Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

marți, 16 iunie 2015

Alegerile libere din România-o farsă!? Peste 95% participare la turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014 - Autor: Gandeste.org


Alegerile libere din România-o farsă!? Peste 95% participare la turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014

 Autor: 

Gandeste.org

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

gandeste.org - AN ALTERNATIVE MEDIA SELECTION
O Selecție de Perspective Interesante, Importante și Controversate, în Mare Parte Excluse din Mass-Media Convenționale

gandeste.org
(...)"intre ceea ce stii si ceea ce nu stii este ceea ce presupui(...)"

Alegerile libere din România-o farsă!? Peste 95% participare la turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014


poster 
      Motto:  
Mark Twain
 „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.”

Românii au trăit și trăiesc în continuare cu mirajul alegerilor. În timpul regimului comunist, toți își doreau ca votul lor să conteze, iar după căderea lui Ceaușescu au mers la ”primele alegeri libere” peste 14 milioane[1], cu gândul că vor schimba ceva, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

După 25 de ani, în 2014, românii încă nu au învățat nimic și, ca în 1989, au crezut că votul lor contează. Astfel s-a născut aberația sociologică numită ‘‘Turul doi al alegerilor prezidențiale din România anului 2014‘‘, care a demonstrat, încă odată, că alegerile sunt un show, iar câștigătorul nu este stabilit de public ci de regizor.

  1. Matematica bate propaganda

În majoritatea statelor europene foste comuniste, populația a scăzut drastic după anul 2000. Principalele motive pentru această scădere masivă sunt: migrația, natalitatea scăzută din cauza veniturilor mici și lipsa unor politici sociale adecvate. Conform datelor INS[2] în anul 2002 în România erau 21.680.974 de locuitori iar în anul 2011 (după recensământ) România avea 19.042.936, adică populația a scăzut cu 12%. Cele mai mari reduceri ale populaţiei stabile, de peste 15%, s-au înregistrat în judeţele Tulcea şi Neamţ. Scăderi semnificative, de peste 12%, au avut loc în cea mai mare parte a judeţelor din Moldova – Vaslui, Bacău, Vrancea – dar şi în Brăila, Galaţi, Hunedoara, Mehedinţi şi Teleorman. În Municipiul Bucureşti populaţia stabilă a scăzut cu 2,2% faţă de precedentul recensământ.[3] Se estimează[4] că populația cu vârsta de până la 18 ani este de aproximativ 20% din popualția țării. În anul 2013, un raport al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie[5] estima numărul românilor care lucrează în străinătate la 3,5 milioane. Autoritatea Electorală[6] a declarat că pentru turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014 sunt înscriși pe liste 18.284.326 de români. Conform Biroului Electoral Central (BEC) pentru turul doi al alegerilor prezidențiale s-au prezentat 11.719.344 de alegători, adică 64% din numărul celor înscriși pe liste (18.284.326).
Având aceste cifre putem face un calcul simplu:
Din 19.042.936 de români, 20% nu au dreptul la vot, nefiind majori. Astfel, rămân aproximativ 15.2 milioane de români cu drept de vot. Dintre aceștia, conform Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie aproximativ 3,5 milioane sunt forță mobilă de lucru și lucreză în afara țării. Astfel, rămân 11.7 milioane de români cu drept și posibilitate de a vota în România la alegerile prezidențiale din 2014. Ținând cont că în turul doi al alegerilor prezidențiale în România au votat 11.339.344 de persoane din 11.700.000 posibile, rezultă o prezență de peste 95%.
  • În 2016 depășim 110% prezența la vot?
Nicio țară democratică nu are o prezență la vot de peste 90%. Media europeană[7] este undeva la 60-66%, iar România nu a fost vreodată între țările fruntașe la acest capitol. Motivul pentru care nu sunt prezentate niște cifre reale ale populației României sunt multiple: țin de banii pe care îi primim de UE, de locurile din Parlamentul European, dar și posibilitatea de a frauda, în voie, orice tip de alegeri.
  1. Nimeni nu credea că Iohannis va câștiga alegerile prezidențiale, dar câțiva știau asta
Turul doi al prezidențialelor de anul trecut este o aberație sociologică continuă. După ce în primul tur Klaus Iohannis a obținut 2.881.406 milioane de voturi în turul al doilea, la două sâptămâni distanță, a obținut 6.288.769[8] de voturi, adică mai mult decât dublul voturilor obținute în prima etapă. Acest fapt este sociologic inexplicabil.

  • Diaspora dă, din nou, președintele!!!

La adăpostul entuziasmului creat de cozile din Diaspora, unde au votat 380.000 de români, adică mai puțin de 10% din numărul total de voturi înregistrate,  în țară s-a ajuns la o prezență de peste 95%, ceea ce într-o țară democratică este imposibil, ba chiar și în cele totalitare acest prag este unul greu de atins.
Iohannis nu a câștigat președinția României, el a fost numit președintele României, iar acest lucru devine din ce în ce mai evident când analizăm declarațiile generalului Gabriel Oprea, vicepremier al guvernului Victor Ponta: ”Servesc interesul național”, ”Klaus Iohannis este președintele meu”[9] și ”Susțin Guvernul Victor Ponta”. Acestă repliere a lui Gabriel Oprea, dublată de faptul că Victor Ponta și-a recunoscut înfrângerea imediat după exitpoll-uri ne duc cu gândul că alegerile din 2014 au fost un plan executat perfect, nu un scrutin electoral cu mai multe posibilități.
Prezidențialele au trecut iar rezultatul este imposibil de schimbat. Cifrele rămân, noi ce facem în 2016? Se cuvine ca la toate aceste întrebări să cerem să ni se răspundă, dar mai ales, se cuvine să căutăm noi înșine răspunsurile…
Referinte:
 Autor: Gandeste.org
By la Niciun comentariu:

duminică, 14 iunie 2015

DEZVĂLUIRI Scandal mondial din cauza lui Toni Blair. Întrebări fără răspuns în România - Autor: Denisa Miron, - Colaborator - Publicat: 02:26


DEZVĂLUIRI Scandal mondial din cauza lui Toni Blair. Întrebări fără răspuns în România

 

 Denisa Miron,

 Colaborator

 

02:26

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 


DEZVĂLUIRI Scandal mondial din cauza lui Toni Blair. Întrebări fără răspuns în România

 

 Denisa Miron,

 Colaborator

 

02:26

Toni Blair


Prietenul lui Victor Ponta are mari probleme. Jurnaliștii britanici au vrut să afle cum de reușește fostul premier să fie prieten cu cei mai mari dictatori și să se întâlnească cu cele mai controversate personaje. După ce citim această anchetă ne putem pune liniștiți întrebări despre desele vizite ale lui Blair la București - CINE A PLĂTIT din România echipa de consultanţi Tony Blair Associates care sfătuiau Guvernul României ON SETTING UP A "DELIVERY UNIT" și mai ales de unde au venit banii?
Documentele secrete analizate de cei de la ziarul  britanic Telegraph dezvăluie detalii privitoare la avioane private, șederi la hoteluri de cinci stele și protecție personală plătită din banii contribuabililor.
Amploarea plimbărilor pe glob ale lui Tony Blair este dezvăluită pentru prima dată în documente secrete care sugerează că contribuabilii plătesc până la 16.000 de lire sterline pe săptămână pentru a-l ajuta pe fostul prim-ministru să-și construiască imperiul de afaceri.
Documentele analizate de cei de la The Telegraph conțin detalii referitoare la călătoriile în jurul lumii ale domnului Blair, acompaniat de o echipă de gărzi de corp, formată din polițiști, care obișnuia să zboare cu avioane private și să se cazeze la hoteluri de cinci stele.
Documentele sugerează că Blair s-a folosit de călătorii identice pentru a întreprinde  atât întâlniri de afaceri private cât și discuții din poziția sa de Emisar al Quartetului în Orientul Mijlociu – lucru care îl predispune acuzațiilor referitoare la un potențial conflict de interese.
Documentele arată cum Tony Blair a vizitat până la cinci țări într-o săptămână – la un preț potențial situat între 14.000 de lire sterline și 16.000 de lire sterline din bani publici.
Un ambasador britanic a descris cum un număr de companii care au legături cu Blair, incluzând aici și firma de avocatură a soției sale, “umblau după muncă” într-o țară europeană.
În timpul călătoriilor, Tony Blair trebuie să fie acompaniat de o trupă de ofițeri aparținând Poliției Metropolitane, ale căror salarii, ore suplimentare, călătorii si mese sunt plătite din banii contribuabililor. Cele mai complexe călătorii implică opt ofițeri de ranguri diferite, în timp ce minim patru râmân în casele lui din Marea Britanie. Fiecare din cei 12 ofițeri câștigă cel mai probabil cel puțin 56.000 de lire sterline, dar poate câștiga până la 70.000 de lire datorită orelor suplimentare pe care le acumulează în timpul călătoriilor în străinătate.
Documentele analizate de cei de la The Telegraph, ca parte a unei investigații a intereselor de afaceri ale lui Tony Blair, arată cum el a “cultivat” o rețea cu unii dintre cei mai influenți conducători și oameni de afaceri ai lumii cu scopul de a alcătui o listă cu clienți care plătesc zeci de milioane de lire sterline pentru sfaturile lui.
Totuși, dezvăluirile au dat naștere la presupunerea că munca sa plătită crease ceea ce pare a fi o serie de conflicte de interes cu poziția sa neplătită de agent diplomatic, din care se va retrage la sfârșitul acestei luni după opt ani.
Un ambasador care a luat parte la întâlnirile lui Blair din perioada in care acesta a lucrat în Quartet a spus că acest conflict aparent era “destul de neplăcut”, adăugând că acesta ,”s-a folosit de biletul de Agent Diplomatic în Orientul Mijlociu și în Quartet” pentru a face tratative cu guvernele prin acord comercial.

Investigația celor de la The Telegraph a dezvăluit următoarele:

  • Tony Blair se cazează cu escorta sa la hoteluri de cinci stele din jurul lumii, în care fiecare cameră pentru gărzile lui de corp din poliție costă contribuabilii o sumă estimativă de 1000 de lire sterline pentru călătoriile în grup;
  • Fostul prim-ministru călătorește cu o serie de avioane private , în unele cazuri împrumutate de către clienți sau guverne;
  • Tony Blair a semnat un contract privat de 1 milion de lire sterline cu Banca Mondială în timp ce lucra în aceeași perioadă cu Banca în poziția sa de Agent Diplomatic în Orientul Mijlociu;
  • A făcut înțelegeri comerciale profitabile cu Abu Chabi în timp ce ducea în aceeași perioadă negocieri cu emiratul ca agent diplomatic în Orientul Mijlociu legate de acordarea a 45 de milioane de dolari (29 de milioane de lire sterline) pentru Autoritatea Palestiniană;
  • Echipa lui Tony Blair a cerut ajutorul birocraților  britanici pentru a-i susține interesele de afaceri private, inclusiv ședințe informative legate de diverse țări, incluse aici fiind Canada, Albania sau Macedonia.
  • În nenumărate ocazii, persoanele influente pe care domnul Blair le-a întâlnit în timpul călătoriilor sale de afaceri private erau aceleași persone care erau contactele sale din poziția sa oficială ca emisar al  Quartetului;
Andrew Bridgen, un membru conservator al parlamentului care criticase anterior interesele de afaceri foarte largi ale domnului Blair, a cerut ca Tony Blair să-și declare în totalitate toate înțelegerile.
Potrivit acestuia, “Blair a amestecat în mod sistematic activitățile sale comerciale cu cele oficiale, în timp ce escorta sa de pază a creat cheltuieli enorme pentru contribuabilii din Marea Britanie. Nu se cade ca un om care a deținut cea mai înaltă poziție din țară și care a fost părtaș la fiecare secret al țării noastre să lucreze pentru o putere străină“.
Chris Doyle, directorul de la Consiliul pentru Înțelegerea Arabo-Britanică, susține că “este nevoie ca Tony Blair să fie transparent în legătură cu activitățile sale de afaceri, altfel riscă să fie acuzat de conflicte de interes”.
Această investigație oferă imaginea de ansamblu cea mai amplă de până acum referitoare la călătoriile internaționale aglomerate ale domnului Blair. Documentele arată cum el este însoțit în jurul Americii în timpul unui tur de vorbit și cum “înghesuie” întâlnirile cu miniștrii și conducătorii de afaceri în timpul unei vizite de 24 de ore la Abu Dhabi- unul dintre cei mai mari clienți ai săi.
Costul total pentru salariile și cheltuielile celor 12 persoane din echipa care-l păzește s-ar ridica undeva între 14.000 de lire sterline și 16.000 de lire pentru fiecare săptămână în care călătorește, dacă ne bazăm pe o estimare conservatoare a numărului de ofițeri care râmân în Marea Britanie și pe o cifră comunicată de 5.000 de lire sterline pe săptămână.
Este foarte probabil ca Tony Blair să câștige costul călătoriei gărzilor sale de corp când zboară cu avioane private. Într-o săptămână din februarie 2012, el a călătorit în Israel din poziția sa de agent diplomatic în Orientul Mijlociu și apoi a zburat mai departe în Emiratele Arabe Unite, Qatar, China și Kazakhstan, unde a îndeplinit un amestec de muncă filantropică și afacere privată.
A stat cu escorta sa la hoteluri, inluzând Emirates Palace de cinci stele din Abu Dhabi și The Four Season (Cele patru anotimpuri) din Doha. Domnul Blair a mai dezvoltat și o relație cu Prințul Alwaleed bin Talal din rabia Saudită.
În cadrul unei întâlniri din ianuarie 2011, unde Tony Blair a fost prezent în mod aparent cel puțin în calitatea sa de emisar al Quartetului, el a fost însoțit de Stephan Kriesel, pe atunci conducătorul grupului său consultativ guvernamental. Un purtător de cuvânt al acestuiaBlair a spus că domnul Kriesel “din întâmplare călătorea cu el”.
Investigația celor de la The Telegraph a scos la iveală  și cum firma lui Tony Blair, Tony Blair Associates (Tony Blair și Asociații), are acum un contract de 1,1 milioane de lire sterline cu Banca Mondială pentru muncă de consultanță, după ce s-a bucurat de o relație strânsă cu Banca în calitatea sa de emisar al Quartetului. Un membru din personalul de la Banca Mondială a fost îndepărtat pentru a lucra în biroul său din Quartet.
Ca clauză  a contractului său cu Banca Mondială, Tony Blair Associates a asigurat o echipă de consultanți care să sfătuiască guvernul român în legătură cu organizarea unei unități de implementare a proiectelor. Reprezentații Băncii Mondiale a declarat că firma domnului Blair  le-a oferit “prețul cel mai competitiv” din cele 5 firme care au licitat. Potrivit unui purtător de cuvânt al lui Tony Blar, muncă nu a fost ,”pentru profit”.
În octombrie 2013 Nicholas Cannon, ambasadorul Marii Britanii în Albania, le-a spus birocraților din Whitehall că mai multe “costume cu legături cu Blair adulmecau după muncă în Albania”, inclusiv firma de avocatură a lui Cherie Blair, “Omnia Strategy”.
Un purtător de cuvânt al lui Tony a declarat Blair însă că “nu există niciun conflict de interes cu niciun tip de muncă pe care o prestează domnul Blair, inclusiv cu rolul său ca reprezentativ al Quartetului”.
“Politici și proceduri clare au fost adoptate pentru a preveni conflictele, inclusiv o clauză din contractele sale comerciale, care stipula că el nu va prelua muncă ce intră în conflict cu responsabilităile sale din Quartet”. Purtătorul de cuvânt a adăugat că finanțarea Autorității Palestiniene de către Abu Dhabi a venit de la o organizație separată  către Mudabala, fondul suveran de investiții pe care domnul Blair îl consiliază. Ea a adăugat că Tony Blair “nu s-a folosit niciodată de poziția sa ca emisar al Quartetului pentru a-și promova interesele de afaceri” și a sugerat că a fost “în interesul țării” ca funcționarii de la Ministerul Afacerilor Externe  să sprijine munca domnului Blair în străinătate.
Purtătorii de cuvânt ai lui Tony Blair și cei ai Scotland Yard au refuzat să facă vreun comentariu legat de aranjamentele privind securitatea sa.

O zi din viața lui Tony Blair

Jurnalul lui Tony Blair este planificat cu meticulozitate în timp ce acesta este plecat în circuitul de prelegeri. În cadrul unei călătorii în SUA în 2011, el a fost prezent la trei evenimente de afaceri pe parcursul aceluiași număr de zile. La 7:30 dimineața pe 1 noiembrie, după ce ajunsese cu o noapte înainte în San Francisco, domnul Blair a fost dus cu mașina la un eveniment pentru Charles Scwhab, o bancă de investiții. Îndatoriile sale au început la 7:45 cu o întâlnire de 45 de minute cu 10 VIP-uri, înainte de a ține un discurs de 30 de minute. A urmat apoi jumătate de oră de întrebări, și apoi 45 de minute de făcut fotografii.
Apoi, Tony Blair s-a îndreptat spre aeroport pentru o călătorie de 500 de mile la San Diego, unde trebuia să se prezinte la 2:45 după-amiaza la conferința anuală a Societății de Garanție a Răspunderii Profesionale. O oră mai târziu, Blair era într-un avion înapoi spre San Francisco pentru a-și face apariția la un evenimente de strângere de fonduri pentru filiala americană a Fundației Speranța a sa.
A doua zi, a avut o întâlnire de dimineață înainte de prânz cu Sergey Brin, co-fondatorul de la Google, care pleca atunci spre Napa la 2:30 pentru o conferință JP Morgan.  A ajuns la ora 6:30 seara la Auberge du Soleil, hotel si spa, pentru cocktail, unde trebuia să  socializeze timp de  o ora cu cei 130 de invitați.
După cină, a luat parte la discuție televizată informală cu un prezentator de știri, iar după încă 20 de minute de întrebări și răspunsuri, Blair, ale cărui îndatoriri se terminaseră, s-a îndreptat spre hotelul său din Napa – nu mai târziu de ora 9:05 seara, conchide Telegraph.
Ziarul britanic face referire și la unul din cele mai importante contracte din 2011 – cel cu liderul autoritar al Kazakstanului, Nursultan Nazarbayev. Contractul ar fi în valoare de milioane de lire sterline. Blair l-ar fi învățat pe Nazarbayev cum să-și îmbunătățească imaginea după uciderea unor protestatari neînarmați care protestau împotriva regimului din țară.
Telegraph relatase în decembrie 2013 că Blair l-ar fi prezentat pe Victor Ponta președintelui SUA, Barack Obama. Ulterior, un purtător de cuvânt al fostului prim ministru britanic a declarat că dacă echipa lui Blair a lucrat vreodată în România, acest lucru nu ar implica vreun cost pentru guvernul român sau vreun profit personal pentru Tony Blair.
ponta-obama-blair.png" alt="ponta obama blair" width="564" height="435" />
Victor Ponta are o relație strânsă de colaborare cu fostul șef al echipei lui Blair din 10 Downing Street, Jonathan Powell, unul din cei mai apropiați colaboratori actuali ai fostului premier britanic.
“Cu Powell ma vad cam o data la doua luni. Cred ca e cel mai destept om din acest domeniu pe care l-am intalnit vreodata”,  declara Ponta pentru HotNews.ro în martie 2014.
Până acum Victor Ponta nu a descris relația contractuală avută cu fostul premier britanic și cu fostul și actualul colaborator apropiat al acestuia, Jonathan Powell.
*******

Iată cam de unde sar banii:

 

Tony Blair: his global empire of influence
June 27, 2007
After a decade in office, Tony Blair steps out of Downing Street as prime minister for the last time. The same day, he announces that he will be the Quartet's envoy to the Middle East, representing the UN, US, EU and Russia.
July 2007
Mr Blair flies to the United Arab Emirates (UAE) for talks with senior officials and members of the royal family, his first official visit as Quartet Representative.

UAE Foreign Minister Sheikh Abdullah bin Zayed Al Nahyan meeting Blair
October 2007
Mr Blair sets up two companies: Windrush Ventures Limited and Windrush Ventures No.1 Limited. It is later understood that Windrush Ventures Limited pays money for Mr Blair’s Government Advisory Practice.
November 2007
During a tour of China, Mr Blair is hired for £200,000 to give a speech to businessmen and government officials. He is criticised by local media for charging a huge sum of money yet apparently failing to say anything interesting.

A real estate firm hired Blair to speak at a 'VIP banquet'
2008
The Rwandan government becomes the first to be advised by Mr Blair’s new charity, the Africa Governance Initiative (AGI). Mr Blair also begins advising the government of Sierra Leone through AGI. In January, it emerges that Mr Blair is earning around

Blair and Paul Kagame, the Rwandan president
2009
In January, Mr Blair visits Muammar Gaddafi. It later emerges that Mr Blair had six private meetings with the Libyan dictator within three years of leaving Downing Street and on at least two occasions Mr Blair flew to Tripoli on a private jet paid for by

Blair shakes hands with Gaddafi
November 2010
TBA secures a contract with PetroSaudi, an oil company founded by a senior member of the Saudi royal family, for a fee of £41,000 a month and a two per cent commission on any of the deals he helps broker.
November 2011
Mr Blair strikes a deal to advise Nursultan Nazarbayev, the autocratic president of Kazakhstan. The deal is thought to be worth millions of pounds. Mr Blair later advises him on how to manage his image after the slaughter of unarmed civilians protesting a

Blair and Nazarbayev (AFP/GETTY)
December 2011
Mr Blair begins advising Alpha Conde’s government in Guinea through his charity AGI, later offering advice on how to improve the government’s image following mass civil unrest, in which nine protesters died and hundreds were injured in clashes with go

Alpha Conde shakes hands with Blair (AFP)
August 2012
AGI begins work in Malawi, advising President Joyce Banda’s government. Mr Blair’s team later pulled out of the country amid a corruption scandal, but the president’s office insisted the events were not linked. Separately Mr Blair’s consultancy strikes a deal worth almost £4 million a year to advise the state government of São Paulo, the economic powerhouse behind Brazil’s rapidly growing economy. However the sum is disputed by Mr Blair and a key organisation in the deal said he had never started work because the money was never found to fund his team.

Banda presents a gift to Blair (AFP)
September 2012
Mr Blair is reportedly paid $1?million to broker deal to create world’s largest mining company, Glencore Xstrata, in which Qatar had a sizeable stake.
October 2012
On a trip to Vietnam, Mr Blair reportedly offers to advise the government on issues including reforming the country’s economy and attracting more foreign investment. He later reaches an agreement for TBA to provide a team of consultants to work in the c

Nguyen Tan Dung, Prime Minister of Vietnam, shaking hands with Blair
January 2013
Mr Blair strikes a deal at the World Economic Forum in Davos, Switzerland, to advise the Peruvian government on issues including public-private partnerships (PPPs). TBA also begins advising Myanmar’s government, where his office says his work is pro-bon
March 2013
Mr Blair negotiates a contract to advise the Mongolian government just as the country strikes it rich from a vast copper and gold mine in the Gobi desert.

Blair is greeted by a Mongolian official
June 2013
TBA begins advising Edi Rama’s government in Albania. Mr Blair insists his firm is not paid by the Albanian government. Albania is also part of the World Bank-backed Global Network of Delivery Leaders, led by Mr Blair.
October 2013
Two of Mr Blair’s most senior aides fly to Bogota, Colombia’s capital, to sign a deal under which his consultants would monitor the redistribution of billions of pounds earned by Colombia from mining deals. TBA’s consultancy fees are paid for by the

Blair and Columbia's President Juan Manuel Santos
September 2014
Mr Blair proposes a deal to advise the UAE, which one source claims could be worth £30 million. His team discussed the proposed deal with the UAE’s foreign ministry, which is headed by the minister with whom he works in his role as Quartet Representati
February 2015
It emerges that Mr Blair is advising Kenya’s president, Uhuru Kenyatta, through AGI. Kenyatta was indicted by the International Criminal Court for the deaths of hundreds of his countrymen in post-election violence in 2007, but later cleared. The same mo

Blair and Vucic shake hands
March 2015
An audio recording of senior Egyptian military officials suggests that the now- president Abdel Fattah el-Sisi’s rise to power was partly funded by the UAE. Mr Blair reportedly agreed to advise the Egyptian government as part of a UAE-funded programme
May 27, 2015
Mr Blair steps down as Quartet representative amid criticism that his diplomatic role had been compromised by his lucrative consultancy work and business deals with governments around the world.



 
By la Niciun comentariu:

sâmbătă, 13 iunie 2015

Un afert de SECOL de la momentele în care Ion Iliescu îşi conserva PUTEREA cu BÂTELE MINERILOR. „Bunicuța” sărbătorește 25 de ani de la Mineriadă. 13-15 iune 1990: represiunea VIOLENTĂ a Pieţei Universităţii - Autor: Mircea Marian | sâmbătă, 13 iunie 2015 - Sursa:EVZ5

 

Un afert de SECOL de la momentele în care Ion Iliescu îşi conserva PUTEREA cu BÂTELE MINERILOR. „Bunicuța” sărbătorește 25 de ani de la Mineriadă. 13-15 iune 1990: represiunea VIOLENTĂ a Pieţei Universităţii

Autor:  

Mircea Marian

  | sâmbătă, 13 iunie 2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
EVZ

Politica

Un afert de SECOL de la momentele în care Ion Iliescu îşi conserva PUTEREA cu BÂTELE MINERILOR. „Bunicuța” sărbătorește 25 de ani de la Mineriadă. 13-15 iune 1990: represiunea VIOLENTĂ a Pieţei Universităţii

Autor:  

Mircea Marian

  | sâmbătă, 13 iunie 2015

 
     Iliescu nu pare că are remușcări pentru evenimentele din iunie 1990
 FOTOGRAFII: EVZ
Cel mai longeviv politician post-decembrist, fapt care i-a adus porecla „bunicuța”, Ion Iliescu aniversează evenimentele din 13-15 iunie 1990 fără ca Justiția să-l fi deranjat vreodată. Niciun procuror nu a îndrăznit până acum să-l audieze pe fostul președinte

Am auzit prima oară numele lui Ion Iliescu în 1988, când un coleg de facultate care avea o rudă cu funcție în PCR ne-a spus că acesta este omul pe care secretarul general al PCU, Mihail Gorbaciov, îl pregătește pentru succesiunea lui Ceaușescu.
„Când a fost Gorbaciov la București, a întrebat unde este Ion Iliescu”, era legenda care circula printre studenți. Mai târziu, s-a dovedit că era o poveste fără nici o fărâmă de adevăr: însuși Iliescu a recunoscut că secretarul general al PCUS habar nu avea de existența sa, la acel moment. Însă, în 22 decembrie 1989, când a apărut la TVR, fostul prim-secretar al organizației PCR din județul Iași părea a fi pregătit pentru a prelua conducerea României.

Dizident cu funcție de director

După 1990, Ion Iliescu a încercat în repetate rânduri să se prezinte drept un opozant al regimului Ceaușescu. În realitate, evenimentele din decembrie 1989 l-au prins în frumoasa poziție de director al Editurii Tehnice, cu mașină și șofer la scară, în condițiile în care puținii români care aveau mașină, fie nu aveau voie să o folosească pe timpul iernii, fie nu găseau benzină. El locuia într-o vilă de pe Bulevardul Aviatorilor. Liderii PCR care i s-au opus fățiș lui Ceaușescu erau evacuați din locuințele de protocol și trimiși în clădiri insalubre de la marginea Bucureștiului.




FOTO: Minerii chemați de Ion Iliescu au bătut cu brutalitate studenți și trecători nevinovați din zona Pieței Universității

Minerii au venit să planteze flori la Universitate

Momentul cel mai brutal al carierei sale politice a fost Mineriada din 13-15 iunie 1990. În 13 iunie, Jandarmeria a evacuat în forță puținii manifestanți rămași în Piața Universității. Au urmat ciocniri între cei veniți să-i susțină pe protestatarii din piață și jandarmi. Televiziunea publică și-a întrerupt emisiunea, părând că a fost ocupată, iar Ion Iliescu face apel la „forțele responsabile”: „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste”. Aproape imediat, minerii din Valea Jiului pleacă spre București. Ce a urmat se știe: mineriada din iunie 1990 a lăsat în urmă (oficial) șase morți și 746 de răniți. „Vă mulțumesc tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu”, le mulțumea Iliescu minerilor. Câțiva ani mai târziu, el explica senin faptul că minerii au venit în București pentru a planta flori în rondul de la Piața Universității. În schimb, România devenea, pentru mulți ani, o țară complet izolată în plan internațional. Într-o declarație din 15 iunie, Departamentul de Stat de la Washington aprecia că „acțiunile autorizate de președintele Iliescu și guvernul său au lovit în inima democrației”. Pe 20 iunie, ambasadorul american a refuzat să participe la depunerea jurământului de către președintele Iliescu. Parchetul General nu a reușit însă să finalizeze, în 25 de ani, dosarul acelei mineriade. În 5 februarie 2015, Parchetul General a anunțat redeschiderea dosarului. „E firesc ca toţi oamenii interesaţi, istorici, cei care vor să descifreze sensul evenimentelor, să se ocupe inclusiv de asemenea momente. Nu e nicio problemă”, a fost comentariul, rece, al fostului președinte. Din februarie până acum, Iliescu nu a fost audiat de parchetul condus de Tiberiu Nițu.

Colecționar de Dr. Honoris Causa

Fostului șef al statului i-a plăcut întotdeauna să se prezinte drept un cărturar și-și dorea să țină discursuri pompoase în fața mediului academic. „Să ne ancorăm în sinergia faptelor, fără a eluda meandrele concretului”, a fost una din declarațiile care au făcut deliciul presei. „Un partid este o structură umană și în orice structură umană, microumană sau macroumană este o unitate în diversitate”, a fost un alt panseu de sorginte marxistă rostit de fostul lider comunist. Pentru eforturile sale intelectuale, mai multe universități din țară i-au acordat titlul onorific de Doctor Honoris Causa. Printre acestea: Universitatea de Științe Agronomice din București.

FOTO: Și fostul președinte al României a dorit să fi e doctor

Tag-uri:  
By la Niciun comentariu:

Sorina Matei, ipoteză teribilă: de ce vrea Ghiţă să se afle că ar trece la UNPR - News - de Valentin Busuioc - 13 Iun, 2015 - PSnews.ro


Sorina Matei, ipoteză teribilă: de ce vrea Ghiţă să se afle că ar trece la UNPR

de

  

-


http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Sorina Matei, ipoteză teribilă: de ce vrea Ghiţă să se afle că ar trece la UNPR

de  

 

 -




0 184

Jurnalista Sorina Matei a lansat o ipoteză teribilă privind informaţia apărută în presă „pe surse”, potrivit căreia deputatul Sebastian Ghiţă s-ar înscrie în UNPR.
Într-o postare publicată vineri pe Facebook, intitulată „O intoxicare marca Sebastian Ghiţă” şi având eticheta „#‎DNAPânăLaCapăt”, Sorina Matei consideră că Ghiţă „îşi dă informaţii pe surse şi îşi comandă ştiri ca să intoxice pe toată lumea”.
„Sebastian Ghiţă a umplut astăzi presa controlată de el cu o ştire falsă. Şi anume că s-a înscris în UNPR. N-ar fi nici pentru prima şi nici pentru ultima oară când Ghiţă îşi dă informaţii pe surse şi îşi comandă ştiri ca să intoxice pe toată lumea. Realitatea este că Ghiţă nici nu s-a înscris, nici nu a fost primit în UNPR şi nici nu va fi primit”, scrie Matei.
În opinia jurnalistei, fostul social-democrat vrea să demonstreze că este „miezul din dodoaşcă”.
„Aşadar, de ce ar vrea Ghiţă să se afle că el se duce la UNPR când nu este adevărat? Este simplu. Ca să arate că el de fapt controlează şi acest partid, că fără el nu se poate, că el e miezul din dodoaşcă şi că ministerul Justiţiei luat în gestiune de UNPR va fi, în realitate, controlat tot de el şi tot el va gestiona numirile în parchete. La o adică, dacă i se întâmplă ceva, el are Justiţia la mână. Mă mir că nu şi-a dat ştire şi că va prelua direct portofoliul Justiţiei, dar probabil era conştient că ar fi râs toată lumea de el”, detaliază fosta realizatoare de la B1 TV.
Comparându-l pe Sebastian Ghiţă cu fostul senator PSD Cătălin Voicu, Sorina Matei îl acuză pe politician că „a capturat feroce resursele statului” şi „banii cetăţenilor”.
„Acest sinistru Cătălin Voicu al Justiţiei, presei, economiei şi politicii româneşti, care controlează deja trei televiziuni, ziare, media online, devenit cel mai mare pericol la adresa libertăţii de exprimare în România, la adresa liberei concurenţe, la adresa independenţei Justiţiei, care a capturat feroce resursele statului, banii cetăţenilor, partide, politicieni, mercenari de presă, membru în comisia de control a SRI, devenit simbolul corupţiei din România, o Elena Udrea de gen masculin a ţării, deja urmărit penal, sub control judiciar, sprijinind cele mai periculoase grupuri infracţionale organizate, trebuie să sfârşească acolo unde-i este, cu adevărat, locul. Vorba predecesorului său, infractorul puşcăriaş Cătălin Voicu: «În viață, trebuie să știi ce duci…»”, comentează Matei.
Într-o actualizare a statusului de Facebook, Sorina Matei susţine că ştie cine a lansat „dezinformarea cu Ghiţă la UNPR”.
„UPDATE. Mai multe surse independente din presă au confirmat că dezinformarea cu Ghiţă la UNPR a fost lansată în sprijinul lui Ghiţă direct din Guvern de către aceeaşi doamnă, funcţionar public, plătit din bani publici, pe care o ştie toată lumea şi care sună mereu în redacţii. Dacă doamna a trecut cu totul pe statul de plată al lui Ghiţă, atunci de ce mai este plătită din bani publici, nu-şi dă demisia şi prestează servicii la privat? Ce mai caută în Guvern? Sau banii lui Ghiţă fiind tot publici a ajuns să nu mai facă diferenţa, nici în bani, nici în servicii prestate direct din Executivul României? Vorba aceea: aceeaşi mizerie”, conchide jurnalista
By la Niciun comentariu:

vineri, 12 iunie 2015

Thierry de Montbrial, membru al Comitetului Director al Conferinţelor Bilderberg, despre ”Marile strategii” şi ”Planul Global”- Sursa ; Adevarul,ro


Clipul zilei


Thierry de Montbrial, membru al Comitetului Director al Conferinţelor Bilderberg, despre ”Marile strategii” şi ”Planul Global” (

VIDEO Marile Strategii şi Planul Global: riscuri, provocări, previziuni conflictuale 10 iunie 2015, 15:58 de Cristian Unteanu

Citeste mai mult: adev.ro/npqedl

)

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Vezi articolul

Într-un interviu exclusiv acordat „Adevărul”, Thierry de Montbrial, unul dintre cei mai cunoscuţi politologi din lume, fondator al prestigiosului Institut Francez de Relaţii Internaţionale şi membru al puternicului grup Bilderberg, explică un concept nou, cel al „Marilor Strategii”, esenţiale în actualul climat de rearanjare pe harta de putere a lumii.

Citeste mai mult: adev.ro/npqedl

  International 

 

Credeţi că UE reprezintă forma care să garanteze că vom avea pe acest continent al nostru pace şi prosperitate într-un

Citeste mai mult: adev.ro/npqedl

 ...................

Credeţi că UE reprezintă forma care să garanteze că vom avea pe acest continent al nostru pace şi prosperitate într-un

Citeste mai mult: adev.ro/npqedl

context în care pacea este ameninţată din toate părţile şi prosperitatea întârzie să apară? 

Încep răspunsul meu spunându-vă că încă nu am văzut încă proiecte alternative mai seducătoare. Cred că da, trebuie să mizăm pe Uniunea Europeană, fie şi numai pentru că nu avem altceva. Orice altă soluţie e mai puţin bună. Acestea fiind spuse, trebuie să realizăm faptul că o consolidare a UE şi a principiilor sale de bază de pace şi prosperitate, necesită timp. Îmi place foarte tare ce spunea Einstein: luaţi nouă femei fiecare în luna întâi de sarcină dar asta nu este egal un copil. Aceasta înseamnă că nu putem echivala o sarcină de nouă lumi cu 9 sarcini de o lună. Trebuie timp pentru ca lucrurile să se consolideze şi construcţia europeană, extinderile UE (deoarece este vocaţia UE să se extindă) trebuie să urmeze un ritm corect. Îmi place şi imaginea folosită de oameniii muntelui: când urci pe o stâncă, trebuie ca la fiecrae pas să-ţi consolidezi poziţia şi a evita căderea. La fel stau lucrurile şi în cazul construcţiei europene. Nu există o soluţie rapidă, nu există o soluţie miracol care să garanteze, de azi pe mâine, o Mare Europă cu pace şi prosperitate, doar ponind din degete. Din punct de vedere economic, ceea ce ne aduce din nou la zona Euro, vedem bine care e problema, mai ales în ţara mea: pentru ca această zonă Euro să fie consolidată, trebuie făcute nişte referome interne pe care populaţia nu le acceptă neapărat foarte uşor. Dacă priviţi la cealaltă extremă, stuaţia din Grecia, exact despre asta e vorba: Grecia ar fi putut, cu puţină răbdare, să-şi rezolve problema. Numai că, din nefericire, circumstanţele au deci altfel.

 Credeţi că ideea – prezentată drept o alternativă - de a redeschide canalul existent acum câţiva ani cu Federaţia Rusă în vederea stabilirii unei zone de liber-schimb , aşa cum ruşii au produs din nou recent, ar fi una acceptabilă sau este un simplu vis discutat doar pentru a se da un exemplu?

Adesea, marile proiecte economice - şi asta se leagă de noţiunea de “mari strategii” – sunt de fapt cu mult mai mult politice decât economice. Sau sunt cel puţin tot atât de mult politice cât economice. Din punct de vedere comercial, dacă luaţi cazul Parteneriatului Trans-Pacific sau pe cel transatlantic privind investiţiile şi comerţul, toate astea par la prima vedere economice, sunt economice, dar, fundamental, sunt în primul rând acţiuni politice. În cazul Acordului Trans-Pacific, este o acţiune de limitare a Chinei fără ca acest lucru să fie spus, dar e vorba de China, iar în cazul acordului transatlantic este vorba despre consolidarea din punctul de vedere al SUA al legăturilor transatlantice. Cu asemenea sistem de liber-schimb, deoarece SUA deţin forţa necesară şi se află în poziţie dominanhtă, centrele de decizie economică , este evident că centrele decizie urmează se se afle din ce în ce mai mult pe partea americană. În privinţa Rusiei, nu pot răspunde la o întrebare privind zona de liber-schimb în lipsa unui context politic. Pentru ca să se poată dezvolta o zonă de liber-schimb cu Rusia, trebuie să existe un cadrul politic necesar. Dar, cum spuneam mai devreme, acest cadru a putut exista în visurile politice ale anilor ’90, dar acum nu mai există şi asta pe o durată lungă.

 În câteva zile, este posibil să apară decizia de demarare a operaţiunii navale UE în Mediterană contra migraţiei ilegale. Credeţi că asta reprezintă o soluţie, începutul unei soluţii, este oare deschiderea unui front de luptă care va merge cu mult dincolo de frontiera maritimă a Libiei?

 Atunci când vorbim despre ameninţările împotriva Europei, acestea vin cu mult mai mult din sud – în sensul larg al acestui termen – decât din partea estului. Este surprinzător să văd cum colegii şi prietenii mei germani, atunci când abordăm probleme legate de securitate în Europa, vorbesc în primul rând despre Rusia. Dar, din punctul meu de vedere, adevărata primejdie vine dinspre sud. Aceasta datorită unui complex de factori de natură economică, legate de starea de subdezvoltare în care se află cea mai mare parte a ţărilor din Africa şi, din nefericire, şi din Orientul Mijlociu. La asta se adaugă, ca întotdeauna, un amestec de raţiuni economice şi politice, îndeosebi înţelegerea noastră greşită , la nivel european şi al ţărilor occidentale, al fenomenului reprezentat de “Primăvara Arabă” şi a situaţiei haotice care s-a dezvoltat mai apoi aproape peste tot în regiune. În fine, în plus, partea aceea din “marile strategii” care privesc Orientul Mijlociu şi la care am făcut referire mai devreme, fie că vorbim despre Turcia, despre Iran sau despre Israel. Este foarte dificil să găsim un răspuns la întrebarea cum ar trebui să tratăm această situaţie, deoarece am lăsat ca fenomenul migraţiei să se dezvolte într-un mod deloc raţional, am fost de acord să apară legislaţii sau practici curente – adesea în numele sentimentelor nobile, uitând că sentimentele acestea nobile de azi sunt la originea marilor dificultăţi şi drame din viitor. Mă gândesc şi la ce s-a votat în Franţa în perioada Giscard d’Estaing, spre exemplu pachetul de legi privind “regruparea familială”. Am lăsat să se dezvolte un număr de practici comportamentale şi legislative în domeniul imigraţiei, nu am tratat corect problema refugiaţilor...în consecinţă, azi, ne găsim în faţa unor situaţiki extrem de complexe. Deci, sigur, acum ajungem la manevre militare... 

 

Nu numai, e vorba despre o misiune militar- umanitară, mai degrabă militară decât umanitară... 

 ...tocmai, cred că, în momentul în care ajungem în situaţia în care contextul se degradează puternic, atunci, ca în medicină, nu trebuie să sperăm că se va obţine o rezolvarea imediată a situaţiei. Pentru rezolvarea acestei probleme anume, va fi necesară o întreagă panoplie de acţiuni, unele imediate de tipul operaţiunilor de poliţie sau militare, un nivel desigur indispensabil dar care nu va rezolva astfel problemele. Se vor închide poate nişte breşe dar este nevoie de acţiuni politice pe termen lung în zona Orientului Mijlociu sau în alte părţi. Problema este că nu văd născându-se asemenea politici. 

 O “mare strategie” la nivelul UE? 

 

Într-adevăr, mai întăi ar trebui să existe o viziune comună şi cred că la ora asta nu există aşa ceva, nu avem o viziune consensuală la nivel European asupra acestui subiect... 

 

 ...în afara Agendei Europene asupra Migraţiei pe care UE a propus-o şi pe care nimeni nu pare s-o agreeze. 

 

- Este un document privind mai degrabă situaţia refugiaţilor cât despre fenomenul imigraţiei ca atare. Este doar un început al abordării, marea dificultate fiind că mereu avem mai multe părţi disparatre de răspuns dar lipseşte viziunea comună...

 ...Marea Strategie... 

 ...din păcate, la ora actuală, nu există o Mare Strategie. Iată de ce vă mai pot să previzionez încă ceva: va trebui să ne aşteptăm la multe dificultăţi pe o durată, din nou, de aproximativ 20-30 de ani. 

citeste totul despre:
 thierry de montbrial bilderberg institutul francez de relatii internationale noua ordine mondiala mari strategii plan global

Citeste mai mult: adev.ro/npqedl

 

 


Citeste mai mult: adev.ro/npqedl

Citeste mai mult: adev.ro/npqedl
VIDEO Marile Strategii şi Planul Global: riscuri, provocări, previziuni conflictuale 10 iunie 2015, 15:58 de Cristian Unteanu
By la Niciun comentariu:

Conferința de taină a elitelor globale naște teorii ale conspirației - Autor: Simona Stupar | vineri, 12 iunie 2015 - Sursa :EVENIMENTUL ZILEI


International

 

Conferința de taină a elitelor globale naște teorii ale conspirației

Autor: 

 Simona Stupar 

 | vineri, 12 iunie 2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 
EVZ

Europa

 
Oamenii de rând pot doar ghici ce se discută la reuniunile grupului Bilderberg, care aduc împreună elita fi nanciară și politică a lumii 
FOTO: WWW.BILDERBERGMEETINGS.ORG
 
Săptămâna aceasta, în cea mai mare discreție, are loc în Austria reuniunea grupului Bilderberg. Este o conferință secretă, diferită de celelalte, din mai multe puncte de vedere.


Nu există un scop declarat al întâlnirii, nu se dau comunicate de presă, nu există stenograme, nu se propun rezoluții, nu se votează nimic și nu se dau publicității niciun fel de declarații politice

Temele dezbătute cuprind securitatea cibernetică, inteligența artificială, terorism, economie, Iran, Rusia

 Cu toate acestea, este, poate, cea mai influentă „adunare” anuală din lume.

Personalități din lume

În jur de 140 de personalități s-au adunat în Telfs-Buchen, un orășel din Alpii Austrieci, în apropiere de Innsbruck. Printre aceștia se numără ofițeri ai serviciilor secrete, lideri militari, bancheri, politicieni și o regină „pensionară”. Anumite persoane participă de fiecare dată, cum sunt președintele Google, Eric Schmidt, cancelarul britanic George Osborne, președintele consiliului consultativ al Goldman Sachs, Robert Zoellick; fostul șef al MI6, John Sawers, și Henry Kissinger, fost secretar de Stat american. Anul acesta sunt și invitați noi: istoricul Niall Ferguson, ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, și directorul executiv al companiei Ryanair, Michael O’Leary.

Subiectele discutate includ globalizarea și probleme economice, terorismul, amenințarea armelor nucleare, dar și situația din Grecia, Iran, SUA, Marea Britanie.

Top secret

Alegerile din SUA reprezintă un alt punct pe ordinea de zi, dar și NATO - anul acesta, în premieră fiind invitați politicieni și editorialiști turci, ceea ce demonstrează importanța care se acordă Ankarei, în lupta antiteroristă.
Organizatorii spun că „participanții pot folosi informațiile pe care le primesc, dar nici identitatea, nici afilierea vorbitorului nu pot fi dezvăluite”.
Fondat în 1954, de Prințul Berhnard, tatăl fostei Regine a Olandei, Beatrix, grupul vrea să închege dialogul între Europa și America de Nord, prin circa 150 de experți din politică, industrie, finanțe, mediul academic și mass-media.

 Tag-uri:
 grupul Bilderberg, iran, Telfs-Buchen, Alpii Austrieci, Google, Eric Schmidt, George Osborne, Goldman Sachs, Robert Zoellick, John Sawers, Henry Kissinger, Grecia, Iran, SUA, Marea Britanie, nato
By la Niciun comentariu:

Năstase, ieșire nervoasă către un realizator TV: Bă, jigodie! Bă, gunoiule! - Autor: Radu Pop, - Redactor - Publicat: 11/06/2015


Năstase, ieșire nervoasă către un realizator TV: Bă, jigodie! Bă, gunoiule!

 

Radu Pop, 

Redactor

 

11/06/2015

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
 


Năstase, ieșire nervoasă către un realizator TV: Bă, jigodie! Bă, gunoiule!

 

Radu Pop, 

Redactor

 

11/06/2015

nastase

Fostul premier Adrian Năstase cunoscut pentru diplomația sa în ceea ce privește atacurile la persoană a lăsat la o parte această abordare și a lansat un atac extrem de dur la adresa realizatorului emisiunii ”Lumea lui Banciu” de la postul B1 TV.
Radu Banciu a intrat în tirul atacurilor lui Adrian Năstase pentru mai multe comentarii  făcute în cadrul emisiunilor. Fostul premier a recurs la un întreg arsenal de apelative - jigodie, gunoi, idiot, nemernic - la adresa lui Banciu, despre care spune că este ținut la B1TV pe post de maimuță pentru a colecta mizeria din tabloide.
Vă redăm mai jos comentariul lui Năstase de pe blogul personal:
”Acesta e un pamflet.

Bă, jigodie, de patru ani, mă insulti si imi jignesti familia – sotia, copiii – pentru că ai frustrări cu Ceausescu. Probabil că ai pitici pe creier. Incearcă, bă, si cu medicamente. Ce ai făcut tu, bă, in viată ca să mă judeci pe mine si pe altii. Ai numărat biciclete la un ziar? Si acum te tine Oancea pe post de maimută la televizor in fiecare seară? Strângi, ziua, mizeria din tabloide si o versi apoi, pe sticlă, bă gunoiule? Asta numesti tu jurnalism? Bă, intre tine si Tapălagă, il aleg intotdeauna pe Tapălagă. El, cel putin, o iubeste sincer pe Macovei. Tu, gunoiule, ii urăsti pe toti.

Imi spui tu mie că am vrut, ca premier, să inchid B1Tv? Bă, idiotule, când a fost infiintat B1Tv? In 2001. Cine era premier atunci, bă, gunoiule?  Intreabă-l, bă, pe Păunescu si o să-ti explice. Că, pe urmă, ati trecut la mâncat frunză in Grădina Carpatilor, asta e o altă chestie. Asa se intâmplă cu viermii de mătase…

De patru ani, mă jignesti in fiecare seară, bă, jigodie. Mă acuzi că am furat. Ce-am furat, bă? I-am furat bideul lu’ maică-ta? I-am furat afisele electorale lu’ taică-tu? Să fie sănătosi, că nu am nimic cu ei desi puteau să nu te scoată din incubator. Sigur, nu aveau de unde să stie unde o să ajungi. Bă, gunoiule, am creat peste 20 de muzee, am donat sute de hărti vechi statului si am creat cel mai mare muzeu de genul asta din Europa. Ai fost să-l vezi, bă, jigodie? Nu trebuie să-ti cumperi bilet pentru Burkina Faso ca să ajungi acolo. Chiar nu stii nimic din ce-am făcut pentru tara asta, bă, gunoiule? Dacă poti să mergi să faci turism in toată lumea, asta mi se datorează si mie, redus mintal ce esti. Sigur că am si gresit. Am avut lângă mine tot felul de lichele, ca tine, care nu si-au văzut decât interesul lor.

Am tăcut timp de patru ani si am asteptat să-ti vină mintea la cap (de p…). Tu insă ai ajuns să spui că vrei să joci pe mormântul meu, să iei in batjocură gestul meu de revoltă de acum trei ani, să faci diverse insinuări sexuale? Cu ce drept, bă, gunoiule? Pentru că CNA -ul este plecat cu pluta prin lume si membrii săi nu mai au timp să se uite la televizor? De asta a ajuns tara asta in situatia in care este. Din vina unor nemernici ca tine. Care se hrănesc, precum hienele, din stârvuri.

De fapt, mi-e milă de tine. Trăiesti intr-o hazna si te te hrănesti de acolo. Ai fi vrut să beau o cafea cu tine. Cum as putea să fac lucrul asta, bă, gunoiule, când tu nu m-ai atacat doar pe mine ci i-ai jignit si pe copiii mei  sau pe sotia mea. Chiar nu ai inteles de ce a fost condamnat medicul Brădisteanu, bă, nemernicule?

In lumea in care trăim, pentru Păunescu sau Oancea contează banii. Pentru tine contează să ai rating mai mare decât Prisăcariu. Rămâne cum am vorbit: esti un gunoi”.

 
 
By la 2 comentarii:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Cine a Furat Banii lui Ceausescu | PODCAST Cristian Sima