18.08.2015 Interviu cu MUGUR ISĂRESCU: „Nu sunt împotriva reducerii impozitelor, ci împotriva dimensiunii acestui pachet de reduceri fiscale“ de Lidia Moise

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 Revista22

Interviurile 22 | Editie scrisa

18.08.2015

Interviu cu MUGUR ISĂRESCU: „Nu sunt împotriva reducerii impozitelor, ci împotriva dimensiunii acestui pachet de reduceri fiscale“

de Lidia Moise 

„România este o țară de­bi­toare, se împrumută permanent, cel puțin pentru re­fi­nanțarea datoriei existente, și atunci ne preocupă acest su­bi­ect. Văd că nu se înțelege că, dacă reducem impozitele și creștem deficitele şi datoriile publice, vom depinde și mai mult de finanțarea externă.“

Aparițiile dvs. publice au fost foarte frecvente în ul­ti­ma­ perioadă. Au fost legate de o preocupare specială pentru legislația fiscală?

Intervențiile publice din ultima perioadă au fost pro­gra­ma­te de mult. Pe 4 și 6 august au fost legate de şedinţa Con­siliului de Administraţie şi de decizia de politică mo­ne­tară, apoi de prezentarea Raportului asupra inflației, eve­nimente stabilite și anunțate pe site-ul BNR încă din ia­nuarie a.c. Vă reamintesc că strategia de țintire a in­fla­ți­ei, urmată de BNR de peste 10 ani, presupune un grad înalt de transparență publică, o periodicitate clar con­tu­ra­tă a conferințelor de presă și rapoarte trimestriale pri­vind stabilitatea prețurilor. Toate acestea se fac pe bază de date şi analize despre situaţia economică şi financiară de ansamblu, cuprinse în documente pe care le punem la dis­­poziţia parlamentului, guvernului, în general la dis­po­zi­ţia publicului. Ele se află permanent pe site-ul BNR. În plus, la conferinţele de presă răspund și la întrebările jur­na­liș­ti­lor, iar aceste întrebări sunt legate deseori de ches­tiuni economice și financiare aflate în dezbaterea pu­bli­că, al­te­le decât cele monetare, deci inclusiv probleme fis­cal-bu­getare.
 

Totuși, v-ați pronunțat pe aceste subiecte fiscale și cu alte ocazii în ultimele luni, oricum mai frecevent de­cât altădată! Ce vă deranjează la Codul Fiscal aflat acum în discuție?

Majoritatea au fost întâlniri programate cu mult timp în urmă, nu am căutat motive speciale să intervin pe te­me fiscal-bugetare. De exemplu, la începutul lunii iunie a fost întâlnirea obișnuită cu presa după ședința de po­li­ti­că monetară a CA al BNR, iar conferința Mugur Isărescu și invitații săi, organizată de o revistă de specialitate, are loc, de 12 ani, la mijlocul lunii iulie. De asemenea, oda­tă cu vizita la BNR, în iulie, a președintelui României, am vor­bit despre importanța macrostabilității, lucru pe ca­re l-am făcut de mai multe ori în prima jumătate a aces­tui an, în intervenții publice, la conferințe la care am par­ti­ci­pat, unele chiar cu prim-ministrul României. Nu am spus lucruri cu totul noi în ultimele intervenţii pu­bli­ce. Toate aceste prezentări și intervenții sunt acum pe si­te-ul Băn­cii și ele se referă la probleme legate de man­da­tul BNR, ca­re acoperă și stabilitatea macroeconomică și, în con­se­cinţă, echilibrul fiscal-bugetar. Este evident că BNR tre­bu­ie să fie preocupată de stabilitatea macro­eco­no­mică, pentru că aceasta influențează stabilitatea pre­țu­ri­lor, mi­siunea principală a BNR, și este o condiţie de în­de­plinit pen­tru a avea o creștere economică de durată a ţă­rii. Re­fe­ririle mai frecvente la situația fiscal-bugetară pe ca­re le semnalați dvs. sunt, desigur, legate de inițiativele le­gis­lative fiscal-bugetare majore, care s-au dezbătut in­tens în ultima perioadă.
 

Vreți să spuneți că toate intervențiile dvs. critice la adresa politicii fiscal-bugetare din ultima vreme nu au nicio legătură cu tensiunile de pe scena politică? Le-ați fi făcut oricum?

Conform legii, BNR este neutră politic și are un man­dat clar în domeniul economic și financiar, asemenea ce­lor­lalte bănci centrale europene. În baza acestui mandat și a politicii de transparență, repet, avem intervenții pu­blice în mod periodic și ori de câte ori este necesar. În­cer­căm pe toate căile ca intervențiile noastre publice să nu capete nicio conotație de partizanat politic. Recunosc că nu este ușor, în contextul dezbaterilor fierbinți din această vară și mai ales al celor legate de Codul Fiscal. Dar noi trebuie să spunem clar publicului, guvernului, par­lamentului care este opinia BNR privind evoluțiile le­ga­te de domeniul economic și financiar, de stabilitatea pre­țurilor și de stabilitatea macroeconomică. Iar situația fi­nanțelor țării, prezentă și viitoare, e parte esențială a aces­tor evoluții. De exemplu, am trimis către prin­ci­pa­le­le instituții ale statului, la începutul lunii august, Ra­por­tul asupra inflației pe trimestrul II a.c., document scris de 55 pagini, aprobat în unanimitate de CA al BNR, ra­port care cuprinde date, analize, aprecieri privind sta­bi­li­ta­tea financiară a ţării, inclusiv situația fiscal-bugetară. Aceas­tă acţiune de informare şi raportare face parte din obligațiile noastre legale. În acest raport se fac referiri și la alte componente ale mandatului nostru, cum ar fi con­di­țiile de pe piețele interne și internaționale, situația fi­nan­ciară a Europei, evoluția rezervei valutare pe care o ad­ministrează BNR, conform legii, și altele. După cum se știe, bugetul statului se finanțează de la băncile din Ro­mâ­nia și de pe piețele financiare internaționale, iar BNR conlucrează cu Ministerul de Finanțe ca aceste finanțări să se facă în condiții cât mai avantajoase, fluente și cu cos­turi mici. Putem să facem abstracţie în aceste analize de reducerile de taxe care au apărut în Codul Fiscal?
Revin la dezbaterea pe probleme fiscal-bugetare. Pa­che­tul celor șase măsuri de reducere de taxe şi impozite, in­tro­duse în Codul Fiscal, duce (după datele Mi­nister­u­lui de Finanțe, ale Consiliului Fiscal, ale Comisiei Eu­ro­pe­ne, ale FMI, ale BNR) la un deficit bugetar sub­stan­ți­al mai mare și la o schimbare semnificativă de direcție – de la ten­dința de diminuare, la cea de creștere a de­fi­ci­tu­lui şi datoriei publice. La acest deficit bugetar în creștere se adaugă și refinanțarea datoriei publice scadente, care, în 2016 şi în anii care vor urma, se va face în condiții in­ter­ne și internaționale semnificativ schimbate. Este obli­ga­ţia noas­tră să semnalăm problemele legate de fi­nan­ța­rea da­toriei publice și a deficitului şi să nu lăsăm să de­vi­nă do­mi­nantă iluzia periculoasă că situaţia favorabilă din pre­zent va dăinui, indiferent de ce vom face şi ce politici vom urma. Să nu uităm că, în ultimii ani, datoria publică a Ro­mâ­niei a crescut de la 15% la 40% din PIB. Par­la­men­tul trebuie să fie complet și corect informat în legătură cu această situație.
 

Cu alte cuvinte, spuneți că această chestiune legată de finanțarea deficitului și a datoriei publice în creș­te­re nu a fost discutată?

Nu a fost discutată cu BNR. Nici în parlament, după cum am observat, nu s-a discutat această chestiune, cu argumentul că se va analiza odată cu dezbaterea privind bugetul pe 2016. Credem că o asemenea abordare este gre­şită. Ce facem? Tăiem şi apoi măsurăm? Reducerile de ta­xe şi impozite prevăzute de Codul Fiscal sunt mari. E vorba de 17 miliarde de lei, după datele Ministerului de Finanțe și ale Consiliului Fiscal, la care se adaugă ne­voi­le de refinanțare a datoriei publice scadente în anii ur­mă­tori. De unde vor fi luați acești bani suplimentari? De la băncile din România? Probabil în mult mai mică mă­su­ră, pentru că ele sunt deja supraexpuse pe titluri de stat româneşti și nu știu cât mai sunt dispuse să finanțeze, în condițiile în care văd că li se pregătesc alte inițiative le­gis­lative care le vor pune la plată! De la creditorii inter­na­ționali? Cu ei exact acum am răcit relațiile, nu mai vrem să avem de a face cu ei, nu? De pe piețele internaționale? Ele așteaptă semnalul de la instituțiile de resort (FMI, agen­ții de rating) și ne vor taxa mai mult, dacă relațiile cu finanțatorii internaționali rămân deraiate. Par­la­men­tul trebuie să aibă informații corecte și complete despre toa­te aceste aspecte când va lua decizia suverană privind ni­velul taxelor din țara noastră.
 

Înțeleg că vă preocupă poziția finanțatorilor in­ter­na­țio­nali și a sectorului bancar, ca și cum ați proteja in­teresele lor?

BNR protejează interesele financiare și economice ale României! Despre interesele instituțiilor financiare inter­na­ţionale, nicio grijă, știu să și le protejeze singure! Eu cred că este interesul României să aibă relații normale cu creditorii săi pentru a se putea finanța fluent și cu cos­turi reduse. Dacă dorim să fim viteji și să ne războim cu cre­ditorii noștri interni şi internaționali, eventual să nu mai depindem de ei, cum se exprimă unii comentatori, ar trebui să reducem deficitele și datoria (nu să le ma­jo­răm), deci să majorăm impozitele (nu să le reducem, cum este prevăzut în Codul Fiscal); şi să reducem chel­tu­ielile publice, inclusiv cele cu salariile și pensile, să ex­por­tăm mai mult și să ne reducem importurile. Eventual pu­tem să repetăm experiența anilor ’80! Chiar vrem asta?
 

Deci ne spuneți că vom fi în continuare dependenți de finanțatorii interni și externi?

Binențeles că depindem de ei, cum și ei depind de noi. Trăim într-o lume interdependentă și asta înseamnă con­lu­crare, negociere, parteneriate. România este o țară de­bi­toare, se împrumută permanent, cel puțin pentru re­fi­nanțarea datoriei existente, și atunci ne preocupă acest su­bi­ect. Văd că nu se înțelege că, dacă reducem impozitele și creștem deficitele şi datoriile publice, vom depinde și mai mult de finanțarea externă. Dacă se analizează cu aten­ție programele cu UE și FMI aprobate în parlament – și cu care prevederile din noul Cod Fiscal sunt în evident conflict –, ele propun o soluție mult mai bună decât creș­terea datoriei publice: scăderea treptată a datoriei pu­bli­ce prin ținerea sub control la nivel structural a de­fi­ci­te­lor bugetare, concomitent cu o creștere economică sus­te­na­bilă şi de durată, la nivelul potențialului economiei ro­mânești. Programele cu UE şi FMI propun reducerea trep­tată a dependenţei de finanţarea externă, pe când pro­pu­ne­rile din cadrul fiscal presupun creşterea acestei de­pen­denţe. Parlamentul trebuie să pună în concordanţă pre­ve­derile acordurilor cu UE şi FMI, devenite lege, cu pre­ve­de­rile Codului Fiscal şi să hotărască pe ce drum va mer­ge România în anii următori.
 

Dar ministrul de Finanțe a declarat că poate utiliza rezerva de bani, (buffer-ul pe care ministerul îl are la dispoziție) pentru a rezolva problema finanțării…

Am auzit această propunere. Cred însă că Ministerul de Finanțe trebuie să facă o informare completă și să spu­nă parlamentului câte luni poate asigura finanțarea pe acea­stă cale și mai ales care sunt consecințele unei ase­menea opțiuni. Scăderea rezervei internaționale, care este una dintre consecințele acestei opțiuni (pentru că stocul de valută al Finanțelor face parte din rezerva va­lu­tară a ţării), nu este semnalul cel mai înțelept pe care poa­te să-l dea o țară care, prin prevederile Codului Fis­cal, anunță că va avea deficite mai mari și își va inversa trendul datoriei publice, de la reducere spre creșterea ei. Primul lucru la care se uită agențiile de rating este evo­lu­ția și nivelul rezervei valutare.
Trebuie să cântărim bine o asemenea decizie. Iar în această discuție trebuie implicați, cu toată res­pon­sa­bi­li­ta­tea, cei care au negociat programele de împrumut extern ale României și știu care sunt dificultățile unor asemenea negocieri. Numai ei pot spune cât de adevărat este pro­ver­bul românesc „ban la ban trage și păduche la pă­du­che“. În această discuţie trebuie ascultaţi mai puţin, chiar deloc, cei care s-au „specializat“ pe cheltuirea ba­nu­lui public şi ne explică fără încetare cum vor creşte chel­tuielile bugetare pentru majorări salariale, lucrări de infrastructură etc., concomitent cu reducerea veniturilor bugetare prin tăieri substanţiale de taxe. Cum adică? Re­du­cem taxele, mărim deficitul bugetar, apoi mărim în plus deficitul pentru a majora salariile şi pensiile, dar nu aflăm părerea celor care se ocupă cu găsirea banilor pen­tru a acoperi toate aceste deficite?
 

Revin la întrebarea principală, la care nu ați răs­puns. De ce sunteți împotriva Codului Fiscal? Și de ce doar acum vă exprimați public critica?

BNR nu este împotriva Codului Fiscal, vă rog să nu în­tăriți această confuzie! Codul Fiscal este binevenit. Noi atra­gem atenția asupra pachetului celor șase măsuri de re­duceri de taxe, unele încorporate în Cod în ultimele zi­le de dezbateri în parlament. Eu, ca mulți alții, am aflat că toate cele șase măsuri de o asemenea amploare se vor aplica, la grămadă, de la 1 ianuarie 2016, abia după ce Co­dul a fost aprobat. De asemenea, ne-a surprins că o ins­ti­tu­ție a statului român ce are prin lege mandatul de a se pro­nunța în legătură cu politica fiscal-bugetară (și mă re­fer la Consiliul Fiscal), deși și-a exprimat din timp po­zi­ția critică, nu a fost luată în considerare în dezbatere.
Consiliul de Administrație al BNR s-a pronunțat în una­nimitate în ceea ce privește pachetul celor șase mă­suri de reducere de taxe, care înseamnă un deficit cu­mu­lat de circa 2,3% din PIB. Acest impact nu este deloc mic, cum apare la prima vedere, pentru că 2 (doi) este o ci­fră mică. Impactul acestor măsuri duce deficitul bu­ge­tar spre 3%, faţă de 1% în prezent, fără a lua în calcul even­tuala majorare a cheltuielilor salariale, a pensiilor, a cheltuielilor cu infrastructura, cu situaţia din agri­cu­l­tu­ră. Asupra acestui pachet amplu de reduceri de taxe şi ve­nituri bugetare și a calendarului de implementare - toate măsurile intră în vigoare la 1 ianuarie – CA al BNR i-a man­datat în unanimitate pe guvernator şi pe alţi membri CA al BNR să prezinte public rezervele noastre serioase pri­vind oportunitatea lui ca pachet, întrucât deficitele re­zultate din introducerea concomitentă a celor șase mă­suri începând cu 1 ianuarie 2016 vor schimba direcția de dezvoltare a României, vor afecta macrostabilitatea și, pe această cale, condițiile de finanțare nu numai a bu­ge­tu­lui, ci a întregii economii româneşti. Pe scurt, nu sun­tem, nici eu și nici BNR, împotriva Codului, salutăm că s-a reușit elaborarea unui document atât de important, dar avem rezerve serioase privind aprobarea con­co­mi­ten­tă a celor șase reduceri de taxe, din cauza impactului lor asupra macrostabilității, a stabilității financiare și, în ul­ti­mă instanță, asupra stabilității prețurilor.
 

Acum sunteți împotriva relaxării, deși acum doi ani erați un adept ferm al relaxării fiscale. Spuneați că es­te aproape imposibil pentru un antreprenor să lu­cre­ze în România din cauza fiscalității împo­vă­ră­toa­re.

Este o altă confuzie pe care vă rog să nu o promovaţi. Nu sunt împotriva reducerii impozitelor, ci împotriva di­mensiunii acestui pachet de reduceri fiscale. Este o rela­xa­re tip șoc, cu efecte profunde asupra economiei ro­mâ­nești. Parlamentul trebuie informat complet și corect asu­pra acestor efecte. Relaxarea fiscală se judecă în funcție de componentele ei, de faza ciclului economic când este aplicată, de momentul în care este introdusă. Cum aș pu­tea să fiu, în general, împotriva relaxării fiscale, când în 2000, ca premier, am început primul proces consistent de relaxare, reducând impozitul pe profit? Atunci însă era un moment potrivit, s-au făcut calcule şi evaluări la­bo­rioase de impact etc.
Dacă tot am evocat anul 2000, s-a fundamentat tot atunci faptul că nu orice reducere de impozite este fe­za­bilă şi benefică, iar sustenabilitatea construcţiei fiscal-bu­ge­tare are nevoie de reforme structurale adânci. Pe ce s-a bazat această abordare valabilă şi în prezent? Pe două constatări importante. Prima. Deși veniturile bugetare nu reușesc, prin toate măsurile luate, să crească peste 32% din PIB, necesarul minim de cheltuială publică de­pă­şeşte 40% din PIB, dacă iei în calcul toate solicitările de cheltuieli publice la nivelul bugetului (considerând şi pre­ve­derile legale - precum 6% la educație, în curând 2% la apărare - cheltuielile de infrastructură etc.). Evident, exis­tă o subfinanțare cronică a mai multor sectoare pu­bli­ce, ca sănătatea şi educaţia, în timp ce, cu actualul pa­chet fiscal, veniturile riscă să scadă şi mai mult şi să ac­cen­tueze subfinanţarea! A doua constatare. Gradul redus de fiscalizare a unor sectoare ale economiei româneşti fa­ce ca povara fiscală să fie mare pentru plătitorii corecţi de impozite. Antreprenorii plătitori de taxe ajung să con­tribuie la buget chiar cu 50–60% din veniturile lor. E nor­mal ca ei să-și dorească o relaxare fiscală. Dar, pen­tru asta, nu e suficient să avem doar reduceri de im­po­zi­te, ci avem nevoie de reforme structurale, care să ducă la o distribuţie echilibrată a poverii fiscale. Soluția nu este, așa­dar, o reducere de impozite, în speranța că, povara fis­cală fiind mai mică, se va colecta mai mult, ci este ne­ce­sară mai întâi o colectare mai bună prin reforme struc­tu­rale, probată în timp, și apoi o reducere fiscală, ca parte a unui proces gradual, permanent, în conformitate cu spa­țiul fiscal creat. Știu că asemenea reforme sunt com­pli­cate, incomode și au efect în timp, că ele au creat o anu­mită oboseală, ca peste tot în Europa, însă doar ele pot aduce mai mulţi bani la buget. Aceasta cu atât mai mult, cu cât echilibrele noastre de acum se bazează pe mai puține cheltuieli de investiții. Acestea nu sunt eco­no­mi­siri, nu creează spațiu fiscal, sunt doar cheltuieli amâ­nate pentru anul următor. A nu termina un drum în­seam­nă doar o cheltuială amânată pentru anii următori, în­trucât nu rămâm cu drumul neterminat, nu-i aşa?
 

Credeți că politicienii au greșit aprobând aproape în unanimitate acest Cod Fiscal? Ce le reproșați deci­den­ților politici?

Reproșul meu public s-a adresat economiștilor, ins­ti­tu­telor de cercetare economică, universităților de profil, pen­tru că pur și simplu nu s-au pronunțat de-a lungul tim­pului în legătură cu modul în care funcționează și es­te condusă economia de piață. Dacă şcoala economică din România ar fi clarificat fundamentele de funcţionare a economiei de piaţă, nu s-ar fi ajuns la situația din pre­zent, când dezbaterea publică consideră o modificare a de­ficitului public de la 1% la 3% ca fiind neimportantă, când de fapt este o schimbare majoră şi de durată de stra­tegie: se schimbă pe termen mediu şi lung direcţia de dez­voltare a României. Nu s-ar fi ajuns să se susțină că po­litica fiscală nu are de-a face cu politica bugetară și că ambele pot fi contrabalansate prin măsuri de politică mo­netară; adică „soluţia“ monetară la deficite publice mai mari ar fi ca BNR să ducă dobânzile în tavan. Și s-ar fi în­țeles că o economie care deja crește spre limitele de po­ten­țial nu mai trebuie stimulată excesiv pe latura con­su­mu­lui, prin măsuri fiscale, că stabilitatea macro­econo­mi­că nu este un concept gol, ci baza pe care se poate clădi o creștere economică sustenabilă. Şcoala economică din România trebuie să contribuie la informarea corectă şi com­pletă a parlamentului.
 

În consecință, nu se mai poate face nimic pentru sti­mu­larea creșterii economice? Ne-am atins po­ten­ția­lul de creștere a PIB, iar relaxarea fiscală nu își mai are rostul?

Economia românească a primit în ultimii doi ani o sui­tă de stimuli – TVA a coborât întâi la pâine, apoi la toate alimentele, CAS a fost redus, dobânzile au coborât masiv, finanţarea a devenit mult mai ieftină şi fluentă. Toate aces­te măsuri, făcute prin consultări pozitive, inclusiv cu par­tenerii noştri internaţionali, au efecte benefice. Mai este nevoie de stimulente suplimentare? Trebuie să ne gân­dim dacă în perioada următoare creșterea economică depinde doar de stimularea cererii, și nu de stimularea ofertei. PIB-ul potenţial al României, în jurul căruia se dis­cută foarte mult, nu este, într-adevăr, o dimensiune ușor de evaluat, dar mai precis că majorarea lui depinde de crearea de locuri de muncă, de creșterea pro­duc­ti­vi­tă­ții, care la rândul lor depind de investiții de capital, ino­vație, spirit antreprenorial, calificarea forței de muncă etc. Acest lucru trebuie să fie foarte clar. Creșterea eco­nomi­că nu depinde decât în anumite situaţii de stimularea ce­re­rii prin majorarea deficitelor fiscale. În anumite faze ale ciclului economic, creșterea PIB se poate obține prin im­pulsuri fiscale care să stimuleze cererea, dar aceasta se întâmplă atunci când economia este în recesiune, nu atunci când crește la un nivel aproape de potențial. Acum probabil că ar trebui stimulaţi, cu măsură şi după ana­lize atente de impact, factorii care duc la creşterea in­vestiţiilor, la creşterea productivităţii, la crearea de lo­curi de muncă. Mai ales, nu trebuie să stimulăm con­su­mul în proporții care periclitează toate echilibrele macro­eco­nomice atât de greu obținute. În interpretarea noas­tră, la Banca Națională, creșterea economică de 4% este spre limita potențialului economic al momentului. A sti­mu­la doar pe latura consumului o economie aflată în creș­tere spre limita de potențial înseamnă a o dopa și as­ta nu o face să crească sănătos, puternic și durabil.

„Dacă şcoala economică din România ar fi clarificat fundamentele de funcţionare a economiei de piaţă, nu s-ar fi ajuns la situația din pre­zent.“

 

 

Cum va fi afectată politica monetară a BNR în urma adoptării noului Cod Fiscal? La ultima conferinţă de presă pe această temă ați anunțat o reconfigurare.

Politica monetară a reacţionat deja şi va trebui să re­ac­țio­neze în continuare la modificările de politică fiscală, așa încât mixul de politici să fie unul adecvat. Dar până să calibrăm aceste decizii, trebuie să vedem ce va rezulta în urma discuțiilor din parlament și a negocierilor dintre partide. Sunt foarte multe combinații posibile: recalibrări de procente, măsuri care pot fi respinse cu totul, eșa­lo­nări sau implementări graduale. Important este să în­țe­le­gem cu toții că macrostabilitatea este un bun public de care trebuie să avem grijă în perioada următoare.
 

Deci sunteți pentru gradualism și pentru un dozaj adecvat, inclusiv pentru accentuarea stimulării in­ves­tițiilor și formării de locuri de muncă?

Da, sunt împotriva unor măsuri–șoc, de reducere cu peste 2% din PIB a veniturilor bugetare, pe baze per­ma­nen­te, prin reduceri de amploare a mai multor impozite principale, când economia este într –un proces de creș­te­re echilibrată. De ce ar trebui să fie șocată economia ro­mâ­nească tocmai acum? Nu am auzit un argument eco­no­mic solid la această întrebare. Pentru că avem „econo­mi­sire“ la investiţiile publice? Acestea sunt doar plăţi amâ­nate, care vor împovăra execuţia bugetară din anii ur­mă­tori. Sunt pentru o abordare negociată serios, cu sti­mu­lente fiscale în direcția investițiilor şi care să țină cont de toate aspectele. Sunt pentru gradualism, dacă gradualism înseamnă că întâi măsurăm atent, evaluăm cu pro­fe­sio­na­lism și tăiem acolo unde se poate și unde trebuie. Nu in­vers! Sunt categoric împotriva abordării mai mult decât riscante de a începe cu tăieri de impozite la grămadă, ca abia apoi să măsurăm, dacă vom mai avea ce măsura!
 

Care este mesajul BNR pentru dezbaterile din par­la­ment?

Mesajul BNR se află în documentele trimise Parla­men­tu­lui României, guvernului şi preşdinţiei, toate aflate la dis­poziţia opiniei publice, pe site-ul BNR.

Interviu realizat de LIDIA MOISE

Share on gmail Share on facebook Share on twitter Share on google_plusone_share More Sharing Services 

Prima victimă a Legii 217/2015 este un poet mort în război în Slovacia Ambasada României refuză ca podul unde a murit să poarte numele "Ion Şiugariu" - Autor : Ion Spânu - Publicat : Vineri, 14 august 2015 - Sursa : Cotidianul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Prima victimă a Legii 217/2015 este un poet mort în război în Slovacia

Ambasada României refuză ca podul unde a murit să poarte numele "Ion Şiugariu"

Mai repede decît ne aşteptam, a apărut prima aplicare abuzivă a Legii 217/2015. Pe 28 august, Primăria din Brezno (Slovacia) intenţiona, cu ocazia Zilei insurecţiei slovace, să dea numele podului „Ion Şiugariu”, întrucît acolo şi-a pierdut viaţa poetul-erou. Ambasada României nu este însă de acord, considerîndu-l „fascist”, deşi a murit luptînd pentru eliberarea Slovaciei împotriva trupelor fasciste!
Cazul ne-a fost sesizat de Cezarina Bârzoi, care ne-a pus la dispoziţie un amplu material documentar realizat de doamna Angela Miclea, directoarea Casei Orăşeneşti de Cultură Tăuţii-Măgherăuş, şi care a sesizat în aceste zile toate autorităţile româneşti fără să primească vreun răspuns.
Tînărul poet Ion SOREANU-ŞIUGARIU s-a născut pe 6 iunie 1914 la Băiţa, Tăuţii-Măgherăuş, şi a murit pe front, la numai 31 de ani, în ziua de 1 februarie 1945, pe podul de pe rîul Hron de la intrarea în localitatea Brezno, Slovacia. Făcea parte din armata română de eliberare cu care a intrat în oraşul slovac şi se ocupa de aprovizionarea cu muniţie şi hrană. În urma soldaţilor români veneau şi trupele ruseşti, însă Ion Şiugariu a căzut secerat de gloanţe chiar pe podul de peste rîul Hron.
Primăria din Brezno s-a gîndit ca, în semn de recunoştinţă pentru jertfa sa, podul pe care a murit să poarte numele „Ion Şiugariu”, iar pe o clădire aflată în imediata vecinătate să fie pusă o placă comemorativă. În acest sens, a fost trimisă următoarea scrisoare către Ambasada României din Slovacia, în care Primăria din Brezno se arată onorată să comemoreze sacrificiul eroului român Ion Şiugariu pentru eliberarea Slovaciei de sub jugul fascist:

Iată şi răspunsul halucinant al Ambasadei Române, în care se exprimă rezerve faţă de această iniţiativă, întrucît poetul este asociat cu „mişcarea fascistă”, de fapt legionară, asociată şi ea cu crimele de război!

Autorităţile slovace revin cu un alt e-mail către Ambasada Română, în care-şi arată surprinderea faţă de informaţiile trimise şi întreabă dacă motivele invocate fac inadmisibilă intenţia lor de a da numele podului după numele eroului:

Răspunsul din partea Ambasadei este năucitor: căutaţi alt soldat mort acolo şi daţi podului numele acestuia! Un asemenea sadism nu cred să mai fie întîlnit în vreo corespondenţă diplomatică, aşa cum a fost formulat de Radu Coantă, secretarul doi al Ambasadei României, motiv pentru care acest personaj nu mai are ce căuta într-o astfel de instituţie ce reprezintă ţara:

Primăria din Brezno este şocată de cele două răspunsuri primite de la Ambasada Română şi scrie Primăriei din Tăuţii- Măgherăuş, localitatea de baştină a eroului, cerînd informaţii care să infirme enormităţile transmise de Ambasada României, în care Ion Şiugariu era făcut „fascist”, în timp ce slovacii ştiau că este şi eroul lor, căci a murit luptînd tocmai împotriva armatei fasciste:

În grupul de voluntari care pregătesc ceremonia din 28 august din Brezno se află şi poliţistul Ľuboš NEPŠINSKÝ, care scrie către Primăria din Tăuţii- Măgherăuş o scrisoare tulburătoare:

Incredibil! Poliţistul Ľuboš NEPŠINSKÝ scrie că-i pare rău de informaţia venită de la ambasadă, dar că el va cinsti totdeauna memoria lui Ion Şiugariu, căci „el a luptat şi a murit pentru libertatea noastră. Acest adevăr nu-l va schimba nimeni. Nu ne-a putut da mai mult decît ne-a dat”, sperînd că „numele lui va fi curăţat” de acuzaţiile aduse tocmai de concetăţenii eroului!

Ambasada României în Slovacia s-a transformat în instanţă de judecată

Evident, oricine se întreabă ce crime a făcut acest tînăr poet-erou pentru ca Ambasada Română să vorbească în aceşti termeni despre cel care, la numai 31 de ani, şi-a lăsat acasă soţia, Lucia Stroescu (care trăieşte şi acum în Aachen, Germania, avînd vîrsta de 96 de ani), şi a plecat pe front în armata română, dîndu-şi viaţa pentru eliberarea Slovaciei, oferind sacrificiul suprem în lupta contra fascismului. Este absurd, deci, ca tocmai el să fie acuzat că a fost fascist şi chiar ţara lui să-l denigreze, oprind o iniţiativă a autorităţilor slovace prin care memoria sa era onorată!
Motivul pentru care Ion Soreanu-Şiugariu, cum este numele lui complet, este considerat în mod abuziv ca fiind „fascist” de către Ambasada Română din Slovacia îl reprezintă actuala Lege 217/2015, care condamnă, de fapt, genocidul şi crimele de război! Or, după cum se ştie, Ion Şiugariu şi-a dat viaţa luptînd împotriva armatei fasciste! Cum este posibil ca, în lipsa vreunei sentinţe care să-l incrimineze, Ion Şiugariu, declarat erou şi de armata română, şi de cea slovacă, să fie mînjit cu noroi de nişte funcţionari ai Ambasadei României, fără ca aceştia să fie pedepsiţi exemplar?
Singurul argument care a stat la baza acestei acuzaţii absurde îl reprezintă faptul că, înainte de a pleca pe front, a fost funcţionar de nevoie al Statului în timpul guvernului Antonescu, ca şef de cabinet al ministrului Ion Petrovici. Avea simpatii legionare, însă totul s-a redus la credinţa că România avea o şansă de renaştere prin Mişcarea Legionară. A scris un singur articol, „Destin catedralic”, pe care l-a publicat în 14 noiembrie 1940, din care reproducem exact pasajele care-l decriu ca simpatizant al legionarilor:
„Generatia mea a cunoscut prigoana, temnita şi moartea, dar n'a încetat niciun moment să creadă cu tot sufletul ei curat in biruintă. In mijlocul unei istorii oarbe, alături de nişte conducători legati la ochi, această generatie entuziastă şi martiră, a ars ca o nouă Ioana d'Arc, pe rugul celor mai pure, celor mai definitive şi mai eroice hotărâri. O Românie nesigură, rătăcitoare şi bolnavă, o Românie înstrăinată între propriile ei hotare, îşi aştepta mântuirea, tânjia după o înviere care intârzia să se arate.... In timp ce profesorii improvizati ai acestei generatii se căzneau să ridice mici bisericute personale, umbroase şi străine, altii visau o Românie superbă, înaltă şi puternică, o Românie nemuritoare ca o catedrală. In timp ce aceşti impostori se gândeau numai la fericirea lor proprie, această generatie propovăduia o spiritualitate românească largă, cuprinzătoare, o bogată revărsare de suflet şi de faptă natională în universalitate. Nu restrângere şi resemnare minoră într'o istorie imperfectă si găunoasă, ci rivalizare directă cu fruntea încununată a marilor destine epocale... Cât de frumos şi cât de bine rezumă această legendă istoria biruintei şi marşului legionar, la baza cărora este aşezată cea mai desinteresată şi mai totală jertfă din câte cunoaşte istoria noastră politică şi spirituală. Mişcarea legionară n'a fost niciodată o mişcare politică oarecare, ci ea a pornit dintr'o teribilă ardere interioară, dintr'o nepotolită sete de istorie, de împlinire, de justificare în veacuri şi de aceea ea a trebuit să accepte si să propovăduiasca jertfa ca o primă si admirabilă necesitate. De aceea, ea n'a precupetit nimic, a îndurat totul cu bucurie, a suferit răstignirea fără şovăire, ştiind cu sigurantă că după trei zile va veni învierea... Noua Românie, puternică şi legionară, se înaltă sub ochii noştri. Am acceptat şi am indurat jertfa; opera trebue să fie cu atât mai măreată, mai nemuritoare. Este ceea ce se face, ceeace a început să se facă de câteva luni încoace. Când mânâstirea va fi gata, destinul catedralic al acestei generatii va fi împlinit şi atunci poate, ne vom putea face si noi aripi de şindrilă pentra a intra în moarte”.
Sigur, la 27 de ani cît avea atunci cînd a scris acest articol, Ion Şiugariu, asemenea altor tineri din generaţia sa, vedea în Mişcarea Legionară altceva decît vede astăzi societatea. Putea să greşească în opţiunile şi simpatiile sale, însă nu a făcut niciodată parte din vreun partid şi nu se poate spune în nici un caz că a fost „fascist”! Mai mult decît atît, cînd a fost vorba să se înroleze în armată nu a ales armata Germaniei fasciste, ci Armata Română, dîndu-şi viaţa tocmai pentru eliberarea Europei de fascism!

Ion Şiugariu a fost decorat cu Ordinul „Coroana României cu Spade, în gradul de Cavaler”, şi cu „Panglică de Virtutea Militară”

În aceste condiţii, vine întrebarea: nici sacrificiul suprem pe care l-a dat împotriva fascismului nu poate să-i aducă iertarea pentru păcatul gîndirii de tinereţe? Trebuie reţinut că în dreptul lui Ion Şiugariu nu există nici o crimă de război sau participare la vreo formă a holocaustului, fapte incriminate de Legea 217/2015, astfel încît se impune demisia ambasadorului român în Slovacia, care a luat de capul său o decizie pentru care nu avea abilitare, împotriva poetului-erou nexistînd vreo sentinţă care să confirme apartenenţa lui la „fascism”!
Ion Şiugariu a scris un excepţional „Jurnal de pe front”, în care descrie întîmplări tulburătoare trăite de el şi soldaţii alături de care a luptat împotriva armatei fasciste. Este, de asemenea, autorul unor volume de poezii de o frumuseţe rară, primite laudativ de critica literară în revistele „Familia” sau „Convorbiri literare” (autorii cronicilor erau Octav Şuluţiu şi Al. Husar). Însuşi Ovidiu Papadima scrie despre poezia lui Ion Şiugariu.
În mai 1944, cînd lucra la cîteva volume despre Bacovia şi Blaga, este concentrat în regimentul din zona Jitaru - Mogoşeşti (Slatina), de unde este deplasat pentru a participa la insurecţia armată, luptînd în bătăliile celebre de la Băneasa şi Otopeni. Este trimis apoi cu regimentul său în Ardeal şi participă la luptele pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei, fiind rănit grav, în bătălia pentru oraşul Brezno din Cehoslovacia, unde, din cauza pierderii masive de sînge, moare, fiind îngropat în cimitirul din satul Polhora pri Brezno, alături de alt ofiţer şi de şapte soldaţi căzuţi odată cu el.
În 28 februarie 1945, prin decretul nr. 641, sublocotenentul de rezervă Soreanu - Şiugariu Ion este decorat post-mortem cu ordinul Coroana României cu spade, în gradul de Cavaler, şi cu Panglică de Virtutea Militară, iar în ziarul „Adevărul” din aceeaşi zi apare o notiţă în care se scria: „Duminecă după masă, la ora vecerniei, în cadrul A.S.R.T.A.-ului s-a făcut pomenirea lui Ion Şiugariu, poetul căzut pentru patrie la 1 februarie 1945, în satul Polhora din Munţii Tatrei. În prezenţa Monseniorului Vladimir Ghica, a sf. pr. Chinezu Liviu, Mircea Todericiu şi a păr. Lupea, d. Ion Groşanu a vorbit despre laborioasa tinereţe a poetului, iar d. prof. Ierugan a evocat anii frumoşi ai copilăriei lui”.
În 1956, rămăşiţele pămînteşti ale lui Ion Şiugariu au fost aduse în ţară şi reînhumate în cimitirul militar de la Zvolen, lângă Banska Bistriţa. În august 1958, o delegaţie guvernamentală din România participă la ceremonia dezvelirii monumentului ridicat la Zvolen în memoria eroilor români, iar Laurenţiu Fulga, devenit mai tîrziu preşedintele Uniunii Scriitorilor, depune o floare pe mormîntul lui Ion Şiugariu.
În 1968, „Editura militară” publică volumul „Carnetele unui poet căzut în război”, cu o prefaţă semnată de Laurenţiu Fulga, iar în anul 1975 aceeaşi editură publică „Poetul-ostaş Ion Şiugariu”. În 1974, sub îngrijirea soţiei lui Ion Şiugariu, Lucia, apare la München volumul „Sete de ceruri”, cu o prefaţă de Vintilă Horia, intitulată „Ion Şiugariu de la Meşterul Manole”! În 1997, la Editura „Agora” din Iaşi, apare şi volumul „Ţara Crinilor”, cu eseuri aparţinînd lui Ion Şiugariu, cu o prefaţă de Prof. Univ. M.C. Alexandru Husar. Aceste informaţii le-am preluat din Tabelul cronologic semnat de Lect. univ. dr. Marcel Crihană, cel care a îngrijit volumul Ion Şiugariu - „Viaţa poeziei”, apărut în 1989 la Editura Marineasa din Timşoara, care conţine toate articolele lui Ion Şiugariu (344 pagini) publicate în „Revista Fundaţiilor legale” între 1942-1944.
După cum se vede, nici măcar comuniştii nu-l considerau „fascist”, Ion Şiugariu fiind descris de Ioan Cosma în articolul „Amintiri despre Ion Şiugariu”, apărut în anul 1974, în revista „Pentru socialism”, în aceşti termeni: „Parcă-l văd cum trecea munţii care despart satul său natal, Băiţa, de Valea Borcutului, prezentându-se zilnic, cu lecţiile învăţate, la şcoală. Cu traista plină cu cărţi, caiete şi o bucată de mălai străbătea, pe ploi, zăpadă, viscol şi ger, pădurile de carpen şi fag de pe Tigher şi Prăpade”.

Iar acum, din cauza acestei nedrepte şi periculoase Legi 217/2015, un asemenea erou al României, decorat pentru sacrificiul lui suprem, apreciat pentru opera sa incredibilă pentru vîrsta fragedă la care a murit, poate să fie trecut din lista eroilor naţionali pe cea a criminalilor de război doar pentru că un ambasador vrea să dea bine în faţa celor care au promovat această aberaţie legislativă?
Şi, pentru a sublinia şi mai mult aberanta decizie a Ambasadei Române din Slovacia, iată ce scria în 6 iunie 2015 deputatul Adrian Merka, din partea minorităţii slovace în România, cînd se împlineau 101 ani de la naşterea lui Ion Şiugariu, deci exact cînd legea se afla la Cotroceni pentru promulgare: „Acesta este unul dintre soldaţii care s-au jertfit pentru libertatea noastră în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, în urmă cu 70 de ani, un rol important având atunci şi Armata Regală Română, care a suferit mari pierderi şi a reuşit eliberarea a 1.722 de localităţi, din care 31 de oraşe... 101 ani de la naşterea unei astfel de personalităţi nu trebuie să treacă neobservaţi. Acest eveniment trebuie să fie motiv de sărbătoare şi aducere aminte atât pentru români, cât şi pentru slovaci şi cehi, pentru întreg sprijinul pe care l-a oferit acest om de o nobleţe morală impresionantă prin verticalitatea unei poziţii exemplare în generaţia sa. Poetul-erou şi-a jerfit viaţa pentru un ideal care trebuie să ne unească, noi fiind datori să continuăm ceea ce acesta a început.
În calitate de cetăţean român, reprezentant al minorităţii slovace şi cehe în Parlamentul României îmi doresc ca slovacii să nu uite de jertfa românilor, iar aceasta să dăinuie pe veci în sufletele lor. Acesta este motivul pentru care vreau sa pun pe viitor bazele unui simbol al recunoştinţei faţă de ceea ce reprezintă aceste valori ale poporului român, militând pentru inaugurarea în memoria poetului-erou Ion Şiugariu a unui bust, a unei străzi şi a unei şcoli care să-i poarte numele, toate în Slovacia, exprimându-ne astfel recunoştinţa şi consideraţia pentru o astfel de personalitate”.
Se pare că deputatul Adrian Merka s-a ţinut de cuvînt, iar pe 28 august 2018, peste două săptămîni, ar fi trebuit să fie făcut primul pas: numele lui Ion Şiugariu să devină numele podului din Brezno, unde poetul-erou şi-a pierdut viaţa! Numai că nişte funcţionari care reprezintă România în Slovacia, au decis să facă din eroul Ion Şiugariu prima victimă a Legii 217/2015, promovată cu sprijinul lui Alexandru Florian, fiul ideologului stalinist Radu Florian!
Cazul acestui poet-erou Ion Şiugariu este, în opinia noastră, cel mai important argument ca Legea 217/2015 să fie abrogată, din moment ce permite asemenea erori şi abuzuri.

Ion Spânu

 Publicat Vineri, 14 august 2015

  © 2015 Cotidianul.ro - Toate drepturile rezervate

Islanda revine printre statele bogate ale lumii - Sursa : m.business24.ro

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

fara oligarhi si mafie

Islanda revine printre statele bogate ale lumii

Miercuri, 19 August 2015, ora 14:30

Foto: Pixabay

Economia islandeza da semne ca tara poate intra din nou in randul statelor bogate ale lumii, pozitie pe care o detinea si inainte de 2008. Chiar daca agentiile de rating nu i-au dat inca un calificativ maxim, cresterea economica din Islanda si somajul redus sunt peste cele din zona euro.

Economia islandeza da semne ca tara poate intra din nou in randul statelor bogate ale lumii, pozitie pe care o detinea si inainte de 2008. Chiar daca agentiile de rating nu i-au dat inca un calificativ maxim, cresterea economica din Islanda si somajul redus sunt peste cele din zona euro.

   

"Partea buna cu Islanda este ca se prezinta ca o tara relativ stabila. Nu ai de a face cu oligarhi nebuni, triburi sau organizatii mafiote, doar cu mult peste", descrie avantajele Anthony Lui, analist al Exotix Partners Londra, intr-un articol Bloomberg.

Pe val

Nu sunt singurele avantaje pe care analistul firmei londoneze le-a intrezarit in Islanda.

"Au o dobanda mult mai mare la depozitele bancare decat gasesti acum in majoritatea tarilor dezvoltate", spune Lui.

Prognoza de crestere a economiei pe anul in curs este de 4,2%, dupa statistica bancii centrale. Este de trei ori mai mare decat cea prognozata de Comisia Europeana pentru intreaga zona euro.

Rata somajului este sub 3% si Islanda este pe punctul de a inregistra si un surplus comercial echivalent cu 6,7% din PIB-ul sau.

"Dupa cum au evoluat lucrurile in ultima perioada, avem motive sa fim optimisti", s-a exprimat ministrul de Finante Bjarni Benediktsson intr-un interviu.

Situatia economica nu este pe deplin vopsita in roz. Anul acesta, Islanda trebuie sa renunte la masura de control al capitalului, impusa in urma cu 7 ani, odata cu prabusirea sistemului financiar in octombrie 2008.

Termenul dat de oficialii insulari creditorilor bancilor falimentare pentru a ajunge la un compromis este chiar sfarsitul anului, cei care esueaza sau refuza sa incheie o intelegere riscand sa fie penalizati pentru retragerea lor.

Masura este impusa de necesitatea de a stabiliza piata financiara interna inainte de a trece la o valoare libera a cursului de schimb al coroanei islandeze.

Diferente majore

Pana acum redresarea de dupa socul primit in 2008 a evoluat multumitor, dar sunt semne ca situatia s-ar putea destabiliza in curand, avertizeaza banca centrala.

Economistii institutiei avertizeaza ca exista riscul ca inflatia sa accelereze, in acelasi timp existand si o presiune din partea angajatilor islandezi care cer salarii mai mari.

Totodata sunt diferente ciudate inregistrate intre cursul valutar al monedei nationale pe insula si pe continentul european, unele banci practicand un o valoare a cursului de schimb in euro cu 85% mai redusa decat cea inregistrata pe insula, de 147 ISK/euro.

Banca centrala islandeza spera ca o absorbtie a coroanelor islandeze de pe continent, prin emiterea de eurobonduri, sa rezolve acest decalaj. Valoarea valutei islandeze aflata in circulatie in Europa este de aproximativ 2 miliarde de euro.

In momentul de fata, dobanda la depozitele bancare din Islanda este de aproximativ 6,25%, dupa ce din iunie, banca centrala de la Reykjavik a recurs la cresteri succesive de cate 50 de puncte de baza la dobanda de referinta.

Tara a devenit un paradis pentru cei care vor sa isi tina banii in banci, dar situatia se poate dovedi de cosmar in anumite circumstante.

Speculatii valutare

"Un scenariu ingrijorator ar fi ca banca centrala a Islandei sa incerce sa tempereze inflatia printr-o crestere constanta a ratei dobanzilor. Este o greseala pe care a mai facut-o in trecut", explica Anthony Lui.

Ingrijorarea analistilor este data si de speculatiile valutare facute pe seama dobanzilor avantajoase oferite de bancile islandeze.

Ramane de vazut daca tara va reusi sa evite o capcana in care investitorii se imprumuta in valuta, de pe piete unde dobanda este avantajoasa, si depun banii in bancile de pe insula pentru a profita de dobanda crescuta oferita de institutiile de credit locale.

In anii de dinaintea crizei din 2008, aceeasi reteta nefasta a atras o multime de investitori care au ajutat pana la un punct la cresterea rapida a economiei islandeze, dar, in final, modelul s-a dovedit nesustenabil.

Anthony Lui sustine ca o astfel de politica monetara ar trimite Islanda direct pe puntea unui vas care se scufunda, micuta econmie insulara neavand capacitatea de absorbi o cantitate enorma de lichiditati introdusa in sistemul sau bancar.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24. 

Citeste mai multe despre

 criza economica Islanda dobanzi bancare Islanda speculatii valutare Islanda

 Citeste stirile pe mobil: m.business24.ro

Asasinul celebrului realizator de la Radio Europa Liberă, Emil Georgescu, descoperit la Montreal de brokerul fugar Cristian Sima -

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Asasinul celebrului realizator de la Radio Europa Liberă, Emil Georgescu, descoperit la Montreal de brokerul fugar Cristian Sima

• Asasinul celebrului realizator de la Radio Europa Liberă, Emil Georgescu, descoperit la Montreal de brokerul fugar Cristian Sima

Brokerul fugar în Elveţia, Cristian Sima, afirmă pe contul său de facebook că cel care a comandat si organizat asasinatul lui Emil Georgescu, un celebru realizator de emisiuni de la Radio Europa Liberă, în anii 70-80 ai secolului trecut, trăieşte în prezent la Montreal, în Canada, şi se numeşte acum Avram Segal.
Sima publică şi o fotografie a lui Segal despre care spune că este mai veche.
26 ianuarie 1981. Emil Georgescu este bătut crunt de doi bărbaţi (leziuni faciale şi o mână ruptă).
28 iulie 1981. În timp ce Emil Georgescu se îndrepta, dimineaţa, spre garajul locuinţei sale din Munchen, a fost atacat de doi francezi şi înjunghiat de 26 de ori. Scapă ca prin minune, însă moare în 1985, la doar 56 de ani. Motivele decesului său sunt încă învăluite în mister. Despre Georgescu s-a presupus că ar fi fost iradiat cu celebrul Radu, invocat de Generalul Ion Mihai Pacepa şi în cazul altor redactori ai postului de radio Europa Liberă.
Sima a publicat anul trecut pe facebook o convorbire cu personajul invocat acum, Avram Segal. El a afirmat că acesta l-a contactat pe facebook sub numele de Paul Stirbei.
Are 66 de ani, se numeste in actele pe care le detine azi Avram Segal, dar nici acest nume nu este cel adevarat. Detine toata baza de date a securitatii de dinainte de 89 inclusiv dosarul meu de la securitate cu tradarea, manifestele, inregistrarile cu Mark Stevenson agent MI6 dar si angajamentul pe care l-am semnat in 89 cu numele Toma Caragiu, dupa ce am fost batut crunt, scria Sima.
Acest tovaras, lucreaza si azi si apara interesele familiei lui Ion Dinca, adica Puiu Popoviciu si Radu Dimofte, cei care au devalizat Romania.Radu Dimofte a cumparat sediul bancii Marmorosh Blank, cu 50000 de dolari si apoi a pus-o gaj la BRD contra 220 mil euro.A cumparat si actualul hotel Howard Johnson, fost Dorobanti pe 100000, are mall ul de la Baneasa, KFC si Pizza hut. El nu a semnat nimic si nu are nimic pe numele lui, totul e controlat prin Andrei Bajenariu, care are un dosar la DNA de 80000 de pagini si care s-a dus la Predoiu sa-l ajute, dupa ce Predoiu nu mai era ministru, discutia a avut loc in biroul meu si am inregistrarea. Predoiu l-a refuzat.Dimofte a incercat sa ma santajeze cu o inregistrare cu mine si cu niste fete de la el din hotel, i-am spus ca poate sa o dea cind vrea el.Acest Avram Segal mi s-a destainuit pentru ca e indragostit de o fosta prietena de a mea, deh, dragostea joaca feste.Dimofte e sprijinit de nepotul gen Marin Neagoe, Renato Neagoe, un individ care nu a avut carte munca in viata lui si care nu poate parasi tara dar care doarme pe conturi bine garnisite in bancile romanesti. Renato este si cumnat cu Gabi Grecu, fost director gen la Radiocom, fost tovaras si cu Dan Nica si cu Gabi Sandu, cei doi ministri ai telecomunicatiilor, mai afirma Sima.
VEDETI SI INTERVIUL REALIZAT DE ANDREI BĂDIN CU IOANA MĂGURA BERNARD DESPRE CRIMELE SECURITĂŢII DE LA RADIO EUROPA LIBERĂ:

Aktualitatea B1 - 24 decembrie 2013 - interviu cu Ioana Magura Bernard, ...

https://youtu.be/bS-C2GEbDN0
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Caricatura zilei – 18 August 2015

Caricatura zilei – 18 August 2015

18 Aug, 2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Noua generatie de staruri de la Hollywood - N-au nici 30 de ani, dar sunt celebri si bogati (Galarie foto) de Andreea Ghinea Luni, 17 August 2015, ora 08:33

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Life Show > Vedete > vedete straine

Noua generatie de staruri de la Hollywood - N-au nici 30 de ani, dar sunt celebri si bogati

(Galarie foto)

de  

Andreea Ghinea

Luni, 17 August 2015, ora 08:33

Foto: Instagram/Emilia Clarke

Lumea de la Hollywood este una competitiva, dar si plina de satisfactii. Pe langa greii Brad Pitt, Angelina Jolie sau George Clooney, putem observa o multime de tineri actori care au atins succes dupa succes si, desi nu au trecut de 30 de ani, au deja o cariera frumoasa.
Margot Robbie are doar 25 de ani si a aparut in productii de succes. A jucat cu Leondardo DiCaprio in "Lupul de pe Wall Street" si cu Will Smith in "Focus". In 2016, va iesi pe piata "Suicide Squad", alta pelicula cu tanara actrita, arata Business Insider.


Foto: Hepta.ro

Forbes anunta lista actorilor sub 30 de ani putred de bogati - majoritatea vin din familii sarace

Zoe Kravitz are 26 de ani si este fiica celebrului cantaret Lenny Krevitz. A jucat pana acum in productia "Mad Max: Fury Road", "Dope", in "Divergent", dar si in "X-Men: First Class".


Foto: captura Youtube/The Tonight Show Starring Jimmy Fallon

Cara Delevingne, 22 de ani, s-a remarcat ca model prezentand pentru importante case de moda, dar de ceva timp si-a indreptat atentia catre actorie. Frumoasa blonda face parte din echipa "Paper Towns", "Pan" sau "Suicide Squad".


Foto: Facebook/Cara Delevingne

Acum are doar 12 ani, iar in 2012 a devenit cea mai tanara actrita nominalizata la Oscar pentru performanta din "Beasts of the Southern Wild". Este vorba despre Quvenzhane Wallis, care a mai aparut in "12 Years of Slave" si remake-ul "Annie".


Foto: Facebook/Quvenzhane Wallis

Copiii-actori care au luat-o pe calea gresita - droguri, alcool, inchisoare (Galerie foto)

Pana la 25 de ani, Nicholas Hoult, care a avut o relatie cu Jennifer Lawrence, are in palmares aparitii in "Mad Max: Fury Road", in recentele filme din seria "X-Men" si o sa joace si in "X-Men: Apocalypse".


Foto: Facebook/Nicholas Hoult

Tot 25 de ani are si Ashley Benson. Frumoasa actrita a jucat alaturi de Adam Sandler in "Pixels", iar pe lista cu reusite se numara "Pretty Little Liars", "Spring Breakers" si "13 going on 30".


Foto: Facebook/Ashley Benson

Vedetele sexy ale anilor '90, care arata si mai bine in prezent (Galerie foto)

Are doar 23 de ani, dar un rol important in "Stars Wars: The Force Awakens". Este vorba despre John Boyega al carui debut a fost in "Attack the Block".


Foto: Facebook/John Boyega

Nu mai trebuie mentionat ca cel mai cunoscut rol al actritei Emilia Clarke, in varsta de 28 de ani, este cel din "Game of Thrones". Ea mai face parte si din echipa "Terminator Genisys".

Foto: Instagram/Emilia Clarke

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste mai multe despre 

 tineri actori Hollywood actori Hollywood tineri actori

Sursa:  

Ziare.com