http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Caricatura zilei – 23 iulie
Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
joi, 23 iulie 2015
Toti au ramas fara cuvinte! Moartea unui VIP din medicina ieseana ascunde secrete cutremuratoare - Joi, 23 Iulie 2015 | Catalin BOACNA -catalinb•bzi.ro
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Toti au ramas fara cuvinte! Moartea unui VIP din medicina ieseana ascunde secrete cutremuratoare
Florin Topoliceanu
• In jurul mortii unuia dintre cei mai cunoscuti profesori
universitari din Iasi au inceput sa apara tot felul de intamplari cu
adevarat bizare • Mama lui l-a asteptat s-o viziteze la spital desi
profesorul murise deja • La scurt timp dupa decesul lui Florin
Topoliceanu a murit si mama acestuia • In mod cu totul ciudat,
profesorul Florin Topoliceanu a murit chiar in ziua in care judecatorii
trebuiau sa dea verdictul intr-un dosar care dura de peste 10 ani •
"Intr-adevar, daca evenimentul mortii nu s-ar petrece la sfarsitul
vietii, ci in timpul ei, am avea multe de invatat", a precizat fosta
sotie
Moartea profesorului Florin Topoliceanu, fost prorector al Universitatii de Medicina si Farmacie Gr. T. Popa din Iasi si decan al Facultatii de Bioinginerie, a lasat in urma cateva intamplari bizare. Spre exemplu, el se afla in litigiu cu fosta sa sotie Maria Ambarus. Certurile intre cei doi au inceput in anii 2004, iar procesul privind impartirea bunurilor dobandite in timpul casatoriei s-a terminat chiar in ziua mortii profesorului Topoliceanu. Practic, dupa mai bine de zece ani de procese, in ziua in care judecatorii au anuntat ca vor da verdictul, Florin Topoliceanu a decedat. Mai mult, la doar cateva zile dupa moartea acestuia a trecut in lumea de dincolo si mama acestuia. Profesorul avea o legatura foarte stransa cu mama sa si se sfatuia cu ea in toate problemele pe care era nevoit sa le infrunte. Batrana era de mai multa vreme in spital si astepta sa fie vizitata de fiul sau. L-a asteptat in zadar pentru ca n-a anuntat-o nimeni ca acesta era deja mort. Apropiatii banuiesc ca ea si-ar fi dat sufletul atunci cand a simtit ca nu mai este nicio speranta ca fiul sau sa mai stea de vorba cu ea. Pe de alta parte, copiii profesorului nu au putut fi alaturi de acesta in ultimele clipe pentru ca de cativa ani a pastrat o distanta mare de ei. Desi au fost atatia ani de zile in procese, cea care s-a ocupat de inmormantarea lui Florin Topoliceanu este fosta sa nevasta. Aceasta a trecut peste toate suferintele indurate si l-a inmormantat crestineste. De asemenea, pe data de 11 iulie 2015 a facut un praznic potrivit obiceiurilor.
Maria Ambarus s-a aratat nemultumita de faptul ca rudele nu au fost anuntate mai devreme despre internarea lui Florin Topoliceanu la Institutul de Oncologie. "Florin Topoliceanu a murit pe 1 iunie 2015 la Spitalul de Oncologie Iasi, fara ca noi sa fi stiut de teribilul diagnostic: cancer de prostata. Cei de la Facultatea de Bioinginerie, pe care el a infiintat-o in Iasi, nu ne-au comunicat nimic despre acest lucru. Regretul meu este acela ca nu a vorbit cu copiii nici in ultimele lui zile, iar fiul mai mare a fost anuntat prea tarziu. A ajuns la o ora dupa ce decedase", a declarat ieri Maria Ambarus, fosta sotie. Ultima incercare de impacare intre membrii familiei a avut loc in perioda sarbatorilor pascale. Florin Topoliceanu a refuzat atunci sa discute cu copiii sai. A fost trimis si un preot cu har, in care toata lumea avea incredere, insa nici acesta nu a avut sorti de izbanda.
"A pastrat aceeasi pozitie de ostilitate si culpabilizare a noastra considerandu-se deasupra greselilor", a povestit fosta sotie. Problema cea mai mare care il framanta pe Florin Topoliceanu era legata de procesul pe partaj. Nu s-a gandit prea mult la mizeria in care traia sau la starea de sanatate. Tot ce voia era sa dea foarte putin fostei sale sotii, desi aceasta a incercat sa se impace in repetate randuri cu el si chiar s-a rugat pentru sanatatea lui. "Aceste probleme care il framantau au contribuit in mod sigur la agravarea bolii sale. Cu doua saptamani inainte, ii pusesem la cutie (cutia postala - n.r.) un material pe tema legaturii dintre fizic-psihic-spiritual si un acatist al Sfantului Nectarie Taumaturgul, vindecatorul de cancer, fara sa stiu ca suferea de aceasta boala", a completat Maria Ambarus.
In ceea priveste impartirea averii este evident ca bunurile lui vor ramane copiilor. "Acum nu mai are ce imparti, cota sa reducandu-se la zero si fiindu-i suficient doi metri de pamant la Cimitirul Eternitatea. Intr-adevar, daca evenimentul mortii nu s-ar petrece la sfarsitul vietii, ci in timpul ei, am avea multe de invatat", a precizat fosta sotie. La inmormantare au fost prezente mai multe personalitati din medicina romaneasca, printre care prof. dr. Carol Stanciu si prof. dr. Cristian Dragomir. In cuvantarea tinuta de Dan Zaharia, actualul decan al Facultatii de Bioinginerie, s-au subliniat meritele profesionale deosebite ale profesorului iesean.
"Nu s-a amintit de existenta celor trei copii. Reprezinta pentru mine adevarata sa realizare si continuitatea dupa moartea sa. Crezand intr-o lume de dincolo, unde trecem pragul la un nivel vibrational corespunzator faptelor noastre pamantesti si de unde avem o viziune holografica, sper ca de la nivelul unde se afla sufletul sau acum, dupa moarte, sa vada altfel lucrurile si sa inteleaga mai multe, redevenind tata si iesind din mizeria morala si fizica in care a trait in ultimii ani", a conchis Maria Ambarus. In urma acestuia au ramas trei copii foarte bine pregatiti, discreti, oameni responsabili care si-au croit un drum in viata fara sa fie ajutati prea mult de tatal lor. Nu numai ca nu au beneficiat de sprijin din partea tatalui lor, dar au fost nevoiti sa si lupte ani in sir cu incapatanarea acestuia si cu anumite fapte regretabile comise de Florin Topoliceanu. De asemenea, au ramas in urma foarte multe lucrari stiintifice. In momentul in care s-a facut curatenie in casa de pe strada Sarariei au fost gasite mai multe manuscrise care urmeaza a fi publicate in volume de specialitate. Florin Topoliceanu a murit in mizerie. In ultimii ani s-a izolat complet atat de familie, cat si de prietenii sai de-o viata. Meritele sale profesionale sunt incontestabile, insa comportamentul lui ca sot si ca tata a scandalizat o tara intreaga.
Moartea profesorului Florin Topoliceanu, fost prorector al Universitatii de Medicina si Farmacie Gr. T. Popa din Iasi si decan al Facultatii de Bioinginerie, a lasat in urma cateva intamplari bizare. Spre exemplu, el se afla in litigiu cu fosta sa sotie Maria Ambarus. Certurile intre cei doi au inceput in anii 2004, iar procesul privind impartirea bunurilor dobandite in timpul casatoriei s-a terminat chiar in ziua mortii profesorului Topoliceanu. Practic, dupa mai bine de zece ani de procese, in ziua in care judecatorii au anuntat ca vor da verdictul, Florin Topoliceanu a decedat. Mai mult, la doar cateva zile dupa moartea acestuia a trecut in lumea de dincolo si mama acestuia. Profesorul avea o legatura foarte stransa cu mama sa si se sfatuia cu ea in toate problemele pe care era nevoit sa le infrunte. Batrana era de mai multa vreme in spital si astepta sa fie vizitata de fiul sau. L-a asteptat in zadar pentru ca n-a anuntat-o nimeni ca acesta era deja mort. Apropiatii banuiesc ca ea si-ar fi dat sufletul atunci cand a simtit ca nu mai este nicio speranta ca fiul sau sa mai stea de vorba cu ea. Pe de alta parte, copiii profesorului nu au putut fi alaturi de acesta in ultimele clipe pentru ca de cativa ani a pastrat o distanta mare de ei. Desi au fost atatia ani de zile in procese, cea care s-a ocupat de inmormantarea lui Florin Topoliceanu este fosta sa nevasta. Aceasta a trecut peste toate suferintele indurate si l-a inmormantat crestineste. De asemenea, pe data de 11 iulie 2015 a facut un praznic potrivit obiceiurilor.
Florin Topoliceanu a murit de cancer de prostata
Maria Ambarus s-a aratat nemultumita de faptul ca rudele nu au fost anuntate mai devreme despre internarea lui Florin Topoliceanu la Institutul de Oncologie. "Florin Topoliceanu a murit pe 1 iunie 2015 la Spitalul de Oncologie Iasi, fara ca noi sa fi stiut de teribilul diagnostic: cancer de prostata. Cei de la Facultatea de Bioinginerie, pe care el a infiintat-o in Iasi, nu ne-au comunicat nimic despre acest lucru. Regretul meu este acela ca nu a vorbit cu copiii nici in ultimele lui zile, iar fiul mai mare a fost anuntat prea tarziu. A ajuns la o ora dupa ce decedase", a declarat ieri Maria Ambarus, fosta sotie. Ultima incercare de impacare intre membrii familiei a avut loc in perioda sarbatorilor pascale. Florin Topoliceanu a refuzat atunci sa discute cu copiii sai. A fost trimis si un preot cu har, in care toata lumea avea incredere, insa nici acesta nu a avut sorti de izbanda.
"A pastrat aceeasi pozitie de ostilitate si culpabilizare a noastra considerandu-se deasupra greselilor", a povestit fosta sotie. Problema cea mai mare care il framanta pe Florin Topoliceanu era legata de procesul pe partaj. Nu s-a gandit prea mult la mizeria in care traia sau la starea de sanatate. Tot ce voia era sa dea foarte putin fostei sale sotii, desi aceasta a incercat sa se impace in repetate randuri cu el si chiar s-a rugat pentru sanatatea lui. "Aceste probleme care il framantau au contribuit in mod sigur la agravarea bolii sale. Cu doua saptamani inainte, ii pusesem la cutie (cutia postala - n.r.) un material pe tema legaturii dintre fizic-psihic-spiritual si un acatist al Sfantului Nectarie Taumaturgul, vindecatorul de cancer, fara sa stiu ca suferea de aceasta boala", a completat Maria Ambarus.
Adevarata realizare: cei trei copii
In ceea priveste impartirea averii este evident ca bunurile lui vor ramane copiilor. "Acum nu mai are ce imparti, cota sa reducandu-se la zero si fiindu-i suficient doi metri de pamant la Cimitirul Eternitatea. Intr-adevar, daca evenimentul mortii nu s-ar petrece la sfarsitul vietii, ci in timpul ei, am avea multe de invatat", a precizat fosta sotie. La inmormantare au fost prezente mai multe personalitati din medicina romaneasca, printre care prof. dr. Carol Stanciu si prof. dr. Cristian Dragomir. In cuvantarea tinuta de Dan Zaharia, actualul decan al Facultatii de Bioinginerie, s-au subliniat meritele profesionale deosebite ale profesorului iesean.
"Nu s-a amintit de existenta celor trei copii. Reprezinta pentru mine adevarata sa realizare si continuitatea dupa moartea sa. Crezand intr-o lume de dincolo, unde trecem pragul la un nivel vibrational corespunzator faptelor noastre pamantesti si de unde avem o viziune holografica, sper ca de la nivelul unde se afla sufletul sau acum, dupa moarte, sa vada altfel lucrurile si sa inteleaga mai multe, redevenind tata si iesind din mizeria morala si fizica in care a trait in ultimii ani", a conchis Maria Ambarus. In urma acestuia au ramas trei copii foarte bine pregatiti, discreti, oameni responsabili care si-au croit un drum in viata fara sa fie ajutati prea mult de tatal lor. Nu numai ca nu au beneficiat de sprijin din partea tatalui lor, dar au fost nevoiti sa si lupte ani in sir cu incapatanarea acestuia si cu anumite fapte regretabile comise de Florin Topoliceanu. De asemenea, au ramas in urma foarte multe lucrari stiintifice. In momentul in care s-a facut curatenie in casa de pe strada Sarariei au fost gasite mai multe manuscrise care urmeaza a fi publicate in volume de specialitate. Florin Topoliceanu a murit in mizerie. In ultimii ani s-a izolat complet atat de familie, cat si de prietenii sai de-o viata. Meritele sale profesionale sunt incontestabile, insa comportamentul lui ca sot si ca tata a scandalizat o tara intreaga.
Urmareste BZI.ro pe FACEBOOK.COM
Galerie foto
Dan Tapalagă: Asistăm la un viol al Pro TV și Antena 3 - Autor: Denisa Miron - Publicat: 10:31
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
7 suspecti cu varste cuprinse intre 18 si 27 ani ar fi violat-o pe adolescenta, in luna noiembrie 2014, in mai multe randuri, pe un camp din apropierea comunei Valeni, judetul Vaslui, timp de trei ore.
Victima ar fi lesinat de mai multe ori, fiind trezita de catre violatori cu alcool, dupa ce a fost stropita pe fata.
Cei 7 au fost arestati preventiv in 12 noiembrie 2014 si trimisi in judecata o luna mai tarziu, pe 8 decembrie 2014, sub acuzatiile de viol si lipsire de libertate.
Patru luni mai tarziu, in 2 aprilie 2015, instanta (judecatoria Vaslui) a pus in discutia partilor, din oficiu, legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive. Trei dintre inculpati - care si-au recunoscut faptele - au cerut inlocuirea arestarii preventive cu masuri mai blande, arest la domiciliu sau control judiciar.
Cei trei s-au aratat dispusi sa achite daune morale victimei. Instanta (judecatoria Vaslui) a decis ca, in cazul celor trei, nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii preventive.
In cazul unuia dintre inculpati, instanta noteaza ca "persoana vatamata si-a manifestat vointa in sensul retragerii plangerii fata de infractiunea de viol".
In consecinta, judecatoria Vaslui decide, in cazul celor trei, la termenul din 2 aprilie 2015, sa inlocuiasca masura arestului preventiv cu arestul la domiciliu, notand ca acestia au petrecut deja 5 luni in arest preventiv, ca au avut o atitudine sincera si ca sunt la prima incalcare a legii.
Aceasta decizie nu ridica mari semne de intrebare, se inscrie perfect in practica judiciara. Atentie, cei trei n-au fost pusi in libertate inca, ci in cazul lor a fost inlocuita o masura preventiva mai aspra cu una mai blanda avand in vedere ca au cooperat.
Judecatoria Vaslui mai decide sa-i mentina pe ceilalti patru in stare de arest preventiv. Cei patru contesta masura la instanta superioara, iar pe data de 9 aprilie Tribunalul Vaslui decide si in cazul lor inlocuirea masurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
"Tribunalul consideră că măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni”, se precizează în motivarea judecătorilor.
In acest caz nu gasim nici un argument legal invocat de instanta pentru a-i pune in libertate pe ceilalti patru presupusi violatori, mai ales ca acestia nu colaborau, nu si-au recunoscut faptele etc. Aici apar primele mari semne de intrebare. Cum de-au fost tratati cei patru cu atata indulgenta? De unde pana unde a stabilit Tribunalul ca masura arestului la domiciliu este suficienta?
Norocul celor sapte - mutati cu totii din arest preventiv in arest la domiciliu, dar aflati in situatii juridice radical diferite - a fost o decizie a Curtii Constitutionale, care i-a pus practic in libertate. Pe 7 mai 2015, Curtea declara neconstitionala masura arestului la domiciliu. Exceptia de neconstitutionalitate fusese ridicata intr-o alta cauza, judecata undeva la Pitesti.
Prin urmare, la urmatorul termen de judecata, pe 19 iunie, judecatoria Vaslui a dispus inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura preventiva a controlului judiciar. Instanta nu putea dispune o masura mai aspra, ci una mai blanda sau egala cu arestul la domiciliu. Cei sapte puteau fi trimisi inapoi in arest preventiv numai daca se dovedea ca au incalcat conditiile de arest la domiciliu.
Presa s-a indignat, pe buna dreptate, ca s-a ajuns la situatia absurda ca sapte tineri acuzati de viol sa fie judecati in stare de libertate. Indignarea s-a amplificat dupa ce cativa din cei sapte au comis gesturi de sfidare a publicului si au facut apologia infractiunii cu declaratii de tipul "nu e viol, ci sex surpriza". Mama unuia dintre acuzati a inceput o campanie de demonizare a victimei pe retelele de socializare.
Aici iarasi apar semne de intrebare. Nimeni nu intelege de ce procurorii nu s-au sesizat pentru apologia infractiunii (altii pun in discutie faptul ca n-au contestat deciziile judectorilor in cazul celor trei), pentru a descuraja cel putin presiunile exercitate de anturajul celor sapte asupra victimei.
Indignarea s-a transformat in revolta cand ziarul Adevarul, care a declansat o campanie de sustinere a victimei, s-a aplecat cu si mai multa atentie asupra cazului. Am aflat din cateva reportaje cum comunitatea locala arunca vina mai degraba asupra victimei. Acest tip medieval de abordare s-a multiplicat si pe retelele de socializare, ceea ce a scandalizat mai tare partea emancipata a publicului.
Pe scurt, decizia suspecta a Tribunalului Vaslui de a inlocui masura arestului preventiv cu arestul la domiciliu in cazul celor patru, un concurs de imprejurari care i-a eliberat practic pe toti cei sapte suspecti de viol (decizia Curtii Constitutionale care a desfiintat arestul la domiciliu), comportamentul sfidator al acestora si lipsa de reactie a institutiilor a transformat revolta opiniei publice in actiune.
Asa s-a ajuns la initierea unei petitii online, intitulata "Cerem arestarea celor 7 baieti violatori din Vaslui!!". Depusa in 16 iulie, petitia a strans pana in cateva zile peste 300.000 de semnaturi, iar numarul sustinatorilor creste rapid.
Din acest moment, luata de valul ridicat in societate, presa n-a mai ajutat-o cu nimic pe victima, ci a supus-o unui al doilea viol. In goana dupa audienta, PRO TV a difuzat un prim interviu cu victima, dezvaluindu-i identitatea, cu nume, prenume. Mai mult, a prezentata-o publicului fara a-i proteja imaginea. Antena 3 a preluat integral interviul, fara sa protejeze identitatea victimei.
Explicatia ca victima a dorit sa fie prezenta in emisiune nu tine. Aceasta nu a facut-o din dorinta de a transmite un mesaj sau pentru a incuraja alte victime ale violului sa lupte pentru dreptate, ci la presiunile evidente ale televiziunii. Acest lucru il confirma chiar avocata victimei, care sustine ca PRO TV s-a angajat sa nu-i dezvluie identitatea.
Imaginile au fost preluate integral de Antena 3 marti seara, difuzate ca atare. Chipul fetei a fost blurat abia in stirile difuzate a doua zi. Tonul isteric a insotit intreaga dezbatere, cu totii cerand la unison "arestarea violatorilor".
Ziarul Adevarul, care are meritul incontestabil de a mentine acest caz in atentia opiniei publice si de a proteja luni de zile identitatea victimei, a renuntat la reguli, prezentand o captura foto dupa stirile PRO TV cu imaginea fetei.
Dintr-o campanie corecta si rationala de sustinere a victimei, ziarul Adevarul a ajuns din nefericire la abordari isterice, fie intrebandu-se de ce Patriarhul nu se pronunta pe cazul fetei violate (de parca ar avea vreo obligatie in acest sens), fie prin titluri de o rara violenta verbala: "Violeaz-o pe mă-ta cinci minute, mă, psihopatule! Sigur o să-i placă!"
Politicienii nu s-au abtinut sa intre in spirala nebuniei colective, sa se catere cumva pe valul de indignare publica. Unii s-au intrecut in propuneri de inasprire a pedepselor pentru violatori, altii au injurat institutiile sau au gasit pana si in acest viol sordid un motiv de rafuiala politica.
Absurdul a mers mai departe. Cei care au adoptat un ton moderat si au spus exact ce trebuia spus, cum este cazul ministrului Cazanciuc sau judecatorului Danilet, sunt admonestati public, certati ca nu canta in corul isteriei nationale.
Din ratiuni pur populiste, premierul Ponta il someaza pe ministrul justitiei sa faca ceva sub amenintarea demiterii, deschizand un fals orizont de asteptare in randul publicului. Ponta stie bine ca in afara de sesizarea inspectiei judiciare din cadrul CSM - ceea ce s-a intamplat deja - ministrul nu are parghii de actiune in astfel de cazuri.
Din pacate, societatea romaneasca - presa, politicieni, opinie publica - n-a dovedit ca poate trata astfel de cazuri limita in mod echilibrat, rational si mai ales decent. Am vazut din nou ce efecte distrugatoare se produc atunci cand justitia nu functioneaza la timp, cand institutiile statului nu-si fac treaba.
Am vazut acum, spre final, ca mai nimic n-a functionat ok in sistem, ca fata n-a avut parte imediat de consilierea psihologica prevazuta de lege in astfel de cazuri.
Am mai vazut apoi ipocrizia, lipsa reala de compasiune si empatie in plina actiune. Daca iti pasa cu adevarat de victima violului de la Vaslui nu o expui la televizor si nu umpli tara cu poza ei, chiar daca e majora sau si-a dat acordul. In realitate, cei care i-au plans soarta s-au gandit inainte de toate la audienta.
Peste cativa ani, violul presei o va urmari oriunde s-ar ascunde si nu va mai putea scapa de el. Fiecare din cei care au decis sa-i dezvaluie identitatea are contributia lui la drama acestei nefericite. Cu ajutorul plin de bunavointa al presei, nu va scapa ani de zile de cosmarul trait la iesirea din adolescenta.
Toate aceasta nebunie a pornit cu scopul nobil de a ajuta un om abuzat, mai intai de sapte tineri, apoi de institutii, in final de presa si sufocata apoi de dragostea opiniei publice care doreste de acum sa stie totul despre ea.
In fine, totul se complica de acum si n-as vrea sa fiu in pielea judecatorilor care vor trebui sa individualizeze pedepse in cazul celor sapte si sa pronunte sentinte.”, susține el în comentariul de pe Hotnews.ro
Dan Tapalagă: Asistăm la un viol al Pro TV și Antena 3
Jurnalistul Dan Tapalagă face o
radiografie a Cazului violului de la Vaslui și susține că după
nenorocirea cu violul propriu-zis asistăm în aceste zile la un viol al
unei părți din mass-media națională - un viol al Pro TV și Antena 3
aflate în goană după audiență cu orice preț. Iată demonstrația lui:
”Cazul
tinerei violate de sapte tineri din Vaslui a generat derapaje
institutionale in lant pentru ca astazi sa ajungem la un fel de apogeu
al nebuniei colective care a cuprins Romania. Cum au ajuns in libertate
cei sapte tineri acuzati de viol si de ce a fost cuprinsa Romania de o
adevarata isterie, cum niste erori de sistem au generat apoi un lant de
excese? O scurta recapitulare a faptelor ne ajuta sa intelegem mai bine
cum functionarea defectuoasa a unor institutii duce la dezechilibre
grave intr-o societate.
7 suspecti cu varste cuprinse intre 18 si 27 ani ar fi violat-o pe adolescenta, in luna noiembrie 2014, in mai multe randuri, pe un camp din apropierea comunei Valeni, judetul Vaslui, timp de trei ore.
Victima ar fi lesinat de mai multe ori, fiind trezita de catre violatori cu alcool, dupa ce a fost stropita pe fata.
Cei 7 au fost arestati preventiv in 12 noiembrie 2014 si trimisi in judecata o luna mai tarziu, pe 8 decembrie 2014, sub acuzatiile de viol si lipsire de libertate.
Patru luni mai tarziu, in 2 aprilie 2015, instanta (judecatoria Vaslui) a pus in discutia partilor, din oficiu, legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive. Trei dintre inculpati - care si-au recunoscut faptele - au cerut inlocuirea arestarii preventive cu masuri mai blande, arest la domiciliu sau control judiciar.
Cei trei s-au aratat dispusi sa achite daune morale victimei. Instanta (judecatoria Vaslui) a decis ca, in cazul celor trei, nu mai subzista temeiurile care au stat la baza arestarii preventive.
In cazul unuia dintre inculpati, instanta noteaza ca "persoana vatamata si-a manifestat vointa in sensul retragerii plangerii fata de infractiunea de viol".
In consecinta, judecatoria Vaslui decide, in cazul celor trei, la termenul din 2 aprilie 2015, sa inlocuiasca masura arestului preventiv cu arestul la domiciliu, notand ca acestia au petrecut deja 5 luni in arest preventiv, ca au avut o atitudine sincera si ca sunt la prima incalcare a legii.
Aceasta decizie nu ridica mari semne de intrebare, se inscrie perfect in practica judiciara. Atentie, cei trei n-au fost pusi in libertate inca, ci in cazul lor a fost inlocuita o masura preventiva mai aspra cu una mai blanda avand in vedere ca au cooperat.
Judecatoria Vaslui mai decide sa-i mentina pe ceilalti patru in stare de arest preventiv. Cei patru contesta masura la instanta superioara, iar pe data de 9 aprilie Tribunalul Vaslui decide si in cazul lor inlocuirea masurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
"Tribunalul consideră că măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni”, se precizează în motivarea judecătorilor.
In acest caz nu gasim nici un argument legal invocat de instanta pentru a-i pune in libertate pe ceilalti patru presupusi violatori, mai ales ca acestia nu colaborau, nu si-au recunoscut faptele etc. Aici apar primele mari semne de intrebare. Cum de-au fost tratati cei patru cu atata indulgenta? De unde pana unde a stabilit Tribunalul ca masura arestului la domiciliu este suficienta?
Norocul celor sapte - mutati cu totii din arest preventiv in arest la domiciliu, dar aflati in situatii juridice radical diferite - a fost o decizie a Curtii Constitutionale, care i-a pus practic in libertate. Pe 7 mai 2015, Curtea declara neconstitionala masura arestului la domiciliu. Exceptia de neconstitutionalitate fusese ridicata intr-o alta cauza, judecata undeva la Pitesti.
Prin urmare, la urmatorul termen de judecata, pe 19 iunie, judecatoria Vaslui a dispus inlocuirea masurii arestului la domiciliu cu masura preventiva a controlului judiciar. Instanta nu putea dispune o masura mai aspra, ci una mai blanda sau egala cu arestul la domiciliu. Cei sapte puteau fi trimisi inapoi in arest preventiv numai daca se dovedea ca au incalcat conditiile de arest la domiciliu.
Presa s-a indignat, pe buna dreptate, ca s-a ajuns la situatia absurda ca sapte tineri acuzati de viol sa fie judecati in stare de libertate. Indignarea s-a amplificat dupa ce cativa din cei sapte au comis gesturi de sfidare a publicului si au facut apologia infractiunii cu declaratii de tipul "nu e viol, ci sex surpriza". Mama unuia dintre acuzati a inceput o campanie de demonizare a victimei pe retelele de socializare.
Aici iarasi apar semne de intrebare. Nimeni nu intelege de ce procurorii nu s-au sesizat pentru apologia infractiunii (altii pun in discutie faptul ca n-au contestat deciziile judectorilor in cazul celor trei), pentru a descuraja cel putin presiunile exercitate de anturajul celor sapte asupra victimei.
Indignarea s-a transformat in revolta cand ziarul Adevarul, care a declansat o campanie de sustinere a victimei, s-a aplecat cu si mai multa atentie asupra cazului. Am aflat din cateva reportaje cum comunitatea locala arunca vina mai degraba asupra victimei. Acest tip medieval de abordare s-a multiplicat si pe retelele de socializare, ceea ce a scandalizat mai tare partea emancipata a publicului.
Pe scurt, decizia suspecta a Tribunalului Vaslui de a inlocui masura arestului preventiv cu arestul la domiciliu in cazul celor patru, un concurs de imprejurari care i-a eliberat practic pe toti cei sapte suspecti de viol (decizia Curtii Constitutionale care a desfiintat arestul la domiciliu), comportamentul sfidator al acestora si lipsa de reactie a institutiilor a transformat revolta opiniei publice in actiune.
Asa s-a ajuns la initierea unei petitii online, intitulata "Cerem arestarea celor 7 baieti violatori din Vaslui!!". Depusa in 16 iulie, petitia a strans pana in cateva zile peste 300.000 de semnaturi, iar numarul sustinatorilor creste rapid.
Din acest moment, luata de valul ridicat in societate, presa n-a mai ajutat-o cu nimic pe victima, ci a supus-o unui al doilea viol. In goana dupa audienta, PRO TV a difuzat un prim interviu cu victima, dezvaluindu-i identitatea, cu nume, prenume. Mai mult, a prezentata-o publicului fara a-i proteja imaginea. Antena 3 a preluat integral interviul, fara sa protejeze identitatea victimei.
Explicatia ca victima a dorit sa fie prezenta in emisiune nu tine. Aceasta nu a facut-o din dorinta de a transmite un mesaj sau pentru a incuraja alte victime ale violului sa lupte pentru dreptate, ci la presiunile evidente ale televiziunii. Acest lucru il confirma chiar avocata victimei, care sustine ca PRO TV s-a angajat sa nu-i dezvluie identitatea.
Imaginile au fost preluate integral de Antena 3 marti seara, difuzate ca atare. Chipul fetei a fost blurat abia in stirile difuzate a doua zi. Tonul isteric a insotit intreaga dezbatere, cu totii cerand la unison "arestarea violatorilor".
Ziarul Adevarul, care are meritul incontestabil de a mentine acest caz in atentia opiniei publice si de a proteja luni de zile identitatea victimei, a renuntat la reguli, prezentand o captura foto dupa stirile PRO TV cu imaginea fetei.
Dintr-o campanie corecta si rationala de sustinere a victimei, ziarul Adevarul a ajuns din nefericire la abordari isterice, fie intrebandu-se de ce Patriarhul nu se pronunta pe cazul fetei violate (de parca ar avea vreo obligatie in acest sens), fie prin titluri de o rara violenta verbala: "Violeaz-o pe mă-ta cinci minute, mă, psihopatule! Sigur o să-i placă!"
Politicienii nu s-au abtinut sa intre in spirala nebuniei colective, sa se catere cumva pe valul de indignare publica. Unii s-au intrecut in propuneri de inasprire a pedepselor pentru violatori, altii au injurat institutiile sau au gasit pana si in acest viol sordid un motiv de rafuiala politica.
Absurdul a mers mai departe. Cei care au adoptat un ton moderat si au spus exact ce trebuia spus, cum este cazul ministrului Cazanciuc sau judecatorului Danilet, sunt admonestati public, certati ca nu canta in corul isteriei nationale.
Din ratiuni pur populiste, premierul Ponta il someaza pe ministrul justitiei sa faca ceva sub amenintarea demiterii, deschizand un fals orizont de asteptare in randul publicului. Ponta stie bine ca in afara de sesizarea inspectiei judiciare din cadrul CSM - ceea ce s-a intamplat deja - ministrul nu are parghii de actiune in astfel de cazuri.
Din pacate, societatea romaneasca - presa, politicieni, opinie publica - n-a dovedit ca poate trata astfel de cazuri limita in mod echilibrat, rational si mai ales decent. Am vazut din nou ce efecte distrugatoare se produc atunci cand justitia nu functioneaza la timp, cand institutiile statului nu-si fac treaba.
Am vazut acum, spre final, ca mai nimic n-a functionat ok in sistem, ca fata n-a avut parte imediat de consilierea psihologica prevazuta de lege in astfel de cazuri.
Am mai vazut apoi ipocrizia, lipsa reala de compasiune si empatie in plina actiune. Daca iti pasa cu adevarat de victima violului de la Vaslui nu o expui la televizor si nu umpli tara cu poza ei, chiar daca e majora sau si-a dat acordul. In realitate, cei care i-au plans soarta s-au gandit inainte de toate la audienta.
Peste cativa ani, violul presei o va urmari oriunde s-ar ascunde si nu va mai putea scapa de el. Fiecare din cei care au decis sa-i dezvaluie identitatea are contributia lui la drama acestei nefericite. Cu ajutorul plin de bunavointa al presei, nu va scapa ani de zile de cosmarul trait la iesirea din adolescenta.
Toate aceasta nebunie a pornit cu scopul nobil de a ajuta un om abuzat, mai intai de sapte tineri, apoi de institutii, in final de presa si sufocata apoi de dragostea opiniei publice care doreste de acum sa stie totul despre ea.
In fine, totul se complica de acum si n-as vrea sa fiu in pielea judecatorilor care vor trebui sa individualizeze pedepse in cazul celor sapte si sa pronunte sentinte.”, susține el în comentariul de pe Hotnews.ro
Mărturia zguduitoare a unei supraviețuitoare din infernul de la Robbie Williams - de Mirela Podea - în Nevrozele noastre - publicat Sâmbătă, 18 Jul 2015 08:17 AM - Sereniti
Mărturia zguduitoare a unei supraviețuitoare din infernul de la Robbie Williams
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Mărturia zguduitoare a unei supraviețuitoare din infernul de la Robbie Williams
Așa că în urma concertului am rămas cu două sechele care mă vor urmări în timp și pentru care sper să nu ajung să fac și terapie. Prima sună cam așa: fată, niciodată, dar NICIODATĂ, să nu o mai faci tu pe voluntara și pe rezolvatoarea de probleme. Suferă toată gașca de sete, păi murim toate de sete și dacă e cișmeaua la doi metri, dar tu nu te mai ridici din praf strigând ”lasă că mă duc eu”. Nu contează că salvezi planeta, universul, că te premiază Arnold și cu Bruce Willis la un loc, tu nu te mai ridici niciodată. Stai și suferi împreună cu grupul. A doua problema e mai mult o uimire: cum reușește să rezolve cozile Cocoșatu’ și să vândă atât de mulți mici la care mai primești și pâine și muștar, ba chiar și o murătură? A făcut vreo școală de management organizațional? I-a șoptit vreo păsărică secrete la care organizatorii de concerte din România nu au niciodată acces? Cum?
Bun, și acum să trecem la povestea propriu-zisă. Eu și alți 65.000 de oameni am venit entuziasmați în Piața Constituției pentru ceea ce se anunța a fi cel mai tare concert al anului. Nu că aș fi eu marea filfizoancă (deși cred că e dreptul meu de a fi), dar aș vrea să nu mă mai simt jecmănită la fiecare eveniment la care particip cu un fel de naivitate și emoții. Deși lucrurile au degenerat cu siguranță în această seară, îl felicit pe Robbică pentru prestația și devotamentul său. 65.000 de suflete au stat în condiții proaste, doar ca să-ți aplaude talentul și nu ne-ai dezamăgit. Am cântat, am dansat, ne-am îmbrățișat și ne-am pupat pe muzica ta. Și am făcut toate acestea chiar și la coadă la apă. Da, apă plată, la peste 35 de grade. Let me hydrate you!!!
Buba numărul 1: Cozi interminabile la barăcile brand-uite frumos cu Banca Transilvania: un fel de uită jetonul, ia cardul, colorata mâine-i gata. Îmi zic că trebuie să mă las cuprinsă de spiritul evenimentului și mă așez frumos la coadă. 20 de minute mai târziu eram posesoarea unui plastic cu ceva cash pe el. Hai că n-a fost atât de greu, sunt obișnuită cu ceva cozi mai lungi. Oricare dintre voi care a trecut pe la sediile administrațiilor de sector știe că-ți poți lua liniștit concediu fără plată așteptând mântuirea sfântă. Pe fundal tocmai ce terminase de cântat Delia. Da, mamă!
Buba numărul 2: Nu a trecut mult de la consumarea avidă a paharelor de apă că deja muream din nou de sete. Voluntară cum spuneam că sunt, mă așez din nou la coadă. De data asta eram la vreo 20 de metri de unul din corturile de bâlci ale celor de la Ursus. Și stau, mai stau, iar mai stau și văd că și alții pe lângă mine fac același lucru. Pornim o caterincă, mai îmi făceam cu ochiul cu un domn simpatic de lângă mine, în dreapta mea câțiva prieteni, lucrurile nu păreau atât de deprimante. Aceleași 35 de grade afară și jumătate de oră mai târziu deja s-au încins și spiritele. Au început îmbrâncelile, înjurăturile și deja toată lumea se purta ca o gloată de neanderthalieni care acum a văzut pentru prima dată un pahar de bere. 2 kile de sudoare în minus și un Lemar mai puțin, iar eu eram la aceeași nenorocită de coadă.
Ne hotărâm să ne băgăm picioarele în ea de bere (din spirit de solidaritate mi s-a alăturat și restul găștii) și să mergem să-l vedem pe Robbie. În cârd, plecăm spre centrul scenei. La periferia mulțimii lucrurile erau aerisite, însă începeam să înaintăm tot mai greu. Cu chiu, cu vai, ne plasăm într-un loc de unde aveam vizibilitate și eu și prietenele mele de 1,50m (ei da, nu avem toate 1,70m și dacă am fi avut, tot nu ne ajuta la mare lucru). Asta după ce am primit un cot în gură, s-a vărsat bere pe mine și m-au pipăit mai mulți oameni decât aș fi vrut eu vreodată. Dar vorba aia, așa e la concert, proasto care nu știi să te distrezi.
Buba numărul 3: Stăm undeva la 20 de minute și îmi dau seama că nu voi rezista în mulțime fără să beau ceva, orice. Îmi iau inima în dinți, îmi las prietenele pe poziții și mă hotărăsc să rezolv problema. Dă-i iar și treci prin aceleași înjurături, coate și oameni mofturoși, care ce să vezi, pare că nici ei nu se simțeau bine. Mă așez la o altă coadă și parcă se dezlănțuie jihadul. De data asta îmi spun că nu trebuie să plec de acolo fără ceva de băut, eventual de toți banii pe care îi aveam pe nenorocitul ăla de card. Mai ceva ca în RATB, stroșită, strivită, călcată, asudată, înjurată și boscorodită, ajung cu chiu cu vai în fața individului care servea. Ăstuia deja îi citeam disperarea în ochi, după ce dusese două lupte cu niște cefoși și un scandal în care a trebuit să intervină paza și numai de hidratarea mea nu-i ardea. Dacă până să se sesizeze mulțimea vindeau băuturile la pahar, de la trei picioare în gură și o mamă trecută pe la toți sfinții, dozele de bere zburau mai ceva ca păsăricile. Insist și iau totuși și-un pahar cu apă. După calculele mele avea tot undeva la 35 de grade. Remarc totuși că datorită sistemului stupid de plată, o procesare de comandă dura undeva la aproximativ un minut. Prietene, ești nebun?!? Ce urmează? Declarație pe proprie răspundere că îmi e sete? Aaaaaaaaaaa, vreți și o bere? Păi atunci trebuie să completați formularul 6473 pe care îl luați de la baraca 47 și pe care trebuie să îl aveți semnat de către organizator și să nu uitați să veniți și cu ștampila și buletinul xeroxat în paișpemii de exemplare. Sper că e clar!!!
Mi-am revenit târziu în noapte când una dintre prietenele mele îmi dădea cu înghețată pe la nas încercând să mă facă să îmi revin. Am cerut trei beri, patru litri de apă, două cutii de Nirvana cu praline și telefonul. Am băgat Robbie Williams pe Youtube și a fost mișto. Asta e tot ce îmi mai amintesc.
marți, 21 iulie 2015
Caricatura zilei de Valentin Busuioc - 21 Iul, 2015
Caricatura zilei – 21 iulie
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
luni, 20 iulie 2015
Tradiţii pentru spor şi sănătate .Sfântul Ilie, cinstit nu numai în creştinism, ci şi în iudaism şi în tradiţia islamică - 20 Jul, 2015 00:00 - Nicoleta BACIU - Sursa : Ziua de Constanta
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Sfântul Ilie,
cel care i-a pedepsit pe proorocii mincinoşi, a fost un mare făcător de
minuni în timpul vieţii şi după ce s-a urcat la cer într-un car de foc.
Marele prooroc Ilie a primit de la Dumnezeu puterea de a „deschide şi de a închide cerurile“.
Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit în 20 iulie, a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel). De la această cetate provine numele de Tesviteanul al proorocului. Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab, în Regatul Israel din Samaria. Potrivit tradiţiei, Sovac a văzut, la naşterea lui Ilie, oameni îmbrăcaţi în veşminte albe care îl înveleau pe fiul său în haine de foc şi îi dădeau să mănânce o flacără. Preoţii templului din Ierusalim au interpretat vedenia, considerând că Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică. Vechiul Testament istoriseşte despre faptele lui Ilie în cărţile numite Regi, de unde aflăm că Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab şi îi vesteşte acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul cu secetă, dacă nu va lepăda credinţa în zeul Baal. Şi pentru că regele, împreună cu poporul lui Israel, au nesocotit cele vestite de Ilie, nu a mai plouat timp de trei ani şi jumătate. Sfântul Ilie a fost nevoit să se ascundă de mânia regelui Ahab la pârâul Cherit, în Hozeva. Potrivit tradiţiei locului, aici se află peştera în care Sfântul Ilie Tesviteanul a stat trei ani şi şase luni, înainte de a urca pe Muntele Sinai. În peştera Sfântului Ilie se păstrează icoana acestuia, în care sfântul este înfăţişat ca fiind hrănit de corbi. Corbii îi aduceau pâine şi carne, iar apă bea din pârâu. Hrana era adusă de la Templul din Ierusalim, locul unde se aduceau jertfe de pâine şi de carne. Pâinea unită cu carnea preînchipuia, astfel, Euharistia, trupul Domnului.
În perioada sa pământeană, Ilie a săvârşit şi păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi, la îndemnul diavolului. Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinţilor şi l-a urcat la cer într-o trăsură cu roţi de foc trasă de cai albi înaripaţi.
În cer, Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Şi, pentru că dracii înspăimântaţi se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în trupul unor animale, Sfântul Ilie trăsneşte năprasnic, pentru a nu-i scăpa niciunul dintre ei.
De asemenea, dacă plouă în ziua praznicului, vremea rea se menţine încă 20 de zile.
Sfântul Ilie se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, ziua prăznuirii sale fiind marcată în calendar cu roşu, însemnare ce nu apare în acest fel la niciun alt prooroc. Sfântul Prooroc Ilie este una dintre cele mai interesante şi complexe figuri de sfinţi, putând fi considerat un sfânt universal, deoarece este cinstit nu numai în creştinism, ci şi în iudaism şi chiar în tradiţia islamică.
Ti-a placut articolul?
Tradiţii pentru spor şi sănătate .
Sfântul Ilie, cinstit nu numai în creştinism, ci şi în iudaism şi în tradiţia islamică
- 20 Jul, 2015 00:00
- Nicoleta BACIU
- Sursa :
Ziua de Constanta
Tradiţii pentru spor şi sănătate
Sfântul Ilie, cinstit nu numai în creştinism, ci şi în iudaism şi în tradiţia islamică
Sfântul Ilie,
cel care i-a pedepsit pe proorocii mincinoşi, a fost un mare făcător de
minuni în timpul vieţii şi după ce s-a urcat la cer într-un car de foc.
Marele prooroc Ilie a primit de la Dumnezeu puterea de a „deschide şi de a închide cerurile“.Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit în 20 iulie, a fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel). De la această cetate provine numele de Tesviteanul al proorocului. Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab, în Regatul Israel din Samaria. Potrivit tradiţiei, Sovac a văzut, la naşterea lui Ilie, oameni îmbrăcaţi în veşminte albe care îl înveleau pe fiul său în haine de foc şi îi dădeau să mănânce o flacără. Preoţii templului din Ierusalim au interpretat vedenia, considerând că Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică. Vechiul Testament istoriseşte despre faptele lui Ilie în cărţile numite Regi, de unde aflăm că Sfântul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab şi îi vesteşte acestuia că Dumnezeu va pedepsi poporul cu secetă, dacă nu va lepăda credinţa în zeul Baal. Şi pentru că regele, împreună cu poporul lui Israel, au nesocotit cele vestite de Ilie, nu a mai plouat timp de trei ani şi jumătate. Sfântul Ilie a fost nevoit să se ascundă de mânia regelui Ahab la pârâul Cherit, în Hozeva. Potrivit tradiţiei locului, aici se află peştera în care Sfântul Ilie Tesviteanul a stat trei ani şi şase luni, înainte de a urca pe Muntele Sinai. În peştera Sfântului Ilie se păstrează icoana acestuia, în care sfântul este înfăţişat ca fiind hrănit de corbi. Corbii îi aduceau pâine şi carne, iar apă bea din pârâu. Hrana era adusă de la Templul din Ierusalim, locul unde se aduceau jertfe de pâine şi de carne. Pâinea unită cu carnea preînchipuia, astfel, Euharistia, trupul Domnului.
S-a retras într-o peşteră
Spre sfârşitul anilor de secetă, pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune regelui să ridice un jertfelnic pe Muntele Carmel, unde să se roage lui Dumnezeu mai întâi proorocii lui Baal, iar apoi el. Acesta a fost momentul în care Ilie a înlăturat cultul zeului Baal, reuşind să coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoţi ai lui Baal nu reuşiseră să facă. Sfinţii Părinţi spun că Moise şi Ilie au fost prezenţi la Schimbarea la Faţă de pe Tabor, pentru a li se îndeplini dorinţa de a vedea faţa lui Dumnezeu prin faţa schimbată în lumina lui Hristos. În viaţa lor pământească, ei nu au reuşit să vadă faţa lui Dumnezeu - Moise a văzut doar spatele lui Dumnezeu, pe Muntele Sinai, iar Ilie s-a retras într-o peşteră atunci când Dumnezeu a trecut în adiere de vânt.În perioada sa pământeană, Ilie a săvârşit şi păcate, cel mai mare fiind uciderea părinţilor săi, la îndemnul diavolului. Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în rândul sfinţilor şi l-a urcat la cer într-o trăsură cu roţi de foc trasă de cai albi înaripaţi.
În cer, Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Şi, pentru că dracii înspăimântaţi se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în trupul unor animale, Sfântul Ilie trăsneşte năprasnic, pentru a nu-i scăpa niciunul dintre ei.
Azi nu se lucrează de teama pagubelor
În această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină). Pe Sfântul Ilie îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se retează stupii, se duc faguri şi miere la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană. În multe zone din ţară, de Sfântul Ilie se mai păstrează tradiţia recoltării mierii de albine, cunoscută sub numele de „retezatul stupilor“. La masa festivă sunt invitaţi prieteni şi rude să deguste mierea şi să cinstească un păhărel de ţuică îndulcită cu miere nouă. Se spune că ritualul atrage prosperitate în casele apicultorilor şi le apără stupii de hoţi.Ogoarele se stropesc cu agheasmă
Sfântul Ilie este şi ocrotitorul recoltelor, de aceea, în această zi ogoarele se stropesc cu agheasmă. În dimineaţa praznicului, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală şi se păstrează în farmacia casei. Tot acum se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul. Femeile duceau în această zi busuioc la biserică, pentru a fi sfinţit, după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor făceau bube în gură. În multe zone din Moldova, în această zi, gospodarii mănâncă grâu nou fiert, îndulcit cu miere, pentru a avea spor în munca lor. În mediul urban şi rural, în ziua praznicului, gospodarii consumă fructe proaspete, cu excepţia merelor văratice. Tradiţia spune că, oricine respectă acest obicei, va fi sănătos tot anul. În schimb, tot prin tradiţie, gospodarii nu trebuie să mănânce în această zi mere de vară nesfinţite, pentru a fi apăraţi de trăsnete. O altă datină spune că persoana care nu ţine seama de această tradiţie, pe lumea cealaltă va avea parte numai de mere. În unele sate, există şi obiceiul ca femeile să ducă la biserică numai mere văratice pentru a fi binecuvântate. În acest caz, tradiţia transmisă din generaţie în generaţie spune că, pentru aceste femei, după moarte, merele sfinţite se vor transforma în mere de aur. Se mai spune că, până în ziua praznicului, pentru a nu-l supăra pe Prooroc, nu se mănâncă mere, fructele preferate ale Sfântului Ilie. Abia după ce se sfinţesc la biserică, credincioşii împart mere copiilor, prietenilor, rudelor şi săracilor. Respectând această tradiţie, merele dulci se păstrează mai bine şi devin mai gustoase.Ritual pentru soartă
În multe zone rurale, în mod discret, în ajunul sărbătorii, fetele nemăritate merg în lanurile de cânepă. Îmbrăcate în cămăşi albe, ele se scaldă în roua aşternută pe cânepă. Fata care visează un lan de cânepă verde se va căsători cu un băiat tânăr. În schimb, fata care visează un lan de cânepă uscată se va căsători cu un bărbat mai în vârstă. Bisericile sunt pline, în această zi, cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sfântul Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari.Încep ploile mari de vară
Se credea şi se mai crede şi astăzi că, dacă tună de Sfântul Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. Oamenii mai spun că, după ziua Sfântului Ilie, vor începe ploile mari de vară. Ziua Sfântului Ilie marchează şi miezul verii pastorale, când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală. În vechime, se obişnuia ca, tot în această zi, să se organizeze întâlniri ale comunităţilor săteşti de pe ambii versanţi ai Carpaţilor, târguri, iarmaroace şi bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre.Amânaţi drumeţiile în ziua de Sfântul Ilie
Nu este bine să porneşti la drum în ziua de Sfântului Ilie, pentru că, spune tradiţia, dracii fugăriţi de Prooroc se ascund sub pomi, la răscruce de drumuri, ies în cale trecătorilor şi le poartă ghinion.De asemenea, dacă plouă în ziua praznicului, vremea rea se menţine încă 20 de zile.
Credincioşii sunt ocrotiţi de semnul crucii
Dacă în ajunul praznicului sau după ziua prăznuirii ploile sunt însoţite de trăsnete şi de fulgere, credincioşii surprinşi pe drum de vremea rea trebuie să-şi facă semnul crucii cât mai des, până ajung la un adăpost. Atunci când Dumnezeu i-a dat biciul Sfântului Ilie ca să-i pedepsească pe draci, i-a spus să-i ocrotească de orice rău pe toţi oamenii care-şi fac semnul crucii, iar dracii să nu aibă putere asupra lor.Sfântul Ilie se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, ziua prăznuirii sale fiind marcată în calendar cu roşu, însemnare ce nu apare în acest fel la niciun alt prooroc. Sfântul Prooroc Ilie este una dintre cele mai interesante şi complexe figuri de sfinţi, putând fi considerat un sfânt universal, deoarece este cinstit nu numai în creştinism, ci şi în iudaism şi chiar în tradiţia islamică.
Cuvinte cheie :
Preţul gigacaloriei, Cazinoul şi spaţiile verzi - teme primordiale în cursa pentru Primăria Constanţa - 20 Jul, 2015 00:00 - Ada CODĂU - Sursa : Ziua de Constanta
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Proximele
alegeri locale readuc în atenţie câteva probleme delicate şi importante
pentru Constanţa. Fără îndoială, toţi sau aproape toţi candidaţii la
mandatul de primar al municipiului Constanţa vor pune accentul pe ele,
de vreme ce reprezintă mize cu greutate. Este vorba despre preţul
gigacaloriei suportat de constănţeni, despre reabilitarea Cazinoului din
Constanţa şi despre lipsa spaţiilor verzi din oraş, în condiţiile în
care, la ora actuală, continuă ridicarea de clădiri pe orice petic de
iarbă. Sigur, abordarea acestor probleme şi eventuala propunere a unor
soluţii pentru rezolvarea lor nu garantează, sub nicio formă, succesul
vreunuia dintre candidaţi. Cu atât mai mult cu cât aceştia din urmă se
vor agăţa de orice posibil subiect în campania electorală, pentru a-şi
promova cumva programele.
Preţul uriaş al gigacaloriei suportat de constănţeni a constituit, în ultimele campanii electorale pentru Primăria Constanţa, un laitmotiv. Radu Mazăre, fostul primar PSD al Constanţei, a promis în nenumărate rânduri, soluţii pentru rezolvarea acestei probleme, soluţii care, timpul a demonstrat-o, fie nu au fost realiste, fie pur şi simplu nu s-au concretizat, din diverse motive. De amintit este faptul că, în campania electorală pentru alegerile locale din 2012, fostul edil-şef apărea pe panourile din Constanţa îmbrăcat în veşnica ţinută de inspiraţie militară şi purtând tradiţionala beretă roşie alături de mesajul „Un nou CET, o gigacalorie mai ieftină”.Evident, Constanţa nu are nici până la acest moment un nou CET, iar preţul gigacaloriei pentru populaţie este şi acum împovărător, cu mult peste cel din alte mari oraşe ale ţării. Concret, persoane cu venituri de 1.500 de lei suportă, în sezonul rece, o factură la întreţinere de 1.200 de lei, ceea ce sfidează efectiv bunul simţ.
Aşadar, acesta este contextual actual în care se discută despre CET în Constanţa. De soarta sa depinde eventuala modificare a preţului gigacaloriei, modificare pe care, aşa cum am menţionat deja, candidaţii vor bate monedă.
La începutul anului trecut, constănţenii primeau, odată cu plicul cu hârtiile legate de taxele şi impozitele locale, şi o scrisoare de fostul primar Radu Mazăre. În stilul caracteristic, fostul social-democrat promitea… marea cu sarea: „iniţierea proiectului de realizare a 87 de locuri de joacă revoluţionare în spaţiile deja existente şi crearea altora noi“, un revelion organizat în stradă, „aşa cum n-a văzut Parisul“, dar şi reabilitarea clădirii emblematice a Constanţei. „Să ştii că situaţia Cazinoului mă preocupă foarte serios şi că încerc în permanenţă găsirea unei soluţii. Îţi promit că, într-un fel sau altul, voi reabilita această bijuterie a noastră cu fonduri europene sau cu investiţii private”, promitea fostul primar. Atât de preocupat a fost Mazăre, de-a lungul mandatelor sale, de reabilitarea Cazinoului, încât imobilul a ajuns, astăzi, o desăvârşită ruină, la care localnicilor le este fie ruşine, fie milă să se uite. Niciuna dintre soluţiile avansate, in timp, de Mazăre, nu s-a concretizat.
După ce a fost temă predilectă de campanie pentru Mazăre, după ce nici Ministerul Culturii, nici Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, pe vremea în care era condus de Elena Udrea, nu au dat nici doi bani pe acest imobil - deşi se află pe lista monumentelor de interes national -, Cazinoul din Constanţa a fost preluat, în toamna anului trecut, înainte de alegerile prezidenţiale, de Compania Naţională de Investiţii (CNI). CNI s-a angajat să reabiliteze clădirea-simbol a Constanţei, lucrările ridicându-se la 31.608.903 lei. Parterul o să prevadă o expoziţie permanentă ce va reda istoria îndrăgitului edificiu al Constanţei şi o sală de conferinţe. Separat, va funcţiona o cafenea, iar la etaj va fi o sală de spectacole. Lucrările ar putea începe în primăvara anului viitor, deci în plin an electoral.
În luna mai a acestui an, CNI a lansat o procedură de licitaţie publică pentru atribuirea contractului „Întocmirea fazelor de proiectare PT+DTAC+DE, asistență tehnică a proiectantului și execuție lucrări aferente obiectivului de investiție «Consolidare şi restaurare Cazino Constanța»“. Pentru a-şi adjudeca acest contract, cinci agenţi economici au depus oferte.
Mai multe detalii despre aceste firme puteţi afla citind materialul „Firme cu «antecedente» în restaurarea monumentelor. Totul despre cele cinci oferte care au «atacat» Cazinoul Constanţa (document)“.
Aşa cum am menţionat şi în altă ediţie, parcurile, spaţiile verzi din Constanţa trebuie să reprezinte o adevărată instituţie publică, una care să nu fie decimată, ciopârţită, „asasinată“ în virtutea niciunor interese imobiliare. Deşi ridicarea, cu ani în urmă, a City Park Mall, pe un teren retrocedat, în Parcul Tăbăcărie, prin diminuarea considerabilă a acestuia din urmă, i-a scandalizat pe constănţeni, care au protestat în stradă pe marginea acestui subiect, de atunci şi până la momentul actual, pe spaţiile verzi din Constanţa construirea de imobile a continuat într-un ritm alert. Lucru realizat, desigur, cu girul administraţiei publice locale.
În prezent, politicienii mari mari şi mai mici ai Constanţei se bat cu pumnul în piept ori de câte ori vine vorba despre distrugerea vreunui petic de spaţiu verde din Constanţa. Cu toţii stau însă mai prost la capitolul soluţii viabile. Prin urmare, va fi interesant de urmărit în ce măsură protejarea parcurilor, a spaţiilor verzi din Constanţa va deveni o politică sine qua non pentru candidaţii la Primăria Constanţa şi, mai ales, dacă această politică va avea caracter pur electoral sau dacă, din contră, va deveni un crez asumat.
Preţul gigacaloriei, Cazinoul şi spaţiile verzi - teme primordiale în cursa pentru Primăria Constanţa
Proximele
alegeri locale readuc în atenţie câteva probleme delicate şi importante
pentru Constanţa. Fără îndoială, toţi sau aproape toţi candidaţii la
mandatul de primar al municipiului Constanţa vor pune accentul pe ele,
de vreme ce reprezintă mize cu greutate. Este vorba despre preţul
gigacaloriei suportat de constănţeni, despre reabilitarea Cazinoului din
Constanţa şi despre lipsa spaţiilor verzi din oraş, în condiţiile în
care, la ora actuală, continuă ridicarea de clădiri pe orice petic de
iarbă. Sigur, abordarea acestor probleme şi eventuala propunere a unor
soluţii pentru rezolvarea lor nu garantează, sub nicio formă, succesul
vreunuia dintre candidaţi. Cu atât mai mult cu cât aceştia din urmă se
vor agăţa de orice posibil subiect în campania electorală, pentru a-şi
promova cumva programele.Preţul uriaş al gigacaloriei suportat de constănţeni a constituit, în ultimele campanii electorale pentru Primăria Constanţa, un laitmotiv. Radu Mazăre, fostul primar PSD al Constanţei, a promis în nenumărate rânduri, soluţii pentru rezolvarea acestei probleme, soluţii care, timpul a demonstrat-o, fie nu au fost realiste, fie pur şi simplu nu s-au concretizat, din diverse motive. De amintit este faptul că, în campania electorală pentru alegerile locale din 2012, fostul edil-şef apărea pe panourile din Constanţa îmbrăcat în veşnica ţinută de inspiraţie militară şi purtând tradiţionala beretă roşie alături de mesajul „Un nou CET, o gigacalorie mai ieftină”.Evident, Constanţa nu are nici până la acest moment un nou CET, iar preţul gigacaloriei pentru populaţie este şi acum împovărător, cu mult peste cel din alte mari oraşe ale ţării. Concret, persoane cu venituri de 1.500 de lei suportă, în sezonul rece, o factură la întreţinere de 1.200 de lei, ceea ce sfidează efectiv bunul simţ.
„Să găsim soluţii astfel încât să reducem preţul la gigacalorie“
La ora actuală, municipalitatea face demersuri pentru preluarea CET-ului, dar contextul este destul de delicat. În luna martie a acestui an, Decebal Făgădău, acum primar interimar al Constanţei, declara că CET-ul va fi preluat de Consiliul Local Municipal doar dacă proiectul de divizare a CET în cele trei societăţi - CET Constanţa, CET Bucureşti şi CET Titan - va fi corectat. De asemenea, primarul interimar anunţa atunci că administraţia publică locală constănţeană a atacat în instanţă actul de divizare. „Urmare a divizării din CET în trei alte societăţi - CET Constanţa, CET Bucureşti, CET Titan -, municipiului Constanţa am considerat că i-au fost repartizate în mod injust nişte datorii care nu ne aparţineau. Tocmai de aceea, am atacat actul de divizare, dar totodată am statuat că, în condiţiile în care aceste mici neconformităţi sunt remediate, Consiliul Local e de acord să preia CET-ul, să-l integreze alături de RADET într-un sistem centralizat şi ulterior să găsim soluţii astfel încât să reducem preţul la gigacalorie“, explica Decebal Făgădău în urmă cu patru luni. Tot atunci, acesta menţiona că nu cunoaşte provenienţa acestor datorii, care se ridică la impresionanta sumă de 40 de milioane de euro (!), dar sublinia că datoriile nu au fost generate „din activitatea de producere şi distribuţie a agentului termic pe raza municipiului Constanţa“.Aşadar, acesta este contextual actual în care se discută despre CET în Constanţa. De soarta sa depinde eventuala modificare a preţului gigacaloriei, modificare pe care, aşa cum am menţionat deja, candidaţii vor bate monedă.
„Cazinoul, această bijuterie a noastră“
La începutul anului trecut, constănţenii primeau, odată cu plicul cu hârtiile legate de taxele şi impozitele locale, şi o scrisoare de fostul primar Radu Mazăre. În stilul caracteristic, fostul social-democrat promitea… marea cu sarea: „iniţierea proiectului de realizare a 87 de locuri de joacă revoluţionare în spaţiile deja existente şi crearea altora noi“, un revelion organizat în stradă, „aşa cum n-a văzut Parisul“, dar şi reabilitarea clădirii emblematice a Constanţei. „Să ştii că situaţia Cazinoului mă preocupă foarte serios şi că încerc în permanenţă găsirea unei soluţii. Îţi promit că, într-un fel sau altul, voi reabilita această bijuterie a noastră cu fonduri europene sau cu investiţii private”, promitea fostul primar. Atât de preocupat a fost Mazăre, de-a lungul mandatelor sale, de reabilitarea Cazinoului, încât imobilul a ajuns, astăzi, o desăvârşită ruină, la care localnicilor le este fie ruşine, fie milă să se uite. Niciuna dintre soluţiile avansate, in timp, de Mazăre, nu s-a concretizat.
După ce a fost temă predilectă de campanie pentru Mazăre, după ce nici Ministerul Culturii, nici Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, pe vremea în care era condus de Elena Udrea, nu au dat nici doi bani pe acest imobil - deşi se află pe lista monumentelor de interes national -, Cazinoul din Constanţa a fost preluat, în toamna anului trecut, înainte de alegerile prezidenţiale, de Compania Naţională de Investiţii (CNI). CNI s-a angajat să reabiliteze clădirea-simbol a Constanţei, lucrările ridicându-se la 31.608.903 lei. Parterul o să prevadă o expoziţie permanentă ce va reda istoria îndrăgitului edificiu al Constanţei şi o sală de conferinţe. Separat, va funcţiona o cafenea, iar la etaj va fi o sală de spectacole. Lucrările ar putea începe în primăvara anului viitor, deci în plin an electoral.
În luna mai a acestui an, CNI a lansat o procedură de licitaţie publică pentru atribuirea contractului „Întocmirea fazelor de proiectare PT+DTAC+DE, asistență tehnică a proiectantului și execuție lucrări aferente obiectivului de investiție «Consolidare şi restaurare Cazino Constanța»“. Pentru a-şi adjudeca acest contract, cinci agenţi economici au depus oferte.
Mai multe detalii despre aceste firme puteţi afla citind materialul „Firme cu «antecedente» în restaurarea monumentelor. Totul despre cele cinci oferte care au «atacat» Cazinoul Constanţa (document)“.
Parcul, o instituţie publică
Aşa cum am menţionat şi în altă ediţie, parcurile, spaţiile verzi din Constanţa trebuie să reprezinte o adevărată instituţie publică, una care să nu fie decimată, ciopârţită, „asasinată“ în virtutea niciunor interese imobiliare. Deşi ridicarea, cu ani în urmă, a City Park Mall, pe un teren retrocedat, în Parcul Tăbăcărie, prin diminuarea considerabilă a acestuia din urmă, i-a scandalizat pe constănţeni, care au protestat în stradă pe marginea acestui subiect, de atunci şi până la momentul actual, pe spaţiile verzi din Constanţa construirea de imobile a continuat într-un ritm alert. Lucru realizat, desigur, cu girul administraţiei publice locale.
În prezent, politicienii mari mari şi mai mici ai Constanţei se bat cu pumnul în piept ori de câte ori vine vorba despre distrugerea vreunui petic de spaţiu verde din Constanţa. Cu toţii stau însă mai prost la capitolul soluţii viabile. Prin urmare, va fi interesant de urmărit în ce măsură protejarea parcurilor, a spaţiilor verzi din Constanţa va deveni o politică sine qua non pentru candidaţii la Primăria Constanţa şi, mai ales, dacă această politică va avea caracter pur electoral sau dacă, din contră, va deveni un crez asumat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
