http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Citez din articolul ”PORTRET Cum a învăţat Gheorghe Dinică care e esenţa de lichea. Gabriela Dinică: „Prin '94, a trăit din vocea bunicului lui Donald Duck, acela din desene animate“ 23 septembrie 2017, 20:20 de Alexandra Şerban : ”„Vai, dar ce voce!“ Cum a ajuns să fie atras de muzica de petrecere, să înregistreze albume? Sigur că ei mergeau des în Şarpele Roşu, unde nu erau simfonii, ascultau muzică lăutărească. De plăcut, la toţi le-a plăcut. Ştefan Iordache îi ducea pe lăutari şi acasă! Toţi de vârsta lui apreciau muzica asta, pentru că ei au mai prins grădinile de vară, unde pe vremea aia veneau şi cântau lăutarii. Apoi, după anul 2000, Şerban Marinescu i-a dat lui Dinică un rol într-un film, „Turnul din Pisa“ – n-avea nicio legătură cu turnul din Pisa. El a avut rolul unui om obişnuit de cartier, de-ăsta cu gaşca lui. În film, cineva intră la închisoare şi grupul ăsta de prieteni, care erau nişte oameni banali, jalnici, s-a dus la închisoare să-i facă o vizită. Gheorghe a trebuit atunci să cânte. A cântat pentru prima dată – după ce a împlinit vârsta de 65 de ani. Toată lumea a spus: „Vai, dar ce voce!“. El îmi mai cânta prin casă, dar erau mai mult mormăituri şi nu mi-am dat seama dacă are voce. Timbru avea. După ce a cântat în film, i-a venit prima ofertă: a fost un proiect mare pentru romi, pe care l-a făcut Beatrice Rancea. El a cântat o melodie în sala Teatrului, era un fel de concert umanitar. A acceptat pentru că a cântat în Teatru, nu a cântat într-o cârciumă. N-a făcut asta niciodată! După aceea, încet-încet, l-au invitat pe la televiziuni. Vara următoare, Horia Moculescu făcea o emisiune duminicală la TVR şi a insistat să se ducă şi el. Sigur că apoi au venit şi au spus: „Hai să-ţi facem un CD“. S-au făcut şi emisiuni de Anul Nou: a fost într-un an la Antena 1, într-un an la ProTV. S-a dus, pentru că el cânta şi în spectacol.”
Citez din articolul ”PORTRET Cum a învăţat Gheorghe Dinică care e esenţa de lichea. Gabriela Dinică: „Prin '94, a trăit din vocea bunicului lui Donald Duck, acela din desene animate“ 23 septembrie 2017, 20:20 de Alexandra Şerban : ”„Vai, dar ce voce!“ Cum a ajuns să fie atras de muzica de petrecere, să înregistreze albume? Sigur că ei mergeau des în Şarpele Roşu, unde nu erau simfonii, ascultau muzică lăutărească. De plăcut, la toţi le-a plăcut. Ştefan Iordache îi ducea pe lăutari şi acasă! Toţi de vârsta lui apreciau muzica asta, pentru că ei au mai prins grădinile de vară, unde pe vremea aia veneau şi cântau lăutarii. Apoi, după anul 2000, Şerban Marinescu i-a dat lui Dinică un rol într-un film, „Turnul din Pisa“ – n-avea nicio legătură cu turnul din Pisa. El a avut rolul unui om obişnuit de cartier, de-ăsta cu gaşca lui. În film, cineva intră la închisoare şi grupul ăsta de prieteni, care erau nişte oameni banali, jalnici, s-a dus la închisoare să-i facă o vizită. Gheorghe a trebuit atunci să cânte. A cântat pentru prima dată – după ce a împlinit vârsta de 65 de ani. Toată lumea a spus: „Vai, dar ce voce!“. El îmi mai cânta prin casă, dar erau mai mult mormăituri şi nu mi-am dat seama dacă are voce. Timbru avea. După ce a cântat în film, i-a venit prima ofertă: a fost un proiect mare pentru romi, pe care l-a făcut Beatrice Rancea. El a cântat o melodie în sala Teatrului, era un fel de concert umanitar. A acceptat pentru că a cântat în Teatru, nu a cântat într-o cârciumă. N-a făcut asta niciodată! După aceea, încet-încet, l-au invitat pe la televiziuni. Vara următoare, Horia Moculescu făcea o emisiune duminicală la TVR şi a insistat să se ducă şi el. Sigur că apoi au venit şi au spus: „Hai să-ţi facem un CD“. S-au făcut şi emisiuni de Anul Nou: a fost într-un an la Antena 1, într-un an la ProTV. S-a dus, pentru că el cânta şi în spectacol.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu