BUJOR NEDELCOVICI
Prozator, romancier, eseist, scenarist ...
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE
- Politica, cultura, stiri, publicitate
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.htmlProzator, romancier, eseist, scenarist
"Totul este bine" - Oedip
"Tout ce qui arrive est adorable" - Léon Bloy Dar dacă Istoria a fost "al doilea cerc al butoiului cu pulbere", cel de al "treilea cerc" este Timpul. Istoria este în relaţie cu timpul trăit şi timpul lumii, sau timpul ca perioadă scurtă ori timpul ca perioadă lungă. Eroare capitală se face atunci cînd se forţează timpul trăit individual să intre în timpul lumii, precum două păpuşi ruseşti care nu reuşesc să intre una într-alta... Explicaţia? Individul supus finitudinii încearcă să-şi explice şi să comprime viaţa proprie în timpul lumii. Consecinţa? Deziluzie tragică, fatalism şi descurajarea tuturor speranţelor pe care nu le vedea realizate. Timpul trăit este evacuat de orice substanţă şi individul uită să se bucure şi să fie fericit pe durata scurtă a timpului pe care îl trăieşte. O altă eroare des întîlnită este idealizarea aprecierilor care nu ţin cont de realitatea faptică. Diferenţa dintre ceea ce dorim şi ceea ce sîntem (dintre ceea ce credem şi ceea ce este, dintre utopie şi realitate) ca indivizi, colectivităţi sau popoare. Una din soluţiile ieşirii din tragicul existenţial: povestea, ficţiunea şi arta unde timpul trăit se află în armonie cu timpul lumii. Drumul poate fi parcurs ori începând cu "povestea" şi ajungînd la "filo-sofie", sau invers. Timpul capătă astfel reprezentare, semnificaţie şi sens. Dimensiunea imanentă intră în armonie cu dimensiunea transcendentă. Cetatea Omului se conciliază cu Cetatea lui Dumnezeu. Joachim de Flore era de părere că există o Trinitate temporală: Vârsta Tatălui, Vârsta Fiului şi Vârsta Spiritului. Civilizaţia modernă s-ar afla în "Vârsta spiritului" şi poate nu întîmplător Nietzsche credea că Secolul al XX-lea va fi un secol al războaielor ideologice, adică exact contrar a ceea ce reprezintă Spiritul. Gnoza modernă - încercarea de re-mitizare şi re-divinizare a cunoaşterii umane - chiar dacă ştie că nu se mai află în "Timpul Biblic: Creaţie, Revelaţie, Mântuire", iar separaţia dintre religios şi politic s-a realizat, nu uită că o metafizică a politicului sau o antropologie filosofică este posibilă în redescoperirea criteriilor de valoare, de principii şi demnitate umană. Cârtiţelor care au împînzit subteranele Secolului al XX-lea ar fi trebuit să li se spună cuvintele adresate de Isus către Iuda: "Ceea ce vrei să faci, fă-o repede!" Bujor Nedelcovici - laureat al Festivalului Internaţional de poezie 'Nichita Stănescu', Ploieşti, 2007 |
|
Despre Bujor Nedelcovici şi opera sa: Acestea
(n.n. articolele lui Bujor Nedelcovici), din revistele vremii. apărute
înainte şi după plecarea sa la Paris, oglindesc atitudinea protestatară
şi consecvenţa poziţiei sale etice, surprinzând autorul în ipostaza unui
teoretician literar. Adunate în volumele Aici şi acum şi Cochilia şi melcul sau Fericirea interzisă,
articolele evidenţiază trei ipostaze diferite ale autorului, care se
întrepătrund permanent: aceea a misionarului, a publicistului atent la
societatea românească a prezentului, pe care o priveşte cu ochi
scrutător şi a criticului literar sau de film, care presupune afilierea
la sfera artisticului. Expunerile scrise nu evidenţiază doar o implicare
spontană şi o meditaţie imediată a scriitorului, ci o preocupare
permanentă faţă de realităţi şi teme care dobândesc o valoare ontologică
- oportunismul, exilul, intelectualul - ceea ce dezvăluie înclinaţia sa
filozofică, el fiind un căutător al sensurilor, dincolo de învelişul
primar al realităţii.
NEAGU Maria-MirabelaBujor era coleg de liceu cu ei şi mai mic cu un an decât mine la Liceul Ion Luca Caragiale din Ploieşti...I-am propus lui Dinu Mihăilescu (n.n. cu ocazia Festivalul Internaţional de Poezie "Nichita Stănescu" - Ediţia XIX din 2007) să dea numele lui Bujor Nedelcovici promoţiei sale, după exemplul seriei mele, care poartă numele lui Nichita Stănescu. Dinu a propus imediat acest lucru şi toată lumea a acceptat cu mare entuziasm, iar Bujor a fost emoţionat şi a răspuns cu câteva cuvinte simple, dar din inimă. În continuare am ţinut legătura şi primul lucru realizat, am reuşit să-l aduc, după un timp, la liceul Ion Luca Caragiale unde a fost primit fabulos, iar atmosfera din sală a depăşit orice aşteptări. Cireaşa pe tort a fost punerea în scenă a unui fragment din opera lui, interpretată cu mult talent de elevii liceului. Bujor a fost extrem de emoţionat şi mi-a mulţumit pentru sprijinul la această vizită, spunând că nu se aştepta să fie atât de reuşită, mai ales prin nivelul discuţiilor la care s-au ridicat copii. Între timp, eu am făcut ceea ce ştiam de la dascălii mei, am studiat. Studiul meu a constat din lecturarea întregii opere a lui Bujor Nedelcovici pe care am împrumutat-o de la Biblioteca Nicolae Iorga din Ploieşti. Mai mult, am scanat toate coperţile şi am realizat un colaj Bujor Nedelcovici şi Opera sa pe care i l-am trimis la Paris. Am primit de la el o scrisoare, dar mai ales o vedere cu o fată superbă, prin care mi-a mulţumit pentru gestul meu de a crea acel colaj. Mircea GOCIMANOdată cu pătrunderea în rândul intelectualităţii române din Paris asistăm la o adevărată declanşare a eului său creator, volumele publicate după 1990 devenind repede cunoscute şi în România, ceea ce îi aduce aprecierea atât din partea intelectualităţii franceze cât şi a celei româneşti. Titluri precum Îmblânzitorul de lupi, Oratoriu pentru imprudenţă, două volume de teatru: Noaptea de solstiţiu şi 2+1, Aici şi acum (publicistică) Jurnalul infidel. Ieşirea din exil 1992-1997, constituie, fiecare în parte, mărturia unei conştiinţe care nu a trădat niciodată nici arta dar nici latura ei angajată, indiferent dacă problemele dezbătute sunt din realitatea comunistă sau cea a Apusului democrat.Antoaneta TURDARomanul său de debut (n.n. „Ultimii”, 1970) se remarcă prin atmosfera crepusculară, printr-o sensibilitate paroxistică, aproape maladivă, prin labirintica investigaţie psihologică. Romanele următoare – „Fără vâsle”, 1972, „Noaptea”, 1974 şi „Grădina Icoanei”, 1977 - sunt o “cronică de familie” făcută din perspectiva unui personaj care vrea să-şi cunoască arborele genealogic pentru a-şi înţelege propria viaţă. Ulterior, romancierul le-a declarat părţi ale unei trilogii şi le-a republicat sub titlul comun Somnul vameşului, 1981. Mărturisirea făcută de el în postfaţa trilogiei este semnificativă: “Am fost martorul unei epoci, eram obligat să-mi depun mărturia. Nu am dreptul să uit sau să tac.” Ca şi alţi prozatori, el îşi revendică deci un rol de “cronicar”.Alex. ŞTEFĂNESCUActivitatea de scenarist a lui Bujor Nedelcovici, a fost o adevărată aventură, mai puţin cunoscută, datorită condiţiilor impuse de cenzura comunistă. Ca ploieştean, la noi în casă se discuta foarte des, cu admiraţie, despre Bujor Nedelcovici.El a scris scenariile pentru trei filme: "Întâlnirea", "Faleze de nisip" şi "Somnul insulei". Fiecare film are „povestea” lui Scenariu pentru "Întâlnirea" a fost scris în 1971. Aprobarea scenariului a durat mai mulţi ani, de insistenţe şi aşteptări. În 1979, Sergiu Nicolaescu, fără a cere consinţământul autorului, modifică scenariu, imprimându-i o tentă „ilegalistă”, declarându-se "coscenarist". Filmul a fost un exemplu clasic de deformare a subiectului cărţii după care s-a scris scenariu; în fapt un eşec. La scurt timp, filmul "Faleze de nisip" inspirat din romanul, "Zile de nisip" s-a turnat sub regia lui Dan Piţa. A fost o colaborare fericită unde şi autorul a participat la turnarea anumitor secvenţe. Premiera filmului la "Cinematograful Scala" a fost vizionată de Dumitru Popescu-Dumnezeu, secretar cu Propaganda al C.C. şi Seful Comisiei ideologice a C.C. După patru zile filmul a fost retras, datorită unei critici aspre din partea lui Ceauşescu cu ocazia "Consfătuiri de lucru pe probleme organizatorice şi politico-educative" de la Mangalia, 1983. Filmul "Somnul insulei" a fost realizat în 1994 la "Casa de filme Solaris", condusă de Dan Pita, regia Mircea Veroiu, întors după şase ani de exil la Paris. Premiera a avut loc la Paris, la cinematograful "Le latin". Filmului i s-a acordat premiul "Makhila de argint" la Festivalul de la Arcachon, Franţa. Chiar dacă filmele sale nu au avut şansa de a ajunge la masa largă a spectatorilor, autorul rămâne drept un mare iubitor, un pasionat, al celei de a şaptea artă, în ţară şi în exil. Alexandru TOMESCU |
|
Pentru arhiva EXILUL CREATOR apasati aici. |
|
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE - Politica, cultura, stiri, publicitate |
Cuvinte cheie :
Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri
Eugen Tesici un soi de " Socrate " orașului-port....