INTERVIU Andrei Ursu, fiul dizidentului ucis de calaii regimului comunist: "Judecatoarea care i-a achitat pe tortionarii tatalui meu este vuvuzeaua Securitatii"
de Daniela Ratiu, Senior Editor
Sambata, 05 Decembrie 2020, ora 00:00
Procesul mortii dizidentului Gheorghe Ursu a ajuns la un deznodamant socant pentru opinia publica din Romania. Tortionarii care i-au curmat viata in beciurile Securitatii - fosti ofiteri la Directia a VI-a Cercetari Penale din cadrul Departamentului Securitatii Statului, Marin Parvulescu si Vasile Hodis, s-au ales cu schimbarea incadrarii juridice, din infractiuni contra umanitatii in tratamente neomenoase. Andrei Ursu, fiul dizidentului erou ucis de regimul Ceausescu, explica intr-un interviu pentru Ziare.com care sunt dedesubturile sentintei scandaloase.
Schimbarea incadrarii juridice a faptelor tortionarilor lui Gheorghe Ursu a fost decizia Curtii de Apel Bucuresti, anuntata pe 17 octombrie 2019. Motivarea judecatoarei Mihaela Nita a fost halucinanta pentru opinia publica, dar mai ales pentru Andrei Ursu, fiul dizidentului Gheorghe Ursu, ucis in beciurile Securitatii.
Desi toate documentele si toate declaratiile din dosar converg si confirma adevarul istoric - exterminarea prin tortura a lui Gheorghe Ursu, dar si intreg mecansimul terorii, si faptul ca nimeni nu era ucis din intamplare sau din neglijenta, ci doar daca era un pericol pentru regimul lui Ceausescu, judecatoarea invoca in motivare faptul ca Securitatea nu era interesata de opiniile politice si de informatiile pe teme politice pe care le-ar fi putut obtine de la Gheorghe Ursu.
Dar esenta regimului opresiv era tocmai acest control draconic al cetatenilor si distrugerea oricarei legaturi cu Europa Libera, folosind toate metodele - pana la teroare si exterminarea fizica. Pentru Andrei Ursu, motivarea arata ca judecatoarea foloseste exact limbajul Securitatii, validand teoriile fostilor securisti, mistificand istoria.
Ziare.com: Andrei Ursu, pe 3 decembrie 2020, la IICJ, a fost termen in procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu. Procesul nu a avut loc, s-a amanat. Procesul lui Gheorghe Ursu se inscrie si el in lista proceselor pe care Romania le trage dupa ea incapabila sa le descalceasca, incapabila sa condamne vinovatii. Probele exista, documentele exista. Inaintea termenului din 3 decembrie, care nu a mai avut loc, ati publicat pagini de jurnal, de fapt probe din care rezulta cu claritate faptul ca Gheorghe Ursu a fost o victima a Securitatii. Verdictul judecatoarei Nita Mihaela de la Curtea de Apel Bucuresti, de achitare a tortionarilor in prima instanta, a fost pentru opinia publica socant, iar motivarea - halucinanta. Care este motivul amanarii din 3 decembrie?
Andrei Ursu: S-a amanat din cauza absentei unuia dintre judecatorii completului, din motive obiective.
Ziare.com: Pentru cineva care are minima curiozitate de a studia documentele CNSAS, a sustine ca opiniile personale la adresa PCR si a lui Nicolae Ceausescu nu erau pedepsite este fie naivitate, fie rea intentie. Sistemul de supraveghere al populatiei era total, fiecare aspect al vietii sociale era urmarit si pedepsit - de la elevi pana la adulti. A asculta Europa Libera era un capat de acuzare. Care sunt explicatiile pe care le aveti pentru modul in care a fost motivata achitarea tortionarilor?
Andrei Ursu: Judecatoarea Mihaela Nita a mers chiar mai departe, ea a ignorat un fapt esential. Nu era vorba doar despre opinii private pe care tatal meu le-ar fi scris intr-un jurnal, ci vorbim despre scrisorile de la Europa Libera care erau mai pasibile de urmarire si implicit de pedeaspa. Era una dintre prioritatile lui Iulian Vlad, seful Securitatii - scrisorile erau sarcina prioritara pentru Securitate "sa previna", "preventia". Era insasi "doctrina" lui Ceausescu, sa nu ajunga materiale la Europa Libera, sa nu ajunga nicio informatie in exterior. Avea aceasta obsesie - sa nu fie vazut ca un dictator in afara, dar in tara sa stranga surubul, sa fie cel mai "iubit fiu", sa nu aiba dizidenta, opozitie in tara. Din cauza asta, si aici se ascunde, se leaga cumva si decizia foarte "conforma" doctrinei Securitatii, si a lui Ceausescu insusi, a judecatoarei Mihaela Nita - mistificarea represiunii si incercarea de acoperire si de distrugere a opozitiei la regim pe vremea lui Ceausescu. De ce?
Exista, sa ii spunem, o politica schizofrenica pe vremea lui Ceausescu. Securitatea stia ca Ceausesu era pur si simplu urat de populatie pentru ca ducea tara de rapa, romanii o duceau foarte rau. Securitatea cunoastea "starea de spirit" a populatiei, avea 500.000 de informatori, sau mai multi dupa unele calcule. Avea kilometri liniari de dosare de urmarire informativa, de TO/Tehnica Operativa, de ascultari telefoane, de informatori de bloc, la locul de munca, in toate instiutiile, pana si in scoli, aveau "rezidenti" care nu erau doar informatori, ci erau platiti jumatate de Securitate, jumatate de institutia unde lucrau. Erau acoperiti. Acestia erau trup si suflet, nu doar ca erau platiti, dar aveau grad, erau ofiteri ai Securitatii. Asadar, Securitatea avea o baza de informatii foarte puternica. Stiau ca Ceausescu este foarte urat, dar nu puteau sa o spuna, nici macar lui Ceausescu. Nu puteau sa ii spuna ca este urat de toti romanii, ca sunt grupari de oameni, de studenti, care il critica, care au scris afise, ca exista scrisori, multe materiale. Una dintre masuri era si "destramarea anturajelor" si asta pentru a nu se ajunge la o masa critica a opozitiei - ca in Polonia, Ungaria.
Ceausescu si Securitatea au inteles ca miscarile astea trebuie ucise din fasa. Prioritatea era si aceasta, dar si oprirea fluxului de plangeri, de dezvaluiri ale crimelor, a marasmului moral in care ne afundasem in toata tara in cultul personalitatii odios al lui Ceausescu, oprirea acestor informatii, a acestui flux de informatii era si aceasta destramare a anturajelor. Ei au reusit in cea mai mare parte, din nefericire, aceasta "metodica", asa era denumita, a preventiei, prin care au insuflat frica, au dezinformat - acestea erau instrumente principale ale Securitatii. Astfel ii intretineau iluzia lui Ceausescu ca este cel mai iubit fiu, desi stiau ca era urat de populatie. Cine studiaza documentele in CNSAS poate remarca faptul ca era aproape patologic, o adevarata disonanta cognitiva. Securitatea stia despre ce e vorba, care era "starea de spirit" - inscrisuri dusmanoase la adresa lui Ceausescu, apeluri, injurii, critici, tot felul, de la cele mai docte, savante, pana la injuraturi pe peretii institutiilor. E gresit sa credem ca romanii nu s-au opus.
Am scris acel studiu: Discernamantul politic si juridic al Securitatii. Deghizarile represiunii in timpul regimului Ceausescu, prin asta se traducea acea disonanta cognitiva de care vorbesc. Prin discernamantul politic si juridic, si anume, acolo unde intalneau un opozant sau un grup de opozanti, trebuiau sa ia o decizie. Era important daca s-a aflat despre acel om/grup la Europa Libera - atunci trebuia tratat intr-un anumit fel, cu manusi, cu "influentare pozitiva", cu amenintari, dar in asa fel incat sa nu se ajunga la un caz de tortura. Ei incercau sa para ca nu mai folosesc metode staliniste. Pe de alta parte, daca nu se auzisie pana atunci la Europa Libera sau in alte sfere occidentale, atunci actiunea de teroare se manifesta sub acoperirea altor organe - Militie, Procuratura. Opozantilor li se faceau dosare de drept comun, erau inchisi, aplicau tehnica "compromiterii" si "defaimarii". Mai era si metoda de a destrama anturajul astfel ca despre acei oameni curajosi, care erau cu miile, nu se stie nimic, si nu se stie nici in ziua de azi, si asta pentru ca nu au devenit cazuri publice, politice.
Aspectele acestea importante din timpul represiunii lui Ceausescu au fost oglindite ad literam, cuvant cu cuvant, in motivarea judecatoarei Nita in achitarea tortionarilor. Judecatoarea a folosit exact termenii Securitatii, intreaga lor naratiune, si anume ca regimul nu a mai folosit dupa 1965 pana 1989 metodele staliniste de exterminare si tortura, ci "influentarea pozitiva", cu manusi si fara violenta. Dar este socant, monumental, propaganda securista pe care judecatoarea a preluat-o ad literam. Am dubii ca ea chiar crede asta. Timp de trei ani cat a durat procesul si in care au fost zeci de martori audiati care au vorbit tocmai despre violente, si nu doar asupra lui Gheorghe Ursu. In proces au fost si marturii ale unor oameni care erau gardieni sau detinuti de drept comun si care stiau, spre exemplu, cum s-a purtat Securitatea fata de opozantii de la Brasov. Batai crunte similare cu cele indurate tatal meu.
Am depus la dosar sute de cazuri documentate despre dizidenti si regimul la care au fost supusi. A venit chiar Petre Mihai Bacanu in instanta declarand cum a fost torturat chiar de Parvulescu. Bacanu a fost un dizident notoriu, nu a fost condamnat pentru dizidenta, ci i s-a facut un dosar contrafacut de "specula cu masini". Bacanu care a declarat in instanta ca i s-a propus de catre anchetatorul sau Burloi sa aleaga ce dosar prefera intre "viol" sau "specula cu masini". "A preferat" "specula", mai putin grava, gandindu-se ca, in cazul lui, "defaimarea" si "compromiterea" ar fi fost mult mai greu de dus, de trait cu o astfel de acuzatie de "viol". Omul nu a facut in viata lui specula cu masini. A fost un om de un mare curaj. Pana si Bacanu a venit in instanta sa declare la ce torturi a fost supus chiar de unul dintre tortionarii tatei. Bacanu chiar a vrut sa ii arate judecatoarei degetul sau deformat de Parvulescu cu metoda "usa", iar judecatoarea a refuzat, nu i s-a parut "relevant".
Ziare.com: Intr-o discutie pregatitoare pe care am avut-o inaintea acestui interviu, ati spus ca daca ati cerceta toate documentele aflate la dosar ar fi imposibil sa ajungi la un astfel de verdict - de achitare a tortionarilor. Adevarul istoric este acolo in documente. Si apoi mai este un aspect, legat de felul in care judecatoarea si-a motivat achitarea. Pentru cineva care a trait in comunism, intelegem ca era studenta la Drept chiar in anul 1989, deci este imposibil sa nu intelegi si sa nu stii cum functiona sistemul. Pe de alta parte, la CNSAS sunt multe documente din care iti poti face o idee cum functiona sistemul de supraveghere in mediul studentesc. Nu facem un proces de intentie, dar este posibil ca biografia ei sa fie legata de acest sistem, de aceasta zona, daca limbajul motivari are "similiaritati" securistice?
Andrei Ursu: Sunt intrebari foarte tentante. Ar fi foarte interesant de studiat dosarele acestor judecatori - sunt totusi garantii justitiei in Romania astazi.
Ziare.com: Cand ma refer la mediul studentesc trebuie sa dau un exemplu - dosarul operativ al Universitatii Babes Bolyai din Cluj, unul dintre multele legate de centrele universitare - sunt linii de supraveghere legate de starea de spirit/de locuri vulnerabile - de la laboartoare pana la Gradina Botanica, de la ce spun ce gandesc, sesiunile. Apoi, in fiecare an - de la Drept pana la Biologie, era urmariti in tot ce faceau, comunicau, ascultau, citeau. Securitatate avea pentru fiecare an al fiecarei facultati un numar de informatori, printre studenti si printre profesori. Acesta era modul de lucru.
Andrei Ursu: Da, cu atat mai mult. Este tentant si rezonabil sa ne gandim ca ceea ce a produs acest judecator, care ar fi putut fi informator al Securitatii, putea fi "persoana de sprijin", "rezident", "colaborator". Este posibil orice, Securitatatea penetrase atat de profund societatea incat este posibil, mai ales daca vorbim despre Facultatea de Drept. Mai ales ca, pentru Securitate, "Statul de drept " era "statul ceausist" - si atunci trebuia sa fie siguri de loialitatea magistratiilor, judecatorilor, a studentilor viitori magistrati, tocmai pentru a implini acel mod de represiune voalata si deghizata, dar cu discernamant juridic si politic. La aceea vreme, toti judecatorii si procurorii, in special cei militari, erau oamenii Securitatii, dar si cei civili, ca in cazul tatalui meu, erau uneltele regimului.
Iar in ceea ce il priveste pe tatal meu, in cazul lui, au fost cel putin zece juristi care au participat la represiunea tatalui meu si deznodamantul - tortura care i-a adus moartea. Oameni care au dat cu subsemnatul la Securitate, si nu erau cadre ale Securitatii. Nume de genul Vasile Manea Dragulin, judecator la Sectorul 6, in 1985, si care a dat NUP, dar si motivarea cum ca Gheorghe Ursu ar fi murit de moarte naturala. Aceasta in conditiile in care la autopsie - patru medici si personal medical au notat ca existau urme de echimoze pe tot corpul victimei, inclusiv leziuni interne, concluzia medicilor a fost atunci ca nu aveau cum sa fie cauzate de moartea natruala, ci ca urmare a violentelor. Si totusi Manea Dragulin a scris ca moartea lui a fost moarte naturala. Ajutat in asta de un medic care a facut autopsia, dovedit informator, Anastasie Cavaliu. Ei bine, acest Manea Dragulin a ajuns procuror general al Romaniei in anii '90, 1994 - 1996. Altii, Tuculeanu, Piciorus, implicati in cazul Gheorghe Ursu - l-au arestat, i-au prelungit durata de arest pentru cei 17 dolari, apoi procurori civili implicati care au ajuns membrii CSM. Lista e lunga. De aceea spun ca este clar ca Ceausescu a vrut sa se asigure ca are o baza de Securitate loiala prin recrutarea din sistemul juridic.
Este posibil si in legatura cu judecatoarea, insa nu am date in legatura cu aceasta, daca fiind studenta a fost implicata in aceasta retea. Ce pot insa sa spun este ca in timpul celor trei ani, pentru ca veneam des din SUA, a fost un an in care am venit luna de luna, am urmarit tot procesul din sala de judecata. Am luat si cuvantul. I-am cerut voie sa pun si eu intrebari martorilor - mai ales cand au venit securistii citati. Tortionarii si-au chemat vreo 14 securisti, colonei si generali, fosti securtisti si SRI, oameni grei. Au fost acolo Aurel Rogojan, Filip Tedorescu, Alexandru Olaru, Vasile Malureanu - toti acestia au hotarari definitive de politie politica, de incalcare a drepturilor omului. Ei bine, au venit in proces ca martori si experti. Oamenii astia au scris carti, au fost pe la televiziuni, chiar si la TVR. Malureanu este considerat un "expert" in Inteligence, in contrainformatii. Au fost de fapt maestrii mistificarii rolului Securitatii, ai schimbarii la fata a Securitatii, in incercarea de a ne servi teoria Securitatii profesioniste. Niste manipulatori notorii si ordinari ai istoriei acestei tari si a rolului Securitatii in represiunea respectiva. Au incercat ca martori in acest proces sa ne serveasca teoria Securitatii in slujba tarii, profesioniste.
Ziare.com: Stim teza generala cu Securitatea care era in slujba securitatii statului, dar intrebarea este care au fost "tezele" acestor personaje grele din fosta Securitate in legatura cu "cazul Gheorghe Ursu"? Ce legatura aveau cu cazul?
Andrei Ursu: Da, buna intrebare. Care era legatura lor cu cazul, pentru ca la proces nu au dorit sa se bage prea adanc in cazul Gheorghe Ursu, ca l-au vazut, ca nu l-au vazut, ca a fost sau nu tortura in cazul lui. Printre martorii veniti a fost si un fost securist de la Directia a 6-a, Nicu Crisan, colonel, in retragerea acum, avocat in prezent. Teza lor a fost, prezentandu-se a fi docti in istorie, explicau ca Securitatea in acei ani nu mai tortura, nu mai folosea metode staliniste, ca nu mai era Canalul Dunare - Marea Neagra. Dar am avut ocazia sa ii intreb, in cadrul procesului, pentru ca am studiat dosare CNSAS, si am descoperit in reviste ale Securitatii de uz intern, articole scrise de acesti oameni cu privire la cum trebuie deghizata represiunea astfel incat sa nu ridice probleme de imagine in Exterior, si nici reactii ale organizatiilor de drepturi ale omului. Era obsesia lui Nicolae Ceusescu ca presa occidentala si organizatiile internationale de drepturi ale omului sa vada/li se serveasca imaginea unei Romanii "curate" care respecta drepturile omului.
Ceausescu semnase acorduri internationale de respectare a drepturilor omului, ce ironie!, Conventia Drepturilor Omului, Tratul de la Helsinki, incerca sa isi creeze imaginea unui mare om de stat. De aici se tragea schizofrenia - in interior era un adevarat satrap, a si dat ordine ca opozantii sa fie inchsi, torturari, omorati, se stie din diverse inregistrari, documente de la cel mai inalt nivel. Ceausescu a dat ordine criminale. Nu se sfia sa dea ordine criminale, nemaivorbind de faptul ca la Revolutie tocmai asta a ordonat - sa se traga, la Brasov, asta a ordonat. Si in cazul Brasov trebuia sa li se gaseasca invinuiri de drept comun muncitorilor, li s-au schimbat toate incadrarile din "propaganda impotriva oranduirii socialiste" in "vandalism", "distrugerea proprietatii socialiste". La fel au actionat si la Revolutie, la Timisoara erau considerati "vandali", erau rusi, unguri, numai romani nu erau.
Ma intorc insa la aceasta "deghizare a represiunii" care a intrat in procesul nostru prin acesti oameni - 14 oameni au incercat la greu sa o convinga pe judecatoare de aceste aspecte, in acelasi timp insa eu punandu-le intrebari, avand dosarele CNSAS, condamnarile lor de politie politica, pe care nu aveau cum sa le nege - acestia fiind chiar arhitectii deghizarii represiunii, in acelasi moment, judecatoarea intelegea starea de fapt. Am avut un moment in care, chestionand un astfel de propagandist-securist, ma refer la generalul Alexandru Olaru, care a ramas general in SRI pana prin 2014, l-am gasit in dosare scriind articole tocmai despre aceast deghizare a represiunii, dar si care erau avantajele deghizarii. Nu numai ca victimele puteau fi compromise, defaimate, ci fiind achetati si de alte organe, Militie, puteau furniza date noi unitatilor operative. Adica, anchetele continuau in conditii de detentie sub tortura si sub presiunea altor organe, dar, de fapt, Securitatea extragea acele date noi din cadrul anchetelor astfel incat sa largeasca anchetele si asupra altor cetateni din anturajul victimelor. Largeau permanent controlul asupra cat mai multor persoane. Asta urmareau, exact asta s-a intamplat si cu tatal meu - asta incercau sa smulga de la el, numele celor care l-au ajutat sa trimita scrisorile la Europa Libera.
In anturajul lui Gheorghe Ursu existau oameni cu care a incercat sa ajunga sa citeasca un manifest anti-totalitar in cadrul Congresului al XIII-lea al PCR, au incercat chiar sa ajunga si la mine. Dosarul l-am gasit abia in 2014, era ascuns foarte bine, si am gasit o adresa scrisa de catre Parvulescu, pe baza unui note informative pe care o obtinuse de la un informator, atragandu-le atentia ca si eu am conceptii "dusmanoase", si sa ma ia si pe mine in urmarire, ma rog, era o chestie mai veche, din primavara lui 1985, desigur, nu de mine e vorba aici, ci de faptul ca lucrau si la acest aspect. Generalii acestia exact asta propuneau, era o chestiune de "doctrina", sa se lucreze sub acoperirea organelor de Militie astfel inca sa se extraga cat mai multe informatii pentru a se largi ancheta si asupra altora si in acelasi timp sa ii compromita pe cei arestati cum ca nu ar fi dizidenti, ci borfasi. Chiar asta spuneau. Am gasit in documente, ideea era ca dizidenti sa fie "facuti" borfasi inainte ca povestea lor sa ajunga la organizatiile internationale si astfel sa devina o problema pentru sistemul ceausist.
Ziare.com: Tot din documentele CNSAS intelegi si ca nimeni nu era din intamplare anchetat, "dovezile" care duceau la anchetarea cuiva era stranse de o intreaga retea de informatori. Si mai intelegi ceva cand studiezi acele documente - atunci cand Securitatea folosea violenta/tortura, atunci era clar ca victima refuzase colaboarea si era considerata un pericol pentru sistem. Nici chiar Securitatea nu ucidea din intamplare, sau din "neglijenta". Exterminarea era alternativa, daca victima era considerata pericol.
Andrei Ursu: Da, cel considerat cu adevarat un pericol nu mai trebuia sa iasa viu. De aceea spun, revenind la intrebarea legata de cum a ajuns judecatoarea sa motiveze achitarea tortionarilor - erau momentele acelea in care intrebarile mele erau sustinute de documente, de declaratiile martorilor, pentru ca in proces, nu prea mai aveau cum sa le nege. A fost pentru prima data cand un securist, Alexandru Olaru, a trebuit sa recunoasca ca: da, onorata instanta, Ceausescu a dat ordine sa nu mai avem dizidenti, sa nu mai avem opozite si sa ii trecem pe toti la fapte de drept comun. Aceasta declaratie a fost consemanta. O avem si noi pe site-ul Fundatiei Gheorghe Ursu. E un document important. Judecatoarea a auzit toate astea, a parut ca intelege starea de fapt, avocatii apararii au sarit cum ca nu ar fi relevant ceea ce eu declaram, bazandu-ma pe documente, in legatura cu "deghizarea represiunii", dar si judecatoarea a intervenit spunand ca este relevant.
Olaru a fost coleg cu tortionarii, la momentul cazului Gheorghe Ursu. Olaru a fost pana in 2014 general de securitate in SRI, a facut chiar parte din Comisia de Aparare a legalitatii si ordinii constitutionale, dinozaurii securitatii au ramas in SRI. Olaru a venit ca martor in proces, cel care scrisese articole despre "deghizarea represiunii". Faptul ca judecatoarei i s-a parut relevant mi-a dat sperante. Pentru ca apoi sa ii achite pe tortionari si apoi aceea motivare, imi e greu si tot ce pot sa spun este ca cred ca mai degraba a fost influentata. Pentru ca a fost o schimbare intre proces si aceea motivare. Ma gandesc ca poate e posibil, asa cum spuneti, sa fi fost loiala cauzei Securitatii inca din facultate si atunci a jucat teatru timp de trei ani. Parea echidistanta in timpul procesului de trei ani. Intr-un fel sau altul, fie prin loialitate, fie prin sot care am inteles ca este ofiter in MAI, nu am acum sa spun mai multe, nu am date. Insa imi este greu sa imi explic aceea motivare.
Ziare.com: As cita totusi din motivare "Opozitia victimei fata de regimul comunist a fost nesemnificativa, venind si din partea unei persoane care anterior, pentru o lunga perioada de timp, a fost privilegiata de acest regim". "Nesemnificativa" in raport cu moartea unui om ca urmare a torturii? Cat de cinica este totusi aceasta "motivare"?!
Andrei Ursu: Este exact aceeasi pozitie "sfruntata" a securisitilor care au incercat sa minimizeze opozitia lui Gheorghe Ursu, inducand ideea ca de fapt nu ar fi avut interesul si nevoia sa il ucida. Bineinteles ca la dosar exista un probatoriu care arata exact contrariul a ceea ce acestia au incercat sa minta. Judecatoarea a avut la indemana tot acest probatoriu, avea dosarul penal in care Gheoeghe Ursu era acuzat de grave manifestari si de propaganda impotriva orandurii, de legaturile cu Europa Libera. Acestea erau cele mai grave acuzatii ale Securitatii pentru acele vremuri. Mai era si "pusca cu luneta". Aveam eu si cu tatal meu un plan, mai degraba un vis, el imi spunea ca daca am reusi sa asamblam o pusca cu luneta din piese separate aduse din strainatate, l-ar fi impuscat. Dar am inteles ca si Radu Filipescu se gandea la asta, si multa lume...
Ziare.com: Era un vis al exasperarii in Romania comunista, sa fie impuscat cu pusca cu luneta dictatorul Nicolae Ceausescu. Dar v-as intreba, pentru ca ati vorbit si despre aceasta continuitate a Securitatii, despre fostii securisti deveniti generali. Astazi, la peste 30 de ani de la caderea comunismului, fosta Securitate este preocupata de a se disculpa, de a-si ascunde urmele. Reteaua fostei Securitati a preluat economic si politic Romania, dupa 1989. In ultima dumneavoastra carte, "Tragatori si mistificatori", cu o prefata de Dennis Deletant, pe care ati scris-o alaturi de Roland Thomasson si Madalin Hodor, demonstrati ca, desi exista probe, marturii despre vinovatia Securitatii pentru crimele inainte de 22 decembrie, dar si dupa fuga lui Ceausescu, acestea sunt ignorate de procurorii militari. Dupa 30 de ani sunt inca preocupati sa isi ascunda
Schimbarea incadrarii juridice a faptelor tortionarilor lui Gheorghe Ursu a fost decizia Curtii de Apel Bucuresti, anuntata pe 17 octombrie 2019. Motivarea judecatoarei Mihaela Nita a fost halucinanta pentru opinia publica, dar mai ales pentru Andrei Ursu, fiul dizidentului Gheorghe Ursu, ucis in beciurile Securitatii.
Desi toate documentele si toate declaratiile din dosar converg si confirma adevarul istoric - exterminarea prin tortura a lui Gheorghe Ursu, dar si intreg mecansimul terorii, si faptul ca nimeni nu era ucis din intamplare sau din neglijenta, ci doar daca era un pericol pentru regimul lui Ceausescu, judecatoarea invoca in motivare faptul ca Securitatea nu era interesata de opiniile politice si de informatiile pe teme politice pe care le-ar fi putut obtine de la Gheorghe Ursu.
Dar esenta regimului opresiv era tocmai acest control draconic al cetatenilor si distrugerea oricarei legaturi cu Europa Libera, folosind toate metodele - pana la teroare si exterminarea fizica. Pentru Andrei Ursu, motivarea arata ca judecatoarea foloseste exact limbajul Securitatii, validand teoriile fostilor securisti, mistificand istoria.
Ziare.com: Andrei Ursu, pe 3 decembrie 2020, la IICJ, a fost termen in procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu. Procesul nu a avut loc, s-a amanat. Procesul lui Gheorghe Ursu se inscrie si el in lista proceselor pe care Romania le trage dupa ea incapabila sa le descalceasca, incapabila sa condamne vinovatii. Probele exista, documentele exista. Inaintea termenului din 3 decembrie, care nu a mai avut loc, ati publicat pagini de jurnal, de fapt probe din care rezulta cu claritate faptul ca Gheorghe Ursu a fost o victima a Securitatii. Verdictul judecatoarei Nita Mihaela de la Curtea de Apel Bucuresti, de achitare a tortionarilor in prima instanta, a fost pentru opinia publica socant, iar motivarea - halucinanta. Care este motivul amanarii din 3 decembrie?
Andrei Ursu: S-a amanat din cauza absentei unuia dintre judecatorii completului, din motive obiective.
Ziare.com: Pentru cineva care are minima curiozitate de a studia documentele CNSAS, a sustine ca opiniile personale la adresa PCR si a lui Nicolae Ceausescu nu erau pedepsite este fie naivitate, fie rea intentie. Sistemul de supraveghere al populatiei era total, fiecare aspect al vietii sociale era urmarit si pedepsit - de la elevi pana la adulti. A asculta Europa Libera era un capat de acuzare. Care sunt explicatiile pe care le aveti pentru modul in care a fost motivata achitarea tortionarilor?
Andrei Ursu: Judecatoarea Mihaela Nita a mers chiar mai departe, ea a ignorat un fapt esential. Nu era vorba doar despre opinii private pe care tatal meu le-ar fi scris intr-un jurnal, ci vorbim despre scrisorile de la Europa Libera care erau mai pasibile de urmarire si implicit de pedeaspa. Era una dintre prioritatile lui Iulian Vlad, seful Securitatii - scrisorile erau sarcina prioritara pentru Securitate "sa previna", "preventia". Era insasi "doctrina" lui Ceausescu, sa nu ajunga materiale la Europa Libera, sa nu ajunga nicio informatie in exterior. Avea aceasta obsesie - sa nu fie vazut ca un dictator in afara, dar in tara sa stranga surubul, sa fie cel mai "iubit fiu", sa nu aiba dizidenta, opozitie in tara. Din cauza asta, si aici se ascunde, se leaga cumva si decizia foarte "conforma" doctrinei Securitatii, si a lui Ceausescu insusi, a judecatoarei Mihaela Nita - mistificarea represiunii si incercarea de acoperire si de distrugere a opozitiei la regim pe vremea lui Ceausescu. De ce?
Exista, sa ii spunem, o politica schizofrenica pe vremea lui Ceausescu. Securitatea stia ca Ceausesu era pur si simplu urat de populatie pentru ca ducea tara de rapa, romanii o duceau foarte rau. Securitatea cunoastea "starea de spirit" a populatiei, avea 500.000 de informatori, sau mai multi dupa unele calcule. Avea kilometri liniari de dosare de urmarire informativa, de TO/Tehnica Operativa, de ascultari telefoane, de informatori de bloc, la locul de munca, in toate instiutiile, pana si in scoli, aveau "rezidenti" care nu erau doar informatori, ci erau platiti jumatate de Securitate, jumatate de institutia unde lucrau. Erau acoperiti. Acestia erau trup si suflet, nu doar ca erau platiti, dar aveau grad, erau ofiteri ai Securitatii. Asadar, Securitatea avea o baza de informatii foarte puternica. Stiau ca Ceausescu este foarte urat, dar nu puteau sa o spuna, nici macar lui Ceausescu. Nu puteau sa ii spuna ca este urat de toti romanii, ca sunt grupari de oameni, de studenti, care il critica, care au scris afise, ca exista scrisori, multe materiale. Una dintre masuri era si "destramarea anturajelor" si asta pentru a nu se ajunge la o masa critica a opozitiei - ca in Polonia, Ungaria.
Ceausescu si Securitatea au inteles ca miscarile astea trebuie ucise din fasa. Prioritatea era si aceasta, dar si oprirea fluxului de plangeri, de dezvaluiri ale crimelor, a marasmului moral in care ne afundasem in toata tara in cultul personalitatii odios al lui Ceausescu, oprirea acestor informatii, a acestui flux de informatii era si aceasta destramare a anturajelor. Ei au reusit in cea mai mare parte, din nefericire, aceasta "metodica", asa era denumita, a preventiei, prin care au insuflat frica, au dezinformat - acestea erau instrumente principale ale Securitatii. Astfel ii intretineau iluzia lui Ceausescu ca este cel mai iubit fiu, desi stiau ca era urat de populatie. Cine studiaza documentele in CNSAS poate remarca faptul ca era aproape patologic, o adevarata disonanta cognitiva. Securitatea stia despre ce e vorba, care era "starea de spirit" - inscrisuri dusmanoase la adresa lui Ceausescu, apeluri, injurii, critici, tot felul, de la cele mai docte, savante, pana la injuraturi pe peretii institutiilor. E gresit sa credem ca romanii nu s-au opus.
Am scris acel studiu: Discernamantul politic si juridic al Securitatii. Deghizarile represiunii in timpul regimului Ceausescu, prin asta se traducea acea disonanta cognitiva de care vorbesc. Prin discernamantul politic si juridic, si anume, acolo unde intalneau un opozant sau un grup de opozanti, trebuiau sa ia o decizie. Era important daca s-a aflat despre acel om/grup la Europa Libera - atunci trebuia tratat intr-un anumit fel, cu manusi, cu "influentare pozitiva", cu amenintari, dar in asa fel incat sa nu se ajunga la un caz de tortura. Ei incercau sa para ca nu mai folosesc metode staliniste. Pe de alta parte, daca nu se auzisie pana atunci la Europa Libera sau in alte sfere occidentale, atunci actiunea de teroare se manifesta sub acoperirea altor organe - Militie, Procuratura. Opozantilor li se faceau dosare de drept comun, erau inchisi, aplicau tehnica "compromiterii" si "defaimarii". Mai era si metoda de a destrama anturajul astfel ca despre acei oameni curajosi, care erau cu miile, nu se stie nimic, si nu se stie nici in ziua de azi, si asta pentru ca nu au devenit cazuri publice, politice.
Aspectele acestea importante din timpul represiunii lui Ceausescu au fost oglindite ad literam, cuvant cu cuvant, in motivarea judecatoarei Nita in achitarea tortionarilor. Judecatoarea a folosit exact termenii Securitatii, intreaga lor naratiune, si anume ca regimul nu a mai folosit dupa 1965 pana 1989 metodele staliniste de exterminare si tortura, ci "influentarea pozitiva", cu manusi si fara violenta. Dar este socant, monumental, propaganda securista pe care judecatoarea a preluat-o ad literam. Am dubii ca ea chiar crede asta. Timp de trei ani cat a durat procesul si in care au fost zeci de martori audiati care au vorbit tocmai despre violente, si nu doar asupra lui Gheorghe Ursu. In proces au fost si marturii ale unor oameni care erau gardieni sau detinuti de drept comun si care stiau, spre exemplu, cum s-a purtat Securitatea fata de opozantii de la Brasov. Batai crunte similare cu cele indurate tatal meu.
Am depus la dosar sute de cazuri documentate despre dizidenti si regimul la care au fost supusi. A venit chiar Petre Mihai Bacanu in instanta declarand cum a fost torturat chiar de Parvulescu. Bacanu a fost un dizident notoriu, nu a fost condamnat pentru dizidenta, ci i s-a facut un dosar contrafacut de "specula cu masini". Bacanu care a declarat in instanta ca i s-a propus de catre anchetatorul sau Burloi sa aleaga ce dosar prefera intre "viol" sau "specula cu masini". "A preferat" "specula", mai putin grava, gandindu-se ca, in cazul lui, "defaimarea" si "compromiterea" ar fi fost mult mai greu de dus, de trait cu o astfel de acuzatie de "viol". Omul nu a facut in viata lui specula cu masini. A fost un om de un mare curaj. Pana si Bacanu a venit in instanta sa declare la ce torturi a fost supus chiar de unul dintre tortionarii tatei. Bacanu chiar a vrut sa ii arate judecatoarei degetul sau deformat de Parvulescu cu metoda "usa", iar judecatoarea a refuzat, nu i s-a parut "relevant".
Ziare.com: Intr-o discutie pregatitoare pe care am avut-o inaintea acestui interviu, ati spus ca daca ati cerceta toate documentele aflate la dosar ar fi imposibil sa ajungi la un astfel de verdict - de achitare a tortionarilor. Adevarul istoric este acolo in documente. Si apoi mai este un aspect, legat de felul in care judecatoarea si-a motivat achitarea. Pentru cineva care a trait in comunism, intelegem ca era studenta la Drept chiar in anul 1989, deci este imposibil sa nu intelegi si sa nu stii cum functiona sistemul. Pe de alta parte, la CNSAS sunt multe documente din care iti poti face o idee cum functiona sistemul de supraveghere in mediul studentesc. Nu facem un proces de intentie, dar este posibil ca biografia ei sa fie legata de acest sistem, de aceasta zona, daca limbajul motivari are "similiaritati" securistice?
Andrei Ursu: Sunt intrebari foarte tentante. Ar fi foarte interesant de studiat dosarele acestor judecatori - sunt totusi garantii justitiei in Romania astazi.
Ziare.com: Cand ma refer la mediul studentesc trebuie sa dau un exemplu - dosarul operativ al Universitatii Babes Bolyai din Cluj, unul dintre multele legate de centrele universitare - sunt linii de supraveghere legate de starea de spirit/de locuri vulnerabile - de la laboartoare pana la Gradina Botanica, de la ce spun ce gandesc, sesiunile. Apoi, in fiecare an - de la Drept pana la Biologie, era urmariti in tot ce faceau, comunicau, ascultau, citeau. Securitatate avea pentru fiecare an al fiecarei facultati un numar de informatori, printre studenti si printre profesori. Acesta era modul de lucru.
Andrei Ursu: Da, cu atat mai mult. Este tentant si rezonabil sa ne gandim ca ceea ce a produs acest judecator, care ar fi putut fi informator al Securitatii, putea fi "persoana de sprijin", "rezident", "colaborator". Este posibil orice, Securitatatea penetrase atat de profund societatea incat este posibil, mai ales daca vorbim despre Facultatea de Drept. Mai ales ca, pentru Securitate, "Statul de drept " era "statul ceausist" - si atunci trebuia sa fie siguri de loialitatea magistratiilor, judecatorilor, a studentilor viitori magistrati, tocmai pentru a implini acel mod de represiune voalata si deghizata, dar cu discernamant juridic si politic. La aceea vreme, toti judecatorii si procurorii, in special cei militari, erau oamenii Securitatii, dar si cei civili, ca in cazul tatalui meu, erau uneltele regimului.
Iar in ceea ce il priveste pe tatal meu, in cazul lui, au fost cel putin zece juristi care au participat la represiunea tatalui meu si deznodamantul - tortura care i-a adus moartea. Oameni care au dat cu subsemnatul la Securitate, si nu erau cadre ale Securitatii. Nume de genul Vasile Manea Dragulin, judecator la Sectorul 6, in 1985, si care a dat NUP, dar si motivarea cum ca Gheorghe Ursu ar fi murit de moarte naturala. Aceasta in conditiile in care la autopsie - patru medici si personal medical au notat ca existau urme de echimoze pe tot corpul victimei, inclusiv leziuni interne, concluzia medicilor a fost atunci ca nu aveau cum sa fie cauzate de moartea natruala, ci ca urmare a violentelor. Si totusi Manea Dragulin a scris ca moartea lui a fost moarte naturala. Ajutat in asta de un medic care a facut autopsia, dovedit informator, Anastasie Cavaliu. Ei bine, acest Manea Dragulin a ajuns procuror general al Romaniei in anii '90, 1994 - 1996. Altii, Tuculeanu, Piciorus, implicati in cazul Gheorghe Ursu - l-au arestat, i-au prelungit durata de arest pentru cei 17 dolari, apoi procurori civili implicati care au ajuns membrii CSM. Lista e lunga. De aceea spun ca este clar ca Ceausescu a vrut sa se asigure ca are o baza de Securitate loiala prin recrutarea din sistemul juridic.
Este posibil si in legatura cu judecatoarea, insa nu am date in legatura cu aceasta, daca fiind studenta a fost implicata in aceasta retea. Ce pot insa sa spun este ca in timpul celor trei ani, pentru ca veneam des din SUA, a fost un an in care am venit luna de luna, am urmarit tot procesul din sala de judecata. Am luat si cuvantul. I-am cerut voie sa pun si eu intrebari martorilor - mai ales cand au venit securistii citati. Tortionarii si-au chemat vreo 14 securisti, colonei si generali, fosti securtisti si SRI, oameni grei. Au fost acolo Aurel Rogojan, Filip Tedorescu, Alexandru Olaru, Vasile Malureanu - toti acestia au hotarari definitive de politie politica, de incalcare a drepturilor omului. Ei bine, au venit in proces ca martori si experti. Oamenii astia au scris carti, au fost pe la televiziuni, chiar si la TVR. Malureanu este considerat un "expert" in Inteligence, in contrainformatii. Au fost de fapt maestrii mistificarii rolului Securitatii, ai schimbarii la fata a Securitatii, in incercarea de a ne servi teoria Securitatii profesioniste. Niste manipulatori notorii si ordinari ai istoriei acestei tari si a rolului Securitatii in represiunea respectiva. Au incercat ca martori in acest proces sa ne serveasca teoria Securitatii in slujba tarii, profesioniste.
Ziare.com: Stim teza generala cu Securitatea care era in slujba securitatii statului, dar intrebarea este care au fost "tezele" acestor personaje grele din fosta Securitate in legatura cu "cazul Gheorghe Ursu"? Ce legatura aveau cu cazul?
Andrei Ursu: Da, buna intrebare. Care era legatura lor cu cazul, pentru ca la proces nu au dorit sa se bage prea adanc in cazul Gheorghe Ursu, ca l-au vazut, ca nu l-au vazut, ca a fost sau nu tortura in cazul lui. Printre martorii veniti a fost si un fost securist de la Directia a 6-a, Nicu Crisan, colonel, in retragerea acum, avocat in prezent. Teza lor a fost, prezentandu-se a fi docti in istorie, explicau ca Securitatea in acei ani nu mai tortura, nu mai folosea metode staliniste, ca nu mai era Canalul Dunare - Marea Neagra. Dar am avut ocazia sa ii intreb, in cadrul procesului, pentru ca am studiat dosare CNSAS, si am descoperit in reviste ale Securitatii de uz intern, articole scrise de acesti oameni cu privire la cum trebuie deghizata represiunea astfel incat sa nu ridice probleme de imagine in Exterior, si nici reactii ale organizatiilor de drepturi ale omului. Era obsesia lui Nicolae Ceusescu ca presa occidentala si organizatiile internationale de drepturi ale omului sa vada/li se serveasca imaginea unei Romanii "curate" care respecta drepturile omului.
Ceausescu semnase acorduri internationale de respectare a drepturilor omului, ce ironie!, Conventia Drepturilor Omului, Tratul de la Helsinki, incerca sa isi creeze imaginea unui mare om de stat. De aici se tragea schizofrenia - in interior era un adevarat satrap, a si dat ordine ca opozantii sa fie inchsi, torturari, omorati, se stie din diverse inregistrari, documente de la cel mai inalt nivel. Ceausescu a dat ordine criminale. Nu se sfia sa dea ordine criminale, nemaivorbind de faptul ca la Revolutie tocmai asta a ordonat - sa se traga, la Brasov, asta a ordonat. Si in cazul Brasov trebuia sa li se gaseasca invinuiri de drept comun muncitorilor, li s-au schimbat toate incadrarile din "propaganda impotriva oranduirii socialiste" in "vandalism", "distrugerea proprietatii socialiste". La fel au actionat si la Revolutie, la Timisoara erau considerati "vandali", erau rusi, unguri, numai romani nu erau.
Ma intorc insa la aceasta "deghizare a represiunii" care a intrat in procesul nostru prin acesti oameni - 14 oameni au incercat la greu sa o convinga pe judecatoare de aceste aspecte, in acelasi timp insa eu punandu-le intrebari, avand dosarele CNSAS, condamnarile lor de politie politica, pe care nu aveau cum sa le nege - acestia fiind chiar arhitectii deghizarii represiunii, in acelasi moment, judecatoarea intelegea starea de fapt. Am avut un moment in care, chestionand un astfel de propagandist-securist, ma refer la generalul Alexandru Olaru, care a ramas general in SRI pana prin 2014, l-am gasit in dosare scriind articole tocmai despre aceast deghizare a represiunii, dar si care erau avantajele deghizarii. Nu numai ca victimele puteau fi compromise, defaimate, ci fiind achetati si de alte organe, Militie, puteau furniza date noi unitatilor operative. Adica, anchetele continuau in conditii de detentie sub tortura si sub presiunea altor organe, dar, de fapt, Securitatea extragea acele date noi din cadrul anchetelor astfel incat sa largeasca anchetele si asupra altor cetateni din anturajul victimelor. Largeau permanent controlul asupra cat mai multor persoane. Asta urmareau, exact asta s-a intamplat si cu tatal meu - asta incercau sa smulga de la el, numele celor care l-au ajutat sa trimita scrisorile la Europa Libera.
In anturajul lui Gheorghe Ursu existau oameni cu care a incercat sa ajunga sa citeasca un manifest anti-totalitar in cadrul Congresului al XIII-lea al PCR, au incercat chiar sa ajunga si la mine. Dosarul l-am gasit abia in 2014, era ascuns foarte bine, si am gasit o adresa scrisa de catre Parvulescu, pe baza unui note informative pe care o obtinuse de la un informator, atragandu-le atentia ca si eu am conceptii "dusmanoase", si sa ma ia si pe mine in urmarire, ma rog, era o chestie mai veche, din primavara lui 1985, desigur, nu de mine e vorba aici, ci de faptul ca lucrau si la acest aspect. Generalii acestia exact asta propuneau, era o chestiune de "doctrina", sa se lucreze sub acoperirea organelor de Militie astfel inca sa se extraga cat mai multe informatii pentru a se largi ancheta si asupra altora si in acelasi timp sa ii compromita pe cei arestati cum ca nu ar fi dizidenti, ci borfasi. Chiar asta spuneau. Am gasit in documente, ideea era ca dizidenti sa fie "facuti" borfasi inainte ca povestea lor sa ajunga la organizatiile internationale si astfel sa devina o problema pentru sistemul ceausist.
Ziare.com: Tot din documentele CNSAS intelegi si ca nimeni nu era din intamplare anchetat, "dovezile" care duceau la anchetarea cuiva era stranse de o intreaga retea de informatori. Si mai intelegi ceva cand studiezi acele documente - atunci cand Securitatea folosea violenta/tortura, atunci era clar ca victima refuzase colaboarea si era considerata un pericol pentru sistem. Nici chiar Securitatea nu ucidea din intamplare, sau din "neglijenta". Exterminarea era alternativa, daca victima era considerata pericol.
Andrei Ursu: Da, cel considerat cu adevarat un pericol nu mai trebuia sa iasa viu. De aceea spun, revenind la intrebarea legata de cum a ajuns judecatoarea sa motiveze achitarea tortionarilor - erau momentele acelea in care intrebarile mele erau sustinute de documente, de declaratiile martorilor, pentru ca in proces, nu prea mai aveau cum sa le nege. A fost pentru prima data cand un securist, Alexandru Olaru, a trebuit sa recunoasca ca: da, onorata instanta, Ceausescu a dat ordine sa nu mai avem dizidenti, sa nu mai avem opozite si sa ii trecem pe toti la fapte de drept comun. Aceasta declaratie a fost consemanta. O avem si noi pe site-ul Fundatiei Gheorghe Ursu. E un document important. Judecatoarea a auzit toate astea, a parut ca intelege starea de fapt, avocatii apararii au sarit cum ca nu ar fi relevant ceea ce eu declaram, bazandu-ma pe documente, in legatura cu "deghizarea represiunii", dar si judecatoarea a intervenit spunand ca este relevant.
Olaru a fost coleg cu tortionarii, la momentul cazului Gheorghe Ursu. Olaru a fost pana in 2014 general de securitate in SRI, a facut chiar parte din Comisia de Aparare a legalitatii si ordinii constitutionale, dinozaurii securitatii au ramas in SRI. Olaru a venit ca martor in proces, cel care scrisese articole despre "deghizarea represiunii". Faptul ca judecatoarei i s-a parut relevant mi-a dat sperante. Pentru ca apoi sa ii achite pe tortionari si apoi aceea motivare, imi e greu si tot ce pot sa spun este ca cred ca mai degraba a fost influentata. Pentru ca a fost o schimbare intre proces si aceea motivare. Ma gandesc ca poate e posibil, asa cum spuneti, sa fi fost loiala cauzei Securitatii inca din facultate si atunci a jucat teatru timp de trei ani. Parea echidistanta in timpul procesului de trei ani. Intr-un fel sau altul, fie prin loialitate, fie prin sot care am inteles ca este ofiter in MAI, nu am acum sa spun mai multe, nu am date. Insa imi este greu sa imi explic aceea motivare.
Ziare.com: As cita totusi din motivare "Opozitia victimei fata de regimul comunist a fost nesemnificativa, venind si din partea unei persoane care anterior, pentru o lunga perioada de timp, a fost privilegiata de acest regim". "Nesemnificativa" in raport cu moartea unui om ca urmare a torturii? Cat de cinica este totusi aceasta "motivare"?!
Andrei Ursu: Este exact aceeasi pozitie "sfruntata" a securisitilor care au incercat sa minimizeze opozitia lui Gheorghe Ursu, inducand ideea ca de fapt nu ar fi avut interesul si nevoia sa il ucida. Bineinteles ca la dosar exista un probatoriu care arata exact contrariul a ceea ce acestia au incercat sa minta. Judecatoarea a avut la indemana tot acest probatoriu, avea dosarul penal in care Gheoeghe Ursu era acuzat de grave manifestari si de propaganda impotriva orandurii, de legaturile cu Europa Libera. Acestea erau cele mai grave acuzatii ale Securitatii pentru acele vremuri. Mai era si "pusca cu luneta". Aveam eu si cu tatal meu un plan, mai degraba un vis, el imi spunea ca daca am reusi sa asamblam o pusca cu luneta din piese separate aduse din strainatate, l-ar fi impuscat. Dar am inteles ca si Radu Filipescu se gandea la asta, si multa lume...
Ziare.com: Era un vis al exasperarii in Romania comunista, sa fie impuscat cu pusca cu luneta dictatorul Nicolae Ceausescu. Dar v-as intreba, pentru ca ati vorbit si despre aceasta continuitate a Securitatii, despre fostii securisti deveniti generali. Astazi, la peste 30 de ani de la caderea comunismului, fosta Securitate este preocupata de a se disculpa, de a-si ascunde urmele. Reteaua fostei Securitati a preluat economic si politic Romania, dupa 1989. In ultima dumneavoastra carte, "Tragatori si mistificatori", cu o prefata de Dennis Deletant, pe care ati scris-o alaturi de Roland Thomasson si Madalin Hodor, demonstrati ca, desi exista probe, marturii despre vinovatia Securitatii pentru crimele inainte de 22 decembrie, dar si dupa fuga lui Ceausescu, acestea sunt ignorate de procurorii militari. Dupa 30 de ani sunt inca preocupati sa isi ascunda
Andrei Ursu: Da, pentru ca sunt multi si pentru ca atunci erau tineri. Cei care au tras la Revolutie, si inainte de 22 si dupa, erau oameni bine antrenati, erau din USLA, Directia 5, erau tineri antrenati din cadrul Directiei de Securitate Bucuresti, din reteaua Luptei de rezistenta de pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic, deci nu era oameni de birou, nu erau colonei care acum sunt la pensie sau au decedat. Sunt oameni inca in forta, vinovati de crime impotriva umanitatii, chiar daca se ascund sub acest "au executat niste ordine". Era lupta de rezistenta care trebuia amorsata de Securitate pentru a-l salva pe Ceausescu si a-l aduce la putere in cazul unei revolte populare asa cum s-a intamplat la Reolutie. Ei bine, acesti oameni sunt multi, sunt in toata tara, aveau misiuni de lupta in jurul obiectivelor importante. MapN, CC, TVR, in foarte multe unitati miliare care erau culoarele de evacuare ale lui Ceausescu, erau mai multe, aveau nume de cod, cum erau cele de la Targoviste, Buzau, Galati, Braila, dar si unitati ale Securitatii din care sa fie condusa lupta de rezistenta.
Ei bine, toti oamenii acestia au atacat intr-un mod organizat. In volumul al doilea la care lucram, vom adauga foarte mult material in plus de ceea ce am scris pana acum. Vorbim despre armamentul USLA pe care nu l-au predat decat in ianuarie 1990 catre armata, armament specific, gloante de calibru pe care Armata nu le avea, arme cu amortizor, cu luneta speciala, pentru timp de noapte, cu infrarosii, arme cu pat rabatabil pentru a fi ascunse. Toate aceste probe dovedesc ca a fost o operatiune de anvergura care nu a reusit tocmai pentru ca poporul roman a avut un moment de eroism admirabil. A fost un moment pentru care ar trebui sa ne gandim bine cand catalogam poporul ca ar fi fost prea suspus dictaturii. Din nefericire, strategia aceasta a lui Ceausescu si a Securitatii de a deghiza represiunea a reusit timp de multi ani. Cand s-a aprins flacara la Timisoara a fost nevoie doar de putini oameni pentru a aprinde flacara si oamenii sa se mantuiasca de frica, cum au spus chiar timisoarenii, si apoi sa se propage in toata Romania. Acesta a fost factorul care a dus la victoria Revolutiei. Sa nu uitam si ca Armata romana era o forta mai mare numerica decat Securitatea.
Armata a trecut intai tacit si apoi explicit de partea Revolutiei. Cand spun tacit imi dau seama ca este o pozitie cumva nepopulara. Securitatea a dat vina pe Armata, a fost una din metodele propagandei securistice de a se dezvinovati. Felul in care au facut a fost unul complex. Securistii se ascundeau in randurile Armatei, se imbracau in uniforme de soldati, erau identificati pentru ca nu aratau ca soldatii, avea 30 - 40 - 50 de ani, haine nou-noute. Apoi, trageau din masini, din blocuri, din spatele gardurilor unitatilor. Vorbim de o operatiune complexa de false flag, o operatiune de transfer, de externalizare a vinovatiei de la Securitate catre Armata. Operatiunea a inceput chiar de la Timisoara, iar dupa 22 decembrie, la Bucuresti, au folosit acelasi aparat de deziformare pentru a arunca vina asupra Armatei care, desi trecuse de partea Revolutiei, a fost gasita vinovata pentru ca ar fi tras intre ei. Ne-am impuscat intre noi ca prostii, asta ar fi fost concluzia tragica, monumental de rusinoasa pentru noi. Romanii s-au ridicat impotriva unuia dintre cele mai atroce regimuri de represiune din lagarul comunist si au invins, iar Armata a trecut alaturi de popor.
Armata nu a putut fi ideologizata la fel cum a fost cu Securitatea. Vorbim despre un milion de ofiteri si subofiteri si soldati in armata care nu au tras, la Timisoara au tras unii mai zelosi, mai speriati de securisti, sau infiltrati de "rezidenti" din cadrul Armata. La Timisoara, au iesit in strada peste 100.000 de timisoareni, a fost ceva incredibil. A fost acest curaj cu adevarat al timisorenilor. In aceste conditii, Armata nu au putut sa traga asa cum ar fi putut sa o faca. Desi acei superiori in grad care au venit la Timsioara pentru a transmite ordinul lui Ceausescu, vorbim de Milea, Stanculescu, Ilie Ceausescu, Gusa, au mers la Timisoara, au transmis ordinul. Trebuie spus ca pe masura ce ordinul cobora in grad, de la rangul superior la inferior, si se poate vedea asta in documente, ordine de lupta, totusi ordinul nu a fost executat. Ar fi fost mult mai multe victime, trebuie sa ne gandim ca Armata avea logistica necesara, erau cu tancurile pe strazile Timisoarei. E adevarat ca cele mai multe victime au fost la Timisora. Dar securistii au tras la greu, fie au tras din ARO, fie au fost securisti infiltrati in armata, fie au tras din case, ascunsi. Am vorbit cu martori, avem marturii incluse in carte. Concluzia mea, a noastra, e ca fost aceasta uriasa mistificare a represiunii de la Timisoara care s-a continuat la Bucuresti cu lupta de guerila urbana a gruparii de rezistenta a luptei pe teritoriul vremelnic ocupat, asa se numeste.
Ziare.com: Intelegem asadar ca, in legatura cu incercarea Securitatii de a-si sterge urmele si acum, putea vorbi despre o solidaritate de sistem? Din moment ce ei sunt aceeasi.
Andrei Ursu: Asa este. Multi m-au intrebat ce e cu toata aceasta liota de generali de securitate care vor sa ii salveze pe acesti tortionari ai tatalui meu....
Ziare.com: Cui foloseste?
Andrei Ursu: Trebuie sa ne intelegem ca nu este o chestiune "sentimentala", ci este vorba despre pielea lor, si pentru ca se poate stabili un precedent juridic. Ca sa probezi crima impotriva umanitatii trebuie sa demonstrezi existenta unei situatii-premiza, conform fie articolul 439 CP, fie articolul 358 codul vechi in vigoare in anii 80. Situatia-premiza presupune o represiune sistematica si generalizata impotriva unui grup de oameni care se opune acelui sistem. Fie pentru motive etnice, genocidul etnic, sau motive politice. Pentru asta se lupta ei - se demonstreze ca nu exista o represiune generalizata impotriva opozantilor. Si aici avem motivarea judecatoarei Nita. Ea s-a facut vuvuzeaua Securitatii achitand si dand acea motivare - a acestei monumentale falsificari a istoriei noastre prin care s-ar admite ca pe vremea lui Ceausescu nu ar fi fost represiune violenta - nici la Brasov, nici la Revolutie, nici cu Gheorghe Ursu, nici cu detinutii de la Aiud. Nimic din toate astea. Nici in legaura cu cei trimisi in spitale psihiatrice, nici Vasile Paraschiv.
Ziare.com: Au fost doar congresele si cele doua ore de program tv...
Adrian Ursu: Da, doar congresele si "influentarea pozitiva". Judecatoarea a folosit terminologia securistica - in motivare apare asa: "Securitatea a folosit influentarea pozitiva". Sadic i-as spune. Securitatea folosea termenul pe o linie larga, incercau si cu binisorul, va mai publicam cate o carte, un articol, pentru scriitori se folosea asta pentru a-i ademeni de partea lor. Dar influentarea pozitiva inseamna de fapt amenintare - la o discutie la Securitate si prelucrati despre cum sa devina prietenosi fata de regim.
Ziare.com: Pentru ca vorbim despre terminologia specfica, se vede in documentele CNSAS: "influnetarea pozitiva", "avertizare", "prelucrare", "destramarea anturajelor", "scoaterea din zona", toate astea de fapt arata munca de securitate, gradele de "prelucrare".
Andrei Ursu: Da, este munca de securitate care folosea in toate astea frica, amenintarea, posibilitatea violentei, violenta era substratul...
Ziare.com: Si ultima masura...
Andrei Ursu: Da, violenta era implicita, frica era generalizata. De aceea nu ne-am ridicat, desi pana la urma am explodat si ne-am revoltat, dar si ne-am mantuit de frica. Frica aia care exista nu era "de influentare pozitiva", ci era amenintarea cu teroarea, cu arestarea, cu disparatia.
Ziare.com: Pentru ca stiai ca este posbil sa dispari. Pentru ca vorbim de frica, as aduce in discutie filmul din 2019 al regizorului Andrei Cohn - "Arest" dupa cazul Gheorghe Ursu. Ati fost nemultumit de felul in care regizorul a vazut/a pus in film uciderea lui Gheorghe Ursu in arestul Securitatii. Pe de alta parte, as spune ca filmul nu este o biopicture, regizorul nu si-a propus asta, nu si-a propus sa respecte fidel datele, ci mai degraba o radiografie a starilor umane pe care le-ar fi putut simti/trece personajul/orice personaj aflat intr-o asemenea situatie, nu doar Gheorghe Ursu. Cat despre "umanizarea" tortionarului, nu credeti ca si acesta are o perspectiva? Nu ma refer la "disculpariile" tipice din procese, ci pur si simplu. Regizorul a vrut sa il arate si pe acesta.
Andrei Ursu: Nu am date ca sa imi pot imagina cum ar fi arata un tortionar "umanizat". Sunt convins ca nici regizorul nu neaga ca l-a luat ca model pe Clita. Acum zece ani, regizorul Andrei Cohn ne-a contactat si ne-a spus de intentia lui de a face un film. La acel moment era foarte impresionat de personajul Clita, tortionar al Securitatii, care i se pare personaj principal. Clita a jucat un rol important in mistificarea cazului Gheorghe Ursu. In toti acesti ani nu am apucat sa explic destul de bine si de clar de ce consider ca Clita a fost un instrument al securitatii dupa anii 90. Conform probatoriului martorilor, care spun ca Gheorghe Ursu, pe 15 noiembrie, a fost scos din celula si dus la Parvulescu si adus seara in patura pentru ca nu se mai putea misca. Acuza dureri abdominale, avea echimoze severe, varsaturi cu sange. Lovitura fatala conform certificatelor medicale si martorilor s-a produs in ancheta la Parvulescu.
Nu Clita l-a lovit mortal, ci Parvulescu. In anii 90, nu exista incadrarea de crima impotriva umanitatii. E o poveste mai lunga juridica, nimeni nu spera atunci ca in Romania se va aplica aceasta incadrare, nu era asimilat codului penal. De aceea, singura incadrare penala pentru care putea fi condamnat un tortionar era omorul, si nu crime impotriva umanitatii. In clipa in care l-au scos pe Clita sa ia asupra lui omorul, practic Clita a scapat Securitatea de acest caz, i-a scapat pe Pravulescu, pe Hodis. Asa a ramas Securitatea "curata". Faptul ca a fost crezut a facut parte din scenariul pus la cale de Securitate. L-au invatat ce sa spuna, i-au dat fragmente din jurnalul tatei, multe documente la studiu. El singur spunea asta, ca l-au invatat cum sa faca aceasta declaratie cat mai credibila, ca el l-a batut pe Gheorghe Ursu, l-a torturat pentru scrisorile trimise la Europa Libera. Stiind ca nu vor putea fi condamnati pentru instigare la tortura si tortura.
Asta a fost manevra cu Clita. Acuzatia de acum din proces este doar de tortura. A ramas autoritatea de lucru judecata in momentul in care Clita a fost condamnat pentru omor. Este o nedreptate uriasa si ma doare ca in cauza asta chiar daca ei l-au ucis, au instigat la tortura, la omor. Faptul ca a fost preluata povestea lui Clita de catre regizor, l-a preluat cu multa usurinta, consider ca la indicatiile Securitatii. Domnul Andrei Cohn a fost foarte impresioant de figura lui Clita si a incercat sa ii patrunda psihologia. Ca idee artistica nu imi dau cu parerea. Poate fi un demers remarcabil, desi nu mi s-a parut, dar mi se pare ca nu se refera la cazul Ursu. Acrediteaza ideea ca - si aici ati sesizat foarte bine, Securitatea recurgea la violenta doar daca considera ca victima este considerata un pericol pentru sistem, tocmai pentru ca Ceausescu nu dorea sa aiba probleme de imagine, sa fie acuzat de represiune.
Nu se ajungea la tortura doar pentru ca ascultai Europa Libera sau spuneai bancuri. Ii speriau, avertizau, dar cu arestare si batai si disparitie - asta erau cazurile dure. Pentru cazurile in care considerau ca era improtant ca victima sa dispara pentru ca erau siguri ca victima nu se va "reforma"/conforma, reeduca. Scrisoarea de la Europa Libera era considerata extrem de grava in ochii Securitatii, il acuzase direct pe Nicolae Ceausescu de ordin criminal - ma refer la acel ordin de a nu mai consolida cladirile cu risc seismic din Bucuresti. Era un pericol pentru ca acel ordin afecta zeci de mii de locatari care aflasera ca ramasesera fara aceea posibilitate de consolidare.
Ziare.com: Cu atat mai puternic pentru ca posibilitatea ca acesta masura si efectele negative sa iradieze in populatie, era un pericol potential.
Andrei Ursu: Da, Securitatea si Ceausescu vedeau in asta pericolul formarii unui curent social, a nemultumirilor, asta era chiar un pericol. Acest criteriu e important. Au incercat, si se intelege asta din toate documentele, au incercat sa il faca pe Gheorghe Ursu sa recunoasca ca ar fi primit bani de la Europa Libera pentru aceea scrisoare. Daca ar fi reusit, asa cum au declarat martori la proces, ar fi ramas viu. Ar fi servit si propagandei cum ca Europa Libera plateste cetatenii ca sa denigreze regimul ceausist. Ar fost o lovitura de imagine, il compromiteau pe Gheorghe Ursu, dar compromiteau si postul Europa Libera, dusmanul regimului.
Ziare.com: Pentru ca suntem in zona filmului, dar se leaga si de Gheorghe Ursu, dar si cu tema cenzurii/a controlului total, discutam inainte de interviu despre filmul "Meandre", 1967, care va fi difuzat de Digi24 - regizor Mircea Saucan, un alt indezirabil al regimului comunist, despre care ati spus ca era prieten cu tatal dumnevoastra. Trebuie spus ca, la fel ca Gheorghe Ursu, Saucan devenise indezirabil din cauza filmelor sale. Filmul despre care vorbim este o capodopera, a fost retras imediat de pe ecrane. Saucan a decis sa paraseasca Romania in 1987, dupa 7 ani de somaj impus. Nu mai putea lucra pentru ca era un "indezirabil", un "paria". Asta inseamna ca Saucan era in tara atunci cand tatal dumnevoastra a fost ucis in beciurile Securitatii.
Andrei Ursu: Da, facea parte din grupul de prieteni ai tatalui meu, alaturi de Anatol Vieru, Sorin Vieru, Mirel Iliesu, Radu Cosasu si altii. Saucan era un om extrem de cald. Ii tin minte familia. Vorbea parca in versuri, dar era si o unda tragica in felul lui de a fi in anii aceia. Neputand sa lucreze, era un paria, nu se descurca, avea mari probleme, il afectase si mental, sufleteste, toata aceasta prigoana. Era constient de geniul lui, cu atat mai mult cu cat nu mai putea sa lucreze. Mendre, da este o capopera, se ridica la valoarea altei copodopere - "Reconstituirea" in regia lui Lucian Pintilie. Sunt doua filme varfuri ale cinematografiei romanesti. Nu a fost lasat sa mai faca film, a refuzat sa faca orice compromis profesional. Il afecta enorm, dar nu s-a lasat dus de val sa faca filme la comanda, cum ar fi putut sa faca. A plecat indurereat din tara. A stiut de situatia tatalui meu.
Ziare.com: Ca sa vorbim in "limbajul Securitatii" si pentru ca ati insirat numele prietenilor tatalui dumneavoastra, Securitatea a incercat sa "destrame anturajul"?
Andrei Ursu: Da si nu. Unii au fost anchetati, dar niciunul nu a fost anchetat cu adevarat, ci luati la intrebari. Parvulescu i-a chemat pe unii, dar niciunul nu a fost cu adevarat anchetat...
Citeste si https://ziare.com/stiri/securitate/35-de-ani-de-la-moartea-lui-gheorghe-uirsu-sri-condamna-crimele-securitatii-1644585
Ziare.com: Poate pentru ca Securitatea, cum spuneti, era preocupata de imaginea din exterior, sa nu dea prea mare importanta mortii lui Gheorghe Ursu, sa nu "exagereze", sa nu arate "urat" in afara?
Andrei Ursu: Este posibil. Au reusit sa bage frica-n oase cu moartea tatalui meu. Este omenesc, caci unii s-au speriat inca inainte sa fie omorat tatal meu. Trebuie spus ca a fost anchetat si in stare de libertate, si a simtit ca era de datoria lui sa ii anunte pe toti, mai ales ca erau mentionati in jurnalul lui. Se ducea la fiecare, pe masura ce il anchetau, si le spunea, simtea ca trebuie sa le spuna. Cu acesti prieteni, tatal meu a incercat sa organizeze o mica grupare de rezistenta intelectuala. A incercat sa ii atraga pe Nina Cassian, pe Geo Bogza, chiar si pe Jebeleanu care era delegat in Marea Adunare Nationala, dar si la Congres, a incercat prin ei sa ajunga sa citeasca un manifest antitotalitar in cadrul Congresului al XIII-lea al PCR.
Deci, planuri isi faceau in acel grup. Nu s-au materializat, nu au ajuns la mari comploturi, dar spiritul exista. In acest context, considera ca trebuia sa ii puna in garda. Am gasit si note de TO/Tehnica Operativa, toti prietenii tatalui meu erau ascultati, erau considerati cu "conceptii dusmanoase". Am gasit ca toti aveau dosare de cel putin 10 volume, de la Nina Cassian pana la Radu Cosasu, Iliesu. Securitatea stia tot ce vorbeau. A fost un joc ingrozitor in care lantul se inchidea. Unii s-au dezis de tata, era uman, insa cei mai multi au ramas alaturi de tata si e remarcabil. A fost un curaj pentru acele vremuri. Sorin Vieru, Iliesu, Nina Vieru, Iordan Chimet, minunati, ne-au sustinut moral chiar si dupa moartea tatalui meu, Gheorghe Ursu. Anturajul a fost oarecum destramat, le-a taiat elanul, nu s-au mai manifestat cu atitudini ostile regimului. Moartea lui Gheorghe Ursu a bagat frica in oase tuturor celor care stiau despre uciderea lui in beciurile Securitatii. Si asta era indejauns pentru Securitate.
Ei bine, toti oamenii acestia au atacat intr-un mod organizat. In volumul al doilea la care lucram, vom adauga foarte mult material in plus de ceea ce am scris pana acum. Vorbim despre armamentul USLA pe care nu l-au predat decat in ianuarie 1990 catre armata, armament specific, gloante de calibru pe care Armata nu le avea, arme cu amortizor, cu luneta speciala, pentru timp de noapte, cu infrarosii, arme cu pat rabatabil pentru a fi ascunse. Toate aceste probe dovedesc ca a fost o operatiune de anvergura care nu a reusit tocmai pentru ca poporul roman a avut un moment de eroism admirabil. A fost un moment pentru care ar trebui sa ne gandim bine cand catalogam poporul ca ar fi fost prea suspus dictaturii. Din nefericire, strategia aceasta a lui Ceausescu si a Securitatii de a deghiza represiunea a reusit timp de multi ani. Cand s-a aprins flacara la Timisoara a fost nevoie doar de putini oameni pentru a aprinde flacara si oamenii sa se mantuiasca de frica, cum au spus chiar timisoarenii, si apoi sa se propage in toata Romania. Acesta a fost factorul care a dus la victoria Revolutiei. Sa nu uitam si ca Armata romana era o forta mai mare numerica decat Securitatea.
Armata a trecut intai tacit si apoi explicit de partea Revolutiei. Cand spun tacit imi dau seama ca este o pozitie cumva nepopulara. Securitatea a dat vina pe Armata, a fost una din metodele propagandei securistice de a se dezvinovati. Felul in care au facut a fost unul complex. Securistii se ascundeau in randurile Armatei, se imbracau in uniforme de soldati, erau identificati pentru ca nu aratau ca soldatii, avea 30 - 40 - 50 de ani, haine nou-noute. Apoi, trageau din masini, din blocuri, din spatele gardurilor unitatilor. Vorbim de o operatiune complexa de false flag, o operatiune de transfer, de externalizare a vinovatiei de la Securitate catre Armata. Operatiunea a inceput chiar de la Timisoara, iar dupa 22 decembrie, la Bucuresti, au folosit acelasi aparat de deziformare pentru a arunca vina asupra Armatei care, desi trecuse de partea Revolutiei, a fost gasita vinovata pentru ca ar fi tras intre ei. Ne-am impuscat intre noi ca prostii, asta ar fi fost concluzia tragica, monumental de rusinoasa pentru noi. Romanii s-au ridicat impotriva unuia dintre cele mai atroce regimuri de represiune din lagarul comunist si au invins, iar Armata a trecut alaturi de popor.
Armata nu a putut fi ideologizata la fel cum a fost cu Securitatea. Vorbim despre un milion de ofiteri si subofiteri si soldati in armata care nu au tras, la Timisoara au tras unii mai zelosi, mai speriati de securisti, sau infiltrati de "rezidenti" din cadrul Armata. La Timisoara, au iesit in strada peste 100.000 de timisoareni, a fost ceva incredibil. A fost acest curaj cu adevarat al timisorenilor. In aceste conditii, Armata nu au putut sa traga asa cum ar fi putut sa o faca. Desi acei superiori in grad care au venit la Timsioara pentru a transmite ordinul lui Ceausescu, vorbim de Milea, Stanculescu, Ilie Ceausescu, Gusa, au mers la Timisoara, au transmis ordinul. Trebuie spus ca pe masura ce ordinul cobora in grad, de la rangul superior la inferior, si se poate vedea asta in documente, ordine de lupta, totusi ordinul nu a fost executat. Ar fi fost mult mai multe victime, trebuie sa ne gandim ca Armata avea logistica necesara, erau cu tancurile pe strazile Timisoarei. E adevarat ca cele mai multe victime au fost la Timisora. Dar securistii au tras la greu, fie au tras din ARO, fie au fost securisti infiltrati in armata, fie au tras din case, ascunsi. Am vorbit cu martori, avem marturii incluse in carte. Concluzia mea, a noastra, e ca fost aceasta uriasa mistificare a represiunii de la Timisoara care s-a continuat la Bucuresti cu lupta de guerila urbana a gruparii de rezistenta a luptei pe teritoriul vremelnic ocupat, asa se numeste.
Ziare.com: Intelegem asadar ca, in legatura cu incercarea Securitatii de a-si sterge urmele si acum, putea vorbi despre o solidaritate de sistem? Din moment ce ei sunt aceeasi.
Andrei Ursu: Asa este. Multi m-au intrebat ce e cu toata aceasta liota de generali de securitate care vor sa ii salveze pe acesti tortionari ai tatalui meu....
Ziare.com: Cui foloseste?
Andrei Ursu: Trebuie sa ne intelegem ca nu este o chestiune "sentimentala", ci este vorba despre pielea lor, si pentru ca se poate stabili un precedent juridic. Ca sa probezi crima impotriva umanitatii trebuie sa demonstrezi existenta unei situatii-premiza, conform fie articolul 439 CP, fie articolul 358 codul vechi in vigoare in anii 80. Situatia-premiza presupune o represiune sistematica si generalizata impotriva unui grup de oameni care se opune acelui sistem. Fie pentru motive etnice, genocidul etnic, sau motive politice. Pentru asta se lupta ei - se demonstreze ca nu exista o represiune generalizata impotriva opozantilor. Si aici avem motivarea judecatoarei Nita. Ea s-a facut vuvuzeaua Securitatii achitand si dand acea motivare - a acestei monumentale falsificari a istoriei noastre prin care s-ar admite ca pe vremea lui Ceausescu nu ar fi fost represiune violenta - nici la Brasov, nici la Revolutie, nici cu Gheorghe Ursu, nici cu detinutii de la Aiud. Nimic din toate astea. Nici in legaura cu cei trimisi in spitale psihiatrice, nici Vasile Paraschiv.
Ziare.com: Au fost doar congresele si cele doua ore de program tv...
Adrian Ursu: Da, doar congresele si "influentarea pozitiva". Judecatoarea a folosit terminologia securistica - in motivare apare asa: "Securitatea a folosit influentarea pozitiva". Sadic i-as spune. Securitatea folosea termenul pe o linie larga, incercau si cu binisorul, va mai publicam cate o carte, un articol, pentru scriitori se folosea asta pentru a-i ademeni de partea lor. Dar influentarea pozitiva inseamna de fapt amenintare - la o discutie la Securitate si prelucrati despre cum sa devina prietenosi fata de regim.
Ziare.com: Pentru ca vorbim despre terminologia specfica, se vede in documentele CNSAS: "influnetarea pozitiva", "avertizare", "prelucrare", "destramarea anturajelor", "scoaterea din zona", toate astea de fapt arata munca de securitate, gradele de "prelucrare".
Andrei Ursu: Da, este munca de securitate care folosea in toate astea frica, amenintarea, posibilitatea violentei, violenta era substratul...
Ziare.com: Si ultima masura...
Andrei Ursu: Da, violenta era implicita, frica era generalizata. De aceea nu ne-am ridicat, desi pana la urma am explodat si ne-am revoltat, dar si ne-am mantuit de frica. Frica aia care exista nu era "de influentare pozitiva", ci era amenintarea cu teroarea, cu arestarea, cu disparatia.
Ziare.com: Pentru ca stiai ca este posbil sa dispari. Pentru ca vorbim de frica, as aduce in discutie filmul din 2019 al regizorului Andrei Cohn - "Arest" dupa cazul Gheorghe Ursu. Ati fost nemultumit de felul in care regizorul a vazut/a pus in film uciderea lui Gheorghe Ursu in arestul Securitatii. Pe de alta parte, as spune ca filmul nu este o biopicture, regizorul nu si-a propus asta, nu si-a propus sa respecte fidel datele, ci mai degraba o radiografie a starilor umane pe care le-ar fi putut simti/trece personajul/orice personaj aflat intr-o asemenea situatie, nu doar Gheorghe Ursu. Cat despre "umanizarea" tortionarului, nu credeti ca si acesta are o perspectiva? Nu ma refer la "disculpariile" tipice din procese, ci pur si simplu. Regizorul a vrut sa il arate si pe acesta.
Andrei Ursu: Nu am date ca sa imi pot imagina cum ar fi arata un tortionar "umanizat". Sunt convins ca nici regizorul nu neaga ca l-a luat ca model pe Clita. Acum zece ani, regizorul Andrei Cohn ne-a contactat si ne-a spus de intentia lui de a face un film. La acel moment era foarte impresionat de personajul Clita, tortionar al Securitatii, care i se pare personaj principal. Clita a jucat un rol important in mistificarea cazului Gheorghe Ursu. In toti acesti ani nu am apucat sa explic destul de bine si de clar de ce consider ca Clita a fost un instrument al securitatii dupa anii 90. Conform probatoriului martorilor, care spun ca Gheorghe Ursu, pe 15 noiembrie, a fost scos din celula si dus la Parvulescu si adus seara in patura pentru ca nu se mai putea misca. Acuza dureri abdominale, avea echimoze severe, varsaturi cu sange. Lovitura fatala conform certificatelor medicale si martorilor s-a produs in ancheta la Parvulescu.
Nu Clita l-a lovit mortal, ci Parvulescu. In anii 90, nu exista incadrarea de crima impotriva umanitatii. E o poveste mai lunga juridica, nimeni nu spera atunci ca in Romania se va aplica aceasta incadrare, nu era asimilat codului penal. De aceea, singura incadrare penala pentru care putea fi condamnat un tortionar era omorul, si nu crime impotriva umanitatii. In clipa in care l-au scos pe Clita sa ia asupra lui omorul, practic Clita a scapat Securitatea de acest caz, i-a scapat pe Pravulescu, pe Hodis. Asa a ramas Securitatea "curata". Faptul ca a fost crezut a facut parte din scenariul pus la cale de Securitate. L-au invatat ce sa spuna, i-au dat fragmente din jurnalul tatei, multe documente la studiu. El singur spunea asta, ca l-au invatat cum sa faca aceasta declaratie cat mai credibila, ca el l-a batut pe Gheorghe Ursu, l-a torturat pentru scrisorile trimise la Europa Libera. Stiind ca nu vor putea fi condamnati pentru instigare la tortura si tortura.
Asta a fost manevra cu Clita. Acuzatia de acum din proces este doar de tortura. A ramas autoritatea de lucru judecata in momentul in care Clita a fost condamnat pentru omor. Este o nedreptate uriasa si ma doare ca in cauza asta chiar daca ei l-au ucis, au instigat la tortura, la omor. Faptul ca a fost preluata povestea lui Clita de catre regizor, l-a preluat cu multa usurinta, consider ca la indicatiile Securitatii. Domnul Andrei Cohn a fost foarte impresioant de figura lui Clita si a incercat sa ii patrunda psihologia. Ca idee artistica nu imi dau cu parerea. Poate fi un demers remarcabil, desi nu mi s-a parut, dar mi se pare ca nu se refera la cazul Ursu. Acrediteaza ideea ca - si aici ati sesizat foarte bine, Securitatea recurgea la violenta doar daca considera ca victima este considerata un pericol pentru sistem, tocmai pentru ca Ceausescu nu dorea sa aiba probleme de imagine, sa fie acuzat de represiune.
Nu se ajungea la tortura doar pentru ca ascultai Europa Libera sau spuneai bancuri. Ii speriau, avertizau, dar cu arestare si batai si disparitie - asta erau cazurile dure. Pentru cazurile in care considerau ca era improtant ca victima sa dispara pentru ca erau siguri ca victima nu se va "reforma"/conforma, reeduca. Scrisoarea de la Europa Libera era considerata extrem de grava in ochii Securitatii, il acuzase direct pe Nicolae Ceausescu de ordin criminal - ma refer la acel ordin de a nu mai consolida cladirile cu risc seismic din Bucuresti. Era un pericol pentru ca acel ordin afecta zeci de mii de locatari care aflasera ca ramasesera fara aceea posibilitate de consolidare.
Ziare.com: Cu atat mai puternic pentru ca posibilitatea ca acesta masura si efectele negative sa iradieze in populatie, era un pericol potential.
Andrei Ursu: Da, Securitatea si Ceausescu vedeau in asta pericolul formarii unui curent social, a nemultumirilor, asta era chiar un pericol. Acest criteriu e important. Au incercat, si se intelege asta din toate documentele, au incercat sa il faca pe Gheorghe Ursu sa recunoasca ca ar fi primit bani de la Europa Libera pentru aceea scrisoare. Daca ar fi reusit, asa cum au declarat martori la proces, ar fi ramas viu. Ar fi servit si propagandei cum ca Europa Libera plateste cetatenii ca sa denigreze regimul ceausist. Ar fost o lovitura de imagine, il compromiteau pe Gheorghe Ursu, dar compromiteau si postul Europa Libera, dusmanul regimului.
Ziare.com: Pentru ca suntem in zona filmului, dar se leaga si de Gheorghe Ursu, dar si cu tema cenzurii/a controlului total, discutam inainte de interviu despre filmul "Meandre", 1967, care va fi difuzat de Digi24 - regizor Mircea Saucan, un alt indezirabil al regimului comunist, despre care ati spus ca era prieten cu tatal dumnevoastra. Trebuie spus ca, la fel ca Gheorghe Ursu, Saucan devenise indezirabil din cauza filmelor sale. Filmul despre care vorbim este o capodopera, a fost retras imediat de pe ecrane. Saucan a decis sa paraseasca Romania in 1987, dupa 7 ani de somaj impus. Nu mai putea lucra pentru ca era un "indezirabil", un "paria". Asta inseamna ca Saucan era in tara atunci cand tatal dumnevoastra a fost ucis in beciurile Securitatii.
Andrei Ursu: Da, facea parte din grupul de prieteni ai tatalui meu, alaturi de Anatol Vieru, Sorin Vieru, Mirel Iliesu, Radu Cosasu si altii. Saucan era un om extrem de cald. Ii tin minte familia. Vorbea parca in versuri, dar era si o unda tragica in felul lui de a fi in anii aceia. Neputand sa lucreze, era un paria, nu se descurca, avea mari probleme, il afectase si mental, sufleteste, toata aceasta prigoana. Era constient de geniul lui, cu atat mai mult cu cat nu mai putea sa lucreze. Mendre, da este o capopera, se ridica la valoarea altei copodopere - "Reconstituirea" in regia lui Lucian Pintilie. Sunt doua filme varfuri ale cinematografiei romanesti. Nu a fost lasat sa mai faca film, a refuzat sa faca orice compromis profesional. Il afecta enorm, dar nu s-a lasat dus de val sa faca filme la comanda, cum ar fi putut sa faca. A plecat indurereat din tara. A stiut de situatia tatalui meu.
Ziare.com: Ca sa vorbim in "limbajul Securitatii" si pentru ca ati insirat numele prietenilor tatalui dumneavoastra, Securitatea a incercat sa "destrame anturajul"?
Andrei Ursu: Da si nu. Unii au fost anchetati, dar niciunul nu a fost anchetat cu adevarat, ci luati la intrebari. Parvulescu i-a chemat pe unii, dar niciunul nu a fost cu adevarat anchetat...
Citeste si https://ziare.com/stiri/securitate/35-de-ani-de-la-moartea-lui-gheorghe-uirsu-sri-condamna-crimele-securitatii-1644585
Ziare.com: Poate pentru ca Securitatea, cum spuneti, era preocupata de imaginea din exterior, sa nu dea prea mare importanta mortii lui Gheorghe Ursu, sa nu "exagereze", sa nu arate "urat" in afara?
Andrei Ursu: Este posibil. Au reusit sa bage frica-n oase cu moartea tatalui meu. Este omenesc, caci unii s-au speriat inca inainte sa fie omorat tatal meu. Trebuie spus ca a fost anchetat si in stare de libertate, si a simtit ca era de datoria lui sa ii anunte pe toti, mai ales ca erau mentionati in jurnalul lui. Se ducea la fiecare, pe masura ce il anchetau, si le spunea, simtea ca trebuie sa le spuna. Cu acesti prieteni, tatal meu a incercat sa organizeze o mica grupare de rezistenta intelectuala. A incercat sa ii atraga pe Nina Cassian, pe Geo Bogza, chiar si pe Jebeleanu care era delegat in Marea Adunare Nationala, dar si la Congres, a incercat prin ei sa ajunga sa citeasca un manifest antitotalitar in cadrul Congresului al XIII-lea al PCR.
Deci, planuri isi faceau in acel grup. Nu s-au materializat, nu au ajuns la mari comploturi, dar spiritul exista. In acest context, considera ca trebuia sa ii puna in garda. Am gasit si note de TO/Tehnica Operativa, toti prietenii tatalui meu erau ascultati, erau considerati cu "conceptii dusmanoase". Am gasit ca toti aveau dosare de cel putin 10 volume, de la Nina Cassian pana la Radu Cosasu, Iliesu. Securitatea stia tot ce vorbeau. A fost un joc ingrozitor in care lantul se inchidea. Unii s-au dezis de tata, era uman, insa cei mai multi au ramas alaturi de tata si e remarcabil. A fost un curaj pentru acele vremuri. Sorin Vieru, Iliesu, Nina Vieru, Iordan Chimet, minunati, ne-au sustinut moral chiar si dupa moartea tatalui meu, Gheorghe Ursu. Anturajul a fost oarecum destramat, le-a taiat elanul, nu s-au mai manifestat cu atitudini ostile regimului. Moartea lui Gheorghe Ursu a bagat frica in oase tuturor celor care stiau despre uciderea lui in beciurile Securitatii. Si asta era indejauns pentru Securitate.
urmele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu