemului financiar in octombrie 2008.
Termenul dat de oficialii insulari creditorilor bancilor falimentare pentru a ajunge la un compromis este chiar sfarsitul anului, cei care esueaza sau refuza sa incheie o intelegere riscand sa fie penalizati pentru retragerea lor.
Masura este impusa de necesitatea de a stabiliza piata financiara interna inainte de a trece la o valoare libera a cursului de schimb al coroanei islandeze.
Diferente majore
Pana acum redresarea de dupa socul primit in 2008 a evoluat multumitor, dar sunt semne ca situatia s-ar putea destabiliza in curand, avertizeaza banca centrala.
Economistii institutiei avertizeaza ca exista riscul ca inflatia sa accelereze, in acelasi timp existand si o presiune din partea angajatilor islandezi care cer salarii mai mari.
Totodata sunt diferente ciudate inregistrate intre cursul valutar al monedei nationale pe insula si pe continentul european, unele banci practicand un o valoare a cursului de schimb in euro cu 85% mai redusa decat cea inregistrata pe insula, de 147 ISK/euro.
Banca centrala islandeza spera ca o absorbtie a coroanelor islandeze de pe continent, prin emiterea de eurobonduri, sa rezolve acest decalaj. Valoarea valutei islandeze aflata in circulatie in Europa este de aproximativ 2 miliarde de euro.
In momentul de fata, dobanda la depozitele bancare din Islanda este de aproximativ 6,25%, dupa ce din iunie, banca centrala de la Reykjavik a recurs la cresteri succesive de cate 50 de puncte de baza la dobanda de referinta.
Tara a devenit un paradis pentru cei care vor sa isi tina banii in banci, dar situatia se poate dovedi de cosmar in anumite circumstante.
Speculatii valutare
"Un scenariu ingrijorator ar fi ca banca centrala a Islandei sa incerce sa tempereze inflatia printr-o crestere constanta a ratei dobanzilor. Este o greseala pe care a mai facut-o in trecut", explica Anthony Lui.
Ingrijorarea analistilor este data si de speculatiile valutare facute pe seama dobanzilor avantajoase oferite de bancile islandeze.
Ramane de vazut daca tara va reusi sa evite o capcana in care investitorii se imprumuta in valuta, de pe piete unde dobanda este avantajoasa, si depun banii in bancile de pe insula pentru a profita de dobanda crescuta oferita de institutiile de credit locale.
In anii de dinaintea crizei din 2008, aceeasi reteta nefasta a atras o multime de investitori care au ajutat pana la un punct la cresterea rapida a economiei islandeze, dar, in final, modelul s-a dovedit nesustenabil.
Anthony Lui sustine ca o astfel de politica monetara ar trimite Islanda direct pe puntea unui vas care se scufunda, micuta econmie insulara neavand capacitatea de absorbi o cantitate enorma de lichiditati introdusa in sistemul sau bancar.
Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)