”Generalul, ipocrizia politică şi trădarea de ţară ”- Ion Petrescu ,analist militar- 16 septembrie 2021, 13:17 - Sursă :Adevarul..ro

                                            Generalii Mark Milley şi Li Zuocheng. 

                                                                 Sursa: A.P.


http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Ion 

Petrescu

 

Analist militar

Generalul, ipocrizia politică şi trădarea de ţară 

16 septembrie 2021, 13:17

 Nu aş fi scris aceste rânduri dacă nu aş fi regăsit într-o dispută, cu rezonanţă publică, peste Ocean, unele elemente asemănătoare, din întâmplări anterioare, petrecute pe malurile Dâmboviţei. Regula unificatoare este simplă şi la Washington D.C. şi la Bucureşti. Când vrei să scapi, cu orice preţ, de cineva, îi cauţi sau îi inventezi o scamă şi catapultarea vine de la sine.

  Cine nu a fost la Pentagon, măcar o singură dată, poate fi păcălit de luările de poziţie, evident partizane, ale celor care acum îl atacă pe Mark Alexander Milley, general al armatei Statelor Unite şi al 20-lea preşedinte al Comitetului Şefilor de State Majore, de la Pentagon, un înstelat care a fost anterior cel de-al 39-lea şef de stat major al Forţelor Terestre ale SUA. 

  Rândurile de mai jos nu au ca scop decât semnalarea fumigenelor imagologice, lansate în arena mediatică americană, într-un moment şi aşa dificil pentru preşedintele Joseph Robinette Biden Jr., al 46-lea şi actualul preşedinte al Statelor Unite. 

Care sunt faptele incriminate? 

  Generalul Mark Milley ar fi iniţiat două convorbiri telefonice cu omologul său chinez în lunile finale ale preşedinţiei lui Donald Trump - după unele surse, pentru a da asigurări Beijingului că Statele Unite nu vor ataca Republica Populară Chineză -, după cum a confirmat pe 15 septembrie 2021, un purtător de cuvânt al lui Milley. 

  Presa americană a fost iniţial informată de cele două dialoguri telefonice printr-o dezvăluire care vrea să genereze un succes de public al cărţii intitulată sugestiv "Pericolul", una care urmează să apară, tomul fiind rodul muncii jurnaliştilor Bob Woodward şi Robert Costa.  

  Din punct de vedere tehnic, asemenea convorbiri telefonice au fost, sunt şi vor fi supravegheate şi înregistrate de serviciile de informaţii adecvate, din SUA şi din China comunistă, urmând ca apoi stenogramele acestora să fie înaintate structurilor de conducere naţională de la Washington D.C. şi Beijing.  

  Omologul chinez al lui Mark Milley este Li Zuocheng, născut în octombrie 1953, general al Armatei Populare de Eliberare din China, care îşi serveşte acum patria ca şef al Departamentului Statului Major al Comisiei Militare Centrale.  

  Ca şi Milley, care a condus trupele terestre americane, Zuocheng a comandat anterior Forţele Terestre ale Chinei (2015-2017).  

  Li Zuocheng este un veteran al războiului chino-vietnamez, despre care, în treacăt fie spus, este bine să se ştie că forţa de invazie chineză, de peste un milion de militari chinezi a luat o lecţie dură de apărare inteligentă din partea armatei comuniste vietnameze, care a opus o dârză şi eficientă rezistenţă determinând retragerea corpului expediţionar chinez din nordul Vietnamului. 

  Faptul că generalul Li Zuocheng nu a dezvăluit cele două dialoguri telefonice înseamnă atât respectarea confidenţialităţii convorbirilor, la acest nivel foarte înalt, cât şi înţelegerea situaţiei dificile, "pe muchie de cuţit", a omologului american, care - conform legislaţiei americane - risca propria sa libertate, pentru a menţine pacea între ţara sa şi China, un stat cu nu puţine cu arme nucleare.  

Dar generalul Mark Milley nu era singur în lumea militară americană.  

  Conducerea Direcţiei de Informaţii a Apărării ştia de cele două convorbiri telefonice, cu care, tacit, a fost de acord, altfel, după primul dialog ar fi informat imediat pe preşedintele de atunci al SUA şi ar fi blocat derularea celui de-al doilea demers de comunicare de la nivelul înalt al Pentagonului, la cel al Comisiei Militare Chineze. 

 Dar şeful Direcţiei de Informaţii a Apărării nu a reacţionat, ştiind conţinutul pragmatic al unor asemenea demersuri.  

  Prin natura atribuţiilor sale, CIA - ca prima agenţie de informaţii străine din lume - a cărei activitate este vitală pentru securitatea naţională a SUA, având drept scop declarat să ofere liderilor americani informaţiile de care au nevoie pentru a menţine ţara în siguranţă, nu avea cum să nu ştie de convorbirile generalilor Mark Milley şi Li Zuocheng. 

  Asta pentru simplul motiv că preşedinţii Statelor Unite, iau deciziile politice în funcţie de informaţiile pe care le furnizează Agenţia de Informaţii Centrală, capabilă să obţină şi să analizeze date confidenţiale de importanţă strategică. 

 Dar şeful CIA, înţelegând motivaţiile unor asemenea demersuri, nu a reacţionat.   

 Aşa că dacă se pune - în mod dogmatic, ipocrit, de unii politicieni americani - problema unei demisii, corect ar fi să se declanşeze un lanţ de demisii, deoarece, în mod obiectiv, iniţiativele generalului Milley au fost cunoscute, susţinute tacit şi ţinute secrete de oficiali americani lucizi.

  Să nu uităm că în absenţa unor dialoguri strict profesionale, între şefii armatelor SUA şi Chinei comuniste, alternativa era acceptarea ipotetică a recursului la manu militari.

   Aşa a fost ordinul lui Donald Trump de a se declanşa un atac aerian masiv asupra Iranului, operaţiune rapid contramandată, în împrejurări neclarificate nici azi, dar - nota bene - generalul Mark Alexander Milley, era atunci prezent la Pentagon, tot ca preşedinte al Comitetului Şefilor de State Majore. 

  Echilibrat, actualul preşedinte al SUA, Joe Biden, a înţeles cât de sensibilă este abordarea - cu ochii prezentului - a temerităţii de atunci a generalului Milley şi a reafirmat public marea sa încredere în cel care comandă de facto Forţele Armate ale SUA.  

  O ipotetică trecere în rezervă a lui Mark Milley ar putea genera dezvăluiri şi asupra detaliilor, nu din cele mai plăcute, care au generat bulibăşeala retragerii ultimelor trupe americane din Afganistan şi au produs neaşteptatul haos la evacuarea celor care preferau să îşi părăsească ţara, decât să trăiască sub regimul taliban.  

  Cert este că sfaturile militarilor nu au fost atunci ascultate şi nici urmate de administraţia Biden şi lumea întreagă a asistat, uluită, la plecarea în regim de urgenţă a ultimelor unităţi ale forţei expediţionare americane şi la evacuarea - ca într-un film de acţiune marcat şi de o acţiune sinucigaşă, ce a dus la uciderea a 13 tineri militari ai SUA - unei mulţimi disperate, în condiţiile încercuirii aeroportului din Kabul, unde se aflau profesionişti militari americani, de talibani înarmaţi.  

  Purtătorul de cuvânt al şefului armatei americane, colonelul Dave Butler, a confirmat pe 15.09.2021, că Milley a făcut apelurile, dar a spus că acestea au fost de rutină, în contextul în care generalul nr. 1 al SUA „comunică regulat cu şefii apărării din întreaga lume, inclusiv cu cei din China şi Rusia. Aceste conversaţii rămân vitale pentru îmbunătăţirea înţelegerii reciproce a intereselor de securitate naţională a SUA, reducerea tensiunilor, oferirea de claritate şi evitarea consecinţelor sau conflictelor neintenţionate”.  

  La Pentagon, secretarul de presă John Kirby le-a spus jurnaliştilor: „Nu am văzut nimic, din ceea ce am citit, care să provoace vreo îngrijorare” şi că astfel de apeluri sunt „personalizate, coordonate şi transparente, cât de transparente pot fi”.  

  Afirmaţiile lui Butler şi Kirby par a fi mai apropiate de ceea ce ar fi fost cele două convorbiri, în condiţiile în care prin natura atribuţiilor sale, generalul Milley oferă sfaturi şi consiliere secretarului apărării şi preşedintelui SUA, în situaţii de criză militară.  

 Pe de altă parte este greu de crezut că la nivelul informaţiilor la care acces, preşedintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping, ar fi putut da credit zvonurilor că Trump dorea un atac asupra Chinei comuniste, pentru a genera o situaţie în care să rămână salvator al naţiunii americane, cu un nou mandat, impus de o confruntare militară ipotetică şi absurdă.  

  Jurnaliştii Bob Woodward şi Robert Costa, altfel cu o scriitură atractivă, sugerează în cartea lor ce pare a fi senzaţională că generalul Milley era „sigur că Trump a intrat într-un declin psihic grav în urma alegerilor” şi apoi a convocat o reuniune secretă la Pentagon pentru a revizui protocoalele militare, ordonând înalţilor oficiali militari să nu primească ordine de la nimeni, dacă el, şeful apărării SUA, nu era implicat.  

  Este de mirare că Woodward şi Costa nu ştiu sau uită că şedinţele la un asemenea înalt nivel sunt înregistrate şi se desfăşoară în prezenţa unor terţi, care au obligaţia să informeze alte centre de putere, în statul american, dacă cele discutate nu au fost "by the book"/"ca la carte".  

  În plus, structurile informative americane erau obligate - la instalarea noii administraţii prezidenţiale - să semnaleze preşedintelui Joe Biden ce oficiali militari nu mai prezintă încredere şi trebuie schimbaţi din funcţie, pentru neprofesionalism, neglijenţă în serviciu sau orice alt act neconform cu rigorile vieţii militare, implicit invocata - în mod ipocrit - trădare de ţară.  

  Peste Ocean, ca şi pe plai mioritic este încă puternică prejudecata că purtătorii de uniforme militare sunt, în raporturile lor de serviciu, cu politicienii momentului, doar simpli executanţi, fără drept la opinie calificată, chiar dacă prin natura evoluţiei lor în cariera armelor şi a coeficientului de inteligenţă reală, nu mimat pe micul ecran, surclasează pe superman-ii mediocrităţii recunoscute rapid de opinia publică. 

  Speculaţiile unor senatori republicani, vizând trecerea imediată în rezervă a generalului Milley, pentru că a avut dialoguri succesive cu omologul de la Beijing - care prin procedura desfăşurării lor, a conţinutului dialogului telefonic şi a antecedentelor existente ţineau doar de o obligaţie înscrisă în fişa postului şefului apărării SUA - confirmă habarnismul unor politicieni, de data asta americani - dar asemenea specimene găsim, cu duiumul şi pe la noi - atunci când se pronunţă în chestiuni care ţin de ierarhia, regulile şi dinamica strict profesională a celor care contribuie la evoluţia organismului militar.  

  Până la urmă, o bilă albă merită Jennifer Rene Psaki, consilierul politic american care ocupă funcţia de al 34-lea şi actual secretar de presă de la Casa Albă. 

 Ea a reamintit celor interesaţi de subiect că actualul preşedinte al SUA respectă Constituţia, nu încurajează o insurecţie, respectă statul de drept şi are încredere deplină în generalul Milley.  

  Peste Ocean nu a fost auzit, dar practic se aplică, mesajul unui ex-şef de Stat Major General post decembrist, care în ziua instalării sale în funcţie, la Bucureşti, afirma că respectă controlul democrat civil asupra armatei, dar nu controlul unor civili neavizaţi asupra militarilor.  

  Şi după cum merg lucrurile în ţara noastră, întrebarea retorică, evident incomodă, este cine perpetuează trădarea de ţară, la nivel înalt, promovând măsuri instituţionale împotriva intereselor reale ale cetăţenilor români?

Ion Petrescu a publicat un nou articol acum 2 ore

 

citeste totul despre: pentagon general mark milley general li zuocheng

Citeste mai mult: adev.ro/qzitrd

î