UE este GATA să cedeze România

UE este GATA să cedeze România:

 Niciodata in ultimii 50 de ani lucrurile nu au fost mai complicate in lume. Romania este din nou in fata unei mari cumpene a istoriei si ... 
 http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Vaxxed From Cover Up to Catastrophe (LT sub.)

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Guvernul fuge, parlamentul se dezintegrează, Suedia arde în haosul războiului civil. (Vine războiul – 7) Autor: Paul Ghiţiu | sâmbătă, 24 septembrie 2016 | Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Guvernul fuge, parlamentul se dezintegrează, Suedia arde în haosul războiului civil. 

(Vine războiul – 7)

Autor: 

 Paul Ghiţiu

  | sâmbătă, 24 septembrie 2016 |

 

Paul Ghițiu

 

  Neînţelegând esenţa problemei, unii cititori refuză să se gândească la varianta (probabilă) a războiului civil în Europa sub pretextul că noi suntem în România şi nu avem nicio treabă cu islamul. Aşa este. Deocamdată. Dar putem să avem într-un viitor. Cât de îndepărtat? Depinde. Chiar ieri aflam că România va lua anul viitor de 10 ori mai mulţi migratori decât în 2015. Şi pe urmă, probabil de 100 de ori. Şi tot aşa. E posibil? De ce nu! Dar, evident, ţine şi de noi; de cât de informaţi şi de angajaţi suntem. Însă asupra situaţiei României şi Europei Centrale şi de este voi reveni într-o secţiune dedicată special.

Până atunci, pentru a-i stimula pe aceştia să gândească le propun doar următorul raţionament: Ce se va întâmpla în ţara noastră, integrată economic şi puternic dependentă de Vest, cu 80 % exporturi către UE, odată ce confruntările armate (războaie civile), cu toate distrugerile lor, cu prăbuşiri economice rezultate din acestea şi din blocările traseelor comerciale etc., vor fi o realitate? Care vor fi consecinţele economice imediate, pe termen mediu, pe termen lung? Care vor fi consecinţele sociale? Care vor fi consecinţele politice? Le propun cititorilor amintiţi mai sus, dar şi dumneavoastră tuturor, să vă gândiţi şi să răspundeţi pentru a continua construirea împreună a acestei analize. Eu am să revin în episoade viitoare încercând să răspund la toate aceste întrebări. Până atunci, să revenim la război.

În articolul „Cum ar putea să înceapă războiul de eliberare european”, Julian Langness
încearcă să aplice caracteristicile Războiului de generaţia a patra (4GW) (vom vorbi despre el într-un episod următor), născut la intersecţia dintre conflictul etnic sau/şi religios şi statele falite, pe un caz particular şi apoi să le extrapoleze pentru a crea o imagine despre ceea ce s-ar putea întâmpla în Europa, în condiţiile în care aceasta se mişcă tot mai rapid către destabilizare şi război, ca rezultat al migraţiei de masă şi al politicilor genocidare ale guvernelor naţionale şi organismelor europene şi internaţionale (vezi, în primul rând ONU).

Cazuri anterioare similare pe care le are în vedere sunt: 1. Războiul civil libanez din anii 1980;  2. Conflictele din Balcani din anii 1990;  3. Războiul sovieto-afgan din anii 1980;  4. Primul şi al doilea război cecen din anii 1990;  5. Războiul drogurilor din Mexic din ultimele două decenii.
Caracteristici comune ale acestor conflicte au fost (nu toate peste tot, la Mexic lipsesc, de ex. primele două):
1. Divizarea etnică .
2. Atacurile cu motivaţie etnică sau religioasă împotriva civililor.
3. Disoluţia poliţiei şi a controlului guvernamental.
4. Apariţia şi dezvoltarea miliţiilor reprezentând diverse entităţi ne-guvernamentale.
5. Reprimarea libertăţii de expresie şi a partidelor politice.
6. Disoluţia rapidă a „armatelor de paradă”.
7. Sprijinirea forţelor implicate de către alte state.
8. Utilizarea activităţilor criminale – trafic de droguri, de persoane, de organe, de armament, răpiri, taxe etc. - pentru a finanţa forţele în conflict.
9. Blocarea libertăţii de deplasare.
10. Fluxurile de refugiaţi

Suedia – stat falit

Statul ales de către Langness pentru analiză, şi cel care este deja într-o stare avansată de stat falit, este Suedia. O analiză a situaţiei acesteia găsiţi aici şi aici, iar ştiri mai recente aici. Cu doar trei zile în urmă aflam că poliţiştii părăsesc masiv poliţia suedeză (se estimează că vor pleca peste 80 %), că serviciile de protecţie şi investigaţie ale poliţiei, cele de paramedici şi de pompieri sunt atacate în anumite zone şi nu-şi mai pot îndeplini misiunea, că 57 de zone ale unor oraşe mari, locuite majoritar sau exclusiv de migratori (musulmani în proporţie masivă), dar nu numai, au devenit „nefrecventabile” pentru autorităţile suedeze (aşa-numitele „zone interzise”), că legile statului nu se mai aplică în aceste zone şi că statele vecine sunt foarte îngrijorate de situaţia din Suedia. Nu aş aminti aici decât declaraţia primului ministru norvegian Erna Solberg: În cazul că Suedia  se prăbuşeşte, Norvegia este gata să abandoneze Convenţia de la Geneva privind refugiaţii, să închidă graniţa cu armata, iar refugiaţii care vin dinspre Suedia să fie trimişi înapoi fără nicio posibilitate de a solicita azil. Ne pregătim pentru ce poate fi mai rău.
Desigur, pentru mulţi cititori alăturarea dintre Suedia şi sintagma „stat falit” este de neconceput. Dar dacă avem în vedere că definiţia oficială a unui stat falit, făcută de Fondul pentru Pace, se referă la o incapacitate relativă de a asigura ordinea, de a garanta securitatea populaţiei, de a canaliza solicitările acesteia şi de a-i câştiga loialitatea, deci de a normaliza relaţiile sociale, şi dacă veţi reciti paragraful de deasupra şi veţi accesa şi alte date privind situaţia din Suedia nu veţi mai avea nedumeriri.
Puzzle-ul războiului civil
În continuare vă propun, pe scheletul scenariului propus de Langness şi cu modificări şi completări proprii, o posibilă desfăşurare a evenimentelor. Interesant este că, de la publicarea articolului lui Langness din martie 2016, o serie o serie de evenimente presupuse ca parte a acestui puzzle – cum ar fi starea de aproape colaps a poliţiei - s-au şi „marcat”.

Sunt tot mai multe probleme cu migratorii musulmani. Tensiunea creşte în toată ţara. Malmo, un oraş cu majoritate migratorie, devine centrul unei „Intifade” similare cu „Zilele mâniei” din teritoriile palestiniene. Suedezele sunt violate pe stradă, bărbaţii suedezi sunt atacaţi frecvent. Poliţia este gata să piardă controlul. Comunităţile de migratori au scăpat complet controlului guvernamental, ai căror reprezentanţi nu mai pot pătrunde decât în formaţiuni cu trupe numeroase şi vehicule militare.
Albii părăsesc Malmo şi zonele învecinate. Oraşul rămâne fără personalul necesar funcţionării. Cad sistemul de educaţie, medical, pompierii, sistemul judiciar. Se înmulţesc semnele războiului de generaţia a patra: răpirile şi taxele pentru traversarea anumitor zone.
Pe fondul haosului începe să se manifeste autoapărarea suedezilor nativi. Sporeşte numărul musulmanilor omorâţi, fie din motive de autoapărare, fie din alte motive: politice sau rasiale. Sunt incendiate restaurante cu specificul Orientului Mijlociu.
Guvernul suedez, tot mai izolat, într-o ţară şi societate destabilizate, trece la represiunea totală a liberei exprimări. Sunt interzise şi atacate grupurile de dreapta, aşa-zisul „discurs al urii” este sever pedepsit.
În faţa haosului din Suedia şi apelurilor la violenţă ale musulmanilor din Întrega Europă, Danemarca închide complet frontiera cu Suedia şi restrânge drepturile musulmanilor. La fel Norvegia şi Finlanda.
Guvernul suedez interzice Partidul Democrat. Partizanii acestuia ies în stradă, au loc acte de violenţă împotriva forţelor de ordine şi a migratorilor.
Creşte violenţa etnică la Stockholm şi la Goteborg. Revolte în zonele dens populate de migratori. Incendii masive de autovehicule, un mare număr de crime. Guvernul încearcă să impună legea marţială, dar cele două oraşe devin tot mai „balcanizate”.
În plus faţă de micile grupuri de auto apărare, se dezvoltă şi se înarmează miliţii de auto-apărare, mai mari şi mai moderate, formate din bărbaţi cu experienţă în impunerea legii, foşti militari etc. Încercările guvernului de a le reprima eşuează.
Legitimitatea guvernului dispare, coaliţia de guvernare se prăbuşeşte.
Pe fundalul ciocnirilor miliţiilor suedeze cu bandele de migratori, apar primele surse de finanţare externă a miliţiilor dinspre Danemarca, Polonia, Rusia, Fiunlanda. Finanţarea islamiştilor sporeşte pe filiera Arabia Saudită şi a celorlalte state din Golf.
Malmo devine controlat 100 % de către musulmani, violenţa creşte în toată ţara, guvernul provizoriu cade.
Omorurile sunt zilnice; miliţiile patrulează pe străzi; bandele musulmane fac incursiuni în zonele nativilor lăsând în urma lor victime; atentatele sinucigaşe se înmulţesc.
După poliţia suedeză, în lipsa autorităţii, şi armata „de paradă” se dezintegrează. O parte dintre militari, chiar unităţi întregi trec de partea miliţiilor, care preiau depozitele de arme din zonele controlate. Bandele musulmane fac acelaşi lucru în zonele lor.
Uniunea Europeană, paralizată de impotenţa politică şi divergenţele de opinii, nu poate face nimic.
Luptele dintre cele două tabere iau amploare, cele mai feroce fiind în oraşele de mărime mijlocie din jumătatea sudică, în care nu există zone omogene ca în periferiile ghetoizate. Victimele sunt cu miile, căci fiecare tabără luptă pentru a-şi păstra controlul zonelor sale şi al celor învecinate. Situaţia, ca în Afganistan sau Liban, este în mişcare; unele zone trec de la unii la alţii, luptele se intensifică.
Atrocităţi implicând sute şi mii de victime au loc de ambele părţi. Tinere suedeze sunt răpite şi ţinute ca sclave sexuale, cum erau tinerele rusoaice în Cecenia în anii  90. Armamentul militar de tipul mortierelor, aruncătoarelor de rachete, tunurilor şi tancurilor este folosit pe scară tot mai mare. Sunt bombardate de aviaţie (aflată majoritar în mâna nativilor) concentrările de trupe inamice, cel mai adesea totuna cu concentrări de populaţie.  
Tot mai mulţi suedezi nativi părăsesc ţara şi sunt primiţi în Norvegia şi Finlanda, care nu acceptă şi migratori. Situaţia acestora într-o ţară în război total, fără resurse alimentare proprii şi fără importuri este tot mai grea. În plus, locuinţele nu mai sunt încălzite şi nu mai există servicii publice.
Trupe de voluntari şi militari fără însemne (vezi Ucraina şi Crimeea) din statele învecinate se alătură miliţiilor suedeze. În sud musulmanii sunt împinşi în Malmo. Luptele înverşunate continuă şi în alte regiuni ale ţării. Miliţiile formează o coaliţie, care instaurează un nou guvern într-un oraş din nordul ţării. Numeroşi politicieni de stânga au fost executaţi ca trădători.
Va urma. (În episodul viitor: consideraţii finale despre Suedia, efectele asupra Europei. războiul de eliberare.)

Tag-uri: onu, razboi, sovietici, droguri, mexic, pace, suedia, malmo

Occupy Romania'90 | iliescu te votam,te votam cu neamul,ca sa moara de n...

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Hora ciumpalacilor in Piata Universitatii la suspendarea lui Traian Basescu

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

"Revolutionarii" lui Mircea Dogaru la "68 de ani de la caderea jugului f...

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

UPDATE

Oamenii lui Dogaru scapă porumbelul. Încă visează la România comunistă, să vină rușii să ne elibereze din „jugul fascist”, să ne elibereze din ghiarele imperialiștilor europeni și americani la care ne-a vîndut Băsescu.

Cîteva postări de azi pe facebook

1. Introducere

   [ în Pontul Euxin Darius pe racheta… călare] E privirea MEDUZEI vie E cîntec ...e prozodie ...

   • Trăieşte în Constanța
   • Căsătorit
   • Din Constanța
   • Urmărit de 387 de persoane

   

   

   

   
2. Fotografii
3. Prieteni · 4.755

   Dominique Iordache 10 postări noi	Virgil Codreanu 10 postări noi	Petre Djurj 10 postări noi
   Pavel Susara 10 postări noi	Dascal Silviu 10 postări noi	Lilly Cucu 10 postări noi
   Cristina Isavescu	Seremi Vasile Lucian	Korlu Tartu Zubah

Română · Русский · Magyar · Español · Português (Brasil)
Confidenţialitate · Condiţii de utilizare · Publicitate · Opţiuni · Module cookie ·
Mai mult
Facebook © 2016

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-

Dumitru G Sin a distribuit un link.

20 minute ·

Situaţie inedită: Suedia a ajuns să-şi închidă închisorile pentru că nu mai are infractor - adevar.tv

În Suedia autorităţile s-au văzut nevoite să închidă patru penitenciare şi un centru pentru arestări preventive, pentru că numărul deţinuţilor e în continuă scădere. Ţara nordică…

adevar.tv

Îmi place

ComenteazăDistribuie

2 Tu şi Chiamiran Afuzii

Comentarii

Scrie un comentariu...

Dumitru G Sin a distribuit postarea publicată de Mariana Kremser.

21 minute ·

Mariana Kremser

22 ore ·

Acuzat ca ar fi „SLUGA” Bruxellesului, Ciolos raspunde: „Ma doare sufletul sa vad ca oamenii onesti ii cred pe mincinosi”
AKTUAL24.RO

Acuzat ca ar fi „SLUGA” Bruxellesului, Ciolos raspunde: „Ma doare sufletul sa vad ca oamenii onesti ii cred pe mincinosi”

aktual24.ro

Îmi place

ComenteazăDistribuie

1 Mili Vlad

Comentarii

Scrie un comentariu...

Dumitru G Sin a distribuit postarea publicată de Georgevici Mihail.

21 minute ·

‎Georgevici Mihail‎ în B1 TV ! Fan grup !

2 ore · București ·

Cand "alesul" nostru face ce vrea, atunci noi stim ca urmeaza...coruptia!

DNA a descoperit 1.500.000 de voturi falsificate la Referendum

Numai din descoperirile făcute de DNA, numărul voturilor fraudate se ridică la aproximativ 1,5 milioane. Dacă la acestea se adaugă cele descoperite de procurorii de la Parchetul…

evz.ro

Îmi place

ComenteazăDistribuie

Comentarii

Scrie un comentariu...

Dumitru G Sin a distribuit fotografia postată de Cloaca Politică Penală.

22 minute ·

Îmi place

ComenteazăDistribuie
Comentarii

Scrie un comentariu...

Vezi mai multe întâmplări recente

broadcast-yourself.html

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Leonard Cohen - Take This Waltz

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Serge Gainsbourg & Jane Birkin - Je t'aime... moi non plus/Original vide...

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Sony BRAVIA 4K HDR TV - ‘More brilliance. More beauty.’ – Full Glitter ...

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

The Lie We Live

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Crestinism si persecutie: realitati, taceri, complicitati DRAGOS PAUL ALIGICA - Revista 22

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Crestinism si persecutie: realitati, taceri, complicitati

DRAGOS PAUL ALIGICA

 

2007-08-03

4

DE ACELASI AUTOR

■ O Armata Unica, Europeana, Sociala

■ Vesti din lumea academica

■ Lecțiile întâmplărilor recente: Biserica

■ Sa raspunda in fata legii

 

In pofida blocajului mediatic si placiditatii opiniei publice occidentale, o tema isi face loc incet spre prim-planul dezbaterii publice. Exista in acest moment in lume sute de milioane de oameni asupra carora planeaza continuu abuzul sau violenta, pentru simplul fapt ca au o anumita credinta religioasa: mai precis, pentru ca sunt crestini. Altfel spus, crestinii reprezinta grupul cel mai persecutat din lume. Supusi discriminarii legalizate, violentei, inchisorii, deportarii si convertirii fortate, soarta acestor oameni ramane un secret bine ferit de atentia opiniei publice globale. Tema nu face prima pagina niciodata. Magnitudinea fenomenului ar cere-o. Prioritatile par insa altele. In ultimele sase luni s-a scris mai mult despre soarta ursilor polari decat despre soarta acestor semeni. La varful piramidei, in marile trusturi media occidentale, unde se da tonul si acolo unde se afla principala sursa a acestui blocaj informational, tema este considerata ca prea incorecta politic si prea subversiva pentru noua ideologie a stangii liberale promovata de aceste institutii. In lumina acestei ideologii, tot mai influenta in redactiile si studiourile de pe toate meridianele, crestinii sunt, alaturi de evrei, agresorii si exploatatorii acestei lumi. Prin definitie, nu pot fi victime. Iar daca realitatea contrazice dogma, cu atat mai rau pentru realitate! La baza piramidei, jurnalistii din organizatiile nationale si locale defileaza mesmerizati dupa ritmul impus la varf. Superficialitatea, lipsa oricaror principii in afara asimilarii instinctive a unor vagi ecouri ale stangismului liberal, la care se adauga pura si simpla lipsa de profesionalism, conduc toate in aceeasi directie. Si totusi, evidenta pare sa fie covarsitoare: traim o epoca de mari persecutii anticrestine. Iar acestea se intampla, paradoxal, cu tacerea complice a mass-media occidentale si sub ochii popoarelor crestine, abulice in fata agresivitatii purtatorilor altor credinte si resemnate in fata edictelor liberalismului corect politic.

O realitate frapanta

 Situatia este atat de frapanta, incat, pentru a nu parea de domeniul fabulatiei, orice discutie trebuie sa inceapa lasand pur si simplu faptele sa vorbeasca. Sa privim numai la saptamana trecuta si la ceea ce a scapat atentiei opiniei publice globale, focusata in ale directii, mai confortabile si corecte politic. Un preot crestin decapitat in Manipur, India. Politia egipteana aresteaza si tortureaza in Cairo o crestina de 26 de ani, recent convertita de la islamism. Atacuri asupra unor biserici din regiunea Punjab in Pakistan, rezultat al unor inscenari puse la cale de o grupare musulmana. In Coreea de Nord, un preot condamnat la moarte isi asteapta executia. Si acestea sunt doar o mostra. S-ar putea spune ca vorbim despre acte izolate. Despre evenimente ce nu sunt relevante ca indicatori de trend sau ca simptome ale unui fenomen social de mare anvergura. Datele contrazic insa aceasta teza. Conform  Consiliului Mondial al Bisericilor, in Orientul Apropiat, populatia crestina a scazut in ultimii 10 ani de la 12 milioane la 2 milioane. Libanul, o tara care pana recent era majoritar crestina, este acum doua treimi musulmana. In Bethleem, populatia crestina era de 85%. Azi este de 20%. Coptii din Egipt, o biserica milenara ce se revendica de la Apostolul Marcu, reprezentau 10% din populatie. Persecutia autoritatilor egiptene i-a injumatatit. 70 de milioane de crestini chinezi se afla sub presiunea si arbitrariul guvernului comunist, iar in Coreea de Nord, executiile membrilor comunitatii crestine - o comunitate de marime necunoscuta - sunt evenimente obisnuite.

Toate acestea exemplifica in cel mai inalt grad exact tipul de situatii ce in mod normal ar trebui sa starneasca mania stangii liberale justitiare occidentale. Care poate sa fie atunci explicatia tacerii paradoxale a publicatiilor si posturilor dominate de aceasta? Poate, ar putea spune cineva, nu vorbim despre cazuri reale de abuz si discriminare, ci despre o contrareactie la ceea ce este perceput drept o agresiune occidental-crestina. Sa privim din nou la evidenta factuala, urmandu-l de data aceasta pe Anthony Browne, unul dintre putinii jurnalisti din marile trusturi de presa interesat de chestiunea persecutiilor crestine si care, mai mult, ateist declarat fiind, nu poate fi acuzat de partinire. Cei preocupati de eradicarea discriminarii, scrie el, pot usor gasi in Malaysia singura politica de actiune afirmativa in care o majoritate este privilegiata in fata unei minoritati. Este vorba de majoritatea mahomedana, ce are asigurat accesul privilegiat la slujbe, case si la educatie. In Pakistan, peste 5 milioane de crestini traiesc ca paria, aspirand la cariere cum ar fi curatatul toaletelor. Tot acolo, potrivit legislatiei, un mahomedan poate sa depuna marturie in justitie impotriva unui crestin; invers, nu. In Indonezia, peste 10 mii de crestini au fost omorati in ultimii ani de catre musulmani in campanii de islamizare. In Egipt, coptilor le este interzis prin lege accesul la functia de sef al statului, accesul la universitatea de elita a tarii si sunt impiedicati in mod legal sa patrunda in randurile politiei si armatei. De facto, le este interzisa orice functie politica sau economica mai inalta. Pentru a-si repara o biserica, coptii trebuie sa ceara aprobare de la presedintele tarii. Televiziunea publica promoveaza deschis propaganda anticopta, fara a da drept la replica acestora. Convertirea la crestinism este interzisa prin lege, iar tinerele crestine si chiar sotiile de preoti sunt rapite si convertite cu forta la Islam. In Nigeria, 12 regiuni au introdus sharia, obligandu-i pe crestini sa se conformeze ei. In aceeasi tara, mii de crestini au fost asasinati in ultimii ani si numarul violentelor anticrestine este in crestere.

Persecutia crestinilor nu este insa un monopol al campionilor musulmani. In Sri Lanka buddhista numai anul trecut peste 50 de biserici au fost vandalizate si 140 inchise. In India, nationalistii hindu au incitat sute de atacuri impotriva comunitatii crestine care, trebuie amintit, se afla acolo inca de la anul 100 d.H. Statul indian are programe de actiune afirmativa pentru castele inferioare si saracii hindu si buddhisti, dar nu si pentru cei crestini. In China, in 2006, peste 100 de case de rugaciune au fost inchise de autoritati si zeci, poate sute de preoti au fost trimisi in inchisori. In Coreea de Nord, crestinii nu numai ca sunt inchisi, dar sunt folositi drept cobai in experimentele cu arme biologice. Situatia crestinilor nu este dificila numai in China, Nigeria sau Egipt. Chiar si in asa-zisul Occident crestin, crestinismul este in defensiva, fiind continuu obiectul ridiculizarilor, "demitizarilor" si subminarii institutionalizate prin mass-media si in cultura populara promovata de aceasta. Dublul standard si ipocrizia troneaza. Nenumaratii occidentali afluenti ce-si gasesc o identitate si un sens vietii dedicandu-se unor cauze precum "apararea drepturilor omului" sau "salvarea mediului" par sa accepte in mod senin ideea ca discriminarea, lipsa de respect si violenta verbala sunt acceptabile, atat timp cat este vorba despre crestini si credintele lor. Imaginile sfinte ale crestinilor pot fi batjocorite - aceasta se numeste "arta" si "libertate de expresie". Ale musulmanilor, nu - aceasta se numeste "respect multicultural" si "acceptarea diversitatii". Discriminarea este rea. Exceptand atunci cand cei discriminati sunt albi crestini. Atunci se numeste "actiune afirmativa" si este laudabila. Daca lucrurile suna caricatural, este pentru ca probabil asa si sunt, inainte de a depasi pragul in care devin tragice.

Fetele ipocriziei

 Elocventa faptelor brute este incontestabila. In lume sunt, conform estimarilor  Centrului pentru Libertate Religioasa, "peste 200 de milioane de crestini aflati sub amenintarea violentei din cauza credintei lor" si "aproximativ 350 de milioane care sunt discriminati in mod legal in ceea ce priveste accesul la locuri de munca, locuinte si conditii de viata". Dupa cum concluzioneaza Alianta Evanghelica Mondiala intr-un raport inaintat in 2005 Comisiei ONU pentru Drepturile Omului: "crestinii sunt cel mai mare grup din lume caruia ii sunt refuzate drepturi fundamentale din cauza credintei". Problema nu este absenta datelor privind aceste incalcari ale unor drepturi elementare, ci diseminarea si interpretarea acestor date. Fapt este ca dramatica realitate reflectata de ele nu are un ecou semnificativ nici macar in tarile crestine. Daca pentru fiecare treizeci de articole scrise despre Guantanamo si Abu Ghraib ziarele marilor capitale din Occident ar fi publicat macar un singur articol despre crimele curente impotriva adeptilor lui Iisus Hristos, azi tema persecutiei crestinilor in secolul XXI n-ar continua sa ramana o stupefianta noutate absoluta pentru imensa majoritate a crestinatatii occidentale. Dar, asa cum s-a spus, prioritatile par a fi altele.

 Si aici, de obicei discutiile pe aceasta tema revin la problema ipocriziei, implicite in toata aceasta ciudata situatie. Multiculturalismul ce promoveaza un antioccidentalism agresiv, spune directorul unei organizatii dedicate ajutorarii crestinilor persecutati, nu face decat sa intareasca vechi stereotipii si suspiciuni interconfesionale:  "In afara Occidentului, crestinii sunt tot mai mult vazuti ca elemente straine si dusmanoase - suspicioase transplanturi ale Occidentului". Mai mult, in vreme ce mahomedanii ii ajuta doar pe mahomedani in mod programatic, explicit si fara retinere, un crestin ajutand un alt crestin, in virtutea coreligiozitatii, a ajuns sa fie perceput in Vest ca ceva incorect politic. De aici poate si paradoxul lipsei de reactie. Occidentalii sunt partasii unui consens tacit: toata lumea stie ca, daca undeva in lume crestinii s-ar deda unor acte de agresiune sau discriminare mult mai putin grave decat cele indreptate impotriva lor, toate canalele de stiri ar vui. CNN, BBC si celelalte avanposturi ale propagandei stangii liberale ar recircula stirea non-stop, iar New York Times si The Guardian ar editorializa frenetic. Toata lumea pare sa stie aceasta si cu totii par sa o accepte ca un dat. Unii neutru, altii resemnat. In ultima instanta, pana si cei ce inteleg si sunt revoltati de situatie par sa spuna: ce altceva am putea face? Pana la urma este o lume in care BBC, organizatie creata si finantata de o tara crestina, cultiva ridiculizarea Bibliei si interzice orice referire ireverentioasa la Coran. O lume in care istoria recenta este rescrisa sub ochii nostri ca o "mare naratiune" a exploatarii imperialiste, avandu-i in rolurile principale negative pe evrei ("neconservatorii") si crestini ("fundamentalistii"). O lume in care obsesia elitelor de stanga occidentale sunt inchisorile CIA din Romania, si nu faptul ca soldatii romani le apara in Irak si Afganistan libertatea si confortul de care se bucura in mod parazitar.

Responsabilitati si intrebari

A incerca un raspuns la intrebarea "cum s-a ajuns aici?" cere o discutie separata. Cert este ca influenta masiva pe care stanga liberala o are in mass-media joaca un rol decisiv. A arunca insa toata responsabilitatea in bratele marilor trusturi media occidentale si a elitelor academice si politice de stanga este usor. Dar, in acelasi timp, si incorect. O parte la fel de mare de responsabilitate se datoreaza crestinilor insisi. Modul in care accepta actuala situatie, felul in care gasesc pretexte pentru a se uita in alta parte, elocventele sterile si afundarea in varii forme de escapisme si "chemari sociale" ecumenice, lasandu-si coreligionarii singuri in fata persecutiilor si martiriului sunt prea vizibile ca sa scape neobservate. Si toate sunt cu atat mai stupefiante, cu cat nici macar scuza neputintei nu poate fi invocata. Datorita inteligentei, credintei si fortei inaintasilor lor, popoarele civilizatiei iudeo-crestine occidentale sunt mostenitoarele unor resurse care fac din ele azi superputerile militare, politice si economice ale veacului.

Iata de ce, pentru cei ce, desi au o relatie indeobste neutra cu religia instituita, nu pot ramane indiferenti la nedreptatile si agresiunile anticrestine, atitudinea crestinilor practicanti din Occident ramane un mister: Cum poate fi explicata pasivitatea lor? Cat din aceasta se datoreaza unui masochism intrinsec crestinismului? Este crestinismul socialmente predestinat persecutiei? Este dorinta crestinilor de a se identifica cu patimile lui Hristos un motiv al atitudinii relaxate fata de actele de martiriu? Dar aceasta poate explica in cel mai bun caz motivatiile martirilor, dar nu si resemnarea si indolenta potentialilor martori. Sunt crestinii aflati la adapost in SUA si Europa impacati cu soarta coreligionarilor lor din China, Egipt sau Nigeria? Nu le pasa? Ce le spune credinta lor? Ce se petrece in mintile lor? Ce gandesc publicistii autodeclarati crestini care, altfel, peste tot in lume, insista sa fie o prezenta atat de vocala in dezbaterile privind teme culturale si politice de interes secular si secundar? Sunt intrebari al caror raspuns nu-l pot da cei care, oarecum excentrici acestei comunitati de har si credinta, asista intrigati la o situatie a carei complexitate paradoxala o face greu de inteles si a carei nedreptate profunda o face imposibil de acceptat.