http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Prăpastia dintre bogaţi şi săraci, la un sfert de secol după ce Polonia
a trecut la capitalismul de tip laissez-faire, s-a adâncit într-atât
încât polonezii vorbesc uneori de "două Polonii", scrie The Associated
Press în pagina electronică.
Este vorba despre o Polonie a celor cu venituri mari, la oraşe, şi una a celor cu salarii mici şi locuri de muncă nesigure, la sate şi în oraşe mici, continuă agenţia americană
Marek Bogacki simte că viaţa în Polonia, după 26 de ani de la căderea comunismului, nu ar putea să fie mai bună.
Tânărul director al unei firme de asigurări, în vârstă de 35 de ani, care poartă o cămaşă fină şi cravată, în timp ce se bucură de un "brunch" la un butic francez din Varşovia, argumentează prezentând o listă cu locurile în care şi-a petrecut vacanţa, de la New York şi până în Thailanda şi Paris, subliniind că prosperitatea şi libertatea care au venit odată cu aderarea la UE au marcat "cel mai bun moment din istoria Poloniei".
La două ore de mers cu maşina către sud, în sătucul Pionki, Michal Nowocien trăieşte în condiţii atât de diferite, încât pare că este vorba despre altă ţară. Tânărul sudor, în vârstă de 22 de ani, câştigă echivalentul a 260 de dolari pe lună, printr-un contract de muncă pe perioadă determinată, şi locuieşte împreună cu părinţii şi fraţii, într-un mic apartament dintr-un imobil de locuinţe sociale. Mama sa sortează gunoiul în schimbul a 265 de dolari pe lună, iar tatăl său lucrează în construcţii cu 500 de dolari pe lună.
"Sportul m-a ţinut departe de probleme", spune Nowocien, uitându-se la cartierul în care mulţi alţii au cedat consumului de droguri şi alcool.
Guvernul s-a lăudat, ani de zile, cu ritmul rapid al creşterii economice, proiectate la 3,5% pentru acest an, şi cu o rată a şomajului care a scăzut de la aproximativ 20%, când a aderat Polonia la UE în 2004, la 10,3% în prezent. Însă sociologul Jan Sowa afirmă că PIB-ul nu arată cât de rău o duc mulţi polonezi. Salariile sunt mici - salariul mediu este de 865 de euro (955 de dolari) pe lună -, iar mulţi oameni sunt plătiţi cu mult mai puţin. Iar salariile reprezintă doar 37% din PIB, în comparaţie cu media UE de aproximativ 50%.
"Acest număr îţi spune cât de mult din bogăţia produsă în prezent ajunge în buzunarele oamenilor şi nu e mare lucru", spune Sowa.
Frustrarea celor care se simt lăsaţi în afara miracolului economic polonez ajunge adesea pe agenda politică şi este considerată unul dintre principalele motive ale victoriei surprinzătoare a naţionalistului Andrzej Duda - din cadrul partidului eurosceptic Lege şi Justiţie (PiS) - în alegerile prezidenţiale din mai, în faţa preşedintelui în funcţie pe atunci, din cadrul Platformei Civice (la putere), prezentat ca favorit.
Preşedinţia este mai degrabă simbolică. Însă alegerile parlamentare, cu mult mai importante, urmează să aibă loc în octombrie, iar sondajele sugerează că Platforma Civică - orientată către piaţă -, aflată la guvernare de opt ani, se confruntă cu altă înfrângere usturătoare. PiS a crescut în sondaje promiţând să ajute săracii printr-o intervenţie mai puternică a statului în economie.
O a doua victorie a PiS ar marca o schimbare politică majoră în Polonia, a şasea cea mai mare economie din cadrul UE. Partidul promite să crească taxele şi impozitele pentru bănci şi marii retaileri - mare parte cu capital străin.
Un element-cheie al campaniei au fost condiţiile de muncă, care ţin mulţi oameni în sărăcie, ceea a făcut ca furia să se concentreze asupra recurgerii în creştere la contracte de muncă ce le oferă muncitorilor prea puţină protecţie - numite contracte "junk" (gunoi) de către critici.
Statisticile Guvernului polonez arată că aproximativ 1,4 milioane de oameni au contracte temporare de muncă şi beneficii limitate în prezent, faţă de aproape o jumătate de milion în urmă cu cinci ani. Statistici separate, de la UE, arată că ponderea contractelor de muncă temporare în Polonia este mai mare decât în oricare celelalte 27 de state membre, şi anume 28% în 2014.
Aceste contracte urmăreau iniţial să le ofere flexibilitate artiştilor şi altor profesionişti care munceau pentru mai mulţi angajatori. Din ele lipsesc cele mai multe dintre garanţiile unui contract de muncă obişnuit în Polonia, precum concediul, contribuţiile angajatorului la fondurile publice de sănătate şi pensii şi protecţia faţă de concedierea fără preaviz.
"Muncesc în baza unui (astfel de contract) şi-mi place", spune Radek Ciszewski, un consultant care beneficiază de flexibilitatea contractelor temporare. Însă criticii afirmă că angajatorii abuzează de acest tip de contract. Adesea, oameni care muncesc cu normă întreagă şi pe termen lung sunt obligaţi să semneze noi contracte în fiecare lună. Nowocien semna astfel de contracte la o fabrică de ciocolată, înainte să devină sudor.
Persoane care muncesc lună de lună în baza unor contracte temporare se califică arareori pentru împrumuturi ipotecare, iar din cauza insecurităţii unii nu-şi întemeiază o familie. Acest lucru ameninţă să accelereze bomba cu ceas demografică a scăderii ratei natalităţii ţării - de 1,3 copii de femeie, una dintre cele mai scăzute din Europa. Un nou pachet legislativ, care urmează să intre în vigoare începând de anul viitor, urmează să limiteze folosirea acestui tip de contract, însă premierul Ewa Kopacz a promis să le restrângă şi mai mult, în contextul în care luptă pentru supravieţuire politică.
Inclusiv principalul ziar din ţară, Gazeta Wyborcza, care a jucat un rol important în susţinerea tranziţiei către economia de piaţă, afirmă că aceste contracte reprezintă o formă de dereglementare a capitalismului care a mers prea departe. Ziarul a lansat o campanie împotriva acestui tip de contract pe 20 iulie, argumentând că "au început să ne demoleze piaţa muncii".
"În timpul tranziţiei, această flexibilitate ne-a ajutat să atragem investitori şi să luptăm împotriva şomajului", scrie Gazeta Wyborcza. "În acelaşi timp, a avut consecinţe sociale teribile", subliniază ea.
sursa: mediafax.ro
AP: Furia faţă de o Polonie cu două viteze creşte şi alimentează o schimbare politică
Denisa Miron,
Colaborator
29/07/2015
Este vorba despre o Polonie a celor cu venituri mari, la oraşe, şi una a celor cu salarii mici şi locuri de muncă nesigure, la sate şi în oraşe mici, continuă agenţia americană
Marek Bogacki simte că viaţa în Polonia, după 26 de ani de la căderea comunismului, nu ar putea să fie mai bună.
Tânărul director al unei firme de asigurări, în vârstă de 35 de ani, care poartă o cămaşă fină şi cravată, în timp ce se bucură de un "brunch" la un butic francez din Varşovia, argumentează prezentând o listă cu locurile în care şi-a petrecut vacanţa, de la New York şi până în Thailanda şi Paris, subliniind că prosperitatea şi libertatea care au venit odată cu aderarea la UE au marcat "cel mai bun moment din istoria Poloniei".
La două ore de mers cu maşina către sud, în sătucul Pionki, Michal Nowocien trăieşte în condiţii atât de diferite, încât pare că este vorba despre altă ţară. Tânărul sudor, în vârstă de 22 de ani, câştigă echivalentul a 260 de dolari pe lună, printr-un contract de muncă pe perioadă determinată, şi locuieşte împreună cu părinţii şi fraţii, într-un mic apartament dintr-un imobil de locuinţe sociale. Mama sa sortează gunoiul în schimbul a 265 de dolari pe lună, iar tatăl său lucrează în construcţii cu 500 de dolari pe lună.
"Sportul m-a ţinut departe de probleme", spune Nowocien, uitându-se la cartierul în care mulţi alţii au cedat consumului de droguri şi alcool.
Guvernul s-a lăudat, ani de zile, cu ritmul rapid al creşterii economice, proiectate la 3,5% pentru acest an, şi cu o rată a şomajului care a scăzut de la aproximativ 20%, când a aderat Polonia la UE în 2004, la 10,3% în prezent. Însă sociologul Jan Sowa afirmă că PIB-ul nu arată cât de rău o duc mulţi polonezi. Salariile sunt mici - salariul mediu este de 865 de euro (955 de dolari) pe lună -, iar mulţi oameni sunt plătiţi cu mult mai puţin. Iar salariile reprezintă doar 37% din PIB, în comparaţie cu media UE de aproximativ 50%.
"Acest număr îţi spune cât de mult din bogăţia produsă în prezent ajunge în buzunarele oamenilor şi nu e mare lucru", spune Sowa.
Frustrarea celor care se simt lăsaţi în afara miracolului economic polonez ajunge adesea pe agenda politică şi este considerată unul dintre principalele motive ale victoriei surprinzătoare a naţionalistului Andrzej Duda - din cadrul partidului eurosceptic Lege şi Justiţie (PiS) - în alegerile prezidenţiale din mai, în faţa preşedintelui în funcţie pe atunci, din cadrul Platformei Civice (la putere), prezentat ca favorit.
Preşedinţia este mai degrabă simbolică. Însă alegerile parlamentare, cu mult mai importante, urmează să aibă loc în octombrie, iar sondajele sugerează că Platforma Civică - orientată către piaţă -, aflată la guvernare de opt ani, se confruntă cu altă înfrângere usturătoare. PiS a crescut în sondaje promiţând să ajute săracii printr-o intervenţie mai puternică a statului în economie.
O a doua victorie a PiS ar marca o schimbare politică majoră în Polonia, a şasea cea mai mare economie din cadrul UE. Partidul promite să crească taxele şi impozitele pentru bănci şi marii retaileri - mare parte cu capital străin.
Un element-cheie al campaniei au fost condiţiile de muncă, care ţin mulţi oameni în sărăcie, ceea a făcut ca furia să se concentreze asupra recurgerii în creştere la contracte de muncă ce le oferă muncitorilor prea puţină protecţie - numite contracte "junk" (gunoi) de către critici.
Statisticile Guvernului polonez arată că aproximativ 1,4 milioane de oameni au contracte temporare de muncă şi beneficii limitate în prezent, faţă de aproape o jumătate de milion în urmă cu cinci ani. Statistici separate, de la UE, arată că ponderea contractelor de muncă temporare în Polonia este mai mare decât în oricare celelalte 27 de state membre, şi anume 28% în 2014.
Aceste contracte urmăreau iniţial să le ofere flexibilitate artiştilor şi altor profesionişti care munceau pentru mai mulţi angajatori. Din ele lipsesc cele mai multe dintre garanţiile unui contract de muncă obişnuit în Polonia, precum concediul, contribuţiile angajatorului la fondurile publice de sănătate şi pensii şi protecţia faţă de concedierea fără preaviz.
"Muncesc în baza unui (astfel de contract) şi-mi place", spune Radek Ciszewski, un consultant care beneficiază de flexibilitatea contractelor temporare. Însă criticii afirmă că angajatorii abuzează de acest tip de contract. Adesea, oameni care muncesc cu normă întreagă şi pe termen lung sunt obligaţi să semneze noi contracte în fiecare lună. Nowocien semna astfel de contracte la o fabrică de ciocolată, înainte să devină sudor.
Persoane care muncesc lună de lună în baza unor contracte temporare se califică arareori pentru împrumuturi ipotecare, iar din cauza insecurităţii unii nu-şi întemeiază o familie. Acest lucru ameninţă să accelereze bomba cu ceas demografică a scăderii ratei natalităţii ţării - de 1,3 copii de femeie, una dintre cele mai scăzute din Europa. Un nou pachet legislativ, care urmează să intre în vigoare începând de anul viitor, urmează să limiteze folosirea acestui tip de contract, însă premierul Ewa Kopacz a promis să le restrângă şi mai mult, în contextul în care luptă pentru supravieţuire politică.
Inclusiv principalul ziar din ţară, Gazeta Wyborcza, care a jucat un rol important în susţinerea tranziţiei către economia de piaţă, afirmă că aceste contracte reprezintă o formă de dereglementare a capitalismului care a mers prea departe. Ziarul a lansat o campanie împotriva acestui tip de contract pe 20 iulie, argumentând că "au început să ne demoleze piaţa muncii".
"În timpul tranziţiei, această flexibilitate ne-a ajutat să atragem investitori şi să luptăm împotriva şomajului", scrie Gazeta Wyborcza. "În acelaşi timp, a avut consecinţe sociale teribile", subliniază ea.
sursa: mediafax.ro