Interviu cu MUGUR ISĂRESCU: „Nu sunt împotriva reducerii
impozitelor, ci împotriva dimensiunii acestui pachet de reduceri
fiscale“
de Lidia Moise
„România este o țară debitoare, se împrumută permanent,
cel puțin pentru refinanțarea datoriei existente, și atunci ne
preocupă acest subiect. Văd că nu se înțelege că, dacă reducem
impozitele și creștem deficitele şi datoriile publice, vom depinde și
mai mult de finanțarea externă.“
Aparițiile dvs. publice au fost foarte frecvente în
ultima perioadă. Au fost legate de o preocupare specială pentru
legislația fiscală?
Intervențiile publice din ultima perioadă au fost programate de mult. Pe 4 și 6 august au fost legate de şedinţa Consiliului de Administraţie şi de decizia de politică monetară, apoi de prezentarea Raportului asupra inflației, evenimente stabilite și anunțate pe site-ul BNR încă din ianuarie a.c. Vă reamintesc că strategia de țintire a inflației, urmată de BNR
de peste 10 ani, presupune un grad înalt de transparență publică, o
periodicitate clar conturată a conferințelor de presă și rapoarte
trimestriale privind stabilitatea prețurilor. Toate acestea se fac pe
bază de date şi analize despre situaţia economică şi financiară de
ansamblu, cuprinse în documente pe care le punem la dispoziţia
parlamentului, guvernului, în general la dispoziţia publicului. Ele
se află permanent pe site-ul BNR. În plus, la conferinţele de
presă răspund și la întrebările jurnaliștilor, iar aceste întrebări
sunt legate deseori de chestiuni economice și financiare aflate în
dezbaterea publică, altele decât cele monetare, deci inclusiv
probleme fiscal-bugetare.
Totuși, v-ați pronunțat pe aceste subiecte fiscale și cu
alte ocazii în ultimele luni, oricum mai frecevent decât altădată! Ce
vă deranjează la Codul Fiscal aflat acum în discuție?
Majoritatea au fost întâlniri programate cu mult timp în urmă, nu am
căutat motive speciale să intervin pe teme fiscal-bugetare. De exemplu,
la începutul lunii iunie a fost întâlnirea obișnuită cu presa după
ședința de politică monetară a CA al BNR, iar conferința Mugur Isărescu și invitații săi, organizată de o revistă de specialitate, are loc, de 12 ani, la mijlocul lunii iulie. De asemenea, odată cu vizita la BNR,
în iulie, a președintelui României, am vorbit despre importanța
macrostabilității, lucru pe care l-am făcut de mai multe ori în prima
jumătate a acestui an, în intervenții publice, la conferințe la care am
participat, unele chiar cu prim-ministrul României. Nu am spus
lucruri cu totul noi în ultimele intervenţii publice. Toate aceste
prezentări și intervenții sunt acum pe site-ul Băncii și ele se referă
la probleme legate de mandatul BNR, care acoperă și stabilitatea macroeconomică și, în consecinţă, echilibrul fiscal-bugetar. Este evident că BNR
trebuie să fie preocupată de stabilitatea macroeconomică, pentru
că aceasta influențează stabilitatea prețurilor, misiunea principală
a BNR, și este o condiţie de îndeplinit pentru a avea o
creștere economică de durată a ţării. Referirile mai frecvente la
situația fiscal-bugetară pe care le semnalați dvs. sunt, desigur,
legate de inițiativele legislative fiscal-bugetare majore, care s-au
dezbătut intens în ultima perioadă.
Vreți să spuneți că toate intervențiile dvs. critice la
adresa politicii fiscal-bugetare din ultima vreme nu au nicio legătură
cu tensiunile de pe scena politică? Le-ați fi făcut oricum?
Conform legii, BNR este neutră politic și are un mandat clar
în domeniul economic și financiar, asemenea celorlalte bănci centrale
europene. În baza acestui mandat și a politicii de transparență, repet,
avem intervenții publice în mod periodic și ori de câte ori este
necesar. Încercăm pe toate căile ca intervențiile noastre publice să
nu capete nicio conotație de partizanat politic. Recunosc că nu este
ușor, în contextul dezbaterilor fierbinți din această vară și mai ales
al celor legate de Codul Fiscal. Dar noi trebuie să spunem clar publicului, guvernului, parlamentului care este opinia BNR
privind evoluțiile legate de domeniul economic și financiar, de
stabilitatea prețurilor și de stabilitatea macroeconomică. Iar situația
finanțelor țării, prezentă și viitoare, e parte esențială a acestor
evoluții. De exemplu, am trimis către principalele instituții ale
statului, la începutul lunii august, Raportul asupra inflației pe trimestrul II a.c., document scris de 55 pagini, aprobat în unanimitate de CA al BNR,
raport care cuprinde date, analize, aprecieri privind stabilitatea
financiară a ţării, inclusiv situația fiscal-bugetară. Această acţiune
de informare şi raportare face parte din obligațiile noastre legale. În
acest raport se fac referiri și la alte componente ale mandatului
nostru, cum ar fi condițiile de pe piețele interne și internaționale,
situația financiară a Europei, evoluția rezervei valutare pe care o
administrează BNR, conform legii, și altele. După cum se știe,
bugetul statului se finanțează de la băncile din România și de pe
piețele financiare internaționale, iar BNR conlucrează cu Ministerul de Finanțe
ca aceste finanțări să se facă în condiții cât mai avantajoase, fluente
și cu costuri mici. Putem să facem abstracţie în aceste analize de
reducerile de taxe care au apărut în Codul Fiscal?
Revin la dezbaterea pe probleme fiscal-bugetare. Pachetul celor șase măsuri de reducere de taxe şi impozite, introduse în Codul Fiscal, duce (după datele Ministerului de Finanțe, ale Consiliului Fiscal, ale Comisiei Europene, ale FMI, ale BNR)
la un deficit bugetar substanțial mai mare și la o schimbare
semnificativă de direcție – de la tendința de diminuare, la cea de
creștere a deficitului şi datoriei publice. La acest deficit bugetar
în creștere se adaugă și refinanțarea datoriei publice scadente, care,
în 2016 şi în anii care vor urma, se va face în condiții interne și
internaționale semnificativ schimbate. Este obligaţia noastră să
semnalăm problemele legate de finanțarea datoriei publice și a
deficitului şi să nu lăsăm să devină dominantă iluzia periculoasă că
situaţia favorabilă din prezent va dăinui, indiferent de ce vom face
şi ce politici vom urma. Să nu uităm că, în ultimii ani, datoria publică
a României a crescut de la 15% la 40% din PIB. Parlamentul trebuie
să fie complet și corect informat în legătură cu această situație.
Cu alte cuvinte, spuneți că această chestiune legată de
finanțarea deficitului și a datoriei publice în creștere nu a fost
discutată?
Nu a fost discutată cu BNR. Nici în parlament, după cum am
observat, nu s-a discutat această chestiune, cu argumentul că se va
analiza odată cu dezbaterea privind bugetul pe 2016. Credem că o
asemenea abordare este greşită. Ce facem? Tăiem şi apoi măsurăm?
Reducerile de taxe şi impozite prevăzute de Codul Fiscal sunt mari. E vorba de 17 miliarde de lei, după datele Ministerului de Finanțe și ale Consiliului Fiscal,
la care se adaugă nevoile de refinanțare a datoriei publice scadente
în anii următori. De unde vor fi luați acești bani suplimentari? De la
băncile din România? Probabil în mult mai mică măsură, pentru că ele
sunt deja supraexpuse pe titluri de stat româneşti și nu știu cât mai
sunt dispuse să finanțeze, în condițiile în care văd că li se pregătesc
alte inițiative legislative care le vor pune la plată! De la
creditorii internaționali? Cu ei exact acum am răcit relațiile, nu mai
vrem să avem de a face cu ei, nu? De pe piețele internaționale? Ele
așteaptă semnalul de la instituțiile de resort (FMI, agenții
de rating) și ne vor taxa mai mult, dacă relațiile cu finanțatorii
internaționali rămân deraiate. Parlamentul trebuie să aibă informații
corecte și complete despre toate aceste aspecte când va lua decizia
suverană privind nivelul taxelor din țara noastră.
Înțeleg că vă preocupă poziția finanțatorilor internaționali și a sectorului bancar, ca și cum ați proteja interesele lor?
BNR protejează interesele financiare și economice ale
României! Despre interesele instituțiilor financiare internaţionale,
nicio grijă, știu să și le protejeze singure! Eu cred că este interesul
României să aibă relații normale cu creditorii săi pentru a se putea
finanța fluent și cu costuri reduse. Dacă dorim să fim viteji și să ne
războim cu creditorii noștri interni şi internaționali, eventual să nu
mai depindem de ei, cum se exprimă unii comentatori, ar trebui să
reducem deficitele și datoria (nu să le majorăm), deci să majorăm
impozitele (nu să le reducem, cum este prevăzut în Codul Fiscal);
şi să reducem cheltuielile publice, inclusiv cele cu salariile și
pensile, să exportăm mai mult și să ne reducem importurile. Eventual
putem să repetăm experiența anilor ’80! Chiar vrem asta?
Deci ne spuneți că vom fi în continuare dependenți de finanțatorii interni și externi?
Binențeles că depindem de ei, cum și ei depind de noi. Trăim într-o
lume interdependentă și asta înseamnă conlucrare, negociere,
parteneriate. România este o țară debitoare, se împrumută permanent,
cel puțin pentru refinanțarea datoriei existente, și atunci ne
preocupă acest subiect. Văd că nu se înțelege că, dacă reducem
impozitele și creștem deficitele şi datoriile publice, vom depinde și
mai mult de finanțarea externă. Dacă se analizează cu atenție
programele cu UE și FMI aprobate în parlament – și cu care prevederile din noul Cod Fiscal
sunt în evident conflict –, ele propun o soluție mult mai bună decât
creșterea datoriei publice: scăderea treptată a datoriei publice prin
ținerea sub control la nivel structural a deficitelor bugetare,
concomitent cu o creștere economică sustenabilă şi de durată, la
nivelul potențialului economiei românești. Programele cu UE şi FMI
propun reducerea treptată a dependenţei de finanţarea externă, pe când
propunerile din cadrul fiscal presupun creşterea acestei
dependenţe. Parlamentul trebuie să pună în concordanţă prevederile
acordurilor cu UE şi FMI, devenite lege, cu prevederile Codului Fiscal şi să hotărască pe ce drum va merge România în anii următori.
Dar ministrul de Finanțe a declarat că poate utiliza rezerva de bani, (buffer-ul pe care ministerul îl are la dispoziție) pentru a rezolva problema finanțării…
Am auzit această propunere. Cred însă că Ministerul de Finanțe
trebuie să facă o informare completă și să spună parlamentului câte
luni poate asigura finanțarea pe această cale și mai ales care sunt
consecințele unei asemenea opțiuni. Scăderea rezervei internaționale,
care este una dintre consecințele acestei opțiuni (pentru că stocul de
valută al Finanțelor face parte din rezerva valutară a ţării), nu este
semnalul cel mai înțelept pe care poate să-l dea o țară care, prin
prevederile Codului Fiscal, anunță că va avea deficite mai
mari și își va inversa trendul datoriei publice, de la reducere spre
creșterea ei. Primul lucru la care se uită agențiile de rating este
evoluția și nivelul rezervei valutare.
Trebuie să cântărim bine o asemenea decizie. Iar în această discuție
trebuie implicați, cu toată responsabilitatea, cei care au
negociat programele de împrumut extern ale României și știu care sunt
dificultățile unor asemenea negocieri. Numai ei pot spune cât de
adevărat este proverbul românesc „ban la ban trage și păduche la păduche“.
În această discuţie trebuie ascultaţi mai puţin, chiar deloc, cei care
s-au „specializat“ pe cheltuirea banului public şi ne explică fără
încetare cum vor creşte cheltuielile bugetare pentru majorări
salariale, lucrări de infrastructură etc., concomitent cu reducerea
veniturilor bugetare prin tăieri substanţiale de taxe. Cum adică?
Reducem taxele, mărim deficitul bugetar, apoi mărim în plus deficitul
pentru a majora salariile şi pensiile, dar nu aflăm părerea celor care
se ocupă cu găsirea banilor pentru a acoperi toate aceste deficite?
Revin la întrebarea principală, la care nu ați răspuns. De ce sunteți împotriva Codului Fiscal? Și de ce doar acum vă exprimați public critica?
BNR nu este împotriva Codului Fiscal, vă rog să nu întăriți această confuzie! Codul Fiscal
este binevenit. Noi atragem atenția asupra pachetului celor șase
măsuri de reduceri de taxe, unele încorporate în Cod în ultimele zile
de dezbateri în parlament. Eu, ca mulți alții, am aflat că toate cele
șase măsuri de o asemenea amploare se vor aplica, la grămadă, de la 1
ianuarie 2016, abia după ce Codul a fost aprobat. De asemenea, ne-a
surprins că o instituție a statului român ce are prin lege mandatul
de a se pronunța în legătură cu politica fiscal-bugetară (și mă refer
la Consiliul Fiscal), deși și-a exprimat din timp poziția critică, nu a fost luată în considerare în dezbatere.
Consiliul de Administrație al BNR s-a pronunțat în
unanimitate în ceea ce privește pachetul celor șase măsuri de reducere
de taxe, care înseamnă un deficit cumulat de circa 2,3% din PIB.
Acest impact nu este deloc mic, cum apare la prima vedere, pentru că 2
(doi) este o cifră mică. Impactul acestor măsuri duce deficitul
bugetar spre 3%, faţă de 1% în prezent, fără a lua în calcul
eventuala majorare a cheltuielilor salariale, a pensiilor, a
cheltuielilor cu infrastructura, cu situaţia din agricultură. Asupra
acestui pachet amplu de reduceri de taxe şi venituri bugetare și a
calendarului de implementare - toate măsurile intră în vigoare la 1
ianuarie – CA al BNR i-a mandatat în unanimitate pe guvernator şi pe alţi membri CA al BNR să
prezinte public rezervele noastre serioase privind oportunitatea lui
ca pachet, întrucât deficitele rezultate din introducerea concomitentă a
celor șase măsuri începând cu 1 ianuarie 2016 vor schimba direcția de
dezvoltare a României, vor afecta macrostabilitatea și, pe această cale,
condițiile de finanțare nu numai a bugetului, ci a întregii economii
româneşti. Pe scurt, nu suntem, nici eu și nici BNR,
împotriva Codului, salutăm că s-a reușit elaborarea unui document atât
de important, dar avem rezerve serioase privind aprobarea
concomitentă a celor șase reduceri de taxe, din cauza impactului lor
asupra macrostabilității, a stabilității financiare și, în ultimă
instanță, asupra stabilității prețurilor.
Acum sunteți împotriva relaxării, deși acum doi ani erați
un adept ferm al relaxării fiscale. Spuneați că este aproape imposibil
pentru un antreprenor să lucreze în România din cauza fiscalității
împovărătoare.
Este o altă confuzie pe care vă rog să nu o promovaţi. Nu sunt
împotriva reducerii impozitelor, ci împotriva dimensiunii acestui
pachet de reduceri fiscale. Este o relaxare tip șoc, cu efecte
profunde asupra economiei românești. Parlamentul trebuie informat
complet și corect asupra acestor efecte. Relaxarea fiscală se judecă în
funcție de componentele ei, de faza ciclului economic când este
aplicată, de momentul în care este introdusă. Cum aș putea să fiu, în
general, împotriva relaxării fiscale, când în 2000, ca premier, am
început primul proces consistent de relaxare, reducând impozitul pe
profit? Atunci însă era un moment potrivit, s-au făcut calcule şi
evaluări laborioase de impact etc.
Dacă tot am evocat anul 2000, s-a fundamentat tot atunci faptul că nu
orice reducere de impozite este fezabilă şi benefică, iar
sustenabilitatea construcţiei fiscal-bugetare are nevoie de reforme
structurale adânci. Pe ce s-a bazat această abordare valabilă şi în
prezent? Pe două constatări importante. Prima. Deși veniturile bugetare
nu reușesc, prin toate măsurile luate, să crească peste 32% din PIB,
necesarul minim de cheltuială publică depăşeşte 40% din PIB, dacă iei
în calcul toate solicitările de cheltuieli publice la nivelul bugetului
(considerând şi prevederile legale - precum 6% la educație, în curând
2% la apărare - cheltuielile de infrastructură etc.). Evident, există o
subfinanțare cronică a mai multor sectoare publice, ca sănătatea şi
educaţia, în timp ce, cu actualul pachet fiscal, veniturile riscă să
scadă şi mai mult şi să accentueze subfinanţarea! A doua constatare.
Gradul redus de fiscalizare a unor sectoare ale economiei româneşti
face ca povara fiscală să fie mare pentru plătitorii corecţi de
impozite. Antreprenorii plătitori de taxe ajung să contribuie la buget
chiar cu 50–60% din veniturile lor. E normal ca ei să-și dorească o
relaxare fiscală. Dar, pentru asta, nu e suficient să avem doar
reduceri de impozite, ci avem nevoie de reforme structurale, care să
ducă la o distribuţie echilibrată a poverii fiscale. Soluția nu este,
așadar, o reducere de impozite, în speranța că, povara fiscală fiind
mai mică, se va colecta mai mult, ci este necesară mai întâi o
colectare mai bună prin reforme structurale, probată în timp, și apoi o
reducere fiscală, ca parte a unui proces gradual, permanent, în
conformitate cu spațiul fiscal creat. Știu că asemenea reforme sunt
complicate, incomode și au efect în timp, că ele au creat o anumită
oboseală, ca peste tot în Europa, însă doar ele pot aduce mai mulţi bani
la buget. Aceasta cu atât mai mult, cu cât echilibrele noastre de acum
se bazează pe mai puține cheltuieli de investiții. Acestea nu sunt
economisiri, nu creează spațiu fiscal, sunt doar cheltuieli amânate
pentru anul următor. A nu termina un drum înseamnă doar o cheltuială
amânată pentru anii următori, întrucât nu rămâm cu drumul neterminat,
nu-i aşa?
Credeți că politicienii au greșit aprobând aproape în unanimitate acest Cod Fiscal? Ce le reproșați decidenților politici?
Reproșul meu public s-a adresat economiștilor, institutelor de
cercetare economică, universităților de profil, pentru că pur și simplu
nu s-au pronunțat de-a lungul timpului în legătură cu modul în care
funcționează și este condusă economia de piață. Dacă şcoala economică
din România ar fi clarificat fundamentele de funcţionare a economiei de
piaţă, nu s-ar fi ajuns la situația din prezent, când dezbaterea
publică consideră o modificare a deficitului public de la 1% la 3% ca
fiind neimportantă, când de fapt este o schimbare majoră şi de durată de
strategie: se schimbă pe termen mediu şi lung direcţia de dezvoltare a
României. Nu s-ar fi ajuns să se susțină că politica fiscală nu are
de-a face cu politica bugetară și că ambele pot fi contrabalansate prin
măsuri de politică monetară; adică „soluţia“ monetară la deficite
publice mai mari ar fi ca BNR să ducă dobânzile în tavan. Și
s-ar fi înțeles că o economie care deja crește spre limitele de
potențial nu mai trebuie stimulată excesiv pe latura consumului,
prin măsuri fiscale, că stabilitatea macroeconomică nu este un
concept gol, ci baza pe care se poate clădi o creștere economică
sustenabilă. Şcoala economică din România trebuie să contribuie la
informarea corectă şi completă a parlamentului.
În consecință, nu se mai poate face nimic pentru
stimularea creșterii economice? Ne-am atins potențialul de creștere
a PIB, iar relaxarea fiscală nu își mai are rostul?
Economia românească a primit în ultimii doi ani o suită de stimuli –
TVA a coborât întâi la pâine, apoi la toate alimentele, CAS a fost
redus, dobânzile au coborât masiv, finanţarea a devenit mult mai ieftină
şi fluentă. Toate aceste măsuri, făcute prin consultări pozitive,
inclusiv cu partenerii noştri internaţionali, au efecte benefice. Mai
este nevoie de stimulente suplimentare? Trebuie să ne gândim dacă în
perioada următoare creșterea economică depinde doar de stimularea
cererii, și nu de stimularea ofertei. PIB-ul potenţial al României, în
jurul căruia se discută foarte mult, nu este, într-adevăr, o dimensiune
ușor de evaluat, dar mai precis că majorarea lui depinde de crearea de
locuri de muncă, de creșterea productivității, care la rândul lor
depind de investiții de capital, inovație, spirit antreprenorial,
calificarea forței de muncă etc. Acest lucru trebuie să fie foarte clar.
Creșterea economică nu depinde decât în anumite situaţii de
stimularea cererii prin majorarea deficitelor fiscale. În anumite faze
ale ciclului economic, creșterea PIB se poate obține prin impulsuri
fiscale care să stimuleze cererea, dar aceasta se întâmplă atunci când
economia este în recesiune, nu atunci când crește la un nivel aproape de
potențial. Acum probabil că ar trebui stimulaţi, cu măsură şi după
analize atente de impact, factorii care duc la creşterea
investiţiilor, la creşterea productivităţii, la crearea de locuri de
muncă. Mai ales, nu trebuie să stimulăm consumul în proporții care
periclitează toate echilibrele macroeconomice atât de greu obținute.
În interpretarea noastră, la Banca Națională, creșterea
economică de 4% este spre limita potențialului economic al momentului. A
stimula doar pe latura consumului o economie aflată în creștere spre
limita de potențial înseamnă a o dopa și asta nu o face să crească
sănătos, puternic și durabil.
„Dacă şcoala economică din România ar fi clarificat
fundamentele de funcţionare a economiei de piaţă, nu s-ar fi ajuns la
situația din prezent.“
Cum va fi afectată politica monetară a BNR în urma adoptării noului Cod Fiscal? La ultima conferinţă de presă pe această temă ați anunțat o reconfigurare.
Politica monetară a reacţionat deja şi va trebui să reacționeze în
continuare la modificările de politică fiscală, așa încât mixul de
politici să fie unul adecvat. Dar până să calibrăm aceste decizii,
trebuie să vedem ce va rezulta în urma discuțiilor din parlament și a
negocierilor dintre partide. Sunt foarte multe combinații posibile:
recalibrări de procente, măsuri care pot fi respinse cu totul,
eșalonări sau implementări graduale. Important este să înțelegem cu
toții că macrostabilitatea este un bun public de care trebuie să avem
grijă în perioada următoare.
Deci sunteți pentru gradualism și pentru un dozaj adecvat,
inclusiv pentru accentuarea stimulării investițiilor și formării de
locuri de muncă?
Da, sunt împotriva unor măsuri–șoc, de reducere cu peste 2% din PIB a
veniturilor bugetare, pe baze permanente, prin reduceri de amploare a
mai multor impozite principale, când economia este într –un proces de
creștere echilibrată. De ce ar trebui să fie șocată economia
românească tocmai acum? Nu am auzit un argument economic solid la
această întrebare. Pentru că avem „economisire“ la investiţiile
publice? Acestea sunt doar plăţi amânate, care vor împovăra execuţia
bugetară din anii următori. Sunt pentru o abordare negociată serios,
cu stimulente fiscale în direcția investițiilor şi care să țină cont
de toate aspectele. Sunt pentru gradualism, dacă gradualism înseamnă că
întâi măsurăm atent, evaluăm cu profesionalism și tăiem acolo unde
se poate și unde trebuie. Nu invers! Sunt categoric împotriva abordării
mai mult decât riscante de a începe cu tăieri de impozite la grămadă,
ca abia apoi să măsurăm, dacă vom mai avea ce măsura!
Care este mesajul BNR pentru dezbaterile din parlament?
Mesajul BNR se află în documentele trimise Parlamentului
României, guvernului şi preşdinţiei, toate aflate la dispoziţia opiniei
publice, pe site-ul BNR.
Interviu realizat de LIDIA MOISE
Economia
islandeza da semne ca tara poate intra din nou in randul statelor
bogate ale lumii, pozitie pe care o detinea si inainte de 2008. Chiar
daca agentiile de rating nu i-au dat inca un calificativ maxim,
cresterea economica din Islanda si somajul redus sunt peste cele din
zona euro.
