A fost cel mai însemnat recul al libertăților individuale în vremuri de pace și poate chiar de război, cu o singură excepție, au scăzut toate categoriile măsurate: procese electorale și pluralism, funcționarea guvernelor, cultura politică sau libertățile civile, punctează sursa menționată.

România este ultima din UE

Ce a crescut a fost doar criteriul participare politică. S-au înregistrat 11 schimbări de status, 7 negative și 4 pozitive. Trei țări, toate din Asia, Japonia, Coreea de Sud și Taiwan, au urcat din categoria „democrație cu defecte” în „democrații complete”, iar Albania, considerată anterior regim hibrid, a urcat la „democrație defectuoasă”.

Franța și Portugalia, în schimb, au retrogradat pierzând statutul de „democrație deplină” primită în 2019 și s-au realiniat „democrațiilor defectuoase”.

Algeria, Burkina Faso și Mali au coborât din nou la statutul de regimuri autoritare. 23 de țări, conduse de Norvegia și celelalte democrații nordice, sunt considerate în index „democrații complete”. 52 sunt „democrații defectuoase”, Franţa, SUA, Portugalia, Israelul; 35 sunt „regimuri hibride” și 57 „regimuri autoritare”. În total, aproape jumătate din populația globului trăiește totuși în democrație.

România a scăzut un loc, acum pe 62, în categoria „democrațiilor defectuoase”. Este ultima din Uniunea Europeană, depășită ușor de Croația, dar la 10 locuri sub Bulgaria.

Explicația oferită de autoarea studiului

Ne trage în urmă, semnalează studiul EIU, funcţionarea Guvernului, participarea politică și, mai mult decât orice, cultura politică care de-abia atinge jumătatea valorilor din Israel, Italia sau Botswana. De vină a fost pandemia, conchid autorii, care remarcă cu surprindere cât de ușor s-au putut dispensa democrații consolidate, aflate însă într-o stare de urgență medicală, de libertăți și democrație, transmite sursa menționată.

Deloc de mirare că percepția publicului față de acțiunile guvernelor a scăzut în lumea întreagă în 2020. Multe au beneficiat totuși de sprijinul populației.

Autoarea studiului, Joan Hoey, directorul regional pentru Europa al EIU, spune fără ezitare că da, democrația există sau nu există, chiar dacă oamenii au înțeles și s-au conformat restricțiilor impuse de autorități, iar ideea nu era ca guvernele să promoveze democrația în detrimentul sănătății publice.

„Cred că toate guvernele s-au confruntat cu aceeași dilemă și au fost nevoite să facă alegeri foarte dificile între salvarea de vieți și respectarea drepturilor, iar această dilemă s-a resimțit desigur cel mai acut în țările democratice”, susține Joan Hoey.

Cu cât o țară este mai autoritară cu atât mai mici sunt ezitările în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor individuale, folosirea forței și un control excesiv asupra cetățenilor.

Ce a reliefat pandemia

Ce a reliefat pandemia a fost de fapt nevoia ca oamenii să fie consultați, să existe o dezbatere despre cum să fie aplicate măsurile, spune Joan Hoey.

„Instituțiile democratice aparținând democrației formale nu sunt îndeajuns. Este nevoie de implicarea oamenilor în luarea deciziilor responsabile ca o precondiție pentru o democrație vibrantă. Acest lucru presupune că oamenii să fie consultați în problemele de prim rang, care trebuie să ajungă la ei pentru a fi luate în considerare și dezbătute.

Avem nevoie de organizații politice reprezentative și alternative politice de unde să alegem, iar dacă o asemenea întreprindere politică se atrofiază și își pierde competitivitatea, cum spun eu că s-a întâmplat în deceniile recente în multe democrație occidentale, atunci suveranitatea poporului nu mai înseamnă nimic”, transmite Joan Hoey.