http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html
VIDEO. Minciuna colosală a finului Tudor Gheorghe despre odele ceaușiste ale nașului Adrian Păunescu
VIDEO. Minciuna colosală a finului Tudor Gheorghe despre odele ceaușiste ale nașului Adrian Păunescu
Cristian Hubali
În emisiunea lui Mihai Gâdea, de la Antena 3 (luni, 3 februarie), Tudor Gheorghe a spus câteva minciuni descalificante. Una dintre ele este colosală. Bardul PSD-ist a afirmat răspicat că nașul său, Adrian Păunescu, n-a scris nicio poezie dedicată lui Nicolae și Elenei Ceaușescu. O minciună pe care o demontăm cu probe zdrobitoare.
Tudor Gheorghe a mințit și că el n-a recitat poezii-odă, închinate lui Ceaușescu. S-a contrazis imediat, într-un efort penibil de a minimiza contribuția sa la cultul personalității dictatorului comunist.
Îndoctrinat de nașul Păunescu
A zis-o chiar el. În ultima emisiune a lustragiului Mihai Gâdea, în care a fost „invitat de onoare”, Tudor Gheorghe a recunoscut, poticnit, că a recitat „o dată” niște versuri omagiale la adresa lui Ceaușescu.
Cine l-a îndoctrinat? Chiar nașul său de cununie, Adrian Păunescu, poetul de casă al fostului dictator. Dezvăluirea bardului PSD-ist frizează ridicolul.
Dialogul Gâdea – Tudor Gheorghe
Mihai Gâdea: (…) Poate și ăsta este unul dintre motivele avalanșei de mizerii, de dejecții, de minciuni. Haideți să luăm câteva dintre ele. În perioada epocii comuniste, ați spus vreo poezie omagială tovarășului sau tovarășei, le-ați adus vreo odă în vreun fel, în versuri sau în muzică?
Tudor Gheorghe: Doamne ferește! Doamne ferește!
Mihai Gâdea: Dar asta se spune zilele astea pe Facebook.
Tudor Gheorghe: Nu, nu, nu! Am… la ideile… Adrian, săracu’… Adrian Păunescu. El mi-a spus. Zice: «Finuțule, te rog – era senzațional -, îți dau o idee. Tu crezi că eu – o chestie formidabilă, v-o spun acum – tu crezi că eu nu realizez ce scriu? Dar eu, ca să pot să țin Cenaclul Flacăra, să pot să-mi public cărțile mele de poezie reală și adevărată, eu trebuie să scriu și poeziile astea». Căutați în cărțile lui Păunescu. Nu veți găsi nicio poezie dedicată lui Ceaușescu sau ei. (Dă din cap în stânga și-n dreapta) Nu există asta! Asta… numai din presă sunt. Mi-a spus: «Învață o poezie frumoasă cu Ceaușescu și te vei elibera, te vor lăsa în pace definitiv». Și am făcut asta. Am învățat. Dar n-am apucat. (Ridică mâinile). Am cântat-o o dată, mi se pare, și atât a fost. (Ridică din nou mâinile, gesticulând). Dar pe scenă, niciodată, niciodată!”.
După ce, în primă fază, neagă recitalurile pentru Ceaușescu, Tudor Gheorghe recunoaște în cea de-a doua că l-a „uns” pe dictator, dar încearcă să minimizeze grotescul – ia, a fost acolo… un fleac!
VIDEO: Minciunile sfruntate ale lui Tudor Gheorghe
Tudor Gheorghe, 5 noiembrie 2010 (după moartea lui Adrian Păunescu): „Adrian Păunescu m-a cununat. A fost şi va rămâne naşul meu. De atunci, din momentul în care preotul mi-a spus în biserică să ascult de părintele meu spiritual, pot spune că relaţia mea cu Adrian Păunescu a fost alta decât a celorlalţi cu el”.
Ce zici, bardule mincinos? Astea tot „din presă” sunt?
La Gâdea, Tudor Gheorghe a mințit de-au înghețat apele. Că a simțit nevoia să-l perie pe nașul său Adrian Păunescu, să fie sănătos! Dar de ce o fi rostit el frazele acelea de mitoman amoral? Iată-le: „Căutați în cărțile lui Păunescu. Nu veți găsi nicio poezie dedicată lui Ceaușescu sau ei. Nu există asta! Asta… numai din presă sunt”.
Ia de-aici, bardule! Sau crezi că pe astea tot presa le-a scris?
Poezie omagială a lui Păunescu la adresa lui Ceaușescu: „Vă mulţumesc”
„Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.
————————————–
Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.
————————————–
Sunteţi atât de tânăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.
————————————–
Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n ’72, ţin minte: «Acum ori niciodată!».”
„Trăiască-n sănătate cârmaciul ţării noastre!”
„Celui drept, viteaz şi bun,
Ce la ţară ţine,
Azi, la Ziua Dumnealui,
La mulţi ani şi bine.
———————
Celui care pentru om
Face tot ce face
În contrastul planetar,
La mulţi ani şi pace.
———————
Celui simţitor la tot
Şi pe care-l doare
Tot ce-i om şi omenesc,
La mulţi ani şi soare.
———————
Celui ce iubeşte mult
Mintea îndrăzneaţă,
Pentr-un şi mai viu curaj,
La mulţi ani şi viaţă.
———————
Celui care e garant
Pentru libertate,
Întru sfântul drept la ea,
La mulţi ani şi toate.”
„Bocet pentru ăl bătrân”
O altă poezie omagială, scrisă după execuția celor doi Ceaușești, e de fapt o doină de jale. Mesajul poetic e conține minciuni istorice, revoltătoare. De exemplu: „Şi el s-a dovedit de neînfrânt / Că nu ne-a dat nici lacrimi şi nici sânge”.
Poezia are 12 strofe. Vi le prezentăm pe primele patru și pe ultima.
„Ce tragic timp păgân,
Se-mparte ţara noastră în partide,
De când l-am omorît pe ăl bătrân,
Mormântul lui nici nu se mai închide.
————————————–
Am tras în el ca-n malul de pământ,
Nu l-am putut în timpul vieţii frânge,
Şi el s-a dovedit de neînfrânt,
Că nu ne-a dat nici lacrimi şi nici sânge.
————————————–
Cu el am omorât-o şi pe ea,
Într-un concurs fanatic de păcate,
Şi-atunci păcatul nostru devenea,
Mai greu ca ale lor, împreunate.
————————————–
Aşa puţine vorbe mai rămân,
Într-o tăcere plină de rafale,
Şi vai!, l-am omorît pe ăl bătrân,
Erori peste eroarea vieţii sale.
————————————–
Şi totuşi, într-un tragic timp păgân,
I-am încărcat cu întuneric pasul,
De ce l-am omorât pe ăl bătrân
Și nici măcar nu-i facem părăstasul?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu