”Avertismentul„ - Ioana Moldovan | 04.02.2020 - Sursă : Revista 22

http://silethismillennium.blogspot.com2020youtube-broadcast-yourself.html

Avertismentul

Ioana Moldovan | 04.02.2020

Cartea semnată de Anonymous este o lectură interesantă pentru cititorul care privește scena politică americană de departe, ca un spectacol shakespearian în desfășurare.

Procesul de punere sub acuzare a președintelui american – pentru abuz de putere – continuă fără martori. Sâmbătă dimineața, la primele ore, Senatul american s-a pronunțat cu privire la participarea martorilor în proces. Majoritatea republicană a Senatului american a respins, cu 51 de voturi contra 49, acceptarea acestora. Este primul caz de impeachment din istoria SUA în care martorii nu vor putea vorbi despre ceea ce știu, accesul acestora fiind blocat. Majoritatea republicană care numără 53 de voturi a pierdut două voturi, respectiv senatorul Mitt Romney (Utah), fost candidat prezidențial din partea Partidului Republican în 2012 (contracandidatul lui Obama), respectiv Susan Collines (Maine), ceea ce explică cele doar 51 de voturi. John Bolton (fostul consilier pe probleme de securitate al președintelui Trump în perioada aprilie 2018 - septembrie 2019), respectiv Mick Mulvaney, șeful de personal în funcție la Casa Albă, nu vor putea spune ce știu despre Ucraina și felul în care Trump a încercat să forțeze mâna președintelui Zelensky.

Sau cel puțin nu vor putea spune, sub jurământ, în fața judecătorului John Roberts. Pentru că Bolton e hotărât să spună ce știe. În urmă cu doar câteva zile, a apărut informația potrivit căreia Bolton ar fi pe punctul de a publica o carte în care spune tot ceea ce știe. The Room Where It Happened (Camera în care s-a întâmplat) are deja ISBN și este programată să apară pe piață în 17 martie, fiind editată de Simon&Schuster. Amazon o propune deja ca produs pentru 19,50 $, fiind deja anunțată ca bestseller nr. 1. Casa de editură are un CV impresionant, cu peste 2.000 de titluri anual, în 35 de colecții diferite. Pe lista lor de autori notabili figurează, printre alții, Andrew Solomon, legendarul jurnalist Bob Woodward, Dan Brown, Doris Lessing, Hillary Clinton, Jimmy Carter, Stephen King și... Donald Trump.

Echilibrul celor trei puteri care guvernează viața democratică americană începe să se dezintegreze. Puterea judecătorească, cum se vede în procesul de impeachment, e subordonată legislativului și trebuie să respecte cadrul propus de acesta. Dar un proces cu martori care vor să vorbească, dar cărora nu le este ascultată mărturia mai este un proces? Constituția SUA, coloana vertebrală a unui regim democratic care se mândrește cu o lege fundamentală în vigoare din 1789, actualizată cu doar 27 de amendamente de-a lungul ultimilor 250 de ani, se dovedește din ce în ce mai impotentă în încercarea de a păstra sistemul de pârghii și contrapârghii care, până în prezent, a stopat derapajele celor care au vrut să se agațe de putere.

Adevărul nu mai este o valoare și nici o obligație. Adevărul este înlocuit cu adevăruri subiective, care tind să ocupe o mai mare sau mai mică parte din spațiul public. Cu cât ești mai sus în ierarhia puterii, cu atât poți să-ți impui adevărul personal, în detrimentul Adevărului. Iar Donald Trump reușește admirabil să-și impună adevărul.

Cei care contestă adevărurile lui Trump și care se află în continuare în echipa sa sunt din ce în ce mai puțini. Un asemenea exemplu e Anonymous (n.r., menținem ortografierea engleză a cuvântului). În 5 septembrie 2018, apărea în cotidianul New York Times un articol de opinie semnat „Anonymous” și intitulat: Fac parte din Rezistență, în interiorul administrației Trump. Articolul relatează munca unor membri din echipa Trump care, în mod deliberat, încearcă să tergiverseze sugestiile și ordinele președintelui, pentru că acestea nu sunt altceva decât reacții superficiale, luate fără să cunoască în profunzime dosarele diferitelor probleme. Anonymous este prezentat ca funcționar superior în cadrul administrației Trump. După apariția articolului, peste 30 de funcționari au negat vreo legătură cu scrierea articolului, printre aceștia aflându-se John Bolton, Mick Mulvaney și chiar Melania Trump. New York Times cunoaște identitatea autorului, dar a preferat să publice anonim, pentru a proteja persoana de represalii. După apariția articolului, Trump a strigat „trădare”pe Tweeter și a cerut să cunoască identitatea celui care, prin minciunile diseminate, aduce un atentat la securitatea națională.

Anonymous a recidivat în noiembrie 2019 când, sub același nume neutru și impersonal, publică o carte: Un avertisment (A Warning), apărută la Editura Little, Brown and Company. Opt capitole, o prefață și un epilog – totul, în 259 de pagini. Cartea însă a fost aspru criticată de cele mai importante cotidiane americane (Washington Post și New York Times), care acuză autorul de prea multă prudență, renunțând la episoade concrete și fiind prea vag, pentru a nu putea fi demascat. Autorul, dacă vrea să spună adevărul, o face pe ocolite. Încercând să demonteze prezentul, el face apel la trecut și citează fraze puternice, care sintetizează esența democrației americane, rostite de-a lungul istoriei de importante personaje politice.

Trump e prezentat ca un individ amoral, cu umori variabile. Ceea ce nu e rău în sine, dar dacă e să-i dăm crezare lui Theodore Roosevelt (al 26-lea președinte american, 1901-1909), „caracterul – pe termen lung – este factorul decisiv în viața unui individ ca și în existența unei națiuni”. Cartea în sine, deși supără cetățeanul american dornic de concret, este o lectură interesantă pentru cititorul care privește scena politică americană de departe, ca un spectacol shakespearian în desfășurare.

Cele opt capitole sunt, potrivit autorului, sublinieri ale unor aspecte legate de președinția Trump, lucruri pe care publicul trebuie să le cunoască înainte de a-i oferi, în 2020, un nou mandat. Autorul scrie despre lucruri pe care le-a văzut și cunoscut personal, lucruri care subliniază haosul care guvernează Casa Albă. Comportamentul președintelui Trump oscilează între insuportabil și stânjenitor. Publicarea, sub umbrela anonimatului, este explicată tehnic și simplu: pentru ca cititorul să se concentreze asupra mesajului, și nu asupra mesagerului. Cartea nu are un scop lucrativ personal, autorul refuzând un avans de 7 cifre și acceptând să fie plătit doar cu o parte din sumele care-i revin din dreptul de autor, parte dintre acestea fiind donate unor organizații și fundații. Ca funcționar, nu este dator să tacă, ci să spună adevărul. Și cartea nu este un gest neloial pentru că nimeni, nici chiar la Casa Albă, nu trebuie să confunde loialitatea față de patrie cu loialitatea față de un om, fie el chiar și președintele SUA.

Cartea începe cu celebrul tweet din 19 decembrie 2019 prin care Trump anunța înfrângerea ISIS în Siria și întoarcerea soldaților americani acasă. Evident, Trump fusese sfătuit contrariul de către consilierii săi. Mesajele sale de 140 de caractere, care tulbură apele, sunt expediate din reședința privată a președintelui, un spațiu aproape sacru, cu mobilier care a fost martor tăcut și reverențios al atâtor momente cruciale din istoria americană. Iar acum, acel aer pur, în care s-au rostit sau scris cuvinte care și azi ghidează spiritul american, e poluat de trivialități și remarci sexiste. Capitolul al II-lea se ocupă de Caracterul Omului. Aproape pedagogic, trecând prin Cicero, autorul dezbate cu exemple și contraexemple că un om imperfect poate realiza acte mărețe, dar un președinte trebuie să fie pregătit să facă mai mult bine decât rău poporului său.

txistă câte un tweet pentru orice”, e prima propoziție a Capitolului al III-lea, care dezbate părerile false și mincinoase (fake). Pe lângă chestiuni grave, aflăm un fapt divers amuzant: o societate americană care produce papuci de plajă, dreptul afișând un tweet prezidențial pe o chestiune, iar stângul, un alt tweet, contrariul a ceea ce a fost deja afirmat – ambele, semnate Trump! Asalt contra democrației, Capitolul al IV-lea, dezbate stilul Trump de a urmări adversarii politici, explicând cum sistemul de echilibru al puterilor este pentru prima dată pus în pericol.

În a doua parte a cărții, imprevizibilitatea președintelui este prezentată în contrast cu obligația de a avea o anumită ținută la masa aliaților. Slăbiciunea oamenilor puternici, Capitolul al V-lea, descrie un Trump care pe plan internațional e privit ca băiatul care a strigat „Lupul!”, cineva care a pierdut orice credibilitate în lumea decidenților. Capitolul al VI-lea, Noua Linie Mason-Dixon, încearcă să deseneze o nouă graniță în politica americană. Linia Mason-Dixon este simbolic, în istorie, granița care separa Nordul american liber de Sudul sclavagist. Generalul american Ulysses Grant (ulterior, al 18-lea președinte american) avertiza că echivalentul Liniei Mason-Dixon va fi granița între patriotism și inteligentă, pe de-o parte, și superstiție, ambiție și ignoranță, pe de altă parte. Autorul împinge și mai departe această graniță, descriind un Washington care, sub Trump, a devenit un abominabil spectacol TV. Trump provoacă și obligă la răspunsuri și la replici de o violență nemaiîntâlnite, care degradează materialul democratic.

Capitolul al VII-lea tratează Simpatizanții lui Trump, pe cei care – indiferent ce ar face președintele – reușesc să-i găsească scuze. Autorul descrie un soi de canibalism în sânul Casei Albe, o cultură ce împiedică oameni buni și bine intenționați să intre și să consolideze administrația Trump. Noi, alegătorii – ultimul capitol – este un fel de evaluare a lucrurilor pierdute în timpul președinției Trump. Încă patru ani sub același regim dă autorului un gust de neputință. Căci ceva ireversibil s-a întâmplat în democrația americană și aceste falii nu mai pot fi reparate.

Epilogul începe cu rememorarea actelor de curaj ale pasagerilor zborului United Flight 93, care, în 11 septembrie 2001, au încercat să ia cu asalt echipa care le-a deturnat avionul. N-au reușit, dar au lăsat o altă pagină de istorie de amintit, exemplu pentru o criză asemănătoare. Dar dacă noii pasageri n-au deloc senzația că avionul le-a fost deturnat, ci doar că pilotul se luptă să stabilizeze avionul?

Care punct de vedere e Adevărul? //