la-cur-ba-si-ne-le-tros-nesc-acum-vi-o-la-ceu

Editorial

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

ACUM Ultima ora Forum Ecouri Publicitate Resurse Contact
Login / Register Cum postam? Rubricile noastre Editorial Ultima Ora TELEGRAMA Cultura si civilizatie [+] - Cultura - Ei vor face o diferenta - Dincolo de Trancaneala - Album - Cai Spre Noi Insine - Scena si Ecranul - Medalion - Arhitectura - Romani Universali Resurse [+] - Idei de Afaceri - Cercetare, Stiinta, Tehnologie - Umanitare - Oportunitati - Comunicate de presa - Economic - Ecologie/mediu Republica Moldova Opinia dv.? [+] - Opinii - Diaspora - Romania - SPUNE - Marturii - Polemica Social Societate Civila Politic [+] - Intern - Extern - Istorie si actualitate - Alegeri - Reportaj International Sanatate Poeme, Eseuri, Proza Supliment weekend [+] - Secundele mele - Bine scris! - Impresii de calatorie - Universul Copilariei - Libris - Stiati ca...? - Gastronomie si Stil - Mr. Hyde Park - Limba soacrei - Marja de eroare - Sport - Cutia Pandorei - Savoir Vivre - Divertisment - Perspective spirituale - Jurnal cultural - Scriitorul lunii Blogland [+] - IT, Stiinta, Comunicare - Ce este Blogland? - Un ochi pe politica si politicieni - Rupte din viata - Arta, Cultura, Show - Eu, Myself, Moi... EGO Europa Revista Media Coltul Editorului Arta, colectii, ocazii Mica publicitate Arhiva Generala RSS FEED FEED Ecouri Abonare gratuita	Editorial 03-01-2010 Vizite: 799 Aprecieri: 32 Cotatie: 4.08 Ecouri (35) Trimite unui prieten Vă provocăm pentru că vă vrem binele , de Petru CLEJ, Stefan N. MAIER (Material propus pentru publicare la data de: 31-12-2009) Începem anul editorial 2010 aşa cum am încheiat 2009: cu o provocare. Dacă în precedentele două editoriale lansam o provocare cu precădere cititorilor din România şi celor care se consideră “intelectuali”, acum provocarea este adresată tuturor cititorilor. Provocarea noastră se referă la înţelegerea şi poate chiar acceptarea sistemului nostru de valori, pe care îl promovăm consecvent şi uneori chiar cu agresivitate. Vă provocăm, pentru că nu arareori suntem frustraţi de reminiscenţele pe care unii dintre voi le mai aveţi ca urmare a diabolicei spălări pe creier pe care a încercat şi uneori a reuşit să o realizeze regimul (naţional) comunist. O facem cu ceea ce îndeobşte este caracterizat ca şi @"tupeu”, cu riscul de a ni se reproşa lipsa de educaţie şi maniere. Dar este pentru a vă provoca şi pentru a vă da şansa unor revelaţii. Nu acceptăm în niciun fel limbajul demagogic şi patriotard pe care unii îl folosesc conştient, alţii nu, prin care îşi arogă monopolul patriotismului, tratându-i pe ceilalţi drept “anti-români”, “trădători”, “vânduţi”, “spioni”, “agenţi”, etc. În particular îi sfidăm pe aceia care ne acuză că promovăm prin revista ACUM anti-românismul, ba mai mult, o facem “pe bani”, fiind plătiţi de evrei, masoni, unguri şi că dorim (cum scria un cititor paranoic) “să distrugem poporul român şi creştinismul”. Nu acceptăm viziunea provincială potrivit căreia România şi românii ar fi buricul pământului. De la Washington DC sau Londra unde ne aflăm lucrurile se văd într-o altă perspectivă şi ceea ce pare extraordinar de important atunci când este privit din România, noi îl vedem altfel şi nu ezităm să v-o spunem. În lume se petrec lucuri mult mai importante care vă afectează viaţa şi despre care presa din România, în majoritate superficială şi ignorantă, nu vorbeşte sau când vorbeşte o face într-un mod complet irelevant, abundând de pamfletarism şi neseriozitate, lipsă de respect pentru elementele factuale şi verificarea acestora. În particular, nu acceptăm această gâlceavă inutilă pro şi anti Traian Băsescu ca fundament al vieţii politice româneşti. Vă vom confrunta direct ori de câte ori veţi încerca să practicaţi microbismul politic gratuit, ca unul dintre sporturile naţionale româneşti. Vă provocăm în permanenţă prin atitudinea noastră prietenoasă faţă de minorităţi, fie unguri, fie evrei, fie homosexuali, culte religioase minoritare, care pe unii dintre voi vă irită vizibil. O facem într-un mod extrem de firesc, cu care nu sunteţi obişnuiţi, deoarece societatea unde aţi crescut nu a tolerat minorităţile, promovând naţionalismul etnicist, ortodoxismul militant, misoginismul şi homofobia. Aşa că nu ne impresionează acuzaţiile de “corectitudine politică” pe care le repetă papagliceşte unii dintre voi. Vă mai provocăm şi datorită faptului că vă lăsaţi prea uşor pradă mitocăniei şi vulgarităţii dominante din mass media românească. Nu acceptăm nici ascunderea sub anonimat, aşa că invocarea “cutumei” de pe internet nu are pentru noi nicio valoare. Revista ACUM este un loc al dezbaterii între persoane reale, nu între imagini virtuale. Vă provocăm pentru că suntem exasperaţi de conformismul de care mulţi dintre voi daţi dovadă şi de reacţiile cvasi-pavloviene pe care le aveţi, ori de câte ori promovăm în articole idei cu care nu sunteţi obişnuiţi. Refuzăm cu obstinaţie justificările de tip „aşa ceva nu este posibil în România”, ori de câte ori se propun procese, proceduri şi cutume noi, cu impact pozitiv asupra sănătăţii civice din ţară. De ce, dacă anumite lucruri sunt posibile în afara României, în ţări în care există oameni curajoşi care cred în binele social, în eradicarea corupţiei, în sănătate publică, în dreptate şi adevăr şi sunt dispuşi să-şi rişte poziţiile confortabile pentru asta şi nu de puţine ori chiar viaţa, aceleaşi lucruri să nu fie posibile şi în România? Pentru că în România nu mai există oameni curajoşi? Refuzăm să acceptăm pănă şi acest lucru. Ştim că există şi îi provocăm şi pe ei, în egală măsură, să fie curajoşi până la capăt, ignorând descurajările şi defetismul majoritar, obstinaţia cu care sunt traşi înapoi de către ceilalţi în cazanul cu smoală, ori de câte ori încearcă să scoată capul. Desigur că astfel de provocări nu sunt îndeobşte populare şi pot provoca reacţii adverse, fie prin ecouri, fie prin laşe (neînsoţite de ecouri) note de 1. Unii dintre voi chiar ne părăsesc, pe sistemul „îmi iau jucăriile şi plec”. Alţii rămân alături de noi şi ne depăşesc pe cel puţin unul dintre multiplele paliere pe care este posibilă afirmarea în ACUM (vezi „cazurile” Vladimir Tismăneanu, Liviu Antonesei, Ovidiu Ivancu, Lucian Zeev Herscovici, Andreea Ghiţă, Anton Constantinescu, Marina Micolaev, Vlad Solomon, Sorin Ioniţă, Dan David, Florin Predescu, Dan Dungaciu, Denis Cenuşă, Cornelia Curtean, Bruno Ştefan, Nicolae Muşat, Octavian Curpaş, Adrian Graunfels, Nedeea Burcă, George Petrineanu, Lelia Galiş şi mulţi, mulţi alţii!) Fiţi siguri că astfel de atitudine nu ne va face să ne schimbăm modul provocator de prezentare a revistei ACUM. Dacă v-am mângîia pe creştet atunci când vă comportaţi în modurile enumerate mai sus, v-am face un deserviciu. Pentru că au trecut deja 20 de ani de la căderea comunismului şi e vremea să vă debarasaţi de acest mod de gândire. Unii dintre voi vor spune: “Dar cine vă credeţi voi, deţinătorii adevărului absolut?” Răspunsul este clar NU. Dar avem un sistem de valori coerent bazat pe liberalismul clasic în combinaţie cu libertarianismul şi vă oferim aceste valori pentru că vă vrem binele. Mai mult decât atât, admitem că greşim când greşim şi vă invităm la o dezbatere deschisă, “cu cărţile pe masă”, girată de nume reale şi, ideal, cu efecte în realitatea imediată. Suntem alături de tinerii care reprezintă o promisiune pentru viitorul României, fie ei studenţi, politicieni, artişti si/sau având pasiuni sincere pentru binele public. Îi susţinem condiţionat de consecvenţa viziunii lor, vă spunem numele lor, alaturaţi-vă lor, rejectaţi-i dacă ezită în îndeplinirea misiunii pe care şi-o declară şi se pierd în masa de rebuturi umane corupte! Dacă acceptaţi sistemul occidental de valori, al democraţiei liberale şi economiei de piaţă, nu aveţi încotro, trebuie să vă debarasaţi de aproape tot ce aţi fost obilgaţi să învăţaţi sub blestematul de sistem comunist. Aveţi încredere în noi, e în interesul vostru să vă provocăm în acest fel. “Bateţi-vă” cu noi. Vom avea de câştigat cu toţii, dar în special România, care poate renaşte pe un curent de dialog intens, intelectual, sănătos, fără mănuşi. Fie ca 2010 să vă aducă nu liniştea unui confort bahic, ci neliniştea alegerii între mai multe opţiuni de a câştiga mai bine, între mai multe locuri în care să vă petreceţi vacanţa cu familia, între mai multe mărci de autoturisme noi pe care aţi dori şi aţi putea să le cumpăraţi, între mai multe noi amenajări pe care să le faceţi locuinţei voastre… Şi toate acestea, cu o sănătate fizică şi mentală la fel de bună ca şi cea pe care ne-o dorim nouă înşine! Haideţi, fraţilor, că e atăta de lucru şi suntem atăt de în urmă!!! Articole de acelasi autor... 1: 2: 3: 4: 5: 0)%20document.apr.submit();"> Ecouri (35) inapoi top Cele mai recente ecouri Stefan N. MAIER 1- Dle.Sin, premisa dv. ca raspundeti cu toata seriozitatea, la nivel academic, indicand autori de articole si tratate social-politice, este falsa. 2- Stiti ca nu jurnalistii ofera solutii... atunci de ce ne cereti solutii? Dar si asa, noi oferim o solutie: comunicati! Impartasiti-ne din experientele dv. reale, relevante. Solutia va veni din comunicare. 3- Si nu, nu este vorba de afaceri, dar poate deveni vorba de afaceri. Vezi punctul 2. Comunitatea de idei si viziuni naste diverse forme de constructivism prin libera si placuta asociere. Rina K. Deci, vreti sa educati - construiti o viitoare Romanie libera de dogmatismul dictatorial comunist. Am auzit ca si evreii ar fi sfatuiti sa-si lepede firea de "singur pe lume, fara tzara si fara aparare." Tel serios si frumos. Nu mi-a fost clar ce oferiti. Poate sistemul occidental in bloc si ca axioma? In cazul ca raspunsul e pozitiv, intreb : De ce ,fiindca ei cistiga mai bine? Rina adrian rusu Nu cred ca sistemul occidental e bun "pentru ca se castiga mai bine", ci pentru ca e viabil.Deocamdata nu avem , cred eu un precedent mai bun , decat sistemule occidentale. Educatie?! Da . Cred ca e cea mai inteleapta alternativa.Pentru ca atat ne mai lipseste noua romanilor , ca sa o ducem bine," cei 7 ani de acasa"si un concept total strain noua, "solidaritate". Toate ecourile Scrieti un ecou top
Copyright © NIMS Interactive, 2004 - 2007

Feriti-va de Magarusul Violet "ACUM"..(colaj de articole scrise violet)

Sever Voinescu: Daca a fost un atac energetic la Mircea Geoana, a fost acum 51 de ani, cand s-a nascut

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

The Washington Post: Ultima bizarerie la prezidentiale vine din Romania - Energia negativa l-a facut pe Geoana sa piarda alegerile

{Collage politice - epoca violacee }

de R.P. HotNews.ro

Luni, 18 ianuarie 2010, 13:38 Actualitate | Internaţional

Flacara Violet care mocneste sub Cotroceni a ajuns pana dincolo de Ocean. "Ultima bizarerie" in materie de scuze pentru pierderea cursei electorale prezidentiale vine din Romania. Candidatul invins si sotia sa sustin ca, in timpul dezbaterii finale, au fost tinta unor atacuri cu energii negative din partea presedintelui Traian Basescu, scrie cotidianul The Washington Post.

Fostul ministru de Externe Mircea Geoana, care a pierdut alegerile din 6 decembrie, sustine ca Basescu a ordonat atacuri impotriva lui. Citand declaratiile date in presa de fostul lider al diplomatiei romane, jurnalistii americani precizeaza ca Geoana nu s-a descurcat prea bine in anumite momente din cadrul dezbaterii.

The Washington Post noteaza si declaratiile sotiei liderului PSD, Mihaela Geoana, potrivit careia Mircea "a fost foarte atacat, nu s-a putut concentra". Fostul presedinte Ion Iliescu a respins, insa, aceste acuzatii, declarand ca sunt "pentru oameni naivi si fara educatie". Publicatia americana precizeaza ca dezbaterea a fost lansata de Viorel Hrebenciuc, care a declarat ca in timpul campaniei a fost o conspiratie a "flacarii violet". Acesta a anuntat in decembrie ca Traian Basescu s-a imbracat joi in violet pentru a-si mari sansele de victorie.

Intrebat despre legatura cu violetul, Basescu a glumit la inceputul acestei luni, spunand ca "a fost culoarea anului" in 2009. Basescu a castigat la limita alegerile. PSD a sustinut, atunci, ca victoria s-a datorat unor fraude, explica The Washington Post.

REFERINŢE

Mihaela Geoana: Mircea a fost atacat energetic in timpul dezbaterii finale de la prezidentiale
Mircea Geoana: Traian Basescu e inconjurat de oameni ce au capacitati paranormale
Adrian Nastase: Detalii despre Flacara Violet puteti afla de la Mircea si Mihaela Geoana. PSD nu face sedinte de parapsihologie
Ion Iliescu despre Flacara Violet: Suntem in secolul XXI. Ne intoarcem la Nostradamus?
Comentariile cititorilor la declaratiile familiei Geoana despre Flacara Violet: Voi ce ati fumat acolo?
Sever Voinescu: Daca a fost un atac energetic la Mircea Geoana, a fost acum 51 de ani, cand s-a nascut
Banicioiu: Voi face o ancheta personala privind atacurile energetice asupra lui Geoana

Citeşte mai multe despre washington post • flacara violet • mircea geoana • mihaela geoana

Disperarea energetica a lui Mircea Geoana

Mircea Geoana este disperat. Si cand e disperat, Mircea Geoana e chiar mai ridicol decat atunci cand e fericit. Un ridicol in care a tarat-o acum si pe Mihaela, "dragostea lui", trimisa la inaintare pentru a sustine cu tarie si tandret

INSTITUTUL PARANORMAL PSD : azi de deoki.

Adaugat la 18.01.2010 13:24:59

:De deoki gradinita grupa mare PSD 18.01.2010 13:03 Am O BUNICUTA intoarsa de la san care deoake rau de tot. Coincidenta sau nu o cheama LENINA...Stiind ca deoake, a furat descantecul de la o baba si mi l-a spus si mie si lui BOMBONEL . Se spune ca, pentru a avea leac, trebuie sa furi descantecul din prima, ca Base , dar sa nu-l spui sa te auda o persoana mai batrana decat tine ca-ti fura leacul. Eu am reusit sa-l prind din prima tura (se spune de 9 ori) si mi-am si incercat puterile de cateva ori. Functioneaza. Am auzit si de snur rosu sau rozaliu la mana (Viorel se deokea si cu mama snurului la mana), de bluzite puse pe dos de culoare violet (dar nu i-am pus, sa nu-i mearga baiatului rau), de pus benghi in frunte. Iata, sunt o persoana superstitioasa , dar daca nu as fi suferit si eu din cauza acestui deoki, probabil ca nu as fi crezut.http://community.webshots.com/album/267997357UUZEdo

cioclu_rosu1

Rank user: cioclu_rosu1 are rank user 4, ca urmare a activitatii pe Ziare.com (8997 puncte). Votul lui valoreaza cat 4 voturi standard. Da click pe rank pentru a vedea sistemul de punctaj.', BORDERCOLOR, '#86add8', LEFT, true, BGCOLOR, '#ffffff', WIDTH, -200 );" onmouseout="UnTip()">x4

astazi, 14:53

PSD-GIONEL prin ROSU la ROZ spre VIOALACEU ..."ACUM "

GIONEL ar spune , daca ar avea curajul si despre BUNICUTA LENINISTA ca este in politica
de o " ....mediocritate flatulenta'..." ..."ACUM" .... dupa ce au trecut
anii mirositori ai comunismului puturos !!!!!!!!!!!!!!!!!!...

Semnaleaza comentariu nepotrivit!

Opinii MIRELA CORLĂŢAN: Frontul Salvării Bisericeşti EDITORIALUL EVZ: Cum a câştigat Băsescu războiul psihotronic PĂREREA LUI TERENTE [vezi toate] SENATUL EVZ: Salvaţi-l pe Geoană (de el însuşi)! Mircea Mihăieş Luni, 18 Ianuarie 2010 Mircea Mihăieş: "Geoană acţionează deja sub semnul disperării. E limpede că ieşirile sale publice vor fi tot mai intens-aberante şi tot mai comic-prosteşti." Mă uit la text şi primele posibilităţi la care mă gândesc sunt: 1. omul e dus cu pluta; 2. nu şi-a revenit din excesele bahice de la Crăciun şi Anul Nou; 3. o fi având informaţii sigure; 4. asta ar vrea el să se întâmple în România; 5. e prost. Însumate, ipotezele nu conduc neapărat la Mircea Geoană. Şi totuşi, despre el e vorba. Inspirat, ca de obicei, (încă) liderul PSD n-a găsit altceva de spus despre proiectul bugetului de stat decât că reprezintă „sămânţa războiului civil”. E drept că ne găseam într-o zi de 13, e drept că tiribomba e singura armă ce i-a mai rămas politicianului care în campania prezidenţială ne-a arătat ce poate, e drept că ştim cu toţii cât de inteligent. Sigur că a doua zi a venit - la fel de îmbrobonat de sudoare ca în timpul vizitei la Vîntu - cu explicaţii, nuanţări şi atenuări. S-a înţeles din bolboroseala-i râncedă că de vină ar fi „năclăiala” de după alegerile pentru Cotroceni. Să-l creadă Iliescu. De vină e iresponsabilitatea tot mai accentuată a acestui politician şi lipsa de realism ce-i iese agresiv prin pori. De fapt, omul n-a făcut decât să spună public ceea ce trăieşte în particular. Pentru că dacă e vorba de un război civil, el s-a declanşat deja în interiorul PSD-ului. Când Deng Xiaopingul de serviciu al neocomunismului românesc, Ion Iliescu, trâmbiţează în gura mare că-l susţine pe Năstase, înseamnă că lucrurile sunt tranşate. Iar când un om de mână forte precum Miron Mitrea vorbeşte pe şleau despre „gaşca din jurul lui Geoană”, lucrurile se cam apropie de finiş. Mai ales că, la o socoteală rapidă, gaşca e compusă din numai doi oameni: din Vanghelie şi Geoană însuşi. Ceilalţi feţi-frumoşi din timpul campaniei - de la Nica la Dragnea şi de la Ponta la Diaconescu - s-au reorientat cu graţie, iar pe Hrebenciuc nu e cazul să-l compătimim: va fi mereu acolo unde trebuie să fie. Celor patru presupuneri de mai sus le-aş adăuga una: frica. Înfrânt în alegeri, dispreţuit de adversari, compromis iremediabil pentru gafele comise - am ajuns să mi se plângă pesedişti fanatici că li s-a făcut ruşine de prestaţia lui Geoană! -, soţul Mihaelei a intrat în vrie. Din acest moment, erorile se vor înmulţi, prestaţia publică va fi tot mai crispată şi imaginea se va surpa de la sine. Contestat cu vehemenţă şi la centru, şi în filiale, Geoană acţionează deja sub semnul disperării. E limpede că ieşirile sale publice vor fi tot mai intens-aberante şi tot mai comic-prosteşti. (Nici n-am terminat de redactat paragraful de mai sus şi aflu că Geoană a dat-o în damblaua misticismelor: nu i-a ajuns ridicolul care l-a acoperit pe Violet Hrebenciuc, acum se războieşte şi el cu „ezotericii” din jurul lui Traian Băsescu. Şi mai spuneţi că această Mama Omida graseiată era cât pe ce să ajungă păstorul destinelor noastre! Boala e molipsitoare, dacă a fost preluată şi de soaţa ex-preşedintelui de-o noapte, care vorbeşte despre „atacurile energetice” l-a care i-a fost supus bărbăţelul.) Da, un război civil i-ar conveni de minune lui Geoană. O Românie aruncată în haos, cu muncitori spărgând ferestrele instituţiilor publice şi mineri dând foc guvernului şi preşedinţiei, cu „echipe ale morţii” vânându-i pe „intelectualii lui Băsescu” i-ar oferi muniţia relansării ca personaj de prim-plan. Ca şef de partid, ar face turul televiziunilor, ar da declaraţii pompoase, ar poza în pompierşef şi, umflându-se în pene, ar putea spera să-şi recapete autoritatea ajunsă la nivelul Mării Moarte. Năuc şi nătâng, Geoană se refugiază în formule care de care mai prosteşti, neînţelegând - aşa cum nu înţelege nici dublu-înfrântul Crin Antonescu: o dată în nume propriu, a doua oară ca preş al lui Geoană - că în lumea de azi nu există îndurare pentru învinşi. Moderaţia majorităţii liderilor din PSD în chestiunile guvernării ar fi trebuit să-l pună pe gânduri. Fudul ca un cocoş întărâtat, a preferat să pluseze draconic, căzând la nivelul „infra-raţionalului” şi al „arhetipurilor obscure” (după expresiile lui Vladimir Tismăneanu) în loc să-şi caute un scaun ferit la masa de poker unde i se joacă destinul politic. Felul în care PSD-ul a renunţat la miile de amendamente depuse la buget (amendamente la fel de prosteşti ca întreaga „doctrină Geoană”) arată că partidul începe să-şi evalueze corect forţa deţinută acum. O forţă precară, pe care ieşirile necontrolate ale lui Geoană nu fac decât s-o deterioreze dramatic. Că Mircea Geoană e complet lipsit de inteligenţă politică stă dovadă comportamentul de după preluarea şefiei partidului. În naivitatea lui insolvabilă, şi-a imaginat că va putea supravieţui fără a reforma din temelii partidul-stat şi că va domni ani îndelungaţi bazându-se exclusiv pe o presupusă abilitate de a manevra între grupuri şi interese. Geoană n-a reuşit să fie omul-pârghie al partidului, deşi singurul său talent părea să fie tocmai acesta. Or, el n-a înţeles - sau n-a vrut să vadă - în ce constă esenţa partidului: e vorba despre o formaţiune-piranha, care excelează doar la capitolul devorării prăzii. Refuzând sau dovedindu-se incapabil să-l schimbe din temelii, nu i-a rămas, din momentul înscăunării, nimic altceva decât să contemple neputincios cum vremea gloriei îi apune odată cu fiecare firicel scurs din clepsidra răsturnată. În clipa de faţă, singura şansă a lui Geoană de a-şi salva pielea vine - oricât ar părea de aberant - dinspre Cotroceni. Ce-i drept, o şansă la un milion. Cum, când, în ce fel - e liber săşi imagineze fiecare, dacă tot a ajuns Geoană să creadă în „ezoterisme”. Cât despre războaiele sale civile - să le ducă în bucătăria soacrei!

VIDEO A a 67-a editie a Globurilor de Aur: „Avatar” – Cel mai bun film, James Cameron – Cel mai bun regizor. „The Hurt Locker” incuiat pe dinafara - Cultura - HotNews.ro

VIDEO A a 67-a editie a Globurilor de Aur: „Avatar” – Cel mai bun film, James Cameron – Cel mai bun regizor. „The Hurt Locker” incuiat pe dinafara - Cultura - HotNews.ro

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

VIDEO A a 67-a editie a Globurilor de Aur: „Avatar” – Cel mai bun film, James Cameron – Cel mai bun regizor. „The Hurt Locker” incuiat pe dinafara

de Iulia Blaga HotNews.ro

Luni, 18 ianuarie 2010, 6:07 Actualitate | Cultură

James Cameron castiga cu "Avatar"

Foto: AGERPRES

Fiecare film-eveniment al anului a luat cate ceva (cu exceptia lui „The Hurt Locker”), dar filmul lui James Cameron a obtinut cele mai importante premii, in vreme ce „Mad Men” a fost desemnat cel mai bun serial dramatic. Poate cele mai frumoase cuvinte rostite la ceremonia gazduita de Beverly Hilton Hotel din Los Angeles au fost cele ale lui Robert De Niro, prezentand Premiul „Cecil B. DeMille” acordat lui Martin Scorsese: „Ce mandru ar fi fost Cecil B. DeMille sa primeasca Premiul Martin Scorsese!” In schimb, Leonardo DiCaprio l-a comparat pe Scorsese cu Da Vinci, Picasso si Shakespeare.

Desfasurata sub un timing strict, ceremonia Globurilor de Aur a adus la Hotelul Beverly Hilton din Los Angeles aproape toata lumea buna de la Hollywood, cu exceptia cuplului Brad Pitt-Angelina Jolie, a lui Clint Eastwood sau Alec Baldwin (taman cand a fost premiat). Au urcat pe scena, insa: Robert De Niro, Leonardo DiCaprio, Julia Roberts, Sophia Loren, Paul McCartney, Cher, Tom Hanks, Helen Mirren, Colin Farrell, Jodie Foster, Sally Hawkins, Mickey Rourke, Kate Winslet, Samuel L. Jackson, Arnold Schwarzenegger, Mel Gibson, Sam Worthington, Halle Berry, Mike Tyson, Gerald Butler, Jennifer Aniston s.a. Ricky Gervais n-a fost o gazda rea, dar tot scapat niste glume proaste. Ceremonia a fost pusa sub semnul ajutorarii victimelor cutremurului din Haiti. Pe durata ceremoniei s-au putut face donatii live la o adresa anuntata de Cameron Diaz.

Cele mai importante premii pentru lungmetraj s-au acordat dupa principiul „fiecaruia cate ceva” dar, surprinzator, „The Hurt Locker” a plecat acasa cu traista/poseta goala. A pierdut si Globul de Aur pentru cea mai buna drama, si pe cel pentru regie (Kathryn Bigelow) si cel pentru scenariu (Marc Boal). In schimb, fostul sot al lui Bigelow, James Cameron, a fost marele castigator al serii, desi la anuntarea premiului de regie a marturisit ca se astepta sa castige Kathryn Bigelow. Mai mult ca sigur ca se astepta sa fie premiat, insa, la categoria Cea mai buna drama, dat fiind discursul de receptie, concentrat in fraza: „Noi facem entertainment pentru un public global, si la asta se refera Globurile de Aur”. Cameron, care a adus pe scena toata echipa, a mai spus ca filmul sau „leaga oamenii intre ei si pe toti de pamant. Aceasta e si magia cinematografului”.

„Up in the Air”, filmul care avusese cele mai multe nominalizari (6), a fost premiat pentru scenariu, prilej pentru regizorul si co-scenaristul Jason Reitman de a-i multumi tatalui sau, regizorul Ivan Reitman, asa cum Jeff Bridges, desemnat Cel mai bun actor intr-un film dramatic, i-a multumit tatalui sau care si-a incurajat toti copiii sa intre in showbiz. Daca Jeff Bridges a fost salutat de o sala in picioare, la fel s-a intamplat cu Sophia Loren, Martin Scorsese sau Meryl Streep - pe care probabil putina lume se mai astepta sa o vada emotionata la primirea unui premiu. Lucrurile s-au lamurit cand actrita a spus ca rolul din „Julie si Julia” i-a evocat-o pe mama sa.

Precious - "poezie cruda"; Inglorious Basterds - "feel good movie of the year"

„Precious”, filmul-surpriza al anului, n-a adus – in mod surprinzator – premiul de interpretare feminina debutantei Gabourey Sidibe (ci Sandrei Bullock, spre nemultumirea evidenta a lui Mickey Rourke, cel care i-a inmanat premiul), dar i-a adus Globul de Aur pentru rol secundar lui Mo’nique, iar aceasta a livrat unul dintre cele mai frumoase discursuri de multumire ale galei. A inceput prin a spune ca nu si-a pregatit nici un speech pentru ca nu e obisnuita sa castige. Cuvintele ei au fost preluate de Drew Barrymore, premiul consfintind intoarcerea acasa a unuia dintre copiii-minune ai Hollywoodului, pierduti la un moment dat tocmai datorita faimei si succesului prea timpuriu.

Daca Helen Mirren a spus despre „Precious” ca e „poezie cruda”, Samuel L. Jackson a numit „Inglorious Basterds” „the feel-good movie of the year”. Filmul lui Quentin Tarantino a fost premiat doar pentru rol secundar masculin, neamtul Christoph Waltz avand un foarte frumos discurs in care a vorbit in termeni cosmici despre colaborarea cu Tarantino. A vorbit despre „forta gravitationala” a cineastului, despre „orbita” acestuia si „big-bang-ul” provocat de film.

Martin Scorsese - Premiul „Cecil B. DeMille” pentru intreaga cariera

„In primii 20 de ani faceam cu Marty film dupa film. In ultimii 10 am prezentat premiu dupa premiu. Suntem ca un cuplu rodat, care nu mai face sex”, asa a inceput Robert De Niro discursul de prezentare al lui Martin Scorsese, distins in acest an cu Premiul onorific „Cecil B. DeMille” nu doar pentru propriile filme, ci si pentru munca de restaurare a capodoperelor cinematografiei mondiale, desfasurata impreuna cu fundatia pe care a infiintat-o. Intr-un discurs plin de modestie, Martin Scorsese a adus un omagiu marilor regizori ai trecutului, „pe ale caror urme calcam azi”, si a vorbit mai mult despre restaurare si memoria trecutului decat despre propria cariera.

Unul dintre cele mai neobisnuite discursuri a fost cel al lui Robert Downey Jr, desemnat Cel mai bun actor dintr-o comedie sau musical. Fidel imaginii sale de „ciudat”, Downey Jr. a inceput prin a spune ca nu are cui sa-i multumeasca deoarece fara el nu s-ar fi facut „Sherlock Holmes”, sfarsind fireste prin a le multumi tuturor colaboratorilor, la fel ca ceilalti premianti. In schimb, unul dintre cele mai profesionale discursuri a fost cel al lui Toni Collette, desemnata Cea mai buna actrita dintr-un serial de comedie sau muzical – poate pentru ca premierea ei nu era o surpriza nici macar pentru ea.

"The Hangover" - Cea mai buna comedie

Tot in mod previzibil, „The Hangover” a luat Globul de Aur pentru cea mai buna comedie sau film muzical, in vreme ce „Up” a fost desemnat Cel mai bun film de animatie, iar „Das weisse Band”, de Michael Haneke, Cel mai bun film strain.

Globurile de Aur sunt si un prilej de competitie a toaletelor elegante. Daca cele mai frumoase rochii au fost purtate in acest an de Kate Hudson (alba), respectiv Helen Mirren, Halle Berry si Kate Winslet (negre), cel mai nefericit au aratat Cher - care parea rupta din „Familia Addams”, si Sally Hawkins – care purta o rochie gen sacosa cu paiete.


Cel mai bun film drama – „Avatar”
Cel mai bun regizor lungmetraj – James Cameron („Avatar”)
Cel mai bun film muzical sau comedie – „Marea mahmureala”/The Hangover”
Cel mai bun scenariu – Jason Reitman si Sheldon Turner („Up in the Air”)
Premiul „Cecil B. DeMille” pentru intreaga cariera – Martin Scorsese
Cea mai buna actrita drama – Sandra Bullock („The Blind Side”)
Cel mai bun actor drama – Jeff Bridges („Crazy Heart”)
Cea mai buna actrita film muzical/comedie – Meryl Streep („Julie si Julia”)
Cel mai bun actor film muzical/comedie – Robert Downey Jr. („Sherlock Holmes”)
Cea mai buna actrita intr-un rol secundar drama – Mo’nique („Precious: Based on the Novel Push by Sapphire”)
Cel mai bun actor rol secundar drama – Christoph Waltz („Inglorious Basterds”)
Cel mai bun film strain – „Das weisse Band” de Michael Haneke
Cel mai bun film de animatie – „Up”
Cea mai buna coloana sonora lungmetraj- „Up”
Cel mai bun cantec original lungmetraj – „The Weary Kind” („Crazh Heart”) de T-Bone Burnett si Ryan Bingham

Televiziune

Cel mai bun serial dramatic – „Mad Men”
Cel mai bun serial de comedie sau muzical – „Glee”
Cel mai bun mini-serial sau telefilm - „Grey Gardens”
Cea mai buna actrita intr-un serial dramatic - Julianna Marguiles(„The Good Wife)
Cel mai bun actor intr-un serial dramatic - Michael C. Hall („Dexter”)
Cea mai buna actrita miniserial sau telefilm - Drew Barrymore („Grey Gardens”)
Cel mai bun actor miniserial sau telefilm - Kevin Bacon („Taking Chance”)
Cel mai bun actor rol secundar intr-un serial, mini-serial sau telefilm – John Lithgow („Dexter”)
Cea mai buna actrita dintr-un serial de comedie sau muzical - Toni Collette („United States of Tara”)
Cel mai bun actor intr-un serial de comedie sau muzical – Alec Baldwin („30 Rock”)
Cea mai buna actrita intr-un rol secundar intr-un serial, mini-serial sau telefilm – Chloe Sevigny („Big Love”)

Avatar - trailer

Mad men - promoThe Hurt Locker" - trailer

REFERINŢE

VIDEO Gala premiilor presei straine de la Hollywood. Drumul spre Oscaruri e pavat cu Globuri de Aur?

Citeşte mai multe despre globurile de aur • james cameron • avatar

FACEBOOK TWITTER DELICIOUS REDDIT RSS

3071 vizualizări

Comentariul va fi vizibil după validarea de către editorul site-ului.

Vă mulţumim.

Comentariul nu a putut fi salvat din cauza unei erori pe server.

Toate câmpurile sunt obligatorii.
Daca nu sunteţi înregistrat, comentariul dumneavoastră
va apărea cu sufixul 'Anonim'.

Nume

Adresa e-mail

Subiect

Comentariu

Se trimite comentariul...

')" type="button">

Avertisment: Autorul comentariului va fi singurul responsabil de conţinutul acestuia şi îşi va asuma eventualele daune, în cazul unor acţiuni legale împotriva celor publicate.

adaugare comentariu

[

5 comentarii

Zeci de persoane si-au luat ramas bun de la Ioana Alexandra Petrica

Share |

Luni, 18 Ianuarie 2010 | 00:00:00
Anca CHICU Print

Tag-uri: Ioana Alexandra Petrica sinucidere Medicina Veterinara Cluj Napoca inspectoratul teritorial de munca Constanta
(179)

Sâmbătă, la Cimitirul Municipal, fiica Mariei Petrică, şef serviciu Relaţii de Muncă din Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, a fost înmormântată

Scurtul drum parcurs de cortegiul funerar, de la casa mortuară, până la locul unde Ioana Alexandra îşi va dormi somnul de veci a răsunat de strigătele unei mame sfâşiate de durere.
Nu a încetat o clipă să-şi cheme fetiţa şi să vorbească cu ea. Vroiau altceva de la ea. Vroiau o nuntă frumoasă, vroiau ca Ioana Alexandra să le aducă în familie un băiat şi mai apoi să le dăruiască nepoţi. Nu-şi pot imagina viaţa fără ea. La despărţirea de tânără au curs multe lacrimi, lacrimi care cu siguranţă vor mai curge. În rândul celor câtorva zeci de persoane care şi-au luat rămas bun de la Ioana Alexandra s-au numărat şi colegi veniţi de la Cluj-Napoca, acolo unde era studentă la Medicină Veterinară. Una dintre colege a citit şi câteva rânduri. I-au transmis tinerei că vor ca ea să le fie alături şi la anul, când vor absolvi, la reîntâlnirea de 10 ani, apoi la cea de 20 şi în fiecare zi. De asemenea, au promis că vor fi mult mai apropiaţi şi că vor şti să se bucure de fiecare clipă petrecută împreună.
Se pare că băiatul pentru care Ioana Alexandra s-a sinucis nu a venit însă la înmormântare. Alături de părinţii ei a stat un alt tânăr, despre care se spune că era la începutul unei relaţii frumoase.

Coşmarul familiei Petrică a început miercuri

Atunci, singurul lor copil, student la Medicină Veterinară, la Cluj-Napoca, a fost găsit fără suflare în garsoniera închiriată, în apropiere de oraş. Ioana Alexandra era studentă în anul V, la o specializare care se potrivea de minune caracterului său sensibil. Iubea foarte mult animalele şi de aceea a ales să înveţe cum să aibă grijă de ele, cum să le ajute. Totul a luat însă o turnură tragică, atunci când tânăra a ales să-şi pună capăt zilelor. Cunoscuţii spun că suferea enorm, după ce acum aproximativ patru luni s-a despărţit de prietenul ei. Deşi în ultima perioadă părea că şi-a mai revenit, şi că a început să accepte situaţia, totuşi se pare că nu a fost aşa. Chiar şi faptul că un alt tânăr ar fi intrat în viaţa ei, un medic veterinar, despre care ştia şi mama ei, nu a ajutat-o să treacă peste despărţirea de celălalt băiat. Surse de la Cluj-Napoca susţin că există şi un bilet de adio, în care Ioana ar fi scris că motivul pentru care a recurs la acest gest este o ceartă avută cu fostul său prieten pe care l-ar fi văzut în oraş ţinându-se de mână cu o altă fată. Acest lucru i-ar fi adâncit depresia în care era şi ar fi determinat-o să se sinucidă.
Reprezentanţii Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca pun şi ei sinuciderea pe depresia în care intrase fata din cauza încheierii relaţiei. Coordonatorul departamentului de imagine a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Sonia Sână ne-a prezentat, în urmă cu câteva zile, modul în care s-a descoperit fapta tinerii. Aceasta a fost sunată două zile de mama sa, însă nu a răspuns la telefon. Actualul său prieten a fost rugat de Maria Petrică să meargă la garsoniera în care stătea tânăra, pentru a vedea dacă s-a întâmplat ceva. Şi, într-adevăr, îngrijorarea mamei s-a dovedit întemeiată. Luminile erau aprinse, din casă se auzea muzică, însă Ioana Alexandra nu a răspuns la uşă. Atunci, tânărul a cerut voie unor vecini să sară de la geamul lor la cel al fetei. Se pare că Ioana Alexandra era spânzurată de caloriferul din bucătărie. Imediat a sunat părinţii şi autorităţile. Nu se mai putea face nimic însă. „Ne pare rău. Era o studentă bună şi ajunsese în anul V...", a precizat Sonia Sână. Aceasta a mai adăugat că, deşi era absolventă şi a altei facultăţi, s-ar fi înscris la Medicină Veterinară pentru că-i plăceau foarte mult animalele.
Surse de la Cluj-Napoca ne-au mărturisit că vecinii Ioanei Alexandra susţin că nu o mai văzuse pe aceasta încă de pe 10 ianuarie. Aceleaşi surse au mai precizat că posibilitatea ca filmul Avatar să fie responsabil de sinuciderea fetei este pură invenţie. Ei susţin că într-adevăr, Ioana era o fire sensibilă, dar care totuşi nu ar fi fost în stare să se sinucidă după vizionarea unui film. Alte lucruri i-ar fi accentuat depresia iar acestea sunt legate de fostul ei prieten, potrivit biletului de adio.

Imperiile se clatină - Andreea Pora

Imperiile se clatină - Andreea Pora

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Science Fiction şi Fantasy Experienta Reading: Henry ...

Cotate 08:30 • 1 recenzie • science fiction • darkroastedblend.com

Jabberwocky

Povestea marelui jurnalist Emil Hurezeanu spusă pe HotNews de Mihail Neamţu

Povestea marelui jurnalist Emil Hurezeanu spusă pe HotNews de Mihail Neamţu

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

IUL 28

Povestea marelui jurnalist Emil Hurezeanu spusă pe HotNews de Mihail Neamţu

Rodica Palade Media

Luni, 27 iulie, pe www.hotnews.ro, Mihail Neamţu rosteşte cu voce tare, în articolul Emil Hurezeanu şi inactualitatea românească, ceea ce de câteva luni auzi tot mai des, în cele mai diferite cercuri (dar poţi citi şi pe forumuri): ce se întâmplă cu Emil Hurezeanu după ce a preluat funcţia de director al Trustului Realitatea-Caţavencu, aflat în proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu.

«Poet echinoxist, jurnalist poliglot, comentator acerb şi politolog fin, laureatul prestigioasei burse Herder şi voce inconfundabilă a postului de radio Europa Liberă, participant la fenomenul «Piaţa Universităţii» şi important om de televiziune – portretul oficial al lui Emil Hurezeanu impresionează pe oricine. Personaj capabil de interogaţii dezarmante şi surâ­zătoare ambiguităţi, mânuind verbul cu precizie chirurgicală, deopotrivă articulat şi suculent, geometric dar lipsit de reflexe contondente, d-l Hurezeanu părea până mai ieri garantul profesionalismului gazetăresc din ţara noastră.

Toate textele sale scrise în ultimele trei decenii au respirat prospeţimea selectă şi informaţia bogată, însoţite de-o perfectă civilitate central-europeană. Radiofonic, Emil Hurezeanu era magnetizant. Aflat în vizorul camerelor, el impune astăzi prin ştiinţă de carte şi prestanţă. Rara avis, spun câţiva optimişti despre o asemenea apariţie.

(...) Inteligent, sofisticat şi conectat la dezbaterile euroatlantice, d-l Hurezeanu poate întreţine oricând un dialog cu politicieni de prim rang ai lumii. Dovadă sunt interviurile memoriale cu Helmut Kohl sau Henry Kissinger ori confruntările electorale cu preşedintele Traian Băsescu. (...)

Proximitatea vulgară a unui Cristian Tudor Popescu, clovneria lui Mircea Dinescu, aura de nulitate a lui Cornel Nistorescu sau vecinătatea casantă a lui Adrian Ursu rezultă parcă din strategia de reliefare a calităţilor lui Emil Hurezeanu în contrast absolut cu decorul. Sub raport personal, el degajă o afabilă politeţe. Dintr-un unghi profesional, străluceşte prin merit şi reputaţie. Cine ne-ar mai împiedica, atunci, să-l celebrăm pe Emil Hurezeanu drept un «David Frost al României postdecembriste»?

Un ipotetic răspuns, chiar dacă simplist, ar fi: «banii». Într-o versiune avocăţească, această formulare de forum necenzurat capătă calificări suplimentare: ne referim la condiţia recent asumată de Emil Hurezeanu ca director al Trustului Realitatea-Caţavencu.

Întâmplător sau nu, produsele fanion ale acestei companii private – Realitatea TV pe sticlă şi ziarul Cotidianul pe hârtie – au atins pragul maximei dezorientări deontologice, chiar în ultimele şase luni, de când Emil Hurezeanu şi-a însuşit postura de preşedinte al consiliului director al TRC.

Mai întâi, Cotidianul şi-a schimbat trapul iresponsabil într-un galop sinucigaş, având ca ţintă înstrăinarea ultimelor fragmente de public („cititorii de elită“) atras iniţial prin promisiunea quality. Titlurile tabloide, textele cu franjuri, exaltarea juvenilă şi strigătul de precupeaţă s-au înmulţit. (...)

Rareori mai sesizezi la Cotidianul diferenţa între bârfa de bodegă şi relatarea obiectivă, între intervenţia pe chat şi redactarea unui editorial compact. (...)

Blocând libera investigaţie şi acceptând degradarea comentariului politico-social în cancan şi tacla, gazeta tolerează numai discursul impresionist, idiosincrasiile personale şi, mai ales, capriciile bine calculate ale redactorilor protejaţi prin legături directe sau indirecte cu patronatul.

Acelaşi fenomen de prăbuşire a calităţii actului jurnalistic s-a înregistrat, cu pierderi financiare sporite, şi la Realitatea TV. Nu este zi în care telespectatorul să nu descopere reportaje tendenţioase sau măcar schiţa unei apocalipse pe marginea temelor minore şi a nonsubiectelor în absolut. (...)

La Realitatea TV, comunismul pare un subiect datat, memoria închisorilor irită, evocarea dizidenţei este întreruptă de stupide breaking news, iar lansările de carte privind trecutul totalitar trec neobservate. Cu ce ochi, mă întreb, ar fi privit regretatul Vlad Georgescu (pentru a nu spune Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca) această recentă metamorfoză a jurnalismului practicat prin delegaţie şi ocrotit nemijlocit de curajosul, à l’époque, Emil Hurezeanu? Cum se justifică tăcerile sale pe marginea Raportului Final? De ce foşti nomenclaturişti au acces la imagine mai mult decât victimele poliţiei politice? (...)

Să credem că preocuparea pentru actualitate justifică interesul scăzut pentru memoria recentă. Trasând însă paralela cu Occidentul, vom vedea îndată cenzura. Lipsiţi de trauma Gulagului, englezii de la BBC caută să limiteze efectele gripei porcine prin emisiuni documentate medical; Realitatea TV, în schimb, ne răsfaţă cu vocea şi chipul lui Adrian Păunescu – versificatorul onctuos, liderul de cenaclu şi debitorul de platitudini, niciodată prost remunerat. (...)

Jurnaliştii americanii dezbat criza sistemului de sănătate, sursele dezordinii bancare, războiul din Afganistan sau ameninţarea nucleară asupra Israelului, pentru ca, la noi, maestrul Tănase şi poetul Dinescu să-şi transfere atenţia, fără alte reţineri academice sau pudori culturale, asupra coafurii Elenei Băsescu. Băşcălie ieftină, intrigi de mahala, vorbe din talcioc...

Nici trecutul fetid-abisal al experimentului comunist, nici prezentul justelor îngrijorări nu se mai vede la capătul exilului dinspre München către Bucureşti. Actualitatea internaţională este înghiţită de irealitatea româ­nească. Îngrijorări periferice plutesc balonate peste vraiştea nepăsării faţă de orice dezbatere presantă: reforma justiţiei, migraţia forţei de muncă, proiectul de societate pentru România anului 2030, familia şi criza demografică, mutaţiile sociale într-o Europă multiculturală, educaţia universitară şi piaţa bancară globală, ştiinţa şi cercetarea, conflictele doctrinare, valorile culturale, dilemele bioeticii, Islamul radical, relaţia între religie şi societate ş.a.m.d. (...)

Reţeta pentru imbecilizare pare foarte simplă: se exclude reflecţia sobră ori discursul comparativ; se interzic ideile proaspete şi statisticile mondiale; nu sunt invitaţi comentatorii imprevizibili; trebuie blocate relatările informate. Onoarea ne plictiseşte, iar exactitatea nu face rating.

Ne răzbună, în schimb, bolboroseala leneşă de tip Sergiu Andon, pledoaria diversionistă à la Cozmin Guşă, plezirismul levantin al domnului Mădălin Voicu, agramatismele lui Marian Vanghelie, neantul soundbyte emis de Lucian Bolcaş şi, la nevoie, arguţia obraznică moderată de Cristina Şincai sau Răzvan Dumitrescu. (...)

Nu ne miră neapărat faptul că o altă televiziune abdică de la slujirea cetăţeanului sau că un ziar quality abandonează meritocraţia şi criteriul performanţei. Trăim, la urma urmei, într-o epocă marcată de nihilismul vesel şi consumerismul global. Mai greu de înţeles rămâne îndepărtarea standardelor lui Emil Hurezeanu de vechile exigenţe ale breslei. (...)

Nu voi lansa supoziţii cu privire la cauzele din spatele transformării conduitei unor canale mass-media cu realizări notabile sau chiar respectabile, acum doar câţiva ani buni. Nu am acces la „cutia neagră“ a acestui vehicul naufragiat în oceanul derizoriului. Atunci însă când se va scrie istoria compromisurilor între oligarhii impenitenţi, politicienii venali şi oamenii de presă, numele lui Emil Hurezeanu va fi plasat măcar sub două-trei semne de întrebare.»

Eminescu, un blogger de 160 de ani cu fani pe Facebook - Cotidianul

Eminescu, un blogger de 160 de ani cu fani pe Facebook - Cotidianul

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Eminescu, un blogger de 160 de ani cu fani pe Facebook

15 Ian 2010 | 0 comentarii | 725 vizualizari

Rating:

2 voturi

• foto(1)

"Mai actual decât oricând". Pe bloguri şi reţele sociale, ies la iveală paragrafe întregi de copy-paste, însoţite de LMA-uri mitraliate în cor pe Twitter. Digitalizarea manuscriselor eminesciene s-a blocat însă la 60% pe computerele Bibliotecii Academiei.

15 Ian 2010 Mihai Eminescu

Azi, Mihai Eminescu şi-a făcut reintrarea în presă. "Eminescu şi Realitatea s-au înţeles la ban", exclamă pe Twitter Blogary, cu referire la prima postare pe portalul de bloguri Vox Publica a poetului născut acum 160 de ani. Echipa editorială de la Vox Publica i-a făcut poetului un profil pe platforma de comentarii, unde l-au lăsat să scrie ca în vremurile bune. Iar printre comentariile de subsol aceeaşi editori de la Vox Publica au inserat replici venite dinspre criticii vremii, nişte forumişti nemiloşi care au ajuns să se amestece cu părerile cititorilor de azi, solidari, în majoritate, cu "poetul nepereche".

"Vorbeam pe Messenger cu cineva care mă întreba ce-aş face cu Eminescu şi mi-a venit ideea să-i fac blog", explică demersul pentru REALITATEA.NET Costi Rogozanu, unul dintre coordonatorii Vox Publica.

"Am căutat texte blogăreşti din operele lui, fragmente, scrisori, articole şi le-am dat drumul", mai spune Rogozanu. Dacă Eminescu ar mai trăi acum, Rogozanu nu bagă mâna în foc pentru succesul pe care l-ar avea pe net: "Ar avea ca şi atunci puţini followeri pe Twitter, mii de detractori. Omul, aşa cum scrie în prima postare, era mizantrop adevărat"scrie Realitatea.Net.

În prima postare "Eminescu" scria: Tu zici că nu mă iubeşti? Nu te cred. Mă iubeşti fără s-o ştii, făr s-o vrei s-o mărturiseşti, căci inima ta e atât de îndrăcit de îndărătnică, încât deja ca toate femeile, neştiind ce voieşti, ţi-ai mai înrădăcinat şi în tine ideea că nu ştii ce voieşti… Mă iubeşti da… căci te temi de mine…Vox Publica

Actiunea “Eminescu traieste prin noi” | AlterMedia România (fondată 2002)

Actiunea “Eminescu traieste prin noi” | AlterMedia România (fondată 2002)

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

i”

January 14th, 2010 · Comentati (7 Comentarii)

15 ianuarie 2010

Cu ocazia aniversarii a 160 de ani de la nasterea poetului national

Piata Universitatii, “Borna km 0″, orele 15-17

Organizatori: Asociatiile OINA, Toleranta Zero, Civic Media, Adevar si Dreptate si Liga Culturala Acvila

Invitatie la o lectura publica cu texte scrise de Mihai Eminescu

Vrei sa reciti sau sa citesti, la microfon, o poezie sau un text scrise de Mihai Eminescu? Vino in 15 ianuarie 2010, intre orele 15-17, la fantana din Piata Universitatii.

Vei putea sa reciti orice poezie de-a sa pe care o stii pe de rost, sau vei avea posibilitatea sa citesti o poezie, sau o secventa de articol, pe care le vei alege dintr-un dosar.

Dosarul contine o selectie dintre cele mai cunoscute poezii si articole publicate de Eminescu, ordonate pe tematici. Vor fi 10 dosare identice, care vor circula prin public sub supravegherea personalului de ordine.

Dupa ce ai selectat poezia sau articolul pe care doresti sa le citesti la microfon, te vei inscrie pe lista de asteptare, care va fi tinuta de organizatori.

Odata suit la tribuna, iti vei spune numele si ocupatia/profesia (pentru a vedea diversitatea participantilor), dupa care vei citi textul ales, incepand cu titlul. Timpul maxim alocat este de doua minute de persoana!

La final, cobori de la tribuna, fara a face niciun alt comentariu, indiferent de subiect. Nici macar multumiri organizatorilor!

Va exista un moderator care va intrerupe persoanele care incalca regulile. Se vor acorda exceptii la aceste reguli pentru situatiile deosebite.

De asemeni, moderatorul va interveni pentru a asigura acoperirea unei tematici cat mai variate din opera lui Eminescu.

Recitatorilor li se vor acorda diplome de participare.

Mesajele pe care dorim sa le transmitem:

• Eminescu traieste prin noi, numai in masura in care citim cu placere din opera sa poetica si publicistica si vibram la mesajul ei
• Eminescu apartine tuturor romanilor in egala masura, nu numai actorilor, specialistilor sau oamenilor de cultura
• Eminescu a fost nu numai un tanar etern indragostit, ci si un adult matur, cu o cultura vasta, implicat politic, incoruptibil ideologic si redactorul sef al celui mai important ziar al epocii