http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
UPDATE: Vezi AICI decizia lui Iohannis (surse)
Vizualizări: 1
Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
miercuri, 8 iulie 2015
Angela Ciochina - De-ai fi tu salcie la mal
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
"Modă, pe bune? ăsta nu e un blog de modă " Sursă foto principală via
De ce nu ai niciodată cu ce să te îmbraci
July 8, 2015
Article
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
De ce nu ai niciodată cu ce să te îmbraci
July 8, 2015
Article
Wow, spune-mi mai multe!
Păi cică studiul, scris de Eureka alert , zice că cu cât îţi cumperi ceva cu care ai putea să mergi în mai multe locuri, cu atât n-o să îţi mai placă.
Cu alte cuvinţele, dacă îţi cumperi o fustiţă cu care ai vrea să ieşi în oraş, dar decizi să o porţi la facultate sau la muncă, şi apoi mergi la cumpărături cu ea, s-ar putea să nu îţi mai placă.
Sună niţel dubios, dar dacă-i dai un bol de gândire, îţi dai seama că ai câteva haine de genul în dulap. Poate sunt nişte pantofi pe care i-ai luat pentru Revelion, dar i-ai purtat şi la absolvire. Poate e rochiţa aia movalie cu care ţi-ai vrăjit prietenul, dar pe care voiai să o porţi doar la o zi de naştere, chiar dacă ai cel puţin o tonă de rochiţe în garderobă. Eşti probabil convinsă că vai, sunt nişte haine speciale, dar, în realitate, potrivit studiului, cel puţin, singurul lucru special la hainele tale e doar modul în care sunt folosite şi ocazia.
Atunci ce-i de făcut?
Să ai o garderobă diferită pentru fiecare ocazie? Sună ca o grămadă de haine care o să rămână în dulap, înghesuite pe undeva prin colţurile întunecate ale zonelor unde nu a mai umblat nimeni.
Cine naiba are bani pentru atâtea haine? Poate că nu trebuie să îţi cumperi alte haine, ci să îţi sortezi hainele în funcţie de activitate?
Merită încercat, dar cine are atâta timp la dispoziţie? Nu suna prea eficient.
Fuck you, science! Fac ce vreau!
Dacă vreau să stau 2 ore căutându-mi ţinuta pentru ziua respectivă e alegerea mea.
Acum, serios, poate e o idee să ne împărţim hainele pe ocazii, dar rezistă cineva să nu poarte fustiţa aia în alte ocazii în afară de ieşit în oraş?
Mă îndoiesc.
Sursă foto principală via
PS.
Despre mine
Salutare, eu sunt Ana, Ana-Maria sau Gheorghe.Modă, pe bune? este un proiecțel de-ale mele, gândit și început în vara lui 2014 doar din setea de-a aduce altceva în blogosfera românească. M-am gândit că fetele cu blog se iau prea tare în serios, așa că am creat un loc unde să zic ce vreau eu, fără perdeluță, dar protejat cu cel mai gros prezervativ: niscai umor.
În prezent sunt Social Media Specialist/ Copywriter la Conversion, blogger unde stați acuș cu ocheanele, măzgălitor de texte rude cu beletristica la mine-n Word.
Am avut o campanie online care-a zdruncinat Internetul cu care m-am angajat: #checkinlajob #cechinfarajob. Citiți despre dânsa aici. Mint când zic că l-a zdruncinat, poate de-un status de cutremur.
Insight-ul blogului: Ăsta nu e un blog de modă. Subliniez sensul de obicei, trend aici.
Adevăruri despre mine:
1. Sunt mai urâtă în realitate decât în poza la care vă uitați acum.
Cam așa.
2. Am tendința să șterg comentariile cu înjurături de peste tot. Mă deranjează și arată urât pe blogul meu să mă băgați de unde-am ieșit. Mai citește și mama mea blogul. Nu cred că vreți s-o supărați.
3. Am păreri despre orice, asta nu înseamnă că sunt și bune sau că mă interesează că părerile voastre sunt diferite. Dacă-ți place citește, dă un share, o rodie. Dacă nu, comentează cu frustrare, dă-i cu X-uleanu și mergi mai departe.
4. Sunt obsedată de Internet. Mi-ar plăcea să petrec mai mult timp în casă decât afară. Poate d-aia sunt așa palidă.
5. Oamenii care mă cunosc știu că nu-s vreo slăbătură și știu că sunt obsedată să arăt bine. Nu-i chiar o rușine să recunoști chestii de genul.
6. Nu-mi place să fiu feminină. Poate pare, dar chiar mă bucur de râgâielile și hăhă-urile mele lipsite de subtilitate și tact.
7. Mă enervez foarte repede, mă calmez la fel de repede.
8. Mă frustrează multe lucruri, dar pe cine nu?
9. Am o problemă cu pițipoancele și cocalarii.
10. Nu am o trupă preferată. Dar dacă m-ai întreba ce ascult non-stop aș spune că m-am îndrăgostit acum de Royal Blood.
Mă găsiți pe SOCIAL MEDIA, mai jos.
tumblr
Google+
Last.fm
Deezer
De ce nu ai niciodată cu ce să te îmbraci - Entertainment - 08.07.2015 - logo
De ce nu ai niciodată cu ce să te îmbraci
Dacă eşti ca mine atunci nu ai niciodată suficiente haine. Dar cică oamenii de ştiinţă (poate britanici, poate nu) au descoperit că treaba asta ţine de ŞTIINŢĂ.
Wow, spune-mi mai multe!
Păi cică studiul, scris de Eureka alert , zice că cu cât îţi cumperi ceva cu care ai putea să mergi în mai multe locuri, cu atât n-o să îţi mai placă.
Cu alte cuvinţele, dacă îţi cumperi o fustiţă cu care ai vrea să ieşi în oraş, dar decizi să o porţi la facultate sau la muncă, şi apoi mergi la cumpărături cu ea, s-ar putea să nu îţi mai placă.
Sună niţel dubios… citeste mai mult
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
" Prea putini arestati in Romania? / Sorina Matei Autor: - "A. Dumitrescu- Redactor - Publicat: 08:50 - Sursa : logo
"Prea putini arestati in Romania?
/ Sorina Matei "
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Prea putini arestati in Romania?
/ Sorina Matei
Astfel Sorina Matei face apologia celei mai mari populatii incarcerate de pe glob (25% din totalul detinutilor din lume se afla in SUA) si subliniaza faptul ca in Romania 'doar' 50.342 de persoane au fost trimsie in judecata in 2014, dintre care "doar" 7040 in stare de arest.
"În SUA nu țipă nimeni că a murit democrația, că tinerii sunt încarcerați, băgați în pușcării/ Youth Detention Services, plimbați în cătușe, inclusiv pentru chiul de la școală.
În România urlă toți marii borfași/ gulerele albe cu toți propagandiștii slugi și mercenari din dotare, care au devalizat împreună bugetele publice cu miliarde de euro, că nu mai suportă, că nu mai trăiesc în democrație doar pentru că li se aplică legea și doar pentru că a venit vremea ca absolut toți să plătească, nemaifiind absolut nimeni deasupra legii.
Nu e ironic?", se intreaba Sorina Matei.
Ea nu mentioneaza insa ca multe din inchisorile americane sunt private, iar detentia este o afacere. De aceea multi fac lobby pentru a mari numarul infractiunilor care sunt pedepsite cu inchisoarea. Totodata sunt si cei care militeaza impotriva acestei pedepsirii severe a unor infractiuni minore. Deci o ingrijorare privind numarul mare de detinuti din SUA exista si genereaza dezbateri care tin atat de argumente soci-o economice, cat si de aspecte legate de drepturile fundamentale.
Iata datele prezentate de Sorina Matei pe pagina sa de Facebook:
"Pușcăria în democrațieFacts/cifre:
În Statele Unite ale Americii, 1 din 100 de adulți se află în închisoare, cu 5 până la 10 ori mai mulți decât în statele din Europa de Vest sau alte democrații europene.
În Statele Unite ale Americii, the US prison population însuma, în 2009, 2,2 milioane de adulți, cea mai mare rată de deținuți din LUME - aproape 25% din totalul populației încarcerate a LUMII, în condițiile în care SUA au pe teritoriul lor doar 5% din populația planetei.
În SUA, între 1973 și 2009, rata încarcerărilor a crescut exponențial, având la bază o legislație extrem de puternică, un sistem de Justiție bine pus la punct dar și probleme diverse de natură socială: minorități, educație precară, dependență de droguri sau alcool, boli psihice sau fizice, șomaj.
În SUA, rata încarcerărilor pentru infracțiunile legate de droguri a crescut de 10 ori iar pentru celelalte infracțiuni de două ori.
În 2009, 62% din copiii de culoare mai mici de 17 ani, care aveau unul din părinți care nu terminase liceul, aveau cel puțin un părinte în pușcărie.
Procentele sunt de doar 17% pentru copiii hispanici și 15% pentru albi.
În 2010, în SUA, rata de încarcerare pentru negri a fost de 4,6 ori mai mare decât pentru albi.
Din 1980 până în anul 2000, în SUA, numărul copiilor cu părinți încarcerați pentru diverse infracțiuni a crescut de la 350.000 până la 2,1 milioane. În 2000, 3% din toți copiii din SUA aveau un părinte în pușcărie.
În mai multe state din SUA, dar și democrații europene, CHIULUL DE LA ȘCOALĂ este criminal offence/ infracțiune. În SUA se ajunge chiar la încarcerarea copiiilor pentru TRUANCY/chiul de la școală.
În toate aceste condiții pe care le-am prezentat sintetic și sumar mai sus, rata criminalității în SUA a fluctuat cu tendință de scădere, impactul social a fost major, însă alocările bugetare pentru US prison population au devenit o adevărată povară pentru stat, depășind aproape toate alocările pentru restul serviciilor guvernamentale, inclusiv în domenii cheie- educație, transport, asistentă publică.
Acum, în SUA, rata încarcerărilor cu creștere exponențială a mai scăzut, dar nu suficient, rămânând o adevărată problemă socială.
În tot acest timp și în paralel, în România, în 2014, din total populație majoră de 17.000.000 de persoane, numai 50.342 de persoane, adică 0,296% din total populație majoră a fost trimisă în judecată.
Dintre aceste 50.342 de persoane, doar 7040 de inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest. Adică 13,98% din totalul inculpaților, media anuală fiind de 14,05% și 0,04% din totalul populației majore.
Dintre aceștia, un procent extrem de mic, de doar 2% din cele 14% și 0,296% din totalul populației majore inculpate, a avut la bază arestări dispuse de judecători în baza cererilor DNA.
Priviți absolut toate cifrele de mai sus. Fac parte dintr-un raport mai amplu dat publicității de curând de US National Research Council, cu susținerea Institutului Național American al Justiției, Academiei Naționale de Științe al SUA și Consiliul Național de Cercetare al SUA.
În SUA nu țipă nimeni că a murit democrația, că tinerii sunt încarcerați, băgați în pușcării/ Youth Detention Services, plimbați în cătușe, inclusiv pentru chiul de la școală.
În România urlă toți marii borfași/ gulerele albe cu toți propagandiștii slugi și mercenari din dotare, care au devalizat împreună bugetele publice cu miliarde de euro, că nu mai suportă, că nu mai trăiesc în democrație doar pentru că li se aplică legea și doar pentru că a venit vremea ca absolut toți să plătească, nemaifiind absolut nimeni deasupra legii.
Nu e ironic?", a scris Sorina Matei pe pagina sa de Facebook.
marți, 7 iulie 2015
Grecia: Radiografia unui faliment - Autor: Adrian Panaite | luni, 06 iulie 2015 | Sursa: Capital
Criză
Grecia: Radiografia unui faliment
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Criză
Grecia: Radiografia unui faliment
Grecii fără acces la
propriii lor bani din bănci şi investitorii din pieţele internaţionale
sunt alertaţi de primul faliment al unei ţări din Uniunea Europeană
Pensionarii Greciei, la cozi ale umilinţei
Retragerile de la bancomate au fost limitate la 60 de euro săptămâna trecută, într-o măsură de control al capitalului de o anvergură fără precedent în Uniunea Europeană. Guvernul a încercat să le faciliteze măcar pensionarilor - care nu au carduri şi care în proporţie de 60% trăiesc la limita sărăciei - să îşi ia banii de la bancă. Sediile instituţiilor de credit elene au fost deschise joi, însă şi în acest caz retragerile au fost limitate la 120 de euro pe săptămână. Cum media pensiilor este de 665 de euro, înseamnă că suma lunară pe care o pot retrage este cu o treime mai mică, observă corespondentul Blomberg. Aceasta înseamnă că de facto, guvernul format de mişcarea stângii radicale Syriza a micşorat semnificativ veniturile unei categorii pe care s-a bazat la alegerile din ianuarie a.c. „La coadă pentru o mână de euro“, titrează ziarul conservator elen Elefteros Typos citat de Reuters. „Demnitatea promisă de Tsipras se transformă în umilinţe pentru mii de pensionari“, spune articolul respectiv.O datorie „odioasă“, numai bună de repudiat
Nu numai pensionarii sunt îngrijoraţi, ci şi investitorii din pieţele internaţionale care au aruncat în aer costurile de finanţare ale statului elen. Astfel, randamentele titlurilor de stat elene cu scadenţa la doi ani se situau la 35,73%, în timp ce acelea cu maturitatea la cinci ani purtau dobânzi de 23,82%. Într-o curbă de randament complet inversată randamentele sunt ridicate şi pentru emisiunile la zece ani şi douăzeci de ani, de 14,87%, respectiv 11,62%.Sunt pieţele cele care ne spun că datoriile nu pot fi plătite, atrage atenţia pe portalul personal Michael Hudson, profesor la University of Missouri. Tot el pune în faţă şi paradoxul în care se ajunsese ca datoria la FMI să poată fi plătită... decât cu bani de la FMI. Practic acum se culege rezultatul unei crize semănate în anii 2010-2011 când Comisia Europeană şi instituţiile financiare europene au ales să dea un credit mamut de 100 miliarde euro, ingnorând chiar rapoartele analiştilor Fondului. S-a preferat o soluţie politică ce să salveze marile bănci europene şi fonduri de hedging de pe Wall Street prinse pe picior greşit blocate pe datoria suverană elenă. Invitat joia trecută să vorbească la Bruxelles în faţa Parlamentului UE, Hudson a afirmat că grecii au tot dreptul să considere datoria către FMI ca fiind „odioasă“ întrucât aceasta a fost făcută nu pentru greci, ci marile bănci europene.
Băncile sunt falite. Unde se duc pierderile
Împrumutul de acum cinci ani este pe deplin contestabil, spune şi Steve Hanke, profesor de economie aplicată la John Hopkins University. Într-o intervenţie pentru Russia Today acesta a amintit că uzual ţările cu probleme au dreptul să împrumute 200% cota lor la FMI sau 600% cumulativ în cazuri speciale. Grecia a împrumutat 3200% cota ei la FMI, un record al tuturor timpurilor. Acum este de înţeles că FMI şi-ar fi încălcat statutul dacă ar fi extins pe mai departe nivelul asistenţei către guvernul elen. Starea Greciei este cu atât mai gravă cu cât băncile elene, cu un nivel de 50% al creditelor neperformante, au ajuns nivelul în care pierderile exced capitalurile proprii şi resursele atrase. „Sunt esenţial insolvente“, a declarat profesorul american.Un raport al Băncii Internaţionale a Reglementelor spune că 13,3 miliarde euro sunt finanţări ale băncilor germane, 12,7 miliarde euro sunt linii de credit ale băncilor din SUA şi 12,2 miliarde euro din finanţări vin din sistemul bancar britanic. Franţa şi-a redus semnificativ expunerea de la declanşarea crizei până la un nivel de 1,6 miliarde euro în prezent, apropiat de cel de 1,67 miliarde euro al băncilor olandeze.
Nu sunt numai băncile cele care ar putea primi şocul. „Panica se instalează printre fondurile de hedging care au rămas investite în Grecia“, titrează New York Times care îl menţionează pe David Einhorn de la Greenlight Capital şi pe magnatul John Paulson printre administratorii de fonduri de pe Wall Street blocaţi cu 10 miliarde dolari pe titlurile de stat greceşti.
„Sunt îngrijoraţi că nu li se vor plăti salariile“
Dincolo de angoasele miliardarilor de pe Wall Street, grecii încearcă ei înşişi să-şi facă puţin curaj. Un reportaj Bloomberg ni-l înfăţişează pe Yanis Kardonis, student în vârstă de 29 de ani şi angajat cu slujbă part-time la Atena care joacă table. „Trebuie să rămânem calmi“, spune el. „Aşa merg lucrurile încă de acum cinci ani, dar sunt puţin speriat şi confuz totodată. Părinţii noştri sunt îngrijoraţi că nu li se vor plăti salariile“, continuă el. Un farmacist din Atena observă că oamenii cumpără medicamente cu o lună înainte temându-se să nu rămână fără acestea. În acelaşi timp, acolo unde pot renunţa, grecii taie cu totul cheltuielile. Vânzătorii de bilete sunt exasperaţi; nu au clienţi deşi este un mare premiu reportat de 4,1 milioane euro.O mulţime de răspunderi cad în sarcina FMI
Soarta grecilor este deplânsă de voci respectate din lumea occidentală. Laureatul premiului Nobel pentru Econmie Joseph Stiglitz, el însuşi fost vicepreşedinte şi economist-şef la Banca Mondială, spune că instituţiile financiare internaţionale sunt cele care poartă responsabilitatea pentru căderea cu 25% a economiei elene de la declanşarea crizei. „Cred că nicio criză economică vreodată nu a fost într-atât de deliberată şi cu consecinţe atât de devastatoare“, scrie el într-un material publicat în The Guardian.Într-un mesaj pe Twitter, corespondentul Reuters Jamie McGeever aminteşte cât de greşite au fost proiecţiile FMI în ceea ce priveşte evoluţia ulterioară a economiei elene. Practic, în fiecare an, Fondul a supraestimat rezultate care ulterior au fost infirmate de statistică. Cel mai mare ecart a fost consemnat în anul 2012 când proiecţia a fost pentru o majorare a Produsului Intern Brut de 1,1%, şi până la finalul anului recesiunea s-a adâncit cu un nou declin de 7,0%. În ceea ce priveşte şomajul cifrele FMI au fost marginal peste 14% în anii 2011-2013, într-un răstimp în care numărul grecilor fără slujbă a ajuns să reprezinte 27,3% din totalul forţei de muncă.
Pentru impasul actual tot creditorii externi sunt găsiţi responsabili de către senatorul american Bernie Sanders. „Este inacceptabil că Fondul Monetar Internaţional şi factorii de decizie europeni au refuzat să lucreze cu guvernul grec la un plan care să îmbunătăţească semnificativ economia“, a declarat pentru Huffington Post cel care a devenit recent contracandidat al lui Hillary Clinton pentru nominalizarea democrată în cursa prezindenţială pentru fotoliul de la Casa Albă. „Pensiile oamenilor din Grecia nu trebuie tăiate pentru a se face plăţi către cele mai mari bănci şi cei mai avuţi dintre oamenii de finanţe din lume“, a mai spus acesta.
Cât de grav este pentru Europa?
Chiar dacă în opinia publică mulţi se uită strâmb către guvernul de la Atena format de stânga radicală, eşafodajul de la Bruxelles nu scapă neşifonat. „Europa a suferit o catastrofă reputaţională în Grecia“, tittrază editorialistul Ambrose Evans-Pritchard în publicaţia britanică The Telegraph. El spune că zona euro nu îşi administrează nici măcar obligaţiile de bază; preferă să dea vina pe greci şi să se spele pe mâini. Totuşi europenii au făcut ceva. Pieţele financiare par a fi mai calme după ce au fost create mecanisme ce să atenueze şocul extern. Mark Fleming-Williams, analist economic la furnizorul de informaţii şi prognoze geostrategice Stratfor, observă că acum costurile de împrumut ale unor ţări cu probleme asemănătoare precum Spania, Italia sau Portugalia nu au mai urcat la fel ca în urmă cu cinci ani când piaţa părea să spună că urmează la rând. „Aceasta nu înseamnă, însă, că celelalte ţări sunt sigure, nu înseamnă că uniunea monetară europeană va fi sigură în momentul unei ieşiri a Greciei. Ar fi o vătămare structurală pe termen lung din minutul în care o ţară precum Grecia părăseşte uniunea montară“, atrage însă atenţia comentatorul economic într-o intervenţie pentru CNBC.Criza actuală însă compromite Uniunea Europeană în ochii propriilor cetăţeni, spune Marc Faber. Europenii înşişi îi urăsc pe birocraţii de la Bruxelles - ca şi pe cei de la FMI şi de la Banca Mondială -despre care consideră că „formează o organizaţie coruptă care nu plăteşte taxe, dar impune taxe altor oameni.“ Va rezista construcţia în faţa şocului venit din Grecia. Investitorul elveţian rezident în Thailanda este printre cei sceptici: „Cred că europeanul tipic ar prefera să nu fie membru UE.“
60% este în Grecia şomajul în rândul tinerilor
Caricatura zilei – 7 iulie Caricatura zilei de Cristina Mavrigu - 7 Iul, 2015
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
