http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
marți, 18 august 2015
luni, 17 august 2015
Noua generatie de staruri de la Hollywood - N-au nici 30 de ani, dar sunt celebri si bogati (Galarie foto) de Andreea Ghinea Luni, 17 August 2015, ora 08:33
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Noua generatie de staruri de la Hollywood - N-au nici 30 de ani, dar sunt celebri si bogati
(Galarie foto)
de
Andreea Ghinea
Luni, 17 August 2015, ora 08:33
Lumea de la Hollywood este una competitiva, dar si plina de satisfactii. Pe langa greii Brad Pitt, Angelina Jolie sau George Clooney, putem observa o multime de tineri actori care au atins succes dupa succes si, desi nu au trecut de 30 de ani, au deja o cariera frumoasa.
Margot Robbie are doar 25 de ani si a aparut in productii de succes. A jucat cu Leondardo DiCaprio in "Lupul de pe Wall Street" si cu Will Smith in "Focus". In 2016, va iesi pe piata "Suicide Squad", alta pelicula cu tanara actrita, arata Business Insider.
Foto: Hepta.ro
Forbes anunta lista actorilor sub 30 de ani putred de bogati - majoritatea vin din familii sarace
Zoe Kravitz are 26 de ani si este fiica celebrului cantaret Lenny Krevitz. A jucat pana acum in productia "Mad Max: Fury Road", "Dope", in "Divergent", dar si in "X-Men: First Class".
Foto: captura Youtube/The Tonight Show Starring Jimmy Fallon
Cara Delevingne, 22 de ani, s-a remarcat ca model prezentand pentru importante case de moda, dar de ceva timp si-a indreptat atentia catre actorie. Frumoasa blonda face parte din echipa "Paper Towns", "Pan" sau "Suicide Squad".
Foto: Facebook/Cara Delevingne
Acum are doar 12 ani, iar in 2012 a devenit cea mai tanara actrita nominalizata la Oscar pentru performanta din "Beasts of the Southern Wild". Este vorba despre Quvenzhane Wallis, care a mai aparut in "12 Years of Slave" si remake-ul "Annie".
Foto: Facebook/Quvenzhane Wallis
Copiii-actori care au luat-o pe calea gresita - droguri, alcool, inchisoare (Galerie foto)
Pana la 25 de ani, Nicholas Hoult, care a avut o relatie cu Jennifer Lawrence, are in palmares aparitii in "Mad Max: Fury Road", in recentele filme din seria "X-Men" si o sa joace si in "X-Men: Apocalypse".
Foto: Facebook/Nicholas Hoult
Tot 25 de ani are si Ashley Benson. Frumoasa actrita a jucat alaturi de Adam Sandler in "Pixels", iar pe lista cu reusite se numara "Pretty Little Liars", "Spring Breakers" si "13 going on 30".
Foto: Facebook/Ashley Benson
Vedetele sexy ale anilor '90, care arata si mai bine in prezent (Galerie foto)
Are doar 23 de ani, dar un rol important in "Stars Wars: The Force Awakens". Este vorba despre John Boyega al carui debut a fost in "Attack the Block".
Foto: Facebook/John Boyega
Nu mai trebuie mentionat ca cel mai cunoscut rol al actritei Emilia Clarke, in varsta de 28 de ani, este cel din "Game of Thrones". Ea mai face parte si din echipa "Terminator Genisys".
Foto: Instagram/Emilia Clarke
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Margot Robbie are doar 25 de ani si a aparut in productii de succes. A jucat cu Leondardo DiCaprio in "Lupul de pe Wall Street" si cu Will Smith in "Focus". In 2016, va iesi pe piata "Suicide Squad", alta pelicula cu tanara actrita, arata Business Insider.
Forbes anunta lista actorilor sub 30 de ani putred de bogati - majoritatea vin din familii sarace
Zoe Kravitz are 26 de ani si este fiica celebrului cantaret Lenny Krevitz. A jucat pana acum in productia "Mad Max: Fury Road", "Dope", in "Divergent", dar si in "X-Men: First Class".
Cara Delevingne, 22 de ani, s-a remarcat ca model prezentand pentru importante case de moda, dar de ceva timp si-a indreptat atentia catre actorie. Frumoasa blonda face parte din echipa "Paper Towns", "Pan" sau "Suicide Squad".
Acum are doar 12 ani, iar in 2012 a devenit cea mai tanara actrita nominalizata la Oscar pentru performanta din "Beasts of the Southern Wild". Este vorba despre Quvenzhane Wallis, care a mai aparut in "12 Years of Slave" si remake-ul "Annie".
Copiii-actori care au luat-o pe calea gresita - droguri, alcool, inchisoare (Galerie foto)
Pana la 25 de ani, Nicholas Hoult, care a avut o relatie cu Jennifer Lawrence, are in palmares aparitii in "Mad Max: Fury Road", in recentele filme din seria "X-Men" si o sa joace si in "X-Men: Apocalypse".
Tot 25 de ani are si Ashley Benson. Frumoasa actrita a jucat alaturi de Adam Sandler in "Pixels", iar pe lista cu reusite se numara "Pretty Little Liars", "Spring Breakers" si "13 going on 30".
Vedetele sexy ale anilor '90, care arata si mai bine in prezent (Galerie foto)
Are doar 23 de ani, dar un rol important in "Stars Wars: The Force Awakens". Este vorba despre John Boyega al carui debut a fost in "Attack the Block".
Nu mai trebuie mentionat ca cel mai cunoscut rol al actritei Emilia Clarke, in varsta de 28 de ani, este cel din "Game of Thrones". Ea mai face parte si din echipa "Terminator Genisys".
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Ziare.com
Epoca rebelilor: Politicienii care zguduie lumea - de Lucian Lumezeanu, consultant politic Luni, 17 August 2015, ora 07:09
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
In cea mai mare parte a lumii democratice, partidele si sistemele traditionale sunt atacate, ranite si, uneori, chiar invinse.
Suntem in "era insurgentilor", in care formatiuni politice care altadata ar fi fost considerate caraghioase, periculoase, marginale castiga alegeri. Suntem in era in care politicieni excentrici ameninta sa-i bata la urne pe unii dintre cei mai experimentati lideri din lume.
Cel mai la indemana (si relevant) exemplu este Grecia, acolo unde Syriza, un partid radical de stanga, conduce tara si unde tot soiul de partide antisistem precum comunistii, conspirationistii de la Grecii Independenti (si ei membri ai Guvernului) sau neonazistii de la "Zorii Aurii" au reprezentare serioasa in Parlament.
Sigur, Grecia e un caz special, insa peste tot s-au ridicat partide "rebele". In Franta, Frontul National a ajuns mai puternic decat a fost vreodata, chiar castigand alegerile europene, iar sefa sa, Marine Le Pen, a avut momente in care a fost pe primul loc in sondajele prezidentiale. E adevarat, Frontul e mai moderat decat pe vremea lui Jean-Marie Le Pen, insa este un partid cu puternice tendinte extremiste.
In Marea Britanie, Partidul Independentei (UKIP) a castigat si el alegerile europene si a luat 14% din voturi la alegerile legislative (e adevarat, ca urmare a sistemului "castigatorul ia tot", are un singur parlamentar).
Tot in Marea Britanie, tendintele anti-sistem se regasesc chiar in partidele sistemului. Jeremy Corbyn, un stangist radical cunoscut pentru legaturile cu gruparea terorista Hamas si diverse dictaturi de stanga, oponent al largirii NATO si anti-monarhist, e favorit sa castige alegerile pentru presedintie in Partidul Laburist, al doilea cel mai mare din tara.
In Spania, partide anti-sistem precum Podemos si Ciudadanos au castigat, impreuna, aproape jumatate din voturile de la alegerile locale, un soc politic pentru o tara dominata de decenii de doar doua partide - populari si socialisti.
In Italia, Miscarea 5 stele a comediantului Beppe Grillo are cam un sfert din locurile din Parlament.
In Ungaria, un partid conservator, cel al premierului Viktor Orban, devine sistemul in tara, insa contesta (sfideaza) sistemul din Uniunea Europeana si din lumea intreaga vorbind, socant pentru unii, de trecerea la o democratie iliberala, pe modelul statelor autoritare.
SUA nu fac exceptie - afaceristul excentric Donald Trump conduce cursa pentru candidatura la presedintie a Partidului Republican, in timp ce in tabara democratilor Bernie Sanders, un politican apropiat de profilul britanicului Corbyn, e tot mai aproape de favorita Hillary Clinton pe plan national si chiar o bate pe aceasta in unele state, asa cum arata sondajele. In plus, aripa de dreapta a Partidului Republican, Tea Party, a scos din joc in ultimii ani cativa adevarati colosi ai politicii americane.
E adevarat, exista mari diferente intre cei mentionati mai sus. In timp ce unii sunt de-a dreptul revolutionari prin schimbarile pe care le propun, altii sunt revolutionari prin ei insisi, prin personalitatile lor excentrice si imprevizibile si prin modul in care ajung aproape de/la putere.
Toti au in comun o puternica sfidare a establishmentului politic, a normalitatii si, ce e mai important, sunt expresia unor puternice frustrari si dorinte de schimbare din intreaga lume.
Epoca rebelilor: Politicienii care zguduie lumea
Luni, 17 August 2015, ora 07:09
Suntem in "era insurgentilor", in care formatiuni politice care altadata ar fi fost considerate caraghioase, periculoase, marginale castiga alegeri. Suntem in era in care politicieni excentrici ameninta sa-i bata la urne pe unii dintre cei mai experimentati lideri din lume.
Cel mai la indemana (si relevant) exemplu este Grecia, acolo unde Syriza, un partid radical de stanga, conduce tara si unde tot soiul de partide antisistem precum comunistii, conspirationistii de la Grecii Independenti (si ei membri ai Guvernului) sau neonazistii de la "Zorii Aurii" au reprezentare serioasa in Parlament.
Sigur, Grecia e un caz special, insa peste tot s-au ridicat partide "rebele". In Franta, Frontul National a ajuns mai puternic decat a fost vreodata, chiar castigand alegerile europene, iar sefa sa, Marine Le Pen, a avut momente in care a fost pe primul loc in sondajele prezidentiale. E adevarat, Frontul e mai moderat decat pe vremea lui Jean-Marie Le Pen, insa este un partid cu puternice tendinte extremiste.
In Marea Britanie, Partidul Independentei (UKIP) a castigat si el alegerile europene si a luat 14% din voturi la alegerile legislative (e adevarat, ca urmare a sistemului "castigatorul ia tot", are un singur parlamentar).
Tot in Marea Britanie, tendintele anti-sistem se regasesc chiar in partidele sistemului. Jeremy Corbyn, un stangist radical cunoscut pentru legaturile cu gruparea terorista Hamas si diverse dictaturi de stanga, oponent al largirii NATO si anti-monarhist, e favorit sa castige alegerile pentru presedintie in Partidul Laburist, al doilea cel mai mare din tara.
In Spania, partide anti-sistem precum Podemos si Ciudadanos au castigat, impreuna, aproape jumatate din voturile de la alegerile locale, un soc politic pentru o tara dominata de decenii de doar doua partide - populari si socialisti.
In Italia, Miscarea 5 stele a comediantului Beppe Grillo are cam un sfert din locurile din Parlament.
In Ungaria, un partid conservator, cel al premierului Viktor Orban, devine sistemul in tara, insa contesta (sfideaza) sistemul din Uniunea Europeana si din lumea intreaga vorbind, socant pentru unii, de trecerea la o democratie iliberala, pe modelul statelor autoritare.
SUA nu fac exceptie - afaceristul excentric Donald Trump conduce cursa pentru candidatura la presedintie a Partidului Republican, in timp ce in tabara democratilor Bernie Sanders, un politican apropiat de profilul britanicului Corbyn, e tot mai aproape de favorita Hillary Clinton pe plan national si chiar o bate pe aceasta in unele state, asa cum arata sondajele. In plus, aripa de dreapta a Partidului Republican, Tea Party, a scos din joc in ultimii ani cativa adevarati colosi ai politicii americane.
E adevarat, exista mari diferente intre cei mentionati mai sus. In timp ce unii sunt de-a dreptul revolutionari prin schimbarile pe care le propun, altii sunt revolutionari prin ei insisi, prin personalitatile lor excentrice si imprevizibile si prin modul in care ajung aproape de/la putere.
Toti au in comun o puternica sfidare a establishmentului politic, a normalitatii si, ce e mai important, sunt expresia unor puternice frustrari si dorinte de schimbare din intreaga lume.
Cauzele "erei rebelilor"
Analizand
miscarile antisistem din toate democratiile consolidate vedem ca, desi
nu sunt primele partide care apar in cele mai importante tari ale lumii,
e pentru prima data cand atat de multe reusesc sa faca atat de mult
zgomot si chiar sa ajunga la conducere.
De ce acum se poate? Prima cauza tine de faptul ca suntem intr-o perioada de schimbare, in care criza economica a zguduit nu numai sistemul financiar al lumii, ci si increderea in institutiile si partidele traditionale. Oamenii vor altceva, vor solutii mai simple (uneori, prea simple), vor schimbari mai rapide.
O alta cauza tine de usurinta comunicatii mesajului "rebelilor". In era digitala este mult mai usor pentru ei sa-si raspandeasca mesajul pentru mai multi, mai repede, mai eficient. Poti contesta usor masinarile de partid traditionale, poti sa fii mai convingator decat ele sau macar pe masura lor.
Si sa nu uitam ca "rebelii" prind. Traim sub influenta unei culturi populare modelate de filme de actiune, muzica, jocuri, ce exalteaza rebelii, insurgentii, pe cei care indraznesc, lupta (si reusesc) impotriva unor colosi.
Nu in ultimul rand, legat de asta, dar nu neaparat determinat de asta, traim intr-o cultura a tineretii, chiar in timp ce societatea e din ce in ce mai batrana. O cultura care indeamna mai mult la risc, la solutii sangvine, la contestare.
Un mediu bun pentru "insurgenti".
Este Romania in aceeasi linie de gandire cu restul lumii referitoare la contestarea sistemelor traditionale? Eu cred ca da, doar ca formele de manifestare sunt altele.
Aparitia Partidului Poporului Dan Diaconescu, cel care a luat aproximativ 14% din voturi la parlamentarele din 2012, este un sindrom al contestarii, al "insurgentei". Este insa altceva fata de "insurgentele" mai serioase din alte tari, dat fiind si materialul clientului, adica al partidului - foarte slab.
In plus, o mare parte din energia contestarii, energia anti-sistem a fost absorbita de USL. Paradoxal, vorbim de o alianta a doua dintre partidele sistemului, insa austeritatea a creat conditii speciale, in care a putut fi vazuta diferit si a luat din forta unei eventuale, reale forte politice anti-sistem.
Poate ar merita mentionata si campania prezidentiala a Monicai Macovei din 2014, chiar daca nu e de genul "insurgentelor" de mai sus, lipsindu-i populismul (consistent) si o contestare complexa a sistemului, care sa treaca de granitele anticoruptiei. Vorbim insa de o campanie care a adus vreo 450.000 de voturi, un rezultat excelent, cred eu, daca tinem seama ca a avut structuri practic inexistente, putin timp, putini bani si mari probleme de conducere si organizare.
Ea arata altceva - exista spatiu si exista metode pentru contestarea sistemului traditional de partide si in Romania.
Lucian Lumezeanu este analist politic, consultant Public Affairs si fost jurnalist Ziare.com.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
De ce acum se poate? Prima cauza tine de faptul ca suntem intr-o perioada de schimbare, in care criza economica a zguduit nu numai sistemul financiar al lumii, ci si increderea in institutiile si partidele traditionale. Oamenii vor altceva, vor solutii mai simple (uneori, prea simple), vor schimbari mai rapide.
O alta cauza tine de usurinta comunicatii mesajului "rebelilor". In era digitala este mult mai usor pentru ei sa-si raspandeasca mesajul pentru mai multi, mai repede, mai eficient. Poti contesta usor masinarile de partid traditionale, poti sa fii mai convingator decat ele sau macar pe masura lor.
Si sa nu uitam ca "rebelii" prind. Traim sub influenta unei culturi populare modelate de filme de actiune, muzica, jocuri, ce exalteaza rebelii, insurgentii, pe cei care indraznesc, lupta (si reusesc) impotriva unor colosi.
Nu in ultimul rand, legat de asta, dar nu neaparat determinat de asta, traim intr-o cultura a tineretii, chiar in timp ce societatea e din ce in ce mai batrana. O cultura care indeamna mai mult la risc, la solutii sangvine, la contestare.
Un mediu bun pentru "insurgenti".
De ce nu si in Romania?
Este Romania in aceeasi linie de gandire cu restul lumii referitoare la contestarea sistemelor traditionale? Eu cred ca da, doar ca formele de manifestare sunt altele.
Aparitia Partidului Poporului Dan Diaconescu, cel care a luat aproximativ 14% din voturi la parlamentarele din 2012, este un sindrom al contestarii, al "insurgentei". Este insa altceva fata de "insurgentele" mai serioase din alte tari, dat fiind si materialul clientului, adica al partidului - foarte slab.
In plus, o mare parte din energia contestarii, energia anti-sistem a fost absorbita de USL. Paradoxal, vorbim de o alianta a doua dintre partidele sistemului, insa austeritatea a creat conditii speciale, in care a putut fi vazuta diferit si a luat din forta unei eventuale, reale forte politice anti-sistem.
Poate ar merita mentionata si campania prezidentiala a Monicai Macovei din 2014, chiar daca nu e de genul "insurgentelor" de mai sus, lipsindu-i populismul (consistent) si o contestare complexa a sistemului, care sa treaca de granitele anticoruptiei. Vorbim insa de o campanie care a adus vreo 450.000 de voturi, un rezultat excelent, cred eu, daca tinem seama ca a avut structuri practic inexistente, putin timp, putini bani si mari probleme de conducere si organizare.
Ea arata altceva - exista spatiu si exista metode pentru contestarea sistemului traditional de partide si in Romania.
Lucian Lumezeanu este analist politic, consultant Public Affairs si fost jurnalist Ziare.com.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Citeste mai multe despre
Sursa:
Ziare.com
joi, 13 august 2015
Ziarul Curentul : ” Plăți ” - Categorie: Bref - Creat: Miercuri, 12 August 2015 18:57 - Scris de Tia Şerbănescu
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Plăți
- Categorie: Bref
- Scris de Tia Şerbănescu
Vești
proaste: cercetătorii ne-au anunțat că universul se stinge treptat
intrând într-o „bătrânețe veșnică”. Mă rog, atât cât poate să fie
bătrânețea de veșnică. O fi ieșit la pensie? Și cu cât? Probabil că are
tot pensie specială. Alți cercetători au observat că și canicula
agravează violența animalelor (vezi puzderia de violuri) și afectează
viața de cuplu – lucru evident și la cuplurile politice care n-au
suportat să mai stea nici măcar în aceeași țară pe timpul vacanței. După
o scurtă vizită în țara noastră, premierul Ponta, proaspăt venit din
Miami a și plecat să vadă un meci de fotbal la Tbilisi. Ce-i mai place
s-o șteargă din țară inculpatului ăstuia! Președintele Iohannis a
părăsit și el litoralul, unde nu l-a văzut nimeni, și a trecut prin
București spre Sibiu, la un festival de chitare care-i era dedicat. O fi
cântat la chitară? Solistă vocală, dna Udrea și-a anunțat întoarcerea
în Parlament și în politică după ce și-a regretat singură absența. Ar fi
de semnalat, în ce o privește, că prietena sa Ruxandra Dragomir care
mergea cu flori după ea la tribunal și în arest apărând-o la tv („nu pot
să cred că Elena a furat”), a dispărut cu desăvârșire. O fi început să
creadă? S-au certat? Mister. Declarat incompatibil de regele Mihai,
fostul principe Nicolae a părăsit țara. Interesant e că la Consiliul
Regal unde s-a hotărât excluderea lui Nicolae a participat și Mihnea
Constantinescu, consilier al premierului Ponta (și al mai tuturor
premierilor), diplomat de carieră și prezență sine qua non la Palatul
Victoria. Și iată, și în Casa Regală. F.f. ciudat, cum ar scrie pe FB
Ponta – care printr-o OUG a mărit salariile angajaților de la guvern și
președinție cu 70%. Aruncă și Ponta cu banii ca Leo de la Strehaia în
lăutari. Chef mare și daruri scumpe, ca la nunțile romilor. Firește nu
pentru toți bugetarii ci numai pentru cei aleși. Și numiți. Chiar și
revoluționarilor „cu rol determinant” în victoria din '89 li
s-au redat indemnizațiile (tăiate de Boc) mărite acum corespunzător:
ajung la 4000 de lei. Printre cei care și-au jucat bine rolul se numără
Dorel Vișan, Răzvan Theodorescu, Gelu Voican, Arșinel, Grigore Zanc. A
făcut cerere și procurorul general Tiberiu Nițu dar având în vedere că
era soldat și trăgea în revoluție, a fost respins. Deocamdată. Cu asta
marcăm originalitatea însângeratei revoluții române: e singura revoluție
cu plată și cu revoluționari plătiți. Și în avans și la lichidare. Oare
cei care au avut rol determinant în revoluția de la '48, or
fi primit pensie? Bălcescu, de exemplu? Dar cei de la revoluția din
Franța, or fi primit indemnizație? Saint-Just scria atunci „poporul are
un singur dușman primejdios: propria sa conducere”. Just. Very Just.
Adevarul istoric: undeva la mijloc
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Adevarul istoric: undeva la mijloc
Joi, 13 August 2015, ora 11:22
Studiul si predarea istoriei unei perioade tulburi si indelung
disputate precum modernitatea Asiei estice te pun cateodata, inevitabil,
in situatii dificile in care soliditatea a ceea ce tu consideri adevar
istoric devine motiv de dezbatere.
Intreaga perioada
interbelica precum si cel de-Al Doilea Razboi Mondial in Pacific
reprezinta o sursa inepuizabila de controverse. Recenta comemorare a 70
de ani de la lansarea bombelor atomice asupra oraselor japoneze
Hiroshima si Nagasaki este doar un exemplu de eveniment care inca
aprinde spiritele, in loc sa ne adune pe toti in tacuta comemorare.
In
ciuda evidentelor si a probelor istorice existente care dovedesc
contrariul, comentatori din Statele Unite, dar si de aiurea din lume
s-au grabit sa insiste si cu prilejul acestei comemorari ca
bombardamentul in sine a reprezentat singura posibilitate de scurtare a
razboiului si de salvare a unui numar (enorm) de vieti americane.
Mai putin s-a vorbit insa despre contextualizarea bombardamentelor in succesiunea de crime de razboi
pe care ambele parti implicate in conflict le-au comis impotriva
populatiei civile adversare, dar si a celei proprii. Ba mai mult, in
cazul Razboiului din Pacific (1941-1945), a fost invocat (din nou)
atacul japonez asupra bazei navale americane de la Pearl Harbor, un
moment devenit iconic in istoria americana ca un exemplu de atac
neprovocat care trebuia pedepsit fara drept de apel.
A justifica
insa necesitatea uciderii de zeci de mii de civili prin invocarea unui
atac asupra unei baze militare pare, cel putin din punctul meu de
vedere, lipsit de logica.
Aceste randuri nu se doresc insa o
aparare a regimului militarist japonez care si-a adus propria tara pe
marginea prapastiei. Daca trebuie invocate crime impotriva populatiei
civile comise de armata japoneza, atunci sunt destule exemple in China, in Coreea, care nu trebuie nici ele uitate, asa cum nu trebuie uitate nici Hiroshima si Nagasaki.
Masacrul
de la Nanjing, in China, nu este decat unul dintre ele, dar cel mai
abominabil. Autoritatile japoneze il numesc si astazi din dorinta de a
diminua ororile comise acolo printr-un eufemism vag, Nankin jiken
("incidentul de la Nanjing"), si categorii largi ale populatiei au fost
invatate in scoala ca enormitatea crimelor unei armate japoneze
dezlantuite nu este decat o exagerare a propagandei oficiale a
autoritatilor comuniste chineze.
Nu o data am fost confruntat de
studenti americani de origine japoneza care mi-au spus in timpul
cursurilor ca "incidentul" nici macar nu s-a petrecut si ca e o minciuna
sfruntata nevoindu-ma astfel sa le arat documente video si foto care
sa-i convinga ca ceea ce le spusesera parintii lor era, de fapt, gresit.
Nu
altfel stau lucrurile cu teribila practica a "statiilor de confort"
instituite de armata japoneza pentru a mentine moralul trupelor de-a
lungul intregului Razboi de 15 ani (1930-1945) si in care fete din
zonele ocupate (mai ales din Coreea), de cele mai multe ori rapite sau
ademenite cu promisiuni false, erau obligate sa serveasca nevoile
sexuale ale soldatilor japonezi.
Negata vehement de autoritatile
japoneze, practica a fost dovedita nu numai cu marturiile victimelor,
dar si cu documente din care reiese clar implicarea autoritatilor
militare in organizarea si administrarea acestor asa-numite "statii de
confort".
Mai mult, atat de puternica este dorinta actualului
guvern japonez al prim-ministrului Shinzo Abe de a-i forta pe istorici
sa nu mai predea despre acest episod negru din istoria Japoniei, incat
nu mai departe de finele anului trecut si inceputul acestui an
reprezentanti ai misiunilor diplomatice ale Japoniei in Statele Unite au
facut presiuni asupra unor profesori universitari pentru a-i face sa
renunte sa le mai predea studentilor despre acest subiect.
Revizionismul
nu este, desigur, un lucru nou si nici surprinzator. Interesul pentru
propagarea numai unei anumite parti a istoriei, cea agreata de
propaganda statutului national si menita sa inculce si sa le confirme
cetatenilor "mandria nationala", este parte integranta din mecanismul
ideologic instituit de la inceputurile perioadei moderne si de la
constituirea statelor nationale.
De temut, insa, este taria
convingerilor pe care aceasta propaganda reuseste sa le perpetueze,
tarie care mai intotdeauna aluneca in intoleranta si extremism.
George T. Sipos
este profesor universitar de studii japoneze si est asiatice si manager
in administratie universitara. Jurnalist si traducator din literatura
japoneza, locuieste si munceste in prezent in Japonia. Pe langa Ziare.com, scrie sporadic pe blogul personal, Quotidian Wonders
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Citeste mai multe despre
Sursa:
Ziare.com
Cristian Sima face dezvăluiri despre un ambasador: „Mi l-a prezentat ca general SIE” - News - de Marius Constantin - 13 Aug, 2015
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Cristian Sima face dezvăluiri despre un ambasador: „Mi l-a prezentat ca general SIE”
-
0 314
Brokerul Cristian Sima a făcut dezvăluiri despre un
ambasador cu însărcinări speciale în cadrul Ministerului Afacerilor
Externe, consilier pe lângă patru premieri și membru al Consiliului
Regal, precizând că în trecut avea informații că fostul ambasadorul era
general SIE.
Cristian Sima a vorbit despre Mihnea Constantinescu, care a participat la Consiliul Regal la care Principele Nicolae a fost exclus, precizând: „În 2012 erau mari probleme cu Grecia. Cătălin Predoiu a organizat o întâlnire la care a participat și Mihnea Constantinescu pe care mi l-a prezentat ca general S.I.E. Cătălin Predoiu a întrebat: îi spunem asta președintelui, la acea vreme Băsescu era președinte. Mihnea a răspus: vom vedea dacă vom spune”, informează b1.ro.
Cristian Sima a precizat că întâlnirea, la care a mai participat și Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pentru Afaceri Strategice, Securitate şi Politică Externă în timpul mandatului preşedintelui Traian Băsescu, și Daniel Dăianu, membru în Consiliul de Administraie al BNR, fost prim-vicepreședinte al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), a avut loc în casa lui Cătălin Predoiu.
Despre Regele Mihai, Sima a afirmat că nu crede că acesta este conștient ce face.
„Mă îndoiesc că Regele Mihai este conștient de ceea ce face”, a spus acesta.
Casa Regală a explicat prezența lui Mihnea Constantinescu la discuţiile în urma cărora s-a luat decizia excluderii Prinicpelui Nicolae, spunând că acesta „este membru al Consiliului Regal”.
Cristian Sima a vorbit despre Mihnea Constantinescu, care a participat la Consiliul Regal la care Principele Nicolae a fost exclus, precizând: „În 2012 erau mari probleme cu Grecia. Cătălin Predoiu a organizat o întâlnire la care a participat și Mihnea Constantinescu pe care mi l-a prezentat ca general S.I.E. Cătălin Predoiu a întrebat: îi spunem asta președintelui, la acea vreme Băsescu era președinte. Mihnea a răspus: vom vedea dacă vom spune”, informează b1.ro.
Cristian Sima a precizat că întâlnirea, la care a mai participat și Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pentru Afaceri Strategice, Securitate şi Politică Externă în timpul mandatului preşedintelui Traian Băsescu, și Daniel Dăianu, membru în Consiliul de Administraie al BNR, fost prim-vicepreședinte al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), a avut loc în casa lui Cătălin Predoiu.
Despre Regele Mihai, Sima a afirmat că nu crede că acesta este conștient ce face.
„Mă îndoiesc că Regele Mihai este conștient de ceea ce face”, a spus acesta.
Casa Regală a explicat prezența lui Mihnea Constantinescu la discuţiile în urma cărora s-a luat decizia excluderii Prinicpelui Nicolae, spunând că acesta „este membru al Consiliului Regal”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)